În practica avicolă și în industria de nutrețuri combinate pentru pui de carne șrotul de soia este utilizat ca sursă proteică de referință. Cu toate acestea, costul de utilizare al acestui ingredient poate crește costul furajului (care reprezintă cca 70-80% din costurile de producție), ca urmare a tendinței de creștere continuă a prețului acestuia pe piețele externe, motiv pentru care mulți nutriționiști, producători și crescători de păsări sunt în căutare de surse alternative mult mai rentabile. Șroturile de soia, care reprezintă circa 20-40% din hrana păsărilor, provin în cea mai mare parte din importuri (peste 85% din consumul anual al țării noastre), iar prețul pe piața internațională înregistrează o tendință de creștere continuă (bursa de mărfuri de la Chicago, Argentina, Golful Mexic), ceea ce conduce la creșterea costurilor de producție a produselor avicole. În acest context, este necesară evaluarea unor noi ingrediente proteice care pot fi disponibile pe plan local.

INCDBNA-IBNA Baloteşti, prin programul NUCLEU (finanțat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării), a avut ca obiectiv studierea unor surse alternative de proteine, cu valoare biologică ridicată, și care pot fi disponibile pe plan local, sustenabile și în același timp și economice.

Fasolița (Vigna unguiculata [L] Walp) este o plantă originară din Africa Centrală. Planta este considerată una dintre cele mai vechi culturi leguminoase pentru boabe de pe cele trei continente ale „Lumii vechi“, care valorifică foarte bine condițiile de stes termohidric din zonele cu nisipuri. Ca urmare a conținutului ridicat în proteină, atât în plantă cât și în bob, fasolița este considerată regina arealelor cu psamosoluri, reprezentând o alternativă la culturile de soia și fasole, în condiții de secetă.

Fasolița reprezintă una dintre cele mai bune soluții economice pentru zonele supuse fenomenului de aridizare. Sistemul radicular puternic și stratul ceros de pe frunze îi oferă rezistență la secetă, ajungând să suporte temperaturi la suprafața solului și de 60°C. În plus, planta asigură necesarul de proteină și substanțe minerale pentru zonele secetoase. Fiind o plantă cu cerințe reduse față de fertilitatea naturală a solului, fasolița se cultivă de obicei pe nisipurile cele mai sărace, cu un conținut în humus sub 0,5%. Cultivarea plantei contribuie la fixarea biologică a azotului atmosferic în urma unui ciclu de vegetație, planta lăsând în sol cca 150 kg azot, contribuind astfel la reducerea cantității de azot necesară nutriției plantelor premergătoare.

Analizele chimice efectuate în cadrul INCDBNA – IBNA Balotești la boabele de fasoliță din soiurile Ofelia, Aura-26, Jiana și Doljana (ameliorate la SCDCPN, Dăbuleni; Tabel 1) (vezi tabel în revistă) au evidențiat un conținut ridicat în proteine (288-304 g/kg SU) și grăsimi (83-131 g/kg SU). Boabele de fasoliță se evidențiază și printr-un conținut mai scăzut de celuloză (50-58 g/ kg SU) și o valoare energetică comparabilă cu cea a altor leguminoase (12,7-12,9 MJ/kg SU).

Ca urmare a unor experimente efectuate pe pui de carne din hibrizii comerciali Ross 308 și Cobb 500 (crescuți în condiții de fermă – Biobaza experimentală din cadrul INCDBNA – IBNA, Baloteşti), recomandăm utilizarea boabelor de fasoliță în cantități de până la 200 g/kg nutreț. Se înlocuieşte până la 46% (faza de creștere) și peste 60% (faza de finisare) din şrotul de soia, respectiv până la 65% din proteina nutrețului combinat, fără a avea efecte negative asupra sporului în greutate și a gradului de valorificare a hranei. În plus, noile nutrețuri combinate elaborate asigură obținerea unor produse avicole de calitate, prin îmbunătățirea caracteristicile nutritive ale cărnii (piept, pulpe), în sensul scăderii ponderii acizilor grași saturați în favoarea celor polinesaturați, de tipul omega-3 (benefici pentru sănătatea umană), comparativ cu nutrețul clasic, pe bază de șrot de soia. Totodată, se reduce efortul valutar al țării, prin reducerea importului de şrot de soia.

Având în vedere compoziția chimică și valoarea nutrițională a boabelor de fasoliță, precum și rezistența la secetă și arșiță, recomandăm producătorilor agricoli români, dar mai ales crescătorilor de păsări în sistem ecologic/bio să acorde o mai mare atenție acestei culturi.

Georgeta Ciurescu 

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. ; Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Fasoliţa (Vigna unguiculata L. Walp), plantă originară din Africa Centrală, este considerată una dintre cele mai vechi culturi leguminoase pentru boabe de pe cele trei continente ale „Lumii vechi“, care valorifică foarte bine condiţiile cu stress termohidric din zonele cu nisipuri. Ca urmare a conţinutului ridicat în proteină, atât în plantă cât şi în bob, fasoliţa este considerată regina arealelor cu psamosoluri, reprezentând o alternativă la culturile de soia și fasole, în condiţii de secetă.

Avantajele cultivării fasoliţei

Fasoliţa reprezintă una dintre cele mai bune soluţii economice pentru zonele supuse fenomenului de aridizare. Iată de ce: sistemul radicular puternic şi stratul ceros de pe frunze îi oferă rezistenţă la secetă, ajungând să suporte temperaturi la suprafaţa solului şi de 60°C. În plus, planta asigură necesarul de proteină şi substanţe minerale pentru zonele secetoase. Prin conţinutul ridicat în proteină (22,9-28,8%), amidon (47,5-56,5%), boabele de fasoliţă se pot folosi cu succes în alimentaţia omului şi a animalelor. Faţă de fasole şi alte leguminoase, fasoliţa se evidenţiază printr-un conţinut mai scăzut în celuloză, umflarea boabelor în grad mai mic, fierbere în timp mai scurt, nu produce gaze în tractul digestiv şi are un grad ridicat de digestibilitate. Indicele ureazic foarte scăzut şi acidul prusic absent indică folosirea directă a fasoliţei în hrana animalelor, fără alte prelucrări, cum necesită alte leguminoase (soia). De asemenea, prin conţinutul ridicat în vitamina C (30,6-42,58 mg/100g s.u.), păstăile verzi de fasoliţă se pot folosi în alimentaţia omului sub formă proaspătă, conservată sau congelată.

Fiind o plantă cu cerinţe reduse faţă de fertilitatea naturală a solului, fasoliţa se cultivă de obicei pe nisipurile cele mai sărace, cu un conţinut în humus sub 0,5%. Cultivarea plantei contribuie la fixarea biologică a azotului atmosferic în urma unui ciclu de vegetaţie, fasoliţa lăsând în sol cca 150 kg azot, contribuind astfel la reducerea cantității de azot necesară nutriţiei plantei postmergătoare.

Tehnologia de cultivare

În scopul evitării efectului negativ al deflaţiei eoliene, cultura va fi amplasată în fâşii sau benzi, a căror lăţime va fi de 48-50 m. Cultura fasoliţei se va încadra în asolament de 3-4 ani, cu sau fără solă amelioratoare de lucernă sau lucernă 75% + golomăţ 25%, după următoarele premergătoare: sorg, tutun, ricin, plante furajere. Fasoliţa este o foarte bună premergătoare pentru cereale de toamnă (secară, triticale).

Arătura se va efectua primăvara, la adâncimea de 23-25 cm, perpendicular pe direcţia vântului dominant, cu asigurarea încorporării complete a resturilor vegetale, urmată de o lucrare cu grapa cu discuri. Pregătirea patului germinativ se va realiza cât mai aproape de semănat, cu grapa cu discuri sau combinatorul, în funcţie de starea fizică a solului şi pornirea în vegetaţie a buruienilor.

Fasoliţa are nevoie de 60 kg N/ha, la începutul vegetaţiei până la instalarea activităţii microbiene în sol. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se vor aplica la pregătirea terenului, în doze de 60 kg P2O5/ha şi 60 kg K2O /ha, în funcţie de aprovizionarea solului cu fosfor mobil şi respectiv potasiu asimilabil. Fertilizarea foliară cu produsul Green Plant, care are un conţinut în NPK de 9-45-15+6 microelemente, aplicat în concentraţie de 0,5%, în faza de 4-5 frunze adevărate ale plantei şi de 1% în faza de 3-5 ramificaţii ale plantei, a condus la înregistrarea unor sporuri de peste 500 kg/ha.

Fasoliţa se va semăna când în sol la adâncimea de semănat se înregistrează temperaturi de 12-15°C. Calendaristic, această epocă se realizează în ultima decadă a lunii aprilie – prima decadă a lunii mai, când temperatura înregistrată are stabilitate de la o zi la alta. Densitatea optimă de semănat va fi de 20-25 b.g./m2, în funcţie de capacitatea de lăstărire a soiului, iar distanţa între rânduri de 70 cm. Semănatul se va efectua cu SPC-6, SPC-8 sau AM-9, realizând o adâncime de semănat de 3-5 cm. Soiurile recomandate de CCDCPN Dăbuleni sunt: Jiana, Aura, Ofelia şi Aura 26. Cantitatea de sămânţă folosită la semănat este de 30 kg/ha, iar aceasta poate fi achizi­ţionată la preţul de 15 lei/kg.

Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor

Pentru reducerea buruienilor la răsărirea culturii este necesară o erbicidare preemergentă folosind produsul Stomp 330 EC, în doză de 4 l/ha. La 1-2 săptămâni de la răsărire se va executa o praşilă mecanică cu viteză mică şi piese active adecvate, pentru a nu acoperi plăntuţele, urmată de praşila manuală pe rând. În vegetaţie, menţinerea terenului curat de buruieni este asigurată prin aplicarea a 1-2 erbicidări cu unul dintre produsele Fusilade în doză de 2 l/ha, Pantera în doză de 2 l/ha sau Gallant în doză de 1,5 l/ha. La apariţia buruienilor dicotiledonate se va aplica o erbicidare cu Basagran Forte 2l/ha, care poate fi asociat cu unul dintre produsele care combat buruienile monocotiledonate.

Combaterea şi prevenirea atacului produs de Pseudomonas syringae pv. Vignae (arsura bacteriana) şi Uromyces appendiculatus (rugina) se pot realiza prin aplicarea a două tratamente fitosanitare cu produse sistemice şi de contact (Topsin 500SC – 0,07% sau Shavit F72 WP 0, 2%), primul tratament în faza de 3-4 frunze adevărate, iar al doilea tratament în faza de înflorit.

Combaterea afidelor se poate realiza prin aplicarea unui tratament cu Calypso 480 CE în doză de 80 ml/ha sau Confidor Energy, în doză de 0,1%. Acest tratament se repetă de 2 ori la sfârşitul înfloritului plantei şi apoi la un interval de 10-12 zile, pentru prevenirea şi combaterea gărgăriţei fasolei (Acanthoscelides obtectus). Tratamentele se fac dimineaţa sau seara, pentru a evita temperaturi mai mari de 20-22°C.

Recoltarea fasoliţei se face când majoritatea păstăilor au ajuns la maturitate, semimecanizat sau mecanizat, în funcţie de soi şi condiţiile climatice. Astfel, soiurile cu o coacere neuniformă şi vegetaţie prelungită se recoltează semimecanizat, prin smulgerea manuală a vrejurilor, care se lasă pe loc 3-4 zile pentru uscare şi apoi batozarea în mod staţionar. Recoltarea mecanizată se efectuează direct din lan, în cazul când cultura are o coacere uniformă folosind combina de treierat păioase (Sema-12, Holland, John Deere, Klaas), reglată corespunzător, în aşa fel încât spărturile şi pierderile să fie minime în masa treierată. Soiurile Aura, Aura 26 şi Ofelia se pretează la recoltarea mecanizată, iar soiul Jiana, având un index foliar mare şi o coacere neuniformă a păstăilor, se recol­tează semimecanizat.

Dr. ing. Reta Drăghici, CCDCPN Dăbuleni