Înțepăturile cauzate de căpuşe - recomandări

Pentru ca populația să dețină informații cu referire la unele date caracteristice acestei specii, despre rolul pe care căpușele îl au ca vector în transmiterea unor boli grave la oameni şi animale, dar şi despre implementarea unor acțiuni menite să limiteze prezența acestor paraziți în zonele favorabile înmulțirii lor, precum şi de prevenire a infestării speciilor receptive, facem următoarele precizări:

■ Căpușele sunt artropode parazite ce populează suprafața corpului fiind găsite pe tegumentele mamiferelor, sau în blana lor, sau pe pielea păsărilor.

■ Sunt paraziți hematofagi, care cu ajutorul aparatului bucal se hrănesc prin înțepat și supt și se prind ferm de pielea animalului, sau a omului. Sunt necesare mai multe zile până când sunt saturate cu sânge, timp în care masa lor corporală crește semnificativ.

■ Ciclul biologic al căpușelor (larvă, nimfă şi adult) are nevoie de 3 gazde pe care se dezvoltă consumându-le sângele. O femelă adultă consumă cel puțin 0,6 ml sânge şi depune cel puțin 10.000 de ouă.

■ Viața căpușelor pe corpul gazdei este scurtă (câteva zile), diferă în funcție de numărul de gazde necesare realizării ciclului biologic şi de capacitatea  fiecărui stadiu de a rezista la înfometare.

■ Căpușele sunt de dimensiuni foarte mici, însă pot fi vizibile cu ochiul liber, masculii sunt negri, iar femelele sunt negre cu abdomenul roșu.

■ După afinitățile ecologice, căpușele se clasifică în căpușe endofile (de adăpost) şi căpușe exofile.

■ Căpușele endofile sunt cele care trăiesc în grajduri, locuințe, crăpăturile zidurilor, vizuini, peșteri și parazitează animalele în perioadele de odihnă.

■ Căpușele exofile, cu prezență în spațiul liber, se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe pășune pentru a găsi gazdele. În cazul în care condițiile sunt nefavorabile, ele se ascund în tufișuri, în sol etc.

■ Atașarea de gazdă se face în timpul trecerii acesteia pe lângă firele de iarbă pe care se găsesc căpușele, localizându-se preponderent în zona capului și a gâtului speciei parazitate.

■ Căpușele parazitează o varietate foarte mare de gazde terestre, cum ar fi: amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.

■ Calea de a infesta și de a infecta ca vector, o nouă gazdă este contactul fizic (ele nu sar, nu zboară, dar se atașează de corpul victimei).

■ Căpușele se localizează preponderent în zona capului şi a gâtului. putând cauza îmbolnăviri severe şi uneori, chiar fatale, atât la animale cât şi la oameni, din cauza toxinelor injectate odată cu saliva (paralizia de căpușe) a consumului de sânge care poate duce la anemie gravă, inducerea unor stări alergice şi chiar şoc anafilactic etc.

■ În organismul uman afecțiunile au ca simptome manifestări asemănătoare gripei: febră, cefaleea, greață, vomă, uneori simptomele pot evolua sub clinic, greu de sesizat.

■ În plus, rănile pe care le produc creează porți de intrare pentru infecții secundare, sau produc diferite afecțiuni ale pielii, durere sau tumefacţii.

Căpușele transmit (vehiculează) o serie de agenți patogeni prin:

♦ salivă – injectarea de salivă produce lezarea vaselor de sânge şi transmiterea unor boli grave (boala Lyme, bacterioze, leptospiroze, babesioze sau un tip de meningoencefalită).

♦ prin consum de lapte crud sau produse lactate obținute din lapte netratat termic se poate produce infectarea cu virusul encefalitei de căpușe la om.

Înmulțirea exagerată şi răspândirea căpușelor pe arii tot mai extinse, ajungând din zonele împădurite, până în grădinile din spatele locuințelor. a fost generată de o serie de factori, incluzând:

► specificul înmulțirii căpușelor, o femelă adultă depune peste 10.000 de ouă într-un ciclu evolutiv;

► înmulțirea explozivă a populațiilor de câini comunitari, pisici, rozătoare şi de animale sălbatice, ca principali vectori;

► modificările în utilizarea pesticidelor;

► comerțul intensiv cu animale;

► numărul mare de clădiri sau spatii urbane părăsite, adăposturi de animale neigienizate şi nedezinfectate;

► dezvoltarea zonelor suburbane.

În baza acestor informații, personalul de specialitate din cadrul serviciilor sanitare veterinare, atenționează autoritățile locale, proprietarii de animale şi nu în ultimul rând populația de necesitatea implementării a unor acțiuni stabilite prin programe comune cu alte autorități de la nivel județean, respectiv:

• Identificarea permanentă a zonelor considerate cu risc biologic ridicat şi informarea celorlalte autorități responsabile.
• Inițierea unor campanii de informare, prin medicii veterinari oficiali, în zonele cu risc ridicat, pentru conștientizarea crescătorilor de animale, a organizațiilor pentru protecția animalelor cu măsurile ce se impun pentru prevenirea infestării animalelor și a îmbolnăvirii oamenilor prin înțepătura de căpușă.
• Responsabilitatea autorităților locale privind efectuarea dezinsecțiilor în spații și clădiri nefuncționale, în parcuri, zone de agrement, pajiști naturale cu vegetație abundentă, precum și colectarea şi deparazitarea câinilor comunitari.
• Efectuarea lucrărilor de defrișare a resturilor vegetale necomestibile a arboretului de pe suprafețele de pajiști naturale infestate.
• Monitorizarea permanentă a modului cum sunt respectate reglementările legale privind circulației animalelor (bovine, ovine, caprine, animale de companie) prin localități, in parcuri şi locuri de agrement.
• Efectuarea, prin personalul sanitar veterinar, de examene clinice la speciile de animale gazdă a căpușelor, precum şi afluirea de probe la laboratorul D.S.V.S.A. județean pentru identificarea căpușelor prin examene de specialitate.
• Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acțiunilor de prevenire şi combatere, în special a tratamentelor antiparazitare, a dezinfecțiilor, dezinsecțiilor şi a deratizărilor, în situațiile în care aceste acțiuni se impun.
• Colaborarea permanentă cu alte autorități județene, responsabile, prin informări reciproce şi acțiuni comune pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul județean.
• Populația să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, la picnic, să evite zonele împădurite sau cu vegetație înaltă în perioada caldă a anului şi să rețină în cazul unei înțepături cauzate de căpușe, următoarele:

– căpușele nu se rup, ci se extrag cu o pensetă chiar de la locul de inserție pe piele, altfel cleștii căpuşii rămân în interiorul pielii şi pot infecta locul unde au pătruns;

– după îndepărtarea căpușei, se dezinfectează locul cu iod;

– dacă starea generală nu se ameliorează, trebuie mers de urgență la medicul de specialitate.

Combaterea efectelor nedorite cauzate de căpușe este în mod fundamental, pe lângă o problemă de sănătate publică şi o chestiune economică, care trebuie să îşi facă efectele pe termen mijlociu şi lung. Reușita acțiunilor de combatere a căpușelor cere o concepție şi o execuție corectă, având în vedere că o activitate ocazională, facultativă sau de rutină, este echivalentă cu o irosire a eforturilor specifice şi a fondurilor investite. Lupta pentru diminuarea populațiilor de căpușe trebuie să fie condusă prin metode ecologice şi medicale, în mediul lor de viață liberă şi respectiv pe animalele gazdă. Cu cât se au în vedere mai multe caracteristici biologice, cu atât cresc șansele de reușită.

În acest context este necesar ca toți factorii implicați în această activitate, respectiv autoritățile locale, crescătorii de animale, alte segmente de populație, în colaborare cu specialiștii din domeniu, pe lângă necesitatea deținerii unor informații cu referire la rolul pe care căpușele îl au ca parazit şi în principal ca vector în transmiterea unor boli grave la oameni și animale să se și implice în realizarea acțiunilor comune cuprinse în programul județean stabilit.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu