Ferma de capre din Cefa. Locul unde „Ochii stăpânului îngrașă animalul!“

Dacă tinerii din ziua de astăzi fug tot mai mult de zootehnie, de creșterea animalelor și iau drumul străinătății, sau aleg să se îndrepte spre corporații, Doina Tonca, în vârstă de 54 de ani, din comuna Cefa, judeţul Bihor, poate să fie un exemplu pentru noi toți. Aceasta împreună cu soțul ei se ocupă de un efectiv de 200 de capre ameliorate, Anglo-Nubiene şi Alpine franceze, şi de câteva Albe de Banat doar din dragoste pentru astfel de animale, spune aceasta.

Efectiv de animale ameliorat

„Ferma aceasta de capre o am din anul 2008; am început de la o ieduţă pe care am văzut-o la un vecin şi aşa de dragă mi-a fost că numai la ea mă gândeam. După multe rugăminţi, soţul meu a fost de acord să o cumpărăm. Am început să mă laud la prieteni că am fermă de capre; ei mă tot întrebau: «câte capre ai?» Şi eu spuneam cu mândrie «Una!». Apoi, ei râdeau! Dar au început problemele, ieduţa a început să nu mănânce, era singură, cumva am reuşit şi l-am convins pe Ovi, soţul meu, să mai cumpărăm capre; astfel am mai achiziţionat 13 exemplare dintr-un sat alăturat, am mai primit de la un bun prieten trei capre, patru de la altul, am mai cumpărat şi am intrat pe iarnă cu 25 de animale. A fost greu, nu ştiam nimic despre aceste animale, dar am citit şi învăţat. Noi, fiind mutaţi de la Oradea aici, nu știam nimic despre capre“, spune crescătoarea bihoreancă.

În micuța fermă de familie de la Cefa soții Tonca au început cu Carpatine şi trei exemplare de Albe de Banat, mai spune femeia. „În fiecare an alegeam ieduţele care îmi plăceau şi le lăsam pentru noi. Apoi, am început să cumpărăm ţapi şi câteva capre Alpine franceze. Am văzut că la caprele Alpine nu le mergea aşa bine, aveau nevoie de mai multă grijă şi nu am mai cumpărat, doar ţapi ca să amelioreze rasa. Pentru că îmi plac foarte mult caprele Anglo-Nubiene am cumpărat de la domnul Horia, medic veterinar din Piteşti, doi ţapi şi o ieduţă, apoi din Ungaria doi ţapi şi două capre, iar acum merg pe Anglo-Nubiene. În prezent avem 200 de capete ameliorate, Anglo şi Alpin, şi câteva Albe de Banat. Au o producţie foarte bună, dar au nevoie de multă grijă şi mâncare bună.“

Laptele din ferma familiei Tonca ajunge la fabrica de lapte Olympus

Cu valorificarea produselor la început a fost greu, mărturisește doamna Doina. „Făceam telemea ca vai de mama ei, am risipit zeci de litri de lapte pentru că nu era bună. Apoi, pas cu pas, am învăţat singură, nimeni nu spune ce şi cum, invidia şi răutatea e mare, dar am început să am clienţi şi era în regulă, umblam prin Oradea şi Salonta la clienţi şi instituţii şi încet-încet am început să avem tot mai mulţi cumpărători. Ne-am cumpăr aparat de muls, vase de inox, dar de trei ani avem contract pentru lapte cu Olympus şi este bine, nu mai stau toată ziua şi noaptea să fac brânză şi apoi să umblu să o şi vând, mai ales că acum sunt o mulţime de cerinţe pentru autorizare la brânzărie.“

Nu există concediu, zile libere sau sărbători

Multe cheltuieli sunt la fermă, atât pe hrană, cât și pe tratamente, dar gândul de a renunța nu există. „Vara este mult de lucru cu adunarea hranei pentru iarnă. Nu ştiu să vă spun ce raţie de mâncare le dăm, mult peste 500 de baloţi de lucernă şi fân în perioada de iarnă, plus porumb boabe. Noi nu avem teren arabil aici decât păşune, aşa că achiziționăm porumb de 7.000 lei pe an, plus tărâţe şi alte produse. Sunt multe cheltuieli, dacă mai punem şi tratamentele aplicate o dată la 6 luni, nu se ajunge la un profit mare, avem noroc că sunt capre bune de lapte şi avem producţie,  aşa supravieţuim. Am învăţat să le fac şi tratamente, dar deparazitările şi tratamentele mai complicate nu le fac fără medicul veterinar. Dacă ar fi să o iau de la început, nu aș sta pe gânduri, dar să fiu mai tânără să pot munci. Dacă cineva m-ar întreba dacă merită să-şi facă fermă de capre i-aş spune să renunţe la concediu, zile libere, sărbători. Consider că ochii stăpânului îngraşă animalul! Altfel, nu are rost să-ţi cheltui banii.“

Beatrice Alexandra MODIGA