Poiana Călineasa, „satul“ de vară al moților

Apuseni. Un tărâm sublim, plin de farmec, povești și locuri în care legăturile cu natura s-au păstrat. De fapt, această legătură este atât de puternică încât și tu, orășean autentic, vei simți că aici este locul tău. Ciudat cum te poți simți acasă într-un vârf de munte, nu? Fotoreportajul de față are menirea de a vă confirma cele spuse, iar locul de poveste pe care vi-l prezentăm este Poiana Călineasa, „reședința“ de vară a moților.

Datele geografice ne arată că această poiană imensă, asemănătoare Platoului Padiș, este situată la 1.300 metri altitudine în Munții Bihorului, din partea centrală a Apusenilor. Din această poiană se văd văile Ordâncușa și Gârda Seaca din bazinul hidrografic al Arieșului Mare. Este un spectacol care îți taie răsuflarea. Munții au acest efect inexplicabil asupra omului. Aproape hipnotic. Am ajuns în Poiana Călineasa la vremea când într-un colț al cerului se întrevedea sfârșitul iminent al soarelui.

Dar poiana se bucura încă de căldura lui. În această lumină verdele proaspăt și crud al ierbii avea parcă reflexii aurii. Aerul rece și curat al munților era îmbogățit de parfumul pășunii. Din rândul colibelor, câteva firișoare de fum dezordonate se ridicau spre cer. Cadența tălăngilor care răsunau peste munți era întreruptă doar de lătratul unui câine alarmat de prezența noastră. Însă nici el nu își lua prea în serios avertismentul. După câteva clipe a tăcut, lăsând filarmonica naturii să își continue concertul.

În acest sat de vară cu aproape 100 de colibe oamenii vin doar vara. În lunile aprilie și mai pornesc cu animalele din satele apropiate Ghețari, Casa de Piatră, Hănăşeşti, Poiana Horea, Ocoale, Stânişoara spre această poiană. Rămân aici pentru a avea în veghe animalele până la începutul toamnei, în septembrie. Între timp, cei care rămân în sate au misiunea de a cosi și strânge fânul care va fi principala hrană pentru animale pe timpul iernii.

În Poiana Călineasa, ca în aproape toate regiunile montane, colibele sunt toate din lemn și cu aceeași arhitectură. Înăuntru lor sătenii și-au adus doar cele necesare traiului peste vară. Dovadă că omul poate trăi atât de simplu și nepretențios.

Laura ZMARANDA

GALERIE FOTO