Cu o istorie atât de lungă, dar cu un prezent atât de controversat, ajungem să ne întrebăm dacă mai merită efortul de a continua ceea ce strămoșii ne-au lăsat.

Foarte mulți, din păcate, spun că nu, dar în acelasi timp sunt și câțiva răzleți, mai tineri de regulă, care chiar și în al doisprezecelea ceas mai văd o speranță, o șansă, acea vestită luminiță de la capătul tunelului.

Poate, cu implicarea tuturor, acei oameni ar putea schimba cursul lucrurilor, întorcându-le la 180 de grade și putând

Pactul Verde european și-a stabilit un obiectiv ambițios pentru 2030: să aloce 25% din terenurile agricole din UE agriculturii ecologice, care acoperă în prezent doar 8% din terenul agricol, adică o triplare a producției. Dacă dorim să dublăm suprafețele cultivate ecologic, asta înseamnă că va trebui să creștem consumul de produse ecologice în țara noastră în același ritm, altfel producătorii se vor regăsi cu surplus de producție ecologică, care apoi trebuie vândută la export în vederea

„Ce vremuri erau altădată!“ Aud adesea expresia asta rostită, cu o ușoară notă nostalgică, de către cei mai în vârstă, chiar și de către bunici și părinți, care au cunoscut, înțeleg, adevăratele valori ale omului, ale generațiilor din care fac parte.

Este firesc ca lucrurile să evolueze, iar viața să capete un alt curs în timp. Trist este însă, atunci când apar factori care bulversează bunul mers al lucrurilor, sau pur și simplu împiedică dezvoltarea individului și a lumii din care face

Folosirea terapeutică a miresmelor, a ierburilor și a uleiurilor aromatice era larg răspândită pe vremea Egiptului Antic, acum șase mii de ani, iar arheologia ne-a adus multe dovezi în acest sens. Spre exemplu, unul dintre cele mai faimoase manuscrise descoperit în Egipt, „Papyrus Ebers“, datat în jurul anului 2800 î.Hr, vorbește despre medicamentele aromatice, iar un altul, datat 800 ani mai târziu, conține rețete de „uleiuri fine și parfumuri alese“. Se știe că în 1922, când a fost deschis