Răsadurile altoite - parte din strategia de protejare a stratului de ozon

Aderarea României la Protocolul de la Montreal a dus şi la interzicerea, de la 1 ianuarie 2005, a bromurii de metil. Această substanţă, folosită printre altele şi la dezinfecţia solului în sere şi solarii, afectează grav stratul de ozon. Până acum nu s-a găsit un înlocuitor al bromurii de metil, ci doar un mix de soluţii fizice, chimice şi biologice.

Altoirea răsadurilor este soluţia biologică la uzul acestui „duşman“ al ozonului. La prima strigare această afirmaţie ar putea părea un artificiu jurnalistic destinat atragerii cititorilor la lectură. Dar, din păcate, moleculele de halogeni (clor, brom, fluor) sunt într-adevăr inamici ai stratului de ozon. Bromul ajuns în atmosferă „fură“ un atom de oxigen din cei trei ai moleculei de ozon, în urma reacţiei rezultând oxid de brom şi apă. Ozonul stratosferic este indispensabil pentru existenţa vieţii pe Pământ deoarece joacă rolul de ecran pentru radiaţiile ultraviolete de tip B, extrem de nocive pentru orice formă de viaţă.

Folosirea pe scară largă a bromurii de metil în agricultură (o substanţă care conţine brom, hidrogen şi carbon), atât la fumigaţia solului cât şi la dezinsecţia spaţiilor de depozitare a cerealelor sau în cadrul unor echipamente şi facilităţi pentru producţia anumitor alimente, s-a dovedit a fi unul dintre principalii „responsabili“ pentru gaura apărută în strat subţire de ozon al planetei. Pericolul deprecierii acestui vital strat din stratosfera Pământului a dus la semnarea Protocolului de la Montreal ca for mondial pentru stabilirea strategiilor necesare pentru reabilitarea stratului de ozon. 2050 este un an-ţintă pentru acest deziderat.

Din 2005 în România este interzisă folosirea bromurii de metil

După 1993 aburul sub presiune, la 120 de grade Celsius, nu a mai fost o soluţie eficientă, din punct de vedere economic, pentru dezinfecţia solului în sere. Treptat s-a trecut la folosirea bromurii de metil. Importată din Israel (unic producător la nivel mondial, bromura fiind extrasă din Marea Moartă), această substanţă s-a dovedit o soluţie la fel de eficientă ca şi aburul în lupta cu bolile şi dăunătorii din sol. În plus, este şi mult mai ieftină (circa 3.000 de dolari/ha). Dar la începutul mileniului trei ţara noastră devine unul dintre cele 196 de state care au aderat la Protocolul de la Montreal asupra Substanţelor care Distrug Stratul de Ozon. Şi, cum noi reuşim să fim mai catolici decât Papa, ne-am asumat interzicerea importurilor de bromură de metil din 2003 şi scoaterea definitivă din uz a acesteia începând cu 2005, chiar dacă state precum SUA, Canada, China sau Rusia au stabilit ca ţintă anul 2015.

Problema principală este că nu există încă o alterna­tivă la această modalitate de tratament a solului în sere şi solarii. Aşa că după interzicerea acesteia fermierii au rămas descoperiţi pe acest segment. Drept urmare UNIDO (o agenţie specializată a Naţiunilor Unite care promovează dezvoltarea industrială pentru reducerea sărăciei, inclusiv globalizarea şi durabilitatea mediului – cu sediul la Viena) introduce şi ţara noastră în programul de ajutor pentru dezvoltarea de noi tehnologii care să umple golul lăsat prin interzicerea bromurii de metil. Asta ca un premiu de consolare pentru „avântul revoluţionar“ dovedit de autorităţile noastre.

Institutul Horting-Berceni, coordonatorul proiectului UNIDO pentru România

În 2001, prin acest proiect cu o valoare de peste opt sute de mii de dolari, zece specialişti din horticultură, plus zece directori ai serelor partenere din ţară, doi reprezentanţi din MADR şi coordonatorul ştiinţific ing. prof. dr. Bogoescu Marian (actualmente directorul Institutului Horting-Berceni) au participat timp de două săptămâni în Italia la un training pe tema alternativelor la bromura de metil. Italia avea pe atunci know-how-ul necesar privind tehnologiile de altoire a răsadurilor pentru legume. Altoirea s-a studiat la o companie specializată din Osimo, în Ancona. Pentru prezentarea unor alternative chimice la bromura de metil s-a mers pe experienţa dobândită de legumicultorii unei cooperative din Sardinia, în regiunea Cagliari. Dar toate aceste noi practici trebuiau adaptate condiţiilor specifice din ţara noastră. Cum pentru altoirea răsadurilor este nevoie de anumite condiţii, tot ceea ce s-a învăţat aici a putut fi pus în practică într-o seră-pilot ridicată la Institutul Horting pe banii UNIDO.

Altoirea răsadurilor – o alternativă biologică la folosirea bromurii de metil

Folosirea portaltoiurilor cu rezistenţă mare la bolile şi dăunătorii de sol este o soluţie eficientă. Dar, ca orice tehnologie, are şi părţi mai puţin bune. De exemplu, altoirea nu oferă imunitate contra tripşilor. Pentru combaterea acestora ar fi necesar un tratament suplimentar cu metan de sodiu, ceea ce implică creşterea costurilor de producţie. Împotriva buruienilor trebuie folosit erbicid. Un alt neajuns vine din faptul că pentru obţinerea răsadurilor altoite este nevoie de condiţii speciale. Spaţiile pentru altoire presupun existenţa unor tunele de germinare şi de calusare. Pentru ca totul să decurgă cum trebuie atât temperatura cât şi umiditatea trebuie supravegheate strict. Personalul trebuie să fie calificat, iar pentru eficienţă este nevoie şi de un robot de altoire, dar şi de instalaţii de iluminat economic, cu leduri. Acum să vorbim şi despre părţile bune ale tehnologiei. Plantele altoite sunt mult mai productive şi pot fi sădite şi la temperaturi de 8 grade, ceea ce le asigură dezvoltare timpurie. Sunt rezistente la bolile foliare, iar bolile solului nu le afectează. Numărul plantelor pe unitatea de suprafaţă scade aproape la jumătate. Sunt foarte rezistente la secetă datorită unui sistem radicular extrem de bine dezvoltat. Plantele sunt viguroase, iar dezvoltarea vegetativă este foarte bună. Altoirea rămâne principalul aliat al stratului de ozon până când se va găsi ceva la fel de eficient precum aburul sau bromura de metil.

Sera-pilot de la Horting-Berceni, cap de pod pentru dezvoltarea tehnologiilor de altoire

Este o seră acoperită cu folie dublă cu strat intermediar de aer. Are o suprafaţă utilă de 1.500 mp şi este fabricată în Franţa de Compania Richelle, fiind echipată special pentru altoirea răsadurilor. Asigurarea microclimatului se face complet automatizat. Are o capacitate de 80.000 de plante altoite pe serie, deci poate produce circa 240.000 de plante altoite pe an, în trei serii. A costat ceva mai mult de 200.000 de dolari şi a fost achitată prin proiectul UNIDO. Acum sera aparţine institutului care continuă cercetarea începută în 2001. Institutul produce şi comercializează răsaduri altoite de tomate, castraveţi, vinete, pepeni verzi şi pepeni galbeni, la preţul de 1 leu/fir + TVA. Organizează work-shopuri în fiecare an şi are în desfăşurare diverse proiecte şi teme de cercetare alături de Institutul de la Buzău sau de cel de la Dăbuleni. Acum lucrează la dezvoltarea tehnologiei de altoire şi pentru ardei şi gogoşar.

Închei acest text cu speranţa că oamenii vor avea mai multă grijă de stratul de ozon, iar soluţia altoirii va contribui la atingerea acestui deziderat.

Tudor CALOTESCU