Prevenţia, ca stil de viaţă, ne fereşte de boli cardiovasculare

• Interviu cu dr. Daniel Gherasim de la Institutul de boli cardiovasculare „prof. C. C. Iliescu Fundeni“, coordonatorul Departamentului de cardiologie preventivă şi recuperare boli cardiovasculare.

– Se spune despre români că sunt cam „inimoşi“.

– Sigur. Dacă ne referim la bolile de inimă putem spune că suntem în lumea bună, nu stăm atât de prost cum cred unii. Se discută mult despre mortalitate cauzată de bolile cardio-vasculare, care este destul de mare la noi. O agenţie de presă chiar anunţa că ne situăm pe locul 3 mondial în topul mortalităţii cauzate de boli cardiovasculare, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Suntem pe undeva pe la mijloc, nu suntem nici în partea estică, pentru că există un trend care spune că mortalitatea cea mai mare se înregistrează în ţările situate în nord-estul Europei, iar mortalitatea cea mai mică este în sud-vestul continentului. Adică cei mai păcătoşi din punctul de vedere al inimii sunt ruşii, ucraineenii, cei din ţările baltice, iar cel mai bine stau francezii, spaniolii, portughezii şi o serie de ţări din centrul Europei.

– Unii spun că se moare de inimă rea...

– Supărarea, stresul pot avea o anumită influenţă asupra bolilor de inimă şi te împing spre un deznodământ nu foarte fericit, dar nu doar acestea sunt cauzele care determină condiţia unui individ din punct de vedere cardiovascular. Mai este şi moştenirea primită de la părinţi, stofa, genetică, la care se adaugă o serie de factori de risc. Spre exemplu, fumatul este un factor de risc important. Dacă fumezi şi cu cât fumezi mai mult cu atât mai rău ai un risc mai mare de a muri de inimă decât unul de aceeaşi vârstă care nu fumează. Alt factor de risc este hipertensiunea arterială. Sunt oameni care au probleme şi au valori mai crescute ale tensiunii. Optim ar fi 14/8, dacă se depăşeşte această valoare, fie cifra mare care se numeşte sistolica, fie cifra mică numită diastolica, pot fi probleme. Se moare din hipertensiune, dar nu boala în sine este gravă, cât complicaţiile sale, iar cele mai de temut sunt infarctul miocardic sau accidentul vascular.

– Vorbiţi despre hipertensiune, dar ce se întâmplă cu hipotensiunea?

– Hipotensiunea este un fenomen întâlnit destul de rar, ea este determinată de anumite situaţii. Spre exemplu, dacă un individ stă la orizontală şi se ridică brusc şi îi scade tensiunea se numeşte tensiune ortostatică. De obicei apare în cazul în care persoana are o boală vari­coasă, are varice, iar legea gravitaţiei dictează direcţia coloanei de sânge.

La toţi când ne ridicăm în picioare sângele se scurge înspre partea de jos şi intră în acţiune nişte mecanisme care fragmentează coloana şi trimit sângele înapoi şi îl reglează în apa­ratul circulator. Ei, la unele persoane acest mecanism nu funcţionează şi atunci apare tensiunea ortostatică. Dar, de regulă, ne temem de hipertensiune şi nu de hipotensiune arterială.

Diabetul este un alt factor de risc. De asemenea, excesul ponderal şi obezitatea, depunerile de colesterol (dislipidemiile) sunt alţi factori negativi. Poţi avea un colesterol crescut, un nivel de trigliceride mare, lucruri care se văd la analize. Toţi aceşti factori fac „inima rea“, cum spuneţi dumneavoastră.

– În ultimul timp aud mulţi oameni plângându-se de probleme legate de circulaţia periferică. Aici despre ce este vorba?

– Există nişte fenomene reale legate de anumite tulburări circulatorii care pot fi obiectivate. Sunt unele persoane la care sângele nu circulă cum trebuie, au un grad de arteromatoză, de arterite dacă e vorba de picioare şi aceasta se poate determina uşor. Doctorul palpează anumite artere din talpă şi poate determina dacă pulsul în această zonă este bun sau nu. Dacă există anumite dubii se pot face şi alte investigaţii, ecografii care pot determina dacă există stenoze. La cap, pe partea cerebrală sunt două vase mari care duc sângele spre creier - carotidele. Şi aici există posibilitatea de a fi nişte plăgi care modifică circulaţia. Pe lângă aceste situaţii pot exista probleme neurovegetative care dau furnicături, circulaţie periferică proastă, extremităţi reci sau sindromul picioarelor neliniştite, manifestat mai ales în somn, şi care sunt mai greu de obiectivat.

– Care este vârsta de la care trebuie să ne preocupe problema inimii?

– Vârsta la care ar trebui să ne controlăm este cea medie, un adult poate să se preocupe de această problemă după 40-45 de ani. Sigur că, lucrând într-un institut, văd şi cazuri de infarct miocardic acut şi la tineri de 15, 17, 20 de ani, pentru că vârsta a scăzut foarte mult la infarctul miocardic. Dar nu sunt destul de frecvente.

– V-am întrebat pentru că am observat o tendinţă, şi anume: mare parte dintre copiii noştri, peste 10% dintre ei, sunt graşi.

– Da, este posibil ca procentul să fie chiar mai mare. Există nişte statistici europene şi acolo suntem pe locul 5, lucru care ar trebui să ne dea de gândit. Pe mine m-a surprins faptul că Italia are numărul cel mai mare de copii obezi. Această problemă este cauzată de faptul că nu prea fac mişcare, petrec mult timp în faţa computerului sau televizorului şi preferă sistemele acestea fast-food. Mişcarea este un factor din prevenţia primară care nu trebuie neglijat. Nu trebuie să exagerăm, dar recomandarea specialiştilor este să facem zilnic 30 de minute de mişcare. Pare greu, mai ales pentru oamenii foarte ocupaţi, dar asta e, trebuie făcută. Nu trebuie să aştepţi să ajungi acasă ca să faci mişcare. Poţi merge cu bicicleta de acasă la serviciu şi înapoi. Sau, dacă e musai să mergi cu maşina, o parchezi cu 500 m mai departe şi mergi un pic pe jos, nu mai foloseşti liftul, urci pe scări. Chiar şi cei care sunt prin natura activităţii lor obligaţi să stea mult la birou pot face mişcări din articulaţii. Şi acestea aduc un beneficiu.

– Am auzit persoane care acuză anumite simptome la inimă cauzate de respiraţie, poate din cauza prafului şi a poluării care fac ca sângele şi inima să nu se oxigeneze foarte bine.

– Există o adaptare a aparatului respirator la efort, pentru că nu numai inima este cea implicată în efort, există şi partea pulmonară, care ţine de ventilaţie. E clar că dacă ai o problemă pulmonară şi faci efort acel efort este limitat de faptul că nu poţi lua din afară suficient oxigen. Pe de altă parte, dacă vorbim de poluare, pot să vă spun că acum câteva zile a apărut un studiu care arată că dacă stai lângă o autostradă, unde nivelul noxelor este ridicat, riscul de a muri de inimă este mult mai mare decât cei care nu stau lângă o cale de drum intens circulată, din cauza particulelor care se depun la nivel pulmonar .

– Alimentaţia are şi ea ceva de spus în ecuaţia sănătăţii inimii?

– Da, este foarte importantă. Există anumite reguli în ceea ce priveşte alimentaţia. Trebuie să mănânci cel puţin 3-4 porţii de fructe şi legume pe zi. Sigur că acest lucru este mai uşor de realizat primăvara, faţă de anotimpul rece, când avem tendinţa de a ne orienta spre conserve, care au şi multă sare, spre grăsimi. Totul este să fim cumpătaţi. Putem mânca carne de vită, pui, curcan, chiar şi porc mai slab, dar să avem în vedere să nu ne lipsească peştele de 2-3 ori pe săptămână. Apoi să evităm dulciurile rafinate. Să alegem zahărul brun în locul zahărului alb. Concluzia este să fim echilibraţi, să nu exagerăm cu nimic.

Gheorghe Verman
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013