În perioada premergătoare Sărbătorilor de Iarnă, un obicei tradițional specific poporului român, în special pentru populația care locuiește la țară sau în zonele mărginașe ale orașelor, este reprezentat de sacrificarea porcului pentru asigurarea cărnii și a preparatelor din carne de porc necesare meniului de sărbători.

Pentru ca această tradiție să-și continue cursul în cadrul legal și pentru a preveni apariția unor situații neplăcute, Colegiul medicilor veterinari atenționează crescătorii de porcine, comercianții de carne de porc și pe consumatorii de astfel de produse că au obligația să respecte normele sanitare veterinare prevăzute în legislația UE implementată în legislația națională, cu referire la această activitate.

Astfel, legislația privind protecția animalelor în timpul sacrificării, (Directiva 93/113 CE și Ordinul ANSVSA nr. 180/2006) stabilește condițiile de sacrificare a animalelor (inclusiv a porcinelor) numai în abatoare autorizate, cu respectarea normelor specifice pe timpul efectuării acestei operațiuni. Actul normativ prevede că autoritatea veterinară poate acorda derogare pentru sacrificarea unor specii de animale (porcine, ovine, caprine) în afara abatoarelor de către proprietarii de animale numai pentru consumul propriu, cu recomandarea ca animalele respective să fie asomate în prealabil, adică să fie ferite de suferință sau durere în timpul contenționării (prinderii) și înjunghierii.

Asomarea, care la specia porcină se efectuează cu un pistol cu glonț captiv, este un procedeu care atunci când este aplicat unui animal cauzează acestuia pierderea cunoștinței până în momentul înjunghierii.

Operațiunea de asomare a animalelor înainte de sacrificare se practică obligatoriu în abatoarele autorizate și se realizează la cerere și în gospodăriile individuale cu animale, majoritatea oamenilor fiind conștienți că animalul nu trebuie să fie stresat și să sufere în timpul înjunghierii.

Menționăm că operațiunea de asomare nu afectează sub nicio formă tăierea tradițională a porcului de Crăciun deoarece după asomare urmează înjunghierea pentru sângerarea animalului cu cuțitul.

În virtutea respectării acestei cerințe legislative, de protecție a animalelor, medicii veterinari de liberă practică din cadrul circumscripțiilor sanitare veterinare sunt dotați cu asomatoare „pistol cu glonț captiv“ (în număr de 42 de bucăți și capsele aferente), urmând să efectueze această operațiune la solicitarea proprietarilor de animale din localitatea respectivă.

Pentru a preveni îmbolnăvirea populației consumatoare de carne și preparate derivate, după sacrificarea porcilor domestici sau vânat sălbatic (mistreț, urs) proprietarul sau consumatorul are obligația să solicite medicului veterinar examinarea cărnii, în special pentru diagnosticul trichinelozei.

Ce este trichineloza?

Trichineloza este o boală parazitară ce se transmite de la animale la om, fiind produsă de un parazit numit Trichinella Spiralis. Principalul rezervor al acestui parazit îl constituie animalele din preajma locuințelor umane: șobolanii, șoarecii, carnivorele domestice (câinele și pisica), animalele din zona silvatică (vulpea, jderul) și porcii sau alte specii infestate.

Cum se îmbolnăvește omul?

Omul se îmbolnăvește consumând carne infestată de porc, nutrie, mistreț, urs, neexami­nată de medicul veterinar și insuficient friptă, fiartă sau preparată crudă, sărată sau afumată.

La om, boala se manifestă prin: febră ridicată (38-40 grade), tulburări digestive (dureri abdominale, grețuri, vărsături, diaree), dureri în masele musculare însoțite de edeme ale feței, „boala capetelor umflate“.

Trichineloza la om poate fi tratată, reușita tratamentului fiind condiționată în primul rând de rapiditatea instituirii diagnosticului.

Ce măsuri trebuie aplicate pentru prevenirea cazurilor de îmbolnăviri la om?

Măsurile de prevenire cele mai eficiente sunt:

- controlul sanitar-veterinar al cărnii provenite de la animale sacrificate în abatoare și în gospodăriile individuale (porc, nutrie, cal), precum și al vânatului comestibil (mistreț, urs) prin examen trichineloscopic;

- achiziționarea cărnii de porc numai din abatoare, hale, măcelarii sau magazine autori­zate sanitar veterinar, pe care este aplicată marca de sănătate (ștampila).

Pentru prevenirea contaminării porcilor, dar și a altor animale receptive la trichinella spiralis, sunt necesare următoarele:

- deratizarea periodică, urmată de strângerea și distrugerea cadavrelor de rozătoare;

- menținerea condițiilor de igienă în gospodăriile populației;

- salubrizarea locurilor menajere;

- excluderea din hrana porcilor a deșeurilor de abator;

Pentru efectuarea examenului se prezintă o probă de cca 100-200 grame de carne recoltată din pilierii diafragmatici (baiera unturii), din diafragmă (iepurele), mușchiuleți, mușchii limbii și mușchii intercostali.

În cazul porcilor mistreți se recoltează eșantioane cântărind cel puțin 10 g dintr-un membru anterior, din musculatura limbii sau din pilierii diafragmatici.

Proba de carne prezentată pentru analiză va fi însoțită în mod obligatoriu de elementul de identificare (crotaliul), care va fi predat medicului veterinar care examinează carnea.

Creşterea ovinelor reprezintă o tradiţie multiseculară, fiind activitatea de bază în majoritatea judeţelor din ţara noastră unde, alături de creşterea acestei specii, se practică activităţi tradiţionale privind prelucrarea unor produse din lapte, carne, lână, cu un pronunţat caracter specific local (brânzeturi sau alte sortimente din lapte, îmbrăcăminte, articole artizanale, instrumente pentru prelucrarea produselor, obiecte de inventar ale stânii, ateliere de cojocărie, confecţionarea pălăriilor tradiţionale, ateliere pentru ţesături etc.).

Avantajele economice (materiale şi financiare) pe care le oferă această specie de animale au determinat ca, în ultimii 10 ani, dinamica efectivelor totale şi de oi mame să aibă o evoluţie constantă, cu unele creşteri naturale (menţinerea în efectiv a mieluţelor de înlocuire a reformelor sau a animalelor, vândute, moarte, dispărute etc.) faţă de alte specii de animale care se cresc în judeţul nostru (bovine, porcine)

O etapă prioritară în tehnologia de creştere a ovinelor o constituie activitatea de reproducţie prin care se asigură atât creşterea efectivului, cât şi înlocuirea animalelor valorificate, reformate sau moarte.

Pentru ca această acţiune importantă să se desfăşoare corespunzător, în consens cu normele zootehnice şi sanitare veterinare, crescătorii de ovine trebuie să respecte următoarele obligaţii:

-- Toate ovinele din exploataţie trebuie să fie identificate şi înregistrate în Baza Naţională de Date, în conformitate cu prevederile OUG nr. 23/2010, a Ordinului Preşedintelui ANSVSA nr. 40/2010, completat cu Ord. 28/2011 şi Ord. 48/2012, (implementarea procedurilor de identificare şi înregistrare a animalelor)

-- Asigurarea unei furajări îmbunătăţite care să confere oilor o stare bună de întreţinere.

-- Să se asigure permanent sare bulgări şi apă la discreţie.

-- Încetarea mulsului la oile mame cu minimum 3-4 săptămâni înainte de montă pentru a se putea reface şi a fi aduse în condiţii optime de reproducţie.

-- Efectuarea acţiunilor sanitare veterinare specifice acestei perioade, prin:

- examenul clinic privind starea de sănătate a întregului efectiv;

- reformarea şi eliminarea din lotul pentru reproducţie a ovinelor îmbătrânite, neproductive sau cu afecţiuni cronice;

- sacrificarea ovinelor reformă, cu excepţia celor destinate consumului familiar, este admisă numai în abatoarele autorizate;

- ovinele destinate sacrificării trebuie să fie crotaliate şi însoţite de documentul de mişcare şi certificat de sănătate;

- vaccinarea anticărbunoasă la efectivele care nu au fost imunizate în campania de vaccinare;

- efectuarea tratamentelor antiparazitare externe, prin îmbăieri generale şi interne în funcţie de rezultatul examenului de laborator emis după afluirea probelor de fecale recoltate;

-- Pregătirea berbecilor reproducători prin:

- efectuarea bonitării caracterelor de rasă, origine, parametri corporali, aptitudini etc.;

- achiziţionarea berbecilor de reproducţie numai în baza documentului de mişcare şi a documentului de atestare a stării de sănătate a acestora;

- efectuarea examenului clinic, recoltarea probelor de sânge pentru supravegherea prin examen de laborator privind Brucella Melitensis şi genotipizarea pentru scrapie, conform programului stabilit de DSVSA judeţeană;

- izolarea, castrarea şi eliminarea din efectiv obligatoriu a berbecilor seropozitivi sau diagnosticaţi clinic, pentru prevenirea transmiterii acestor boli;

--  În perioada montei este recomandat păşunatul numai pe răcoare, dimineaţa cât mai devreme şi seara târziu (în funcţie de temperatura mediului ambiant)

-- Pentru monta naturală se repartizează 20-30 de oi pentru un berbec tânăr şi 30-40 de oi pentru un berbec adult, iar folosirea la montă a berbecilor se face prin rotaţie asigurându-se, după 4 zile de activitate, 4 zile de repaus.

În această perioadă crescătorii de ovine, asociaţiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar pentru consultanţă şi sprijin de specialitate, să permită monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate, precum şi efectuarea acţiunilor sanitare veterinare menţionate.

Dr. Ioan PENŢEA – secretar executiv la Colegiul Medicilor Veterinari din judeţul Sibiu

Profitând de participarea la seminarul apicol desfăşurat la Hamba, am adresat un set de întrebări domnului dr. Wolfgang RITTER, de la Institutul Chimic şi Veterinar, conducătorul Departamentului pentru Sănătatea Albinelor din Freiburg – Germania şi preşedintele ştiinţific pentru bolile albinelor al APIMONDIEI, la care acesta a răspuns cu amabilitate.

În continuare prezentăm întrebările adresate şi răspunsurile primite:

– Observăm că, în ultimii ani, activitatea apicolă și-a diminuat profitabilitatea, astfel că rezultatele obținute din această activitate sunt mai scăzute. Care considerați că sunt principalele cauze care conduc la această situație?

– Principalele cauze care provoacă scăderea profitabilităţii activităţii apicole sunt:

- încălzirea globală, care schimbă condiţiile de dezvoltare a coloniilor de albine, ducând la mărirea pierderilor parţiale şi totale de populaţii şi astfel reducând potenţialul de culesuri de întreţinere şi producţie;

- folosirea intensivă a pesticidelor, erbicidelor şi, în special, a neonicotinoidelor, care duc la acumularea masivă de toxine în sol şi plante care apoi apar în nectarul şi, în special, în polenul cules de albine care le afectează starea de sănătate, ducând la depopulări parţiale şi chiar totale ale coloniilor de albine;

- extinderea monoculturilor, care micşorează diversitatea ofertelor de plante cu potenţial melifer;

- utilizarea de soiuri şi hibrizi de plante care nu necesită polenizare entomofilă şi astfel acestea nu sunt atractive pentru albine pentru cules de polen şi nectar, precum şi

- utilizarea agriculturii intensive, care secătuieşte potenţialul de susţinere a următoarelor culturi.

– Ce efecte au asupra iernării coloniilor de albine completările în toamnă a rezervelor energetice cu diverse siropuri zaharoase, în principal pe bază de hidrolizat de porumb și/sau zahăr de trestie?

– Completarea rezervelor de hrană energetică a coloniilor de albine ar trebui să se facă cu miere verificată, ca să nu fie purtătoare de germeni ai diferitelor boli, iar numai în caz de necesitate, cu siropuri de zaharuri invertite, excluzând dintre acestea cele pe bază de hidrolizat de porumb şi zahăr de trestie de zahăr, ca părere proprie. La aceste completări ar fi bine ca rezervele de hrană pentru iarnă să conţină cel puţin 30-40% miere şi restul zaharuri.

– Care sunt principalele metode de a scăpa de existența nosemozei din coloniile de albine?

– Aici trebuie precizat că, în actuala etapă, Nosema Apis, caracteristică zonei temperate, este înlocuită din ce în ce mai mult de Nosema Ceranae, caracteristică zonelor cu climă mai caldă care, spre deosebire de Nosema Apis, nu se distinge prin pete de diaree şi acţionează pe perioada întregului sezon apicol activ.

Pentru faptul că reglementările sanitare veterinare interzic folosirea de antibiotice pentru tratarea nosemozei voi indica câteva metode de prevenţie şi ţinere a acesteia sub control, şi anume:

- igiena fagurilor depozitaţi în afara stupilor prin dezinfecţia cu acid acetic (60%) şi/sau îngheţarea acestora (1-2 zile);

- stimularea creşterii de puiet care va înlocui albinele bolnave;

- la familiile bolnave se poate practica aşa-numita roire artificială prin care se înlocuiesc complet fagurii familiei cu alţi noi neinfectaţi şi chiar separarea albinelor bolnave de cele sănătoase şi, în fine,

- elaborarea de către cei în drept de produse antinosema pe bază de extracte din plante ş.a.m.d.

– Ce șanse are gândacul mic de stup, numit și scorobeiul de stup (Aethina Tumida), să infecteze coloniile de albine din România, având în vedere faptul că larvele acestuia, pentru transformare în pupe, își formează galerii în pământ la o adâncime de 20-30 cm unde frigurile de iarnă le distrug, întrerupând astfel anual ciclul de înmulțire?

– Într-adevăr, în actualele condiţii climatice din România, invadarea coloniilor de albine de către gândacul mic de stup este puţin probabilă, dar apicultorii români trebuie să fie vigilenţi şi, în caz de constatare a apariţiei acestuia, să anunţe organele de resort (n.n.: asociaţia apicolă din care face parte, IC-DA – Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, IDSA – Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, DSVSA-ul judeţului din care face parte şi să ia măsuri pentru distrugerea acestuia şi urmărilor atacului provocat.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Importanța prevenției

Principalele acţiuni de sezon care se recomandă crescătorilor de animale în sezonul de primăvară sunt cele care țin de prevenție, știind că este mai ușor să prevenim apariția unor îmbolnăviri decât să le tratăm. În primul rând, deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor, este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile. Acestea vor fi ingerate de alte animale scoase la păşunat şi, accidental, de către oameni. Orice animal parazitat are un răspuns imun necorespunzător în urma unei vaccinări, iar bolile parazitare, chiar dacă nu produc întotdeauna mortalităţi, afectează negativ producţiile.

Ce folosim pentru deparazitare

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie în acelaşi timp, de cel puţin 4 ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu următoarele produse: pentru cabaline, suspensii orale de ECVIROM și ECVIROM I; pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine), suspensiile orale de FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluţiile injectabile ROMAVERMECTIN PLUS și ROMIVERMECTIN.

Pentru porcine se recomandă ROMOXIBENDAZOL, comprimate şi pulvis, și ROMIVERMECTIN, soluţie injectabilă.

La păsări se administrează ROMBENDAZOL F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor se folosește produsul ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea internă a câinilor şi pisicilor se recomandă PARACAN, TOTAL şi ROMBENDAZOL SUPER sub formă de comprimate, iar pentru cea externă, PARAKILL.

În afară de acestea, este neapărat nevoie să se aplice măsuri de profilaxie generală prin acţiuni de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci) şi a vectorilor acestora (insecte şi rozătoare).

Astfel, concomitent cu deparazitarea animalelor, pentru a se evita noi infestări ale acestora cu paraziți, trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor, inclusiv a ustensilelor folosite la animale, cu ROMPARASECT 5%.

Pentru că în perioada de primăvară poate apărea miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză și hipovitaminoza E, continuare a carenţelor de la oaia gestantă, recomandăm ROMSELEVIT injectabil la miei.

Vaccinări obligatorii...

În afară de aceste acţiuni pe care le pot face gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în PROGRAMUL STRATEGIC de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să cunoască faptul că, primăvara, vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.

... contra pseudopestei aviare

Vaccinarea se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei). Vaccinarea se poate face cu produse româneşti foarte eficiente precum: AVIPESTISOTA, AVIPESTIOL FORTE sau PESTIHOLVAC.

... contra antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră)

Vaccinarea se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline, cu vaccinul Carboromvac.

Dintre acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale menţionăm: vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu AGALAXIN sau cu AGALAXIN FORTE, care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru), vaccinarea contra rujetului la porcine, cu ERYROMVAC.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale, Romvac Company SA