Stresul indică un sindrom rezultat din expunerea unui organism, om sau animal, la influențele unui mediu neprielnic, ostil bunăstării lui.

În limba engleză stres înseamnă tensiune, presiune, încordare, apăsare.

Factorii de stres sunt în primul rând componentele fizice ale mediului ambiant: temperatura aerului (frig, cald), umiditatea, curenții de aer, dar pot fi și lumina, pulberile, zgomotul, emoțiile.

Dacă un organism este bolnav sau predispus la îmbolnăvire, un stresor chiar moderat și de durată scurtă poate induce îmbolnăvirea atunci când capacitatea de adaptare a organismului este învinsă de acel stresor.

Stresul de frig

Expunerea la frig micșorează rezistența generală a organismului.

La purcei (specie mai sensibilă la frig) temperatura scăzută le mărește receptivitatea față de virusul gastroenteritei transmisibile și/sau infecției cu Escherichia coli.

Frigul reduce absorbția intestinală a imunoglobulinelor și scade răspunsul imun mediat umoral, ceea ce duce la scăderea rezistenței generale a animalelor.

La animalele tinere stresul „a frigore“ întârzie dezvoltarea corporală, le scade sporul ponderal zilnic și rata de valorificare a hranei.

Stresul de căldură

Acesta solicită intens, chiar până la epuizare, mecanismele de termoreglare ale organismului. Pe măsură ce temperatura ambientală crește, trebuie să sporească și eliminarea de căldură prin radiație, conducție sau convecție. În timpul zilelor călduroase, însorite, animalele trebuie ţinute la umbră pentru evitarea suprasolicitărilor și instalarea stresului de căldură. Stresul caloric influențează negativ producția și reproducția animalelor de fermă.

Stresul locomotor

Efortul locomotor, asociat cu contracțiile musculare violente pentru a scăpa de constrângeri (contenție, vaccinări), goana sau alergarea provoacă acumularea crescută de acid lactic în mușchi, apărând o acidoză metabolică care intensifică oboseala musculară („febra musculară“).

Efortul fizic excesiv constituie o agresiune majoră care deseori se poate încheia cu moartea animalelor. Există, totuși, un stres motor binefăcător: mișcarea zilnică la scroafele gestante (câte 2 km/zi) pe pășune a condus la o parturiție mai ușoară cu un ritm sporit al fătării purceilor și o rată mai mică a mortalității purceilor. La cai efortul fizic moderat a stimulat „starea de bine“.

Stresul de transport

Apare mai ales la vițeii și purceii obişnuiți cu o viață sedentară şi un tratament blajin, prietenos din partea proprietarilor. Brutalitatea îmbarcării și/sau aglomerării au efecte nefavorabile asupra organismului și psihicului lor.

Stresul psihic

Animalele (în special tineretul) supuse izolării devin neliniștite și țipă (guițat, zbierat, muget) după parteneri, mai ales după mamă (când este sugar), nu se hrănesc și nu se odihnesc bine.

Înțărcarea este realmente o stare psihică, iar momentul dureros al despărțirii de mamă (impus hormonal acestora) înseamnă un stres major provocat atât de schimbarea bruscă a alimentației (lapte), cât și de însingurarea psihică a tânărului animal. Printre altele, înțărcarea pe o vreme friguroasă conduce la o rezistență imună mult diminuată, iar greutatea corporală scade cu 10%.

Stresul la păsări

Păsările sunt cele mai sensibile la numeroșii factori de stres: temperatura (atât frigul, cât și căldura excesivă, zona de confort termic fiind cuprinsă între 12-25°C), umiditatea, curenții de aer, pulberile, amoniacul, dioxidul de carbon, H2S, alimentația etc.

În combaterea și prevenirea stresului se va evita aplicarea brutală a măsurilor tehnologice sau gospodărești care implică o agresiune asupra păsărilor. Profilactic se administrează periodic vitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL), hepatoprotectoare (HEPATOPROTECT pulbere hidrosolubilă), antioxidanți (ROMSELEVIT = Vitamina E + Seleniu) și antiinflamatoare nesteroidiene (Acesal 40% – acid acetilsalicilic).

Dr. Cătălin TUDORAN, medic veterinar