Din „legislaţia“ de altădată a saşilor transilvăneni

Este acea populaţie germanică colonizată treptat în această parte de ţară cu aproape nouă secole în urmă, făcând parte din nefasta asociere împotriva românilor băştinaşi denumită „Unium trium nationum“, alcătuită doar din unguri, saşi şi secui.

– Din dreptul de proprietate, soţului i se atribuia două treimi, iar soţiei o treime;

– Cadourile de nuntă date de părinţi copiilor trebuiau înscrise în prezenţa a doi martori şi a notarului localităţii în protocol oficial;

– Dacă unul dintre soţi deceda soţul supravieţuitor rămânea cu gospodăria şi „avea favoarea de a primi rufăria de pat şi masă, care nu se includea la partaj, rămânând văduvului sau văduvei“;

– Ţăranii trebuiau să respecte pe toate ogoarele, cu excepţia viilor şi livezilor, rotaţia cultivării cerealelor în circuit închis: grâu, orz, ovăz, secară;

– Bunul furat putea fi restituit dacă se găseau şapte martori care să jure că bunul respectiv aparţine celui care îl revendică;

– „Încheietorul este obligat să predea lucrul în bună stare şi să-l întreţină. Astfel, este obligat să facă toate lucrările de întreţinere şi să onoreze toate cheltuielile făcute de chiriaş în acest scop. Chiriaşul este obligat să plătească chiria stabilită la termenul fixat. La sfârşitul raportului de locaţiune, chiriaşul este obligat să predea obiectul închiriat în bună stare şi, în caz de nevoie, să plătească toate pagubele care au fost cauzate fie de neglijenţă, fie de depăşirea drepturilor de întrebuinţare“;

– Felix Sutschek, unul dintre mari magiştri saşi ai Sibiului, nici nu-i pomeneşte pe români, populaţia băştinaşă a Transilvaniei. Dovadă că, dacă era vorba de un sas ori un ungur să vândă o casă, exista „dreptul preferenţial“, ordinea cumpărătorului fiind: rudă, vecin, membru din comună, comuna propriu-zisă, indigeni (împotriva străinilor). Astfel se explică faptul că multe secole oraşele întemeiate de saşi şi de unguri au rămas închise românilor. Însă ceea ce a rămas valabil pentru toate etniile din Transilvania este aşa-zisul „aldămaş“, cuvânt provenit din săsescu „Almesch“. Deci, băutura care urma încheierii tranzacţiei.

Ioan Vulcan-Agniteanul