Registrul genealogic, ocolit de micii fermieri

Interviu cu dr. ing. Lelior IACOB, şef serviciu CTR 3 Sud
După mai bine de două decenii, în judeţele Prahova, Argeş, Dâmboviţa şi Teleorman, pe care le coordonaţi în cadrul Centrului Tehnic Regional al Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie, stăruie încă multe probleme privind creşterea animalelor, cu deosebire a taurinelor, în gospodăriile ţărăneşti, în principal în implementarea registrului genealogic. Faptul a fost pus în evidenţă şi la o recentă reuniune a micilor fermieri, desfăşurată la Ploieşti, cu o largă participare şi a specialiştilor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
– Care este, de fapt, obiectivul unităţii pe care o reprezentaţi?
– Obiectivul nostru este acela ca, în timpul cel mai scurt, să punem în aplicare o hotărâre a Guvernului – nr. 207/2011 privind înfiinţarea şi conducerea Registrului genealogic şi modul de acordare a ajutoarelor de stat pentru ameliorarea efectivelor de animale, respectiv Registrul genealogic şi controlul oficial al producţiei. Registrul genealogic este un instrument eficace de a asigura evidenţa performanţelor, în special la taurine, măsură ignorată, însă, de o mare parte a micilor fermieri şi nu numai, cu consecinţe foarte serioase asupra activităţii în creşterea animalelor.
Uite registrul, unde-i registrul?
– Se vorbeşte mult în ultima vreme despre acest registru, însă fără prea multe realizări. Este oare atât de greu de implementat?
– În realitate este dificil fiindcă abia acum doi ani a fost elaborată o hotărâre de Guvern care să sprijine financiar această activitate. Crescătorii de animale au fost obişnuiţi ani la rând să primească nişte drepturi financiare fără ca ei să şi răspundă unor obligaţii privind selecţia animalelor, astfel că HG nr. 207/2011 este acum pusă în aplicare. În anul 2013 au fost acreditate asociaţii ale crescătorilor de animale să deţină Registrele genealogice pe rase: Asociaţia Crescătorilor de Vaci Holstein – RO pentru rasa Holstein, Asociaţia Crescătorilor de vaci Bălţata Românească tip Simmental pentru rasa Bălţată Românească, Asociaţia Generală a Crescătorilor de Taurine din România pentru rasa Brună şi rasa Holstein Friza. Fermierul are obligaţia să-şi înscrie animalele în Controlul oficial al producţiei şi în Registrul genealogic, urmând să primească documentele de origine şi valoare productivă, fără de care nu poate să vândă cu un preţ bun, nici în ţară, nici la export, întrucât ar pierde foarte mult. Şi el, şi ţara. De fapt, ce se întâmplă? De ani de zile suferim de cea mai grea problemă, şi anume aceea că, în absenţa acestui registru, suntem obligaţi să cumpărăm material biologic numai şi numai din import. Din Anglia, Franţa, Germania, Olanda, Estonia şi chiar din Ungaria. Ca să putem emite un certificat de origine al acestor animale nu avem datele necesare, date care sunt cuprinse în registrul menţionat. În lipsa lui nu putem face nici măcar un proiect pe fonduri europene. Orice am face ne trebuie documentele respective. Fie şi numai ca să cumpărăm aceste animale de reproducţie! S-a dovedit că în multe cazuri aceste importuri nu au fost conform aşteptărilor. Şi, culmea, le-am cumpărat la preţuri foarte mari: 1.800 de euro, o diferenţă mare faţă de preţul unei vaci de rasă din ţară, care este tot de reproducţie, dar nu apare în acel registru! De fapt, acest registru a existat şi după Revoluţie pentru multe dintre marile ferme şi micii crescători de taurine: SC Koplax, SC Pancota, SC Ecoferm, Sc. NoilProd numai până în anul 2010, când a fost repede abandonat, cu consecinţele pe care le cunoaştem acum.
Atunci, cea mai mare parte a lucrătorilor noştri de la reproducţie au trebuit să plece în şomaj, iar aceste activităţi au trecut în seama asociaţiilor de creştere a animalelor şi ştim bine cum funcţionau acestea, ca şi acum, aflate în continuă formare.
În Prahova în momentul de faţă avem un efectiv de 44.000 bovine. Dintre acestea doar 23.000-24.000 de capete matcă şi doar 12.000 vaci în lactaţie. Un efectiv în scădere, dacă ne gândim că la începutul anului 1990 erau 50.000-55.000 de bovine.
– Câte dintre cele existente sunt înscrise acum în Registrul genealogic?
– Acum, în 2014, sunt înscrise în Registrul genealogic 2.300 capete de bovine. Oricum, cifrele sunt destul de mici. Noroc cu marile ferme menţionate! Mai este o problemă. Termenul de depunere a adeverinţei cu animalele înscrise în Registrul genealogic la APIA a fost scurt, timp în care a fost necesară verificarea tuturor exploataţiilor cu peste 20 capete vaci de lapte. Operaţiunea a început în luna noiembrie. Avem deja 70 de fermieri cu câte 20 de vaci. Ceilalţi nu par că se interesează. Numai că, iată, surpriză! Unii au înţeles şi au îmbrăţişat ideea. Alţii, însă, ezită, aşteaptă încă. Când au văzut ce obligaţii şi câte condiţii trebuie să îndeplinească, potrivit legii, au dat înapoi. Astfel că situaţia nu este prea clară.
– Despre ce fel de obligaţii este vorba?
– În primul rând, aplicarea biotehnologiilor moderne privind ameliorarea animalelor, respectiv însămânţarea artificială, efectuată de un număr de 60 operatori însămânţători care acoperă aproximativ toată suprafaţa judeţului Prahova. Pentru zonele greu accesibile au fost autorizaţi până la această dată 2 tauri pentru monta naturală. S-a introdus efectivul de vaci în controlul oficial al producţiei şi s-au asigurat condiţiile optime pentru efectuarea acestui control (verificarea apartenenţei de rasă, individualizare a evidenţei primare privind activitatea de reproducţie). Există cazuri când unii mici fermieri nu prea înţeleg necesitatea acestor măsuri fireşti. Unii dintre ei continuă să facă reproducţie după ureche, cu tauri neautorizaţi, cu consecinţele care decurg din aceasta. Ştim că un taur nu poate asigura decât monta a 50-70 femele… Iată de ce avem atât de multe cazuri de produşi hibrizi!
– De ce se ocoleşte însămânţarea artificială, mai ales acum, când se pune problema să trecem la extinderea vacilor de carne, cu mare căutare la export? Este o mare şansă pentru cei care nu pot face faţă concurenţei la laptele din import.
– Operaţiunea de însămânţare nu costă foarte mult, între 50-70 de lei. Desigur, se întâmplă şi cazuri când aceasta se repetă, dar lucrarea merită... O parte din micii crescători de animale au şi alte activităţi şi nu urmăresc momentul optim pentru efectuarea însămânţărilor artificiale. Desfăşurăm permanent o campanie de informare a crescătorilor cu privire la avantajele folosirii însămânţării artificiale şi înscrierea în Registrul Genealogic a animalelor ..., dar, iată, sunt încă puţini micii fermieri care sprijină ideea aceasta. Ne dorim ca toţi fermierii să se asocieze întrucât în acest fel pot beneficia mai uşor de diferite forme de sprijin. Acţionăm pentru acoperirea întregului judeţ cu personal calificat, dar singura şcoală de însămânţători se află la Cluj. Avem prahoveni care vor să facă şcolarizarea, dar este cam costisitoare!
În rest, ce să vă mai spun? Depinde cu ce şi cum ne îngrijim animalele pornind de la regula „RASĂ, MASĂ, CASĂ“. Nu mai putem ca până acum să tot trimitem vaca la cireadă, pe izlaz, pentru că rezultatele sunt cele care se văd.
Cristea BOCIOACĂ
- Articol precedent: Primăvara şi sănătatea animalelor
- Articolul următor: România, Eldorado agricol pentru veneticii cu bani