Măsuri pentru terenurile tasate şi compactate

Starea de tasare şi compactare se întâlneşte, cu precădere, pe solurile cu conţinut ridicat de argilă dar poate fi provocată, în special, de executarea neraţională a lucrărilor solului (lucrări numeroase, la grad de umiditate necorespunzător, cu unelte neadecvate).

Măsurarea acestora se poate efectua prin determinarea densităţii aparente (Da) şi a porozităţii solului.

Un sol afânat, proaspăt arat, are Da de 0,8-1,0 g/cm³, solul aşezat are Da 1,0-1,4 g/cm³ şi este cel mai propice creşterii şi dezvoltării plantelor, iar solul tasat şi compactat are Da mai mare de 1,5-1,6 g/cm³ şi aici regimul aerohidric şi de nutriţie a plantelor, precum şi activitatea microbiologică sunt necorespunzătoare.

Tasarea se manifestă, de regulă, până la adâncimea de 30-40 cm, iar compactarea, la peste 40-50 cm.

Porozitatea optimă este considerată atunci când spaţiul lacunar reprezintă 48-60% din volumul solului, din care porozitatea capilară 30-36%, iar cea necapilară 18-24%.

Spaţiul lacunar din sol este ocupat 2/3 cu apă şi 1/3 cu aer.

Porozitatea necapilară sau de aeraţie este socotită deficitară când are valori de 6-10%, moderată la 11-22% şi bună la 23-30%.

Ce neajunsuri au aceste soluri?

În primul rând asemenea terenuri sunt greu permeabile pentru apă. Apa din precipitaţii, în majoritate, bălteşte, se scurge la suprafaţa solului, se evaporă, deci se pierde.

Experienţele demonstrează că într-un sol afânat se infiltrează 65% din precipitaţiile căzute, iar în solul tasat şi compactat doar 9,2%. În acelaşi timp, pierderea apei din sol prin evaporare este de 13-14% în solul afânat şi depăşeşte 80% pe solul compactat.

În astfel de terenuri şi aeraţia este deficitară, motiv pentru care metabolismul rădăcinilor este stânjenit, respiraţia este redusă, proces care asigură eliberarea energiei necesare absorbţiei apei din sol.

S-a demonstrat că atunci când oxigenul din sol scade la 5% respiraţia rădăcinilor se reduce, iar la 1% se opreşte.

La fel, creşterea conţinutului în dioxid de carbon din sol la 2% opreşte respiraţia rădăcinilor.

Pe solurile tasate şi compactate lucrările se execută mult mai greu. La fiecare creştere a Da cu 0,01 g/cm³ rezistenţa la arat creşte cu 0,8-1 kgf/dm², iar consumul de motorină creşte cu 0,24 l/ha. Pe astfel de terenuri gradul de patinare a tractoarelor este de 16,9%, faţă de 9,6% pe terenul netasat, iar consumul de motorină la executarea arăturii este de peste două ori mai mare.

Cultura porumbului pe solul tasat a dus la reducerea sistemului radicular cu 41%, a suprafeţei foliare de la 5.504 cm²/plantă la 2.804 cm²/ plantă, înălţimea plantelor a scăzut de la 171 cm la 140 cm, iar producţia a scăzut cu 540-1.560 kg/ha.

La sfecla de zahăr, socotind producţia obţinută pe un sol cu Da de 1,38 g/cm3 egală cu 100%, pe solul cu Da de 1,50 g/cm3 producţia s-a redus la 55%.

Ce măsuri sunt necesare pe asemenea terenuri?

Pe solurile tasate sunt necesare arături adânci executate cu plugul prevăzut cu scormonitori, iar pe cele compactate se vor efectua lucrări de scarificare la 60-80 cm adâncime.

Se vor administra cantităţi cât mai mari de îngrăşăminte organice şi se vor încorpora în sol toate resturile vegetale.

Practicarea asolamentelor de lungă durată, din care să nu lipsească gramineele şi leguminoasele perene, contribuie la îmbunătăţirea substanţială a acestor terenuri.

Prof. dr. Vasile POPESCU