Cele trei Guyane - colțul magic al Americii de Sud (VII). Guyana franceză, de la comerțul cu sclavi la zborul cosmic

Guyana franceză a fost pentru mine unul dintre cele mai inedite teritorii în care am călătorit. Am avut ocazia să văd aici traiul simplu al urmașilor sclavilor negri, apoi faimoasele Iles du Salut, foste colonii penitenciare ale Franței, dar și Centrul Spațial European de la Kourou, loc de unde se lansează sateliții și rachetele Ariane.

Într-una dintre zile o parte a grupului nostru ni s-a alăturat și împreună am reușit să vizităm  baza militară a Regimentului 3 de infanterie din Legiunea străină franceză, unitate care asigură securitatea în jurul Centrului Spațial. Am întâlnit pe stradă, în Kourou, un soldat de origine română care, bucuros să audă limba natală pe acele meleaguri, ne-a abordat și s-a oferit să ne conducă acolo, facilitându-ne intrarea în bază. Am făcut fotografii, am servit câte ceva la barul din interior și ne-am cumpărat câteva lucruri cu însemnele legiunii. A fost o experiență unică de care îmi amintesc cu mare plăcere.

Istoria europeană a Guyanei franceze începe în anul 1500 când aici au acostat conchistadorii spanioli. Mai târziu, în anul 1624, comercianții francezi au deschis aici un centru de comerț, iar în anul 1643 a fost fondat orașul Cayenne. Numeroase dispute au loc între francezi, olandezi, britanici și portughezi asupra suveranității și delimitării teritoriului, dar francezii și l-au adjudecat și îl dețin și astăzi.

Nouă regiuni din Uniunea Europeană sunt considerate ca fiind „ultraperiferice“ printre ele aflându-se și Guyana Franceză  care a devenit un departament al Franței în anul 1946, o regiune de peste mări în anul 1974 și regiune cu drepturi depline în anul 2015.

Asta înseamnă că turiștii din Uniunea Europeană nu au nevoie de viză și nici nu trebuie să plătească taxe suplimentare pentru a vorbi la telefon și pentru a naviga pe Internet. În prezent, din Guyana sunt trimiși în parlamentul francez doi senatori și doi membri ai Consiliului Național. De asemenea, regiunea beneficiază de finanțare UE din politica de coeziune prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului social european.

Activitățile desfășurate la Centrul European de la Kourou constituie în prezent 25% din economia țării, dar balanța comercială este net defavorabilă pentru că se importă mult mai mult decât exportă, mai ales alimente. Agricultura nu este una competitivă, existând doar ferme mici și izolate unde se cultivă banane, orez și varză, produse care ajung în mare parte în Franța. Cu toate acestea salariile și beneficiile angajaților sunt aceleași cu cele din Franța, dar rata de șomaj este mare, de unde și impresia de zonă slab dezvoltată.

Sunt multe de povestit despre Guyana Franceză așa că vă aștept să-mi fiți alături într-un nou episod în care vom fi pe urmele lui Papillon. Așadar, călătoria continuă.

Guyana franceză este o fostă colonie a Franței, în prezent fiind regiune parte integrantă a acesteia, respectiv a Uniunii Europene. Este cea mai mică entitate statală a  Americii de Sud cu o suprafaţă de 86.504 km². Din cei aproximativ 200.000 de locuitori, băştinaşi şi rezidenţi, mai mult de jumătate locuiesc în capitala regiunii Cayenne. Doar 16% din populație locuiește în zone rurale. 38% din populație este  de origine creolă, adică cu strămoși din mai multe culturi. Printre celelalte minorități se numără francezii, haitienii, surinamezii, locuitorii din Antile, chinezii, brazilienii, indonezienii. Limba oficială este franceza, dar există și limbi indigene. Teritoriul Guyanei franceze se învecinează la nord cu Oceanul Atlantic, la vest cu Surinamul, iar la est și sud, pe o lungime de peste 730 km, cu Brazilia.

Teofilia Banu

GALERIE FOTO