Mazărea de câmp (Pisum arvense) este de cele mai multe ori cultivată pentru furajarea animalelor. Este o cultură profitabilă și nu necesită cerințe mari pentru îngrijire.

Mazărea furajeră este o plantă premergătoare pentru majoritatea culturilor, iar pentru a obține o recoltă bogată trebuie să știi că preferă solurile nisipo-lutoase sau luto-nisipoase și cu o bună capacitate de reținere a apei. Temperatura favorabilă pentru însămânțarea acesteia este primăvara devreme, la 1-2°C pentru mazărea cu bob-ul neted, iar pentru mazărea cu bobul zbârcit necesită o temperature de 4-5°C. Pentru a se dezvolta într-o cultură bogată, mazărea necesită o temperatură de 15-16°C. 25°C este temperatura perfectă pentru fructificare. De asemenea, planta necesită lumină. În perioada de fructificare, ploile sunt favorabile, iar, dacă avem un an secetos, specialiștii recomandă irigarea, dar nu în exces pentru a nu forma bălți și a duce spre putrezirea rădăcinilor.

Mazărea de câmp poate fi semănată și extratimpuriu. Astfel, semănatul se poate face atât toamna, folosind soiuri rezistente la temperaturi scăzute, cât și primăvara timpuriu. Toamna se seamănă în zonele în care temperaturile din timpul iernii nu scad sub -14°C la nivelul solului, iar semințele trebuie semănate înainte ca solul să înghețe.

Pregătirea solului

Atunci când fermierii doresc să lucreze pământul pentru semănarea mazării, este recomandat să se aplice o fertilizare de bază cu îngrășăminte fosfatice și potasice, înainte de arătură. Când semănăm toamna, trebuie să fie efectuate lucrări de arat imediat după recoltarea culturii precedente. Acestea se vor face la 20-22 de centimetri adâncime, iar după câteva zile se va semăna. Dacă este un an secetos, terenul trebuie tăvălugit înainte de semănare. Iar, dacă semănăm primăvară, pământul trebuie arat toamna la 22-25 de centimetri. Mazărea furajeră se seamănă cu o normă de 200-220 kg de semințe/ha și o distanță între rânduri de 12,5 cm și o adâncime de semănat de 5-6 cm.

Măsuri de combatere a buruienilor/dăunătorilor

La fel ca și în cazul altor culturi, mazărea necesită o îngrijire specială când vine vorba de buruieni, boli sau dăunători. Specialiștii susțin că unul dintre inamici este șopârlița (Veronica hederifolia). Aceasta, are o tulpină ramificată și târâtoare, iar frunzele sunt păroase, cu formă lobată. Buruiana germinează la temperaturi de 2-3°C și înflorește primăvara-vara. O altă buruiană care ar putea împiedica dezvoltarea culturii de mazăre este pungulița (Thlaspi arvense). Aceasta are o tulpină care poate ajunge la 40 cm, semințele pot supraviețui în sol până la 15 ani și germinează primăvara, înflorind în mai și în toamnă. Rocoina (Stellaria media) are tulpină târâtoare sau ascendentă și se dezvoltă în solurile bogate în azot și bine aprovizionte cu apă, germinează și înflorește tot anul. Printre buruienile dăunătoare culturii se numără zârna (Solanum nigrum) și sugelul puturos (Lamium purpureum). Pentru înlăturarea acestora, specialiștii recomandă erbicidele.

Printre dăunătorii culturii de mazăre putem găsi tripsul mazării (Kakothrips robustus) care înțeapă organele plantelor de mazăre, afectând astfel creșterea, înflorirea și fructificarea plantelor. Un alt dăunător este gărgărița mazării (Bruchus pisorum), care se hrănește cu boabele de mazăre, iar la sfârșitul verii se retrage și lasă în urmă găuri circulare. Molia păstăilor de mazăre (Cydia nigricana) este un alt inamic al mazării. Larvele acesteia intră în păstăi și se hrănesc cu boabele, ca mai apoi să lase în urmă excremente. Musca minieră la mazăre (Liriomyza huidobrensis), omizile atacă plantele care se află în stadiul de răsad și adulții creează orificii de hrănire pe frunzele de masă, unde pot apărea ciuperci. Păduchele verde al mazării (Acyrthosiphon pisum) atacă frunzele, lăstarii, florile și păstăile și lasă în urmă secreții lipicioase. Gărgărița frunzelor de mazăre (Sitona lineatus) atacă plantele în lunile aprilie-iunie și consumă nodozitățile fixatoare de azot.

„Cultiv 40 ha de mazăre. Sper că indiferent de temperaturile crescute din ultima perioadă să obțin în 2023 aceeași producție ca și anul trecut. Este o cultură avantajos de întreținut deoarece nu necesită îngrijiri minuțioase. După recoltare o valorific la noi în țară“.

Eugen Voicu, fermier

Liliana POSTICA

Alături de grâu, porumb și floarea-soarelui, care au constituit preocuparea de bază a cercetătorilor din institut, se află și leguminoasele pentru boabe și, în special, cultura mazării.

Primul soi de mazăre creat la Fundulea a fost în anul 1962, după care au urmat altele, tot mai performante, dar numai pentru mazărea de primăvară.

Un succes important l-a reprezentat crearea genotipurilor de tip „afila“ care permit o ușoară recoltare cu combina, fără pierderi.

Cu apariția schimbărilor climatice și cu frecventele primăveri secetoase s-a simțit nevoia creării soiurilor de mazăre de toamnă care asigură următoarele avantaje:

• prezintă risc mai redus din cauza factorilor climatici;
• în perioada de toamnă-iarnă cad precipitații (mai multe sau mai puține) care găsesc sămânța în sol, asigurând germinarea și răsărirea acesteia;
• în cazul primăverilor capricioase nu se știe când se poate intra pe teren la semănat și, în timp ce mazărea de toamnă este în plină vegetație, cea de primăvară este neînsămânțată;
• vegetația se dezvoltă în condiții de temperaturi moderate, așa cum îi priește culturii de mazăre, iar înflorirea și fructificarea au loc înainte de apariția secetei și arșiței;
• mazărea de toamnă se recoltează cu 3 săptămâni înaintea celei de primăvară, fiind o foarte bună premergătoare pentru cultura a II-a în perimetrele irigate;
• toate acestea asigură o producție net superioară și stabilă față de mazărea de primăvară.

Pe la începutul anilor ’90 cercetătorii din sectorul de ameliorare a leguminoaselor pentru boabe s-au pensionat și tineri cercetători nu prea au mai venit din cauza lipsei de finanțare și a salariilor mici.

O dublă șansă a apărut în anul 2012, când institutul a angajat un om hotărât să realizeze soiuri de mazăre de toamnă. Oportunitatea a fost că acesta a găsit un larg câmp de acțiune în această direcție.

Omul respectiv este o tânără absolventă, Ancuța Bărbieru, care provine dintr-o familie de gospodari, în prezent fermieri prosperi, născută în inima Bărăganului, în comuna Perișoru, județul Călărași, în proximitatea vechii Stațiuni de Cercetări Agricole a Bărăganului, stațiunea Mărculești.

După cele 8 clase din satul natal a urmat liceul de Chimie și Protecția Mediului din Călărași, apoi Facultatea de Biotehnologii din cadrul USAMV – București, după absolvirea căreia s-a prezentat la Fundulea. Din facultate avea noțiunile de bază privind ameliorarea plantelor, dar la Fundulea a avut norocul să întâlnească un specialist de înaltă clasă, dr. ing. Gheorghe Ittu, care a creat zeci de soiuri de grâu și triticale, muncind o jumătate de secol alături de marele ameliorator academician Nicolae N.Săulescu. Acesta a instruit-o amănunțit și în mod concret cu privire la felul în care trebuie să procedeze pentru a obține rezultatele dorite.

A avut la dispoziție o germoplasmă de calitate la nivel mondial, plus genetica locală și astfel, prin sute și mii de încrucișări realizate și prin valorificarea condițiilor de seră care permiteau obținerea a două generații pe an, a reușit să realizeze linii de mazăre de toamnă valoroase.

Le-a verificat în propriul câmp experimental și cele mai valoroase au fost trimise la ISTIS. În urma testării riguroase au fost trecute în lista oficială șase soiuri de mazăre de toamnă, câte două pe an (2020, 2021, 2022). Caracteristicile acestora se găsesc în tabelul de mai jos.

Este de remarcat potențialul ridicat de producție care în condiții optime de cultură ajunge la 7.000 kg/ha, iar soiul Flavia F, cu talia de peste 150 cm, creează un excelent borceag cu triticale.

În continuare, din soiurile create a furnizat sămânță unui veteran de peste 4 decenii în producerea de sămânță din toate creațiile institutului, respectiv dr. ing. Grigore Oprea. Acesta a produs sămânță din categoriile biologice superioare până la sămânța comercială.

Iată cum, în aprox. 10 ani, s-au putut obține asemenea rezultate.

În paralel s-a ocupat și de perfecționarea profesională prin susținerea examenelor de cercetător științific (CSIII și CS II), precum și prin pregătirea și susținerea tezei de doctorat. Acum este șeful Laboratorului de Plante furajere și proteice și, în afară de mazăre de toamnă, se ocupă și de mazărea de primăvară și de soia.

Un astfel de palmares până la vârsta de 35 ani este foarte lăudabil.

Asemenea tineri ar fi de dorit în toate sectoarele de activitate din țară.

Tabel. Caracteristicile morfo-fiziologice și de calitate ale soiurilor de mazăre de toamnă conform descrierii UPOV

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Pentru Europa ori America de Nord prezintă interes mazărea de grădină din genul Pisum sativum ssp sativum, care-și are originea în Asia Mică, nord-estul Indiei și Afganistan. Alte varietăți, precum „asiaticum“, „transcaucasicum“, „syriacum“ sau „elatius“, se cultivă numai în Asia și Africa de Nord. Despre mazăre se știe că a fost cultivată de greci și de romani încă de acum 5.000 de ani, fiind mai apoi introdusă în Franța, de unde s-a răspândit pe tot continentul european și nord-american. Grație adaptabilității și perioadei scurte de vegetație, a fost extinsă mult în nord. Cele mai mari suprafețe se întâlnesc în Franța, Regatul Unit, Germania, Polonia, Rusia, Belarus, Ucraina, Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Țările Baltice. În schimb, reușește destul de puțin în țările tropicale. În România, mazărea se cultivă din secolul al XVII-lea, fiind adusă de germani mai întâi în Transilvania și Banat.

Particularități botanice și biologice

Mazărea de grădină este o plantă anuală erbacee, a cărei rădăcină principală (toate prezintă nodozități) poate ajunge la 100 cm în sol, însă marea masă a sistemului radicular se dezvoltă la 30-40 cm. Tulpina, goală în interior, crește până la 20-50 cm, cu ramificații modeste (soiurile pitice au capacitate mai mare de ramificare). Frunzele sunt compuse, alterne, cu un număr par de foliole ce se termină în 1-3 cârcei. Florile albe sau galben-deschis sunt solitare sau grupate câte 2-3 la baza stipelelor, înflorirea având loc în 35-50 de zile de la răsărit. Fructul este o păstaie dehiscentă (n.n. – care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele), cu 6 până la 12 semințe în interior, verde de diferite nuanțe. La maturitatea de consum, acestea pot avea formă sferică, ovoidă, sferic ușor turtită; greutatea maximă a boabelor este atinsă la 21-30 de zile de la înflorit. Mazărea se folosește sub formă de păstăi și de boabe. Valoarea energetică în stadiul verde este de 37 kcal/100 g, iar la cea uscată – de 359 kcal/100 g. Conține proteine (3%), hidrați de carbon (6%), sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier, vitaminele A, B1, B2, niacin, vitamina C. Conținutul de substanțe proteice la mazăre este mult mai mare (25%) față de grâu (12,9%).

Cerințe față de factorii de mediu

Este puțin pretențioasă față de căldură, motiv pentru care se poate semăna primăvara foarte devreme sau chiar în ferestrele iernii. Temperatura minimă de germinație se situează la 1-2°C pentru soiurile cu bobul neted și la 4-5°C pentru cele cu bobul zbârcit. Plantele abia răsărite tolerează minime de -6°C până la -8°C la bobul neted și de -2... -3°C la bobul zbârcit. Temperatura optimă de creștere se plasează în intervalul 15-18°C, cu maxime de până la 24°C. Valorile de 25-30°C în timpul fructificării reduc capacitatea de formare a păstăilor, grăbind, în același timp, maturarea fructelor. Cerințe moderate are și față de lumină, cu precizarea că la umbră producția se diminuează. Modice sunt și pretențiile față de umididate (60-70% din capacitatea de câmp pentru apă), dar seceta are efecte negative asupra recoltei. Solurile propice sunt cele pH de 6,5-7,5.

Cultura timpurie

Mazărea se cultivă frecvent în ogor propriu. Terenul trebuie să fie bogat în elemente nutritive, permeabil, afânat, cu bună capacitate de reținerea a apei. De preferat este să se evite solurile grele, umede, reci și aride. Bune premergătoare sunt culturile de castraveți, tomate, ardei și cartof, care părăsesc terenul devreme și îl lasă curat de buruieni. După mazăre se pot cultiva, în succesiune, varză, ridichi de iarnă și spanac.

Pregătirea terenului: toamna se execută fertilizarea cu fosfor și potasiu, arătură la 28-30 cm, iar primăvara se încorporează azotul, odată cu pregătirea patului germinativ, și se aplică erbicidarea.

Semănat: Lucrarea poate avea loc toamna, în luna noiembrie, sau primăvara, între 25 februarie și 10 aprilie. Se utilizează 180-220 kg de sămânță/ha, semănatul putând fi executat în benzi, cu o distanță între rânduri de 12,5-15 cm și la adâncimea de 4-5 cm.

Lucrări de întreținere: 2-3 udări prin aspersiune (imediat după răsărire, înainte de înflorit și în faza de legare a fructelor), erbicidare cu erbicide pre și postemergente, combatere boli (antracnoză, fuzarioză, rugină, mană, făinare) și dăunători (tripsul, gărgărița frunzelor, păduchele verde al mazării).

Recoltarea începe când 70% din păstăi au ajuns la dezvoltarea normală, iar boabele sunt la maturitatea de consum. Pentru suprafețe mici se face manual, iar pentru culturile comerciale, evident, mecanizat. Producția obținută este de 6-8 tone de păstăi la hectar, respectiv, 2,5-4 tone de boabe/ha.

Cultura de toamnă

Se practică numai în zonele colinare, de preferat pe terenuri ce pot fi irigate, acolo unde, în iulie- august, când plantele înfloresc, temperaturile nu depășesc 22-25°C. Cultura este una succesivă și se realizează după cartofii timpurii, legume verdețuri, cereale păioase (orz, grâu). Terenul se pregătește prin lucrări ușoare, urmate de o udare, dacă se impune. Epoca optimă de semănat este 20-25 iulie, iar lucrările de întreținere constau în erbicidare, udare, combatere boli și dăunători. Recoltarea se efectuează către sfârșitul lunii septembrie, producția fiind de 5-6 tone păstăi/ha (2-2,5 tone boabe verzi/ha).

Soiuri

În catalogul oficial din 2020 sunt certificate soiurile Adela (soi cu bob zbârcit, semitârziu), Bordias (bob zbârcit, semitimpuriu), Constant (bob zbârcit, semitimpuriu), Diana (bob zbârcit, semitimpuriu), Getica ((bob zbârcit, semitimpuriu), Ialomița 1 (bob zbârcit, semitimpuriu), Ișalnița 60 (bob zbârcit, extratimpuriu), Oltena (bob zbârcit, semitimpuriu), Redondo (bob zbârcit, timpuriu).

Maria BOGDAN

Șrotul de soia este folosit ca sursă proteică vegetală de referință în industria de nutrețuri combinate pentru monogastrice (porci și păsări). Cu toate acestea, piața șroturilor de soia înregistrează o mare fluctuație în privința aprovizionării, ceea ce conduce și la oscilații mari ale prețului de comercializare. Importurile de șroturi de soia necesită din partea țării noastre un efort valutar considerabil, afectând negativ balanța de plăți și încasări valutare, iar pe de altă parte se creează o dependență a sectorului animal față de aceste importuri. Pe de altă parte, eficiența productivă a șroturilor de soia, mai ales în creșterea păsărilor, este dependentă în mare măsură de eficiența tratamentului termic la care sunt supuse boabele de soia, în vederea distrugerii unor factori antinutriționali (de exemplu: inhibitorii de tripsină şi chimotripsină şi ureaza – substanţe inhibitoare care întârzie creşterea sau provoacă anumite tulburări metabolice). Acţiunea acestor substanţe se traduce printr-un mecanism complex ce poate fi rezumat astfel: scade gradul de valorificare a proteinei din hrană prin reducerea activităţii tripsinei, ca şi prin acţiunea inhibitorilor asupra funcţiei pancreatice şi asupra mucoasei intestinale; scade absorbţia grăsimilor şi glucidelor din hrană datorită acţiunii de inhibare exercitată asupra mucoasei intestinale.

În România, cultivarea și mai ales utilizarea boabelor de leguminoase (de exemplu: mazăre, fasole, linte, năut, lupin alb liber de alcaloizi etc.) în hrana monogastricelor nu a fost și nu este promovată ca în alte țări, deși constituie o alternativă viabilă la șroturile de soia provenite din importuri, atât din punct de vedere bioproductiv, cât și sub aspect economic și ecosanogen (aceste boabe prezintă avantajul că nu sunt modificate genetic și, în plus, conțin grăsimi bogate în acizi grași polinesaturați din seria omega 3, care sunt considerați benefici pentru sănătatea omului). Astfel ar fi redusă dependența României de importurile masive de șroturi de soia, care implică un efort valutar anual impresionant, pe de o parte, iar pe de altă parte creează o dependență a sectorului avicol față de aceste importuri.

Mazărea (Pisum sativum L.) este o plantă cu cerinţe reduse de temperatură şi umiditate, cultura fiind bine adaptată începând de la tropice până la nord (40-500 latitudine nordică). Se poate cultiva în perioada de toamnă-iarnă, în regiunile cu ierni blânde, mediteraneene, şi în cultură de primăvară în regiunile cu climat temperat.

Importanţa mazării în hrana animalelor monogastrice constă în conţinutul său ridicat în proteine (în medie, 23,6%) şi amidon (49-52%) din substanţa uscată, fiind o sursă intermediară de proteină şi energie, între şroturile de soia (cca 45% proteină) şi boabele de cereale (cu un conținut ridicat de amidon: grâu 66,5% şi porumb 72,5% amidon). Bogăţia proteinei în aminoacizi, în special în lizină (7,5%), o face comparabilă, în acest aminoacid, cu carnea de porc (7,8%), dar mai bogată decât şroturile de soia (6,3%) şi de floarea-soarelui (3,5%). Mazărea are o valoare energetică mai ridicată decât a grâului şi echivalentă cu cea a porumbului (3.400 kcal/kg PB). În timp, s-a dovedit științific faptul că mazărea are și o bună palatabilitate pentru purcei (Hăbeanu și col., 2011, Stein, 2004).

INCDBNA-IBNA, Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente, recomandă utilizarea boabelor de mazăre în cantități de 250-300 g/kg nutreț la păsările pentru carne şi până la 200 g/kg nutreț la păsările ouătoare (se substituie până la 50% din şrotul de soia sau 35% din proteina brută a furajului, fără a modifica semnificativ intensitatea ouatului, consumul specific şi raportul dintre componentele interioare ale oului: albuș-gălbenuș).

De asemenea, într-un studiu recent desfășurat în Biobaza IBNA pe purcei în criza de înțărcare s-a utilizat un amestec format din mazăre și semințe de in (3:1) în scopul obținerii unor efecte pozitive nu numai asupra performanțelor, ci și asupra stării de sănătate a purceilor. O parte semințe de in și 3 părți mazăre au permis obținerea unui nutreț proteino-oleaginos caracterizat prin 20,26% PB, 8,55% grăsime și 11,27% celuloză și un conținut în acid gras alfa-Linolenic de 43,12%, ceea ce a condus la o pondere de 43,38% a acizilor grași n-3 și un raport n-6:n-3 de 0,5 ideal pentru sănătate. Asocierea boabelor de mazăre cu semințe de in a determinat o reducere cu 33% a nivelului seric al cortizolului, respectiv cu 8,6% concentrația lipazei, iar performanțele de creștere nu au înregistrat diferențe semnificative.

Experimentele (finanțate de Ministerul Cercetării și Inovării) s-au desfășurat în contextul necesității evaluării unor surse alternative de proteine cu valoare biologică ridicată, care pot fi disponibile pe plan local, sustenabile și, în același timp, și economice. Mazărea (Pisum sativum L.) pare să aibă potenţialul nutritiv cel mai promiţător pentru furajarea păsărilor și porcilor atât în sistemul de agricultură convențională, dar și în cea ecologică.

Dr. Georgeta Ciurescu & Dr. Mihaela Hăbeanu

În ultimii ani tot mai mulți fermieri descoperă avantajele includerii unor leguminoase în schemele de rotație a culturilor. Și, odată făcut acest pas, caută și tehnologii noi, care să permită obținerea unor randamente cât mai ridicate, cu scopul final de a mări profiturile. Și în cadrul întâlnirilor asociației Agricultură Integrată Durabilă Economic Rentabilă (AIDER), unii dintre acești fermieri vin cu drag să își împărtășească experiențele. În cele ce urmează vom povesti despre experiența de anul trecut a lui Aurel Petruș, de la ferma Eco Fruct, din județul Călărași.

„Am încercat și năut, și fasole, și linte...“

Aurel Petruș lucrează 1.300 ha de pământ în județul Călărași. Toate culturile pe care le practică sunt bio. Fie că este vorba despre rapiță, mazăre, grâu, porumb sau in pentru ulei, toate sunt lucrate cu tehnologii bio, fără utilizarea pesticidelor sau a îngrășămintelor de sinteză. „Uneori, când trebuie să vorbesc despre experiențele mele după ce înaintea mea au povestit fermieri care folosesc tehnologii clasice, mi se pare delicat. Eu am uitat ce sunt pesticidele și erbicidele. Nu mai folosesc așa ceva de 18 ani. Nu zic că e bine sau e rău, dar iată că trăim!“, își începe, hâtru, povestea. La ora actuală deține un parc de utilaje despre care spune că este mândru, iar în 2019 va beneficia și de irigații pe suprafețe mari din fermă. „Toate acestea mă vor ajuta să fac lucruri noi“, consideră el.

„Cel mai mare insucces din viața mea l-am avut în 2018, când am semănat, pentru prima dată, 120 ha cu năut. Totul a fost compromis din cauza îmburuienării excesive. Nu am avut acea unealtă care să ne permită să intervenim într-o astfel de situație.  Însă, pe viitor, vom putea rezolva și aceste situații“, își povestește Aurel Petruș necazul. „Am încercat și linte în 2017. Mai am încă pe stoc 80 de tone. Eu sunt optimist, sunt convins că o s-o vindem. Întrebarea este când. Am încercat și fasole. Doi ani la rând nu am reușit-o deloc, iar anul acesta (2018 – n.red.) a răsărit atât de rară încât am întors-o și am semănat soia“, ne mai istorisește fermierul despre câteva dintre căutările sale.

„Fără suport, mazărea s-a scuturat înainte de recoltare!“

De trei ani încoace, Aurel Petruș a experimentat și o variantă combinată: mazăre cu camelină. Secretul său, după cum consideră, este că semănatul se face în toamnă. „Acum trei ani am folosit soiul Baltag, simplu, fără niciun fel de suport. În primăvară producția a fost bună, de aproximativ 3.500 kg/ha, dar s-a scuturat cu câteva zile înainte de recoltare. Asta ne-a dat ideea de a introduce în cultură și o plantă-suport. Așa am ajuns la camelină. Deja noi jonglăm cu camelina de ceva vreme și am folosit-o ca suport la mazărea de primăvară. Dar în toamna lui 2017 am semănat-o împreună cu mazărea“, ne mai spune.

Semănătura a fost făcută între 25 octombrie și 5 noiembrie, astfel încât la intrarea în iarnă coarda de mazăre să ajungă la o lungime de circa 10 cm. „Camelina nu are nicio problemă peste iarnă. Poate să aibă și doi-trei centimetri la venirea iernii, rezistă și trece sezonul rece fără nicio problemă“, explică fermierul.

Pregătirea terenului a fost aceeași ca pentru grâu, fără nicio diferență. Preferabil este ca premergătoare să fi fost floarea-soarelui. Concret, s-a arat în toamnă, apoi s-a trecut cu un disc. Înainte de semănat s-a trecut și cu un combinator. Norma de semănat aplicată a fost de 2,5 kg/ha pentru camelină și de 250 kg pentru mazăre. Aceasta înseamnă o densitate de peste 150 plante/mp la mazăre și 40 de plante la camelină. „Toată arta este să știi cum să jonglezi cu distanța între rândurile de camelină!“, apreciază agricultorul. „Am început de la 12 cm, apoi am trecut la 25, la 37, iar în toamna lui 2018 am semănat la 50 cm. Dacă este prea deasă, camelina tinde să sufoce cultura de mazăre.“ În toamna lui 2017, când a fost înființată cultura despre ale cărei rezultate a povestit, distanța între rândurile de camelină a fost de 37,5 cm, iar cea dintre rândurile de mazăre de 12,5 cm.

Un succes economic cu eforturi reduse

Pe lângă faptul că este un suport excelent, reușind să susțină foarte bine plantele de mazăre, camelina mai are și alte proprietăți. După cum a constatat Aurel Petruș, acționează și ca repelent pentru gărgărița de mazăre. Ca fertilizant a fost utilizat gunoiul de pasăre. După o compostare de aproximativ șase luni, a fost aplicată o doză de 15 tone/ha, în toamnă, înainte de trecerea cu combinatorul.

Unul dintre avantajele unei astfel de culturi este că din toamnă până la recoltare nu mai necesită niciun fel de intervenție. Un alt avantaj este că mazărea și camelina ajung concomitent la maturitate. Ca utilaj se folosește combina, reglată pentru mazăre. O „șmecherie“ pe care fermierul o recomandă este ca, în cazul în care nu se dorește mazăre pentru sămânță, combina să fie astfel reglată încât să spargă recolta. Astfel gărgărițele vor dispărea și nu vor mai da bătăi de cap în timpul depozitării. Separarea nu pune probleme, căci semințele de camelină sunt de dimensiunile celor de lucernă, în timp ce mazărea este mult mai mare. Din punctul de vedere al productivității, în 2018 s-au obținut 2.500 kg de mazăre/ha și 700 kg/ha la camelină. Prețul de vânzare pentru mazăre, având în vedere că provine dintr-o cultură bio, a fost de 440 euro/tonă. Camelina, deși clienții sunt ceva mai greu de găsit, se vinde cu 500 – 700 euro/tonă.

Un alt avantaj al acestei culturi, consideră Aurel Petruș, este că după recoltare terenul este numai bun pentru semănatul cu porumb sau cu floarea-soarelui. O altă variantă pe care domnia sa a mai testat-o a fost și aceea a înființării unei culturi de mei. „Oricare dintre aceste variante e aplicată, rezultatele sunt foarte bune. În ceea ce mă privește, voi continua să cultiv mazăre. Regret doar că toamna lui 2018 s-a dovedit foarte secetoasă. Din acest motiv, deși îmi propusesem să semăn în jur de 330 ha cu mazăre, nu am semănat decât 100 ha, cu mazăre furajeră. Pentru primăvară îmi propun să pun pe restul de 230 ha mazăre legumicolă uscată și mazăre alimentară, bineînțeles în aceeași combinație cu camelina“, a încheiat administratorul Eco Fruct.

Alexandru GRIGORIEV

Are o experiență de peste 20 de ani în agricultura ecologică, inovează permanent, găsește soluții să-și mărească rentabilitatea și vinde 80% din recolte la export. Motive suficiente să aflați de la Aurel Petruș din Călărași (1.300 ha cultivate în sistem ecologic) cum face să asocieze mai multe plante pe aceeași suprafață, obținând o serie întreagă de beneficii.

– V-ați specializat pe culturi duble, dar și pe culturi asociate. Aș vrea să vorbim despre combinația mazăre cu camelină. Ce avantaje prezintă acest tip de tehnologie?

– În cazul nostru mazărea și camelina sunt culturi premergătoare, pentru că după ele vom semăna la începutul lunii iulie soia, în sistem irigat. Așadar, pe acest lot vom merge pe cultură dublă. Cultura de mazăre și camelină este pentru mulți dintre fermieri din agricultura convențională o noutate, dar ea se practică mult în sistemul ecologic și cei care practică acest tip de agricultură sunt convins că știu despre ce vorbesc.

– De ce ați ales această asociere?

– Sunt mai multe beneficii de care trebuie să profităm. Avem o mazăre de toamnă franțuzească, soiul Baltrap, de tip afilă, care stă în „picioare“ până la recoltare, dar am asociat-o cu camelina (camelina sativa sau inișorul) din mai multe motive. În primul rând inișorul are un efect repelent pentru gărgărița mazărei și în felul acesta profităm de o combatere biologică pentru cultura de mazăre. Al doilea beneficiu pe care îl urmărim de la camelină este susținerea pe care o poate oferi mazării. Camelina are o tulpină foarte rezistentă și poate susține mazărea chiar și când păstăile sunt formate. Fără această susținere mazărea spre maturitate, la formarea păstăilor, cade și e greu de recoltat. Cu ajutorul camelinei ea va rămâne în picioare, lanul va rămâne vertical și recoltarea se face foarte ușor. Al treilea beneficiu pe care îl avem de la camelină este că îi valorificăm și sămânța de camelină. Avem contract pe ea, în Germania se obține uleiul de camelină, care conține Omega 3 și Omega 6, motiv pentru care este adăugat în cantități mici în uleiul de floarea-soarelui sau rapiță. Tot la capitolul beneficii aș adăuga și faptul că prin această asociere reușim să valorificăm de două ori aceeași suprafață.

– Cum faceți separarea celor două plante după recoltare?

– Plantele ajung la maturitate în același timp, se recoltează împreună, iar separarea se face foarte ușor pentru că mărimea boabelor diferă foarte mult (camelina este un pic mai mică decât sămânța de lucernă). Banii pe care îi obținem de pe sămânța de camelină acoperă toate costurile pe care le facem cu întreaga cultură. Mazărea este deja „un bonus“.

– Mazărea o vindeți tot la export?

– Da, o mare parte pleacă în Germania, o altă parte merge către ferma de găini ouătoare pe care o avem.

– Ce ar trebui să știe fermierii despre culturile duble?

– În primul rând aceste culturi duble le putem face doar în condiții de irigare. Noi mergem pe această tehnolo­gie pentru că beneficiem de o climă extraordinară și există timp suficient (lunile iunie, iulie, august – 90 de zile) pentru a veni cu plante care au perioada de vegetație în acest interval.

– Dacă vorbim de culturi duble, ce ar merge cel mai bine?

– Avem la ora actuală trei culturi pe care le semănăm ca și culturi duble: soia, sfecla roșie, porumbul zaharat și meiul. Mai nou, avem o cerere de mei pentru con­sum uman și care ne garantează prin producțiile obținute un câștig destul de bun. Pentru acestea tehnologia de cultură este un pic diferită față de cultura obișnuită, dar noi facem doar pe sistemul de arătură. Și pentru cultura dublă arăm la o adâncime de 18-20 cm, cât mai repede, semănăm la fel de repede și apoi urmează irigatul care ne asigură răsărirea și dezvoltarea în condiții normale. Urmează pentru cultura de sfeclă și porumb lucrările de întreținere și combatere a buruienilor. Nici nu amintesc de combaterea bolilor și a dăunătorilor, pentru că în cultură dublă nu avem de-a face cu așa ceva. Și nu trebuie să uităm că zona în care ne aflăm este destul de lipsită de precipitații, cu vânt, ceea ce ne ajută ca plantele să rămână uscate și nu sunt predispuse la atacuri de boli și dăunători.

– Care este norma de irigare pe care o aplicați?

– Normele sunt diferite, se începe cu o normă mică, de răsărire, apoi eu recomand mai multe irigări cu norme mai mici. Nu recomand norme mari de udare, pentru că reprezintă o pierdere de apă.

– Ați încercat și alte asocieri între plante în afară de mazăre și camelină?

– Da, am mai încercat în primăvară cultura de linte cu camelină cu aceleași beneficii. În plus, mai avem în fermă o cultură de rapiță cu lucernă, despre care pot să spun, după al doilea an de experiență, că lucrurile stau foarte bine privind fertilizarea pe cale naturală a solului, cu cheltuieli foarte mici.

– Ce producții estimați la mazăre și camelină?

– Cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm să obținem 2.500-3.500 kg/ha la mazăre și 500-700 kg/ha la camelină. Acest nivel de producție este foarte rentabil pentru noi.

– Anul trecut ați avut mai mult sau mai puțin?

– Anul trecut am avut mai puțin, pentru că nu am semănat în această asociere mazărea de toamnă și, deși estimasem peste 3.500 kg/ha, în preajma recoltatului a căzut și am reușit să recoltăm doar 2.500 kg/ha. În cazul nostru, pentru că suntem într-o zonă cu vânt puternic, fără susținere din partea altei culturi, pierderile la mazăre pot fi și de 20-30%.

– Aveți probleme cu păsările în perioada recoltării?

– Există o mare problemă cu păsările la nivelul fermei, dar nu la cultura de mazăre și camelină. Pot spune că este o situație alarmantă privind atacul ciorii de semănătură și nu suntem singurii. În ultimii doi ani am avut mari probleme la porumb, am fost nevoiți să întoarcem cultura, mai ales că sămânța este netratată. Trist este că nu se face nimic legat de răspândirea acestei păsări, care are și părțile ei bune, dar care prin înmulțirea ei devine un dușman al fermierilor.

– Nu ați găsit nicio soluție în acest sens?

– Lângă fermă am găsit o soluție pe care o pot recomanda și altora. Trebuie să știți că dacă nu este lăsată să stea în cuib dacă este deranjată timp de 10 zile, noaptea mai ales, și asta se face cu niște lanterne foarte puternice și zgomot, pleacă, își face cuib în altă parte. Asta este o metodă de combatere ecologică.

– Văd că aveți și rapiță în lanul cu mazăre și camelină. De ce și în ce proporție?

– Este o rapiță sălbatică, o putem considera buruiană în cultura de mazăre, infestarea este de 2-3%, dar de această dată pot spune că și rapița sălbatică are un efect pozitiv, ca și camelina – susține mazărea. Mai mult de atât, fiind și o sămânță foarte mică, se separă foarte ușor de boabele de mazăre.

– Dacă mergeți pe această asociere este clar că trebuie să aveți un utilaj care să separe cele 2-3 tipuri de semințe. Cam care este investiția într-un astfel de echipament?

– Vorbim de o investiție destul de mare, dar o masă gravimetrică nu costă mult, unii și-au confecționat-o singuri. Dacă ne gândim la o stație de sortare, investiția ajunge la 200.000 euro.

Patricia Alexandra Pop

Important aliment în bucătăria românească alături de fasole (mai puțin lintea), mazărea - Pisum sativum - a fost introdusă în cultură în țara noastră prin anii 1600. Este originară din Asia Mică și Asia Centrală, fiind cultivată pentru prima dată în Europa de vechii greci și romani. Este apreciată mai cu seamă ca aliment și mai puțin pentru valorile sale terapeutice (tratarea osteoporozei, a hipertensiunii arteriale, diabetului, bolilor renale sau stărilor de epuizare fizică și psihică, reduce colesterolul nociv, încetinește procesul de îmbătrânire etc.).

Descriere

Este o plantă erbacee, anuală, cu rădăcină pivotantă și nodozități, cu capacitate foarte mare de a fixa azotul din sol; rădăcina principală poate ajunge la 100 cm, dar masa principală a sistemului radicular rămâne la suprafață, în substratul de până la 30-40 cm. Tulpina este aeriană, ierboasă și volubilă, fără țesut de susținere, cu frunze compuse terminate în cârcei și flori de culoare albă sau vag violet-roșcate, dispuse la subsuoara frunzelor. Fructul se prezintă sub formă de păstaie de 3-12 cm, dreaptă sau ușor curbată, cu 6-12 semințe în interior, în funcție de soi. Boabele ajung la greutatea maximă la 20-30 de zile de la înflorit, după care scad în greutate, pierd gustul dulce (glucide transformate în amidon), iar la maturitate se întăresc, căpătând un tegument neted sau zbârcit și culoare galbenă sau verde.

Factorii de mediu

Temperatură: este puțin pretențioasă față de căldură; temperatura minimă de germinație – 1/2°C pentru soiurile cu bob neted și 4/5°C pentru cele cu bob zbârcit; perioadă de răsărire – 10-12 zile de la semănat; temperaturi minime suportate de planta abia răsărită – minus 6/8°C la soiurile cu bob neted și minus 2/3°C la cele cu bob zbârcit; temperatura optimă de creștere/15-18°C; temperatura maximă în timpul vegetației – 24°C; temperaturile mai mari de 25°C la fructificare reduc procentul de legare a păstăilor.

Lumina: cerințe moderate, cu producții totuși mici pe terenurile umbrite.

Umiditate: cerințe moderate, 75-80% din capacitatea de câmp în perioada de înflorire-fructificare; seceta solului și atmosferică reduc procentul de formare/legare a păstăilor.

Sol: pH neutru spre ușor alcalin; substrat bogat în elemente nutritive, permeabil, afânat, cu o bună capacitate de reținere a apei.

Asolament

Pentru mazăre, cele mai bune premergătoare sunt, pentru cultura de grădină, tomatele, castraveții și cartofii, iar pentru suprafețele industriale – porumbul și floarea-soarelui. După mazăre se pot cultiva, pentru suprafețele din grădină, varză, spanac, ridichi de iarnă, iar pe suprafețele mari – grâul. De reținut: este planta care nu poate fi cultivată după ea însăși patru ani.

Pregătirea solului

Solul se pregătește din toamnă prin: fertilizarea de bază cu 30-40 kg substanță activă/ha P2O5 și 60-70 kg s.a./ha K2O; arătură la 20-22 sau 28-30 cm; o discuire până la venirea iernii, pentru distrugerea buruienilor, mărunțirea și nivelarea solului. Unii specialiști susțin că această operațiune ar spori mult recolta în comparație cu aplicarea discuitului numai primăvara, înainte de semănat. Primăvara se fertilizează cu azot în cantitate de 40-60 kg s.a./ha și se afânează/ pregătește patul germinativ pentru semănat.

Semănatul

Semănatul (mecanizat) se efectuează primăvara devreme sau, pentru cultura industrială, în ferestrele iernii, între 25 februarie și 10 aprilie. Pentru eșalonarea recoltei în vederea consumului proaspăt sau pentru industrializare se recomandă semănatul în 2-3 epoci, la distanță de 10-14 zile. Adâncimea de semănat este de 4-5 cm, folosindu-se, în funcție de soi, cel puțin 220 kg de sămânță la hectar. În cazul semănatului de toamnă, epoca ideală este sfârșitul lunii septembrie, cantitatea de sămânță utilizată fiind de 180-220 kg/ha, asigurându-se o densitate de 1.200-1.500 mii plante la hectar. Distanța dintre rânduri este de 12,5 cm. Sămânța trebuie să fie sănătoasă, cu puritatea de 93-99% și capacitate de germinație de cel puțin 80%. Se recomandă tratarea cu Nitragin chiar în ziua semănatului.

Lucrări de întreținere și recoltare

• erbicidare: Butoxone M 40 (2,0-2,5 l/ha) – împotriva buruienilor dicotiledonate anuale (în faza de 2-4 frunze a buruienilor) și dicotiledonate perene (buruieni mai mari 10 cm), aplicat când planta de mazăre are 10-12 cm înălțime; Leopard 5 EC – împotriva costreiului ((1,5-1,75 l/ha) și a buruienilor monocotiledonate anuale (0,7 l/ha); Agil 100 EC – împotriva buruienilor monocotiledonate anuale (0,8 l/ha) și a costreiului (1,0-1,5 l/ha);
• irigare: dacă, eventual, condițiile din fermă permit se aplicară 2-3 udări prin aspersiune, cu norme de 250 m3/ha în fazele critice (după răsărire, înainte de înflorit, în faza de legare a boabelor);
• combatere boli: Dithane M-45 (0,2%), Dithane Neotec 75 WG (0,2% (20 g) – pentru mană; Tilt 250 EC (0,3 l/ha), Topsin M 70 (1,0 kg/ha), Thiovit Jet (0,4%) – pentru făinare; Dithane M-45 (0,2%) și Topsin M 70 (0,1%) – pentru antracnoză; Teldor 500 SC (0,08%), Rovral 500 SC (0,1%) - pentru putregaiul alb și putregaiul cenușiu; Topsin M70 (0,1%) – pentru fuzarioză;
• combatere dăunători: Actara 25 WG (0,02%), Confidor Energy (0,08%), Karate Zeon (0,02%), Laser 240 SC (0,05 %), Mospilan 20 SG (0,04%) – pentru tripși; pentru păduchele verde se pot folosi tratamentele anterioare plus Faster 10 CE (0,03%) și Decis Mega (0,02%); pentru cel mai periculos dăunător, gărgărița mazării, se recomandă Actara 25 WG (0,08-0,1 kg/ha), în perioada de vegetație, și Reldan 40 EC (0,7-1,2 l de apă pentru 1.000 kg de cereale boabe) în timpul depozitării;
• recoltarea începe când 70% din păstai au ajuns la dezvoltarea normală, iar boabele sunt la maturitatea de consum. Producția medie este de 4,5 tone/ha.

Maria BOGDAN