Mirel Pascu din Comuna Ianca (Olt), primarul „bătătarnic“

Alimentarea cu apă și canalizarea, 10 km de asfalt care leagă cele două sate, Ianca și Potelu, și două parcuri reprezintă, pe scurt, o parte dintre proiectele principale de investiții ale Primăriei Comunei Ianca, utilizând chiar și fonduri europene, unele dintre acestea desfășurate și prin intermediul GAL Corabia.

Comuna este situată în Câmpia Dunării, la o distanță de 125 km de orașul Slatina și la 26 km de Corabia. Fluviul Dunărea mărginește teritoriul administrativ al comunei în partea de sud.

Localnicii se susțin din agricultură, mai precis cultura cerealelor: grâu, rapiță, porumb și cea de floarea-soarelui. Primarul, Mirel Pascu, este preocupat în permanență de combaterea sărăciei în zonă și de asigurarea locurilor de muncă: „Avem un program bine stabilit de asistență socială, prin care se fac vizite la dominiciliul familiilor nevoiașe și anchete sociale, iar locurile de muncă sunt legate de agricultură. În comună este o firmă din Spania, care deține o plantație de 35 de ha de afine, unde femeile mai găsesc locuri de muncă și firma Agronova care absoarbe forță de muncă din foștii mecanizatori la IAS“, ne-a spus acesta. 

Când balta avea pește…

„Sistemul de irigații a fost făcut în anii '70 de către englezi și alimenta aprozimativ 350 ha în zona de Sud, zona nisipoasă. Atunci scăpa lumea de foamete pentru că vara, când veneau căldurile infernale și se planta grâul sau porumbul în nisip, semințele mureau în două săptămâni. Tot atunci, Petre Baniță, cel care a pus bazele SCDCPN Dăbuleni, Călărași, a demonstrat că plantează pomi fructiferi pe nisipuri, prin programul de ameliorare a nisipurilor, dar a reușit tocmai pentru că sistemul de irigații funcționa zi și noapte. Atunci a pus meri, piersici, caiși etc. Nisipurile din comună au fost valorificate, dar cu apă. Însă, pomii fructiferi au avut o durată de 16-17 ani, s-au uscat între timp, a venit Revoluția din 1989, nu a mai rămas niciun pom, doar nisipul pe care îl spulberă vântul“, mai spune primarul.

În zonă a existat și o baltă, care a fost desecată în anii '70 și redată agriculturii, conform politicii de partid și de stat de la acea vreme. „Balta ținea cu mâncare vreo nouă comune pescărești care erau pe marginea ei, începând de la Bechet, Dăbuleni, Călărași, Ianca, Poteru, Grojdibotu, Gura Patimii, Orlea până la Corabia. Avea o lungime de 33 km și până la 10 km lățime. Eram copil pe atunci, când fiecare comună avea brigăzi de pescari cu năvoade, bărci și toate dotările. În anul 2006 a fost din nou inundată balta, în urma ruperii digului care proteja canalul CO de la Ianca, în zilele de Paște. Lumea s-a bucurat, gândindu-se că vor scăpa de foamete, dar aceasta a fost desecată timp de 2 ani de zile. S-a decis că tot mai bună este agricultura, este pentru toată lumea, terenul bălții fiind folosit acum pentru cultivarea cerealelor“, ne povestește, nostalgic, primarul.

În timp, localnicii au drenat o baltă, de 12 ha, pe un loc unde creșteau papură și trestie, care este folosită pentru pescuit sportiv și agrement, deci nici vorbă de acvacultură și producție de pește. „Aici se trăia cu pește, nu era porumb să se facă mămăligă. Peștele era în trecut mâncarea săracului“, ne mai spune Mirel Pascu, în căutarea vremurilor de altădată. „IAS Corabia era al doilea pe țară, după Balta Brăilei, funcționa Fabrica de zahăr de la Corabia, fiecare CAP avea în planul de cultură 200 ha de sfeclă pentru aprovizionarea fabricii de zahăr, ca producția să meargă“, a mai continuat Mirel Pascu depănarea amintirilor.

„Am înființat o suprafață de 300 ha pe nisipurile din Nord, de pădure de salcâm, prin Agenția Fondului de Mediu, din care 90  ha este pădurea primăriei. S-au făcut niște pași pentru combaterea deșertificării. Ne mișcăm și noi, facem un efort, trebuie să te preocupe, să fii un pic mai incisiv, mai bătătarnic, cum spune olteanu, să te zbați. Dacă stai și aștepți ca cineva să îți dea pomană, n-o s-o primești niciodată“, a conchis primarul Mirel Pascu.

În viitorul apropiat, acesta speră să finalizeze rețeaua de gaze. „La noi este și criză de lemne, pădurea de la Dunăre este numai salcie și plop, deci avem cel mai slab material ca putere calorică.“

Prezentarea comunei Ianca

Comuna beneficiază de electrificare pe toată suprafața, extinzându-se în ultimii ani iluminatul public cu LED-uri. Există acces la rețeaua de telefonie fixă, la cea de televiziune prin cablu și Internet. S-au efectuat o serie de lucrări finanțate prin fonduri nerambursabile și guvernamentale: Baza sportivă „Sebastian Domozină“ din satul Ianca, reparare și modernizare Cămin Cultural Potelu, asfaltare drum comunal DC 133A cca 2 km Ianca, modernizare Dispensar comunal Ianca, Modernizare Bibiloteca comunală Ianca, dotare Școală „Ada Umbră“ cu centrale termice, dotarea Primăriei Ianca cu diverse utilaje: tractor multifuncțional, buldoexcavator, autogreder, încărcător frontal, cilindru compactor.

Alte proiecte realizate: dotarea localității cu autogunoieră și salubrizarea comunei, modernizare Căminului Cultural Ianca, realizarea parcului comunal Ianca, realizarea cortului de evenimente Ianca, rețeaua de apă potabilă în satul Potelu, construirea Grădiniței Potelu.

Proiecte în curs de realizare: Canalizare menajeră sat Potelu, Rețea de apă potabilă și canalizare menajeră sat Ianca, Asfaltare 6,5 km satele Ianca și Potelu, Amenajare parc sat Potelu, Modernizare Școală Ada Umbră Ianca, Reabilitare Grădiniță Ianca, Realizare centru educațional sat Potelu.

Stema comunei Ianca, amintiri din Epoca de Aur

Stema comunei Ianca se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, împărţit în furcă răsturnată. În partea superioară, în dreapta, în câmp roşu, se află o cruce treflată de aur. În partea superioară, în stânga, în câmp albastru, se află un snop de spice de grâu de aur. În vârful scutului undat albastru, pe fond argintiu, se află un peşte de argint. Snopul de grâu face referire la ocupaţia de bază a locuitorilor, agricultura. Crucea treflată reprezintă cele 3 biserici din comună, declarate monumente istorice („Adormirea Maicii Domnului“ şi „Sf. Ioan Botezătorul“, construite în anul 1842; „Sf. Nicolae“, construită în anul 1849). Vârful undat reprezintă fluviul Dunărea pe malul căruia se află localitatea, iar peştele simbolizează bogăţia piscicolă a zonei. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

Anca LĂPUȘNEANU