Scris de Lumea Satului în 16 Mai 2017. Publicat în Turism.

Când Litoralul se mută în mijlocul Bărăganului

Distribuie:

Când Dumnezeu a făcut lumea și i-a așezat pe oameni, fiecare la locul său, n-a făcut-o la întâmplare. Doar că ori n-a vrut, ori a uitat să le spună asta și oamenilor. Așa s-a întâmplat și cu locuitorii din Amara. Abia după multe pătimiri și vreo 250 de ani și-au aflat adevăratul rost pe pământ.

O baltă amară în plin câmp

Amara este o așezare situată în plin Bărăgan, la numai câțiva kilometri (mai exact, șapte) de orașul Slobozia. Localitatea se înșiră de-a lungul drumului național ce leagă reședința județului Ialomița de Buzău. Ceea ce atrage atenția drumețului necunoscător al locului este lacul ce se întinde la marginea localității. Un lac lung, cu ape sclipitoare, ce îmbie la răcorire în zilele de vară, când soarele topește câmpia.

Deși de-a lungul vremurilor lacul ar fi trebuit să atragă oamenii în jurul său precum un magnet pulberea de fier, lucrurile nu s-au petrecut deloc astfel. Oamenii veneau, zăboveau scurtă vreme și apoi plecau. Motivul: gustul sălciu al apei și albia sa plină de nămol negru și puturos. Așa că, de la Dromichete (care și-a avut, spun arheologii, reședința la vreo 20 km mai încolo) și până pe la 1680 oamenii n-au locuit decât sporadic aici. Abia în 1684 a fost atestat documentar satul Motâlva, așezat pe pământurile aparținând, pe rând, mai multor mănăstiri. Alexandru Ioan Cuza a fost cel care i-a scos pe localnici de sub puterea ieromonahilor. Apoi, pe la 1864, mai mulți mocani și-au construit bordeie pe malul lacului. După Războiul de Independență, 300 de familii de veterani și tineri însurăței au primit și ei pământ în Bășica Galbenă, după cum a fost botezat noul sat.

Astăzi, aceste așezări nu mai există decât în vechile documente. Prin anii '77 ele au fost incluse în cadrul comunei Amara. În 2004, ca urmare a unei frumoase dezvoltări, localitatea a devenit oraș.

De la zvonuri la dovezi științifice

Dar să revenim la menirea locuitorilor Amarei. Așa cum am spus, la începuturi nu aveau decât blesteme pentru lacul cu apă sălcie. De altfel, nu este foarte clar dacă numele localității se trage de la gustul apei sau de la traiul greu al celor care nu-și găsiseră alt loc sub soare. Căci principala lor ocupație era agricultura. Dar, cu timpul, au început să se ocupe și de legumicultură. Apropierea Sloboziei era un avantaj pe care amărenii l-au speculat din plin. Apoi au început să cultive și pepeni. Și căldura de cuptor din toiul verii a devenit un ajutor nesperat, care făcea harbuzii să concentreze dulceața pe care pământul o refuzase apei din lac. Și așa pepenii de Amara au devenit o marcă a locului. „Așa cum în partea de vest a Câmpiei Române sunt pepenii de Dăbuleni, aici, în Est, sunt cei de Amara“, spune doamna Viorica Andrei, directoarea Casei de Cultură din oraș.

Încă de prin anul 1850, boierii care aveau moșii prin împrejurimi au început să audă câte ceva despre puterile tămăduitoare ale apei din lac. Se vorbea că ar putea domoli durerile reumatice și chiar ar putea ajuta pe tinerele boieroaice să se vindece de „sterpenie“. Și pentru că încercarea era gratis, tot mai mulți au fost cei care au făcut proba. Și cei mai mulți dintre ei nu au avut ce regreta. Chiar dacă nu s-au vindecat cu totul, bolile li s-au ușurat. Și pentru că omul mulțumit este cea mai bună reclamă, faima locului s-a întins repede.

Deja prin 1870 lacul devenise faimos și au apărut primele amenajări, rudimentare, pentru băi. În anul 1887, chimistul Petru Poni desluşea şi cauzele ştiinţifice. Apele lacului conţin numeroşi compuşi sulfo-sodici, iar nămolul saprofelic de pe fund are proprietăți similare celui de la Techirghiol. Consacrarea deplină a Amarei ca stațiune balneară a venit în anul 1889, când Ion Lahovary a menționat-o în „Marele atlas geografic la României“.

O stațiune balneară în inima Bărăganului

„De la începutul secolului trecut, stațiunea a început să se dezvolte. Au apărut tot mai multe dotări, plaje amenajate, locuri de cazare. Pe la 1900, stațiunea noastră era pomenită și în ziare din Budapesta“, povestește doamna Viorica Andrei. „Apoi a venit războiul și, o vreme, nimeni nu s-a mai ocupat de turism. Adevărata dezvoltare, explozivă, a stațiunii a avut loc după cel de-al Doilea Război Mondial“, istorisește directoarea casei de cultură. Cel care a pus umărul la aceasta a fost medicul Ștefan Ionescu Călinești. „Prin anii '60 a fost repartizat la Amara, ca medic al comunei. Soția sa suferea de mai multe afecțiuni. El a tratat-o, cu bune rezultate, cu preparate realizate de el din nămolul scos de pe fundul lacului. Așa se spune că a fost creată gama Pell-Amar“, ne mai dezvăluie Viorica Andrei.

Cert este că Pell-Amar a fost vreme de zeci de ani unul dintre brandurile românești cele mai cunoscute, alături de Gerovital. În cadrul Hotelului Parc din București a funcționat un centru de tratament geriatric cu acest produs. Astăzi, practic a dispărut, chiar dacă mai există unele încercări de revitalizare. În anii comunismului Amara devenise una dintre cele mai renumite stațiuni balneare din țară. Trei complexe de tratament, însumând peste 2.000 de locuri, s-au construit. Unul era destinat membrilor CAP, altul sindicaliștilor, iar al treilea aparținea OJT. Într-o perioadă, unele dintre ele funcționau chiar și iarna.

În stațiune se tratează afecțiuni dermatologice, respiratorii, renale, endocrine, digestive, afecțiuni reumatice ale aparatului locomotor, procese degenerative articulare, boli ortopedice sau posttraumatice, afecțiuni ginecologice, afecțiuni nervoase, precum pareze sau unele paralizii.

„Tradiții“, la 50 de ediții

După Revoluție a urmat o perioadă de oarecare degringoladă. Românii descopereau gustul concediilor în străinătate, nu-i mai pasiona un sejur în inima Bărăganului. Apoi, încet-încet, lucrurile au revenit la matcă.

Pe de o parte, locuitorii comunei și apoi orașului s-au văzut obligați să-și ia soarta în mâini. În anii comunismului, nu prea mulți dintre ei lucrau în complexurile turistice. Preferau marile fabrici din Slobozia. Dar, rând pe rând, acestea au început să se închidă. Așa că, de voie, de nevoie, au început să se ocupe și de turism.

Pe de altă parte, autoritățile locale s-au implicat și ele. Așa se face că acum, pe lângă cele trei baze de tratament mai vechi, au mai apărut alte câteva noi. Și vechile plaje au fost reamenajate, astfel încât să se ridice la cele mai înalte standarde.

„Primăria s-a gândit și la tineri sau la cei care însoțesc persoanele venite la tratament. Pentru aceste categorii nu se prea găseau distracții în zonă. Așa că a fost reamenajat parcul, care are 64 ha. Acolo se pot face plimbări cu bicicleta sau cu ponei. În foișorul din centru cântă fanfara. Avem și numeroase terenuri de tenis, fotbal, volei etc. Au fost construite și centre destinate organizării de evenimente sau conferințe. Pentru zilele mai reci există piscine acoperite și centre spa. Putem spune că Amara poate oferi celor care vin aici aceleași facilități ca orice stațiune de pe Litoral, de exemplu“, a conchis Viorica Andrei.

Și într-adevăr lucrurile stau exact așa. Ca să nu mai vorbim despre cele șase festivaluri care au loc aici în fiecare vară. Iar faptul că există o frumoasă tradiție este dovedit prin aceea că festivalul anual de muzică ușoară „Tradiții“ a împlinit deja 50 de ediții!

GALERIE FOTO