Măsuri de prevenire și reducere a efectelor secetei

Fenomenul de secetă și arșiță a devenit tot mai frecvent în zona țării noastre. Se consideră secetă o perioadă de 10 zile fără precipitații, iar arșiță perioada cu temperaturi de peste 32°C și umiditatea atmosferică sub 30%. Când ne referim la prevenire avem în vedere măsurile prin care se pot reduce din efectele secetei și nu prevenirea secetei ca fenomen natural.

O anumită prognozare a secetei o realizează meteorologii, dar pe termen scurt și mediu. În asemenea condiții agricultorii sunt cei care trebuie să ia în permanență măsuri care să asigure recolte satisfăcătoare și în condiții climatice severe. În general, când la desprimăvărare conținutul în apă al solului, pe stratul 0-100 cm, este sub 24%, este nefavorabil.

Cum se poate face agricultură în condiții de secetă?

• Prin irigații, deocamdată sunt suprafețe limitate.
• Fără irigații, dar cu măsuri agrofitotehnice deosebite:
• solul trebuie menținut ca un burete, cu porozitate și permeabilitate optime, care să asigure înmagazinarea fiecărei picături de apă din precipitații și să împiedice orice cale de pierdere a apei prin evaporare sau infiltrare;
• apa înmagazinată în sol să fie valorificată cu maximă eficiență, numai de plantele de cultură.

Asta presupune că intervențiile necesare pe timp de secetă se referă la măsuri asupra solului și plantelor.

Asupra solului este de dorit să se intervină cât mai puțin, însă cu menținerea regimului aerohidric favorabil, adică 2/3 apă și 1/3 aer, și să aibă la suprafață un mulci natural sau artificial care împiedică pierderea apei prin evaporare.

De menționat rolul deosebit al stratului de mulci, și anume:

• asigură înmagazinarea și conservarea apei în sol;
• reduce de 3-4 ori pierderile de apă prin evapo­rare;
• în timpul arșiței, la peste 40°C sub stratul de mulci sunt 27°C, favorizând activitatea microbiologică din sol;
• reduce eroziunea solului;
• împiedică îmburuienarea culturilor;
• protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie care pot distruge agregatele structurale.

Stratul de mulci se obține în urma recoltării, combinele moderne fiind prevăzute cu tocător și ventilator care distribuie uniform tocătura pe suprafața recoltei. După recoltare se execută o lucrare cu grapa cu discuri care mărunțește miriștea și împreună cu tocătura se amestecă cu stratul superficial al solului, realizând un foarte bun mulci. În stratul de mulci se realizează o anumită umiditate din resturile vegetale (buruieni) și din așa-numita „rouă internă“ care se formează din vaporii de apă ridicați din puțina apă care mai este în sol și, ajunsă la suprafață, în mulciul rece, se condensează și formează roua.

Această umiditate determină germinația semințelor de buruieni și de samulastră din stratul superficial al solului, contribuind și la reducerea gradului de îmburuienare.

Covorul verde răsărit valorifică și nitrații din sol, evitând levigarea acestora care se întorc în sol prin tocarea și încorporarea masei vegetale formate. În acest fel se asigură și îmbogățirea solului în materie organică.

Prezența materiei organice în sol crește capacitatea de înmagazinare a apei cu 20%, iar humusul are capacitatea de a înmagazina de 4-6 ori mai multă apă și poate întârzia cu 2 săptămâni efectele secetei.

Lucrările solului se efectuează foarte superficial, cu combinatorul la pregătirea patului germinativ și cu cultivatorul la prășit. Se lucrează la mică adâncime, cu cuțite plate care taie buruienile pe dedesubt și le lasă la suprafața solului ca mulci.

Prezența asolamentului asigură ca în rotația culturilor să se țină seama de nivelul de înrădăcinare pentru a evita să urmeze plante cu același nivel de înrădăcinare.

În condiții de secetă semănatul se efectuează mai devreme și se asigură o densitate a culturilor în funcție de rezerva de apă din sol.

Fertilizarea se asigură cu îngrășăminte cu eliberare treptată, controlată a elementelor nutritive corelată cu vegetația culturilor. Sunt indicate și fertilizările foliare care sporesc capacitatea sistemului radicular de a se hrăni și în condiții de secetă.

Culturi alternative

Asupra plantelor se pot folosi culturi alternative, rezistente la secetă precum sorgul, meiul, năutul, șofrănelul, dar și soiuri (hibrizi) din principalele culturi însă mai timpurii, cu creștere mai intensă în prima parte a vegetației pentru a parcurge perioada de înflorire-fructificare înainte de apariția arșiței.

Sunt și hibrizi de porumb și floarea-soarelui rezistenți la secetă.

Organismele rezistente la secetă de la diferite culturi trebuie să posede anumite caracteristici de exemplu:

• să aibă masa aeriană redusă, cu frunze mai mici, erecte, cu mai puține stomate amplasate în adâncitură, cu cuticula groasă, cu strat de ceară sau peri albicioși care reflectă razele solare;
• sistemul radicular sã fie dezvoltat, ramificat, adânc, cu perișori absorbanți deși și să valorifice un volum mare de sol;
• procesul de respirație și transpirație să fie redus pentru a economisi apa;
• presiunea osmotică a sucului celular să fie mai mare, cu capacitate mărită de absorbție a apei reținute puternic de sol;
• vasele conducătoare din plante să fie dezvoltate pentru o circulație rapidă a sevei brute și cu capacitate de absorbție mărită;
• celulele să conțină mai puțină apă, dar mai multă legată și să aibă protoplasma elastică pentru a suporta mai ușor deshidratarea;
• să aibă capacitatea de a sintetiza materia organică cu mai puțină apă;
• să asigure translocarea rapidă a carbohidraților formați în fotosinteză pentru a crea loc noilor carbohidrați ce se formează.

• Capacitatea de rezistență la stresul hidric, în funcție de planta socotită mai rezistentă și care se ia ca martor, este:
  • meiul (martor), sorgul mai sensibil cu 12%, porumbul cu 55-60%;
  • mazărea (martor), soia mai sensibilă de 1,75 ori, fasolea de 1,45 ori.

Coeficientul de transpirație (consum specific) este cantitatea de apă folosită pentru a forma 1 kg de substanță uscată, iar la principalele culturi este: meiul – 311, sorgul – 322, porumbul – 368, grâul – 518, lucerna – 831 etc.

Se apreciază că în Bărăgan nu lipsa de apă din sol este cauza producțiilor scăzute, ci tehnologia aplicată și, mai ales, evapotranspirația puternică provocată de vânturile uscate.

De exemplu, în județul Ialomița, cu consumul a 1 mm apă s-au obținut la Stațiunea Mărculești 4,6 kg de grâu și 7,07 kg de porumb, pe când în restul județului s-au obținut 2,24 kg de grâu și 4,54 kg de porumb. Se are în vedere că la stațiune s-a aplicat o tehnologie superioară și beneficiază de prezența perdelelor forestiere de protecție.

Din aceeași rezervă de apă a solului, la 1 mm de apă consumat, porumbul a realizat 2-3 kg de substanță uscată, iar sorgul 8-11 kg.

Cele prezentate mai sus considerăm că sunt edificatoare pentru a înțelege că secretul succesului constă în asigurarea înmagazinării și conservării apei în sol, pe de o parte, iar pe de altă parte, în alegerea corectă a culturilor, a soiurilor (hibrizilor) care rezistă la stresul hidric și, bineînțeles, în aplicarea corectă a tehnologiilor de cultură.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU