Microhidrocentrala Dejani - Lupşa. O batjocură aplicată naturii

Microhidrocentrala (MHC) Dejani – Lupşa a fost finanţată parţial prin fonduri UE şi este unul dintre sutele de proiecte similare realizate pe cursul apelor curgătoare din România. Ca multe dintre acestea, MHC Dejani – Lupşa este construită în habitatul fragil al unor specii protejate. Astfel de iniţiative afectează negativ proiectele de conservare, ducând la o risipă a fondurilor, în special a celor europene.

În mod paradoxal, dacă nu chiar absurd, în această situaţie Uniunea Europeană finanţează substanţial atât proiectele de conservare a ecosistemului, cât şi proiectele ce aduc prejudicii majore acestuia. Pentru construirea centralei de pe Dejani – Lupşa, Uniunea Europeană a acoperit mai bine de 9,14 milioane de lei noi (peste 2 milioane de euro) din investiţie, restul finanţării fiind asigurată de investitor şi de către Guvernul României (aproape 6% din total).

Pârâul Dejani şi afluentul său Lupşa traversează situri de interes – Natura 2000, Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş – zone desemnate ca importante pentru asigurarea unei stări de bună conservare a numeroase specii acvatice, semiacvatice şi de păsări, printre care vidra şi acvila ţipătoare mică. MHC se află în executare pe sectorul superior al bazinului hidrografic Dejani, între cotele 760 m şi 1.084 m, în interiorul acestor arii protejate.

UE versus UE

Un proiect Life, finanţat tot de Uniunea Europeană, pentru protejarea acvilei ţipătoare mici, este în curs de implementare în zonă. Acesta are scopul de a crea condiţii de viaţă favorabile pentru 22% din populaţia de acvilă ţipătoare mică la nivelul Uniunii Europene. Atât reţeaua Natura 2000, cât şi proiectul Life sunt finanţate prin fonduri UE. Cu toate acestea, ambele sunt ameninţate de construcţia MHC-urilor finanţate în principal din fondurile Uniunii Europene.

Conform Cameliei Proca, managerul proiectului european Life, MHC este în curs de construcţie într-o zonă în care măsuri pentru menţinerea populaţiei de acvilă ţipătoare mică sunt în plină implementare. Zgomotul produs în timpul construirii poate perturba populaţia de acvilă, determinând-o să renunţe la cuibărit şi tulburând astfel procesul de împerechere. Mai mult decât atât, debitul insuficient al apei cauzat de MHC, cu consecinţa secării albiei râului în multe locuri, poate duce la diminuarea numărului de specii care îi servesc drept pradă (amfibieni şi reptile), având astfel un impact negativ semnificativ asupra populaţiei de acvilă.

Impactul generat de MHC în arii protejate prejudiciază eforturile făcute atât pentru conservarea speciilor rare şi pe cale de dispariţie a habitatelor acestora, cât şi pentru atingerea ţintelor strategice ale Uniunii Europene în domeniul diversităţii – de a opri degradarea biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemice din UE până în 2020.

În cazul MHC Dejani – Lupşa, acordul de mediu pentru proiect a fost emis fără acordul administratorului sitului Natura 2000. Mai mult decât atât, la emiterea acordului de mediu nu a existat un studiu de evaluare adecvată care să analizeze impactul proiectului asupra vieţuitoarelor. Un studiu a fost efectuat după ce proiectul fusese deja aprobat, fără a aborda însă cele mai importante aspecte, cum ar fi problema impactului proiectului asupra ihtiofaunei şi a altor specii de râu, incluzând racul şi vidra.

S-au încălcat astfel cerinţele legale conform cărora speciile din zona implementării proiectului să fie identificate şi impactul asupra acestora evaluat. Totodată, nu există detalii cu privire la speciile de peşti, deşi a fost construită o scară pentru migraţia ihtiofaunei.

Deşi în studiul respectiv nu se menţionează prezenţa în zona proiectului a vidrei, un studiu realizat de WWF în februarie 2014 semnalează prezenţa vidrei, concluzia fiind că lucrările MHC prezintă un impact semnificativ asupra acestei specii.

Albiile şi legile dinamitate

Pentru a permite accesul pe văile pâraielor s-a folosit dinamită pe o distanţă de peste un kilometru, cu toate că „s-a impus ca măsură evitarea folosirii explozivilor în timpul lucrărilor de implementare a proiectului“, potrivit Gărzii Naţionale de Mediu şi Administraţiei Bazinale de Apă Olt. Totodată, nu au fost emise avize pentru lărgirea drumurilor pentru a permite accesul cu maşinării grele şi impactul acestor lucrări asupra mediului nu a fost evaluat.

Demararea Proiectului de construire implicând folosirea dinamitei, despădurirea, construirea aducţiunilor şi a multor kilometri de conductă plănuită pentru deviaţia pârâului într-un sit Natura 2000, cu utilizarea de maşinării grele ce poluează atât aerul cât şi fonic, fără efectuarea unui studiu de impact supra mediului sau a unui studiu de evaluare adecvată în prealabil, s-a efectuat cu încălcarea severă a Directivei Habitate.

Pentru a salva ce mai poate fi salvat, WWF a adresat două plângeri Comisiei Europene, ilustrând încălcarea sistemică de către autorităţile române a Directivei Habitate, Direc­tivei Cadru Apă şi a Directivei privind accesul publicului la informaţiile despre mediu în procesul de autorizare şi construcţie a MHC de pe apele curgătoare cu stare ecologică bună şi foarte bună în siturile Natura 2000, centrala Dejani – Lupşa fiind unul dintre studiile de caz. Din cauza acestor proiecte hidroenergetice, multe dintre râurile noastre şi habitatele naturale de peşti şi vidre pot fi pierdute pentru totdeauna, în încercarea unui mic număr de investitori de a realiza profit rapid.

Finanţarea investiţiilor în microhidrocentrale şi alte surse de energie regenerabilă trebuie să fie condiţionată de adoptarea unui cadru legislativ care să stabilească zone clare de protecţie şi chiar de excludere de la construirea de astfel de infrastructuri. Este necesară o planificare strategică la nivel naţional de amplasare a acestora. Până la adoptarea unui astfel de cadru legal, alocarea de fonduri pentru astfel de investiţii trebuie sistată pentru a stopa distrugerile, de multe ori ireversibile, pe care le au la nivelul ecosistemelor asupra pescuitului şi turismului montan.

Natura 2000 este o reţea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar. A fost constituită nu doar pentru protejarea naturii, ci şi pentru menţinerea acestor bogăţii naturale pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socioeconomice. Din 1992 Uniunea Europeană promovează ca instrument principal dezvoltarea reţelei de arii de conservare a naturii Natura 2000, care să acopere ţările membre UE, dar şi ţările candidate, reţea planificată iniţial a fi desemnată până în anul 2000. Realizarea Reţelei Natura 2000 se bazează pe două directive ale Uniunii Europene, Directiva Habitate şi Directiva Păsări, ce reglementează modul de selectare şi desemnare a siturilor şi protecţia acestora, iar statele membre au dreptul de a reglementa modalităţile de realizare practică şi de implementare a prevederilor din directive. După aderare, în legislaţia românească aceste două directive sunt transpuse prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările ulterioare.

Sorin STAICU