Nostalgii de toamnă
Nu mi-am imaginat vreodată că am să pot vedea atâta dezmăţ economic într-o Românie care nu se anunţa nicicum „vedetă fără nume“ într-o lume a nimănui şi, în acelaşi timp, a tuturor. Nu credeam că într-un timp aşa de scurt să se poată înregistra pagube într-o ţară ca asta, de zeci de ori mai mari ca după cel mai aprig război. S-a ruinat şi apoi s-a construit. Dar ce şi în detrimentul ori folosul cui?
Nu mai încape îndoială că din producători am devenit consumatori. Şi încă unii importanţi
ÎNCĂTUŞAŢI… FĂRĂ CĂTUŞE
Mă tot gândesc, în momentele mele de linişte, cum de suntem atât de cuminţi, docili şi cu tot mai mare frică pentru ziua de mâine?!
Se spune că cel mai elegant mod de a ţine lumea sub control este inducerea în rândurile acesteia a fricii şi descurajării. Cum se cade pradă acestora? Simplu, prin metode insesizabile de mulţi dintre noi, preocupaţi tocmai de efectele acestora.
Iată un scenariu, pus până la urmă în „scenă“ de Înaltele Porţi. Că sunt mai multe, cea de Bruxelles este una şi pare
S-A PIERDUT CADENŢA
De peste douăzeci de ani ne tot căutăm drumul, dar parcă cineva ne-a legat la ochi ca să nu nimerim cărarea. O minte sănătoasă însă ar fi putut-o descoperi precum „orbul Brăila“. Numai că, se vede treaba, nu prea mai există minţi care să vadă, să simtă ce trebuie de făcut şi, mai cu seamă, să se dedice semenilor în preajma cărora se află. Cei de bună credinţă, fiindcă mai sunt în neam, ori stau deoparte, ori sunt marginalizaţi şi descurajaţi.
Păi, să mă explic! De tot atâta vreme economia este
Pagina 77 din 77