Bilanț ANAR - 34% dintre barajele mici, neautorizate

Deși ar putea părea paradoxal, anul acesta, mai ales în prima lui jumătate, a avut un regim hidrologic excedentar. Acest lucru a generat frecvente episoade de viituri pe majoritatea cursurilor de apă, fenomene care au produs inundații cu impact sever asupra activității din zonele respective. Amploarea inundațiilor putea fi mult mai mare dacă în bazinele hidrografice nu ar fi existat amenajări complexe, în primul rând baraje. Acestea au făcut ca furia apelor să poată fi stăpânită în bună parte.

Mai multe categorii...

În conformitate cu prevederile legale, barajele sunt lucrări hidrotehnice care asigură acumularea permanentă sau nepermanentă de apă, de deşeuri industriale lichide sau solide depuse subacvatic din industria chimică, energetică, minieră și petrolieră, a căror rupere poate produce pierderea necontrolată a conţinutului acumulat, cu efecte negative deosebit de importante asupra mediului social, economic şi natural. Barajele se încadrează în 4 categorii de importanţă, de la A – baraj de importanţă excepţională, continuând cu B – baraj de importanţă deosebită, C – baraj de importanţă normală și D – baraj de importanţă redusă. Desigur că pentru cei mai mulți dintre noi contează mai mult cele din primele două grupe, care au dimensiuni spectaculoase și, de multe ori, sunt și obiective turistice. Dar și cele din categoriile C și D sunt la fel de necesare și importante pentru zonele în care au fost construite.

2002 baraje mici

Acum, la sfârșit de an, conducerea Administrației Naționale „Apele Române“ a făcut un inventar al stării tuturor barajelor din țară. Dintr-un total de 181 de baraje şi de lacuri de acumulare din categoriile de importanță A și B, 180 sunt autorizate. Unul singur se află încă în stadiul lucrărilor de punere în siguranţă, urmând a fi autorizat imediat după finalizarea și recepția lucrărilor.

În schimb, în cazul micilor baraje, încadrate în categoriile de importanță C și D, lucrurile stau destul de prost. Dintr-un total de 2.002 baraje, circa 34%, adică o treime, sunt neautorizate. 323 de baraje deţinute de Administrația Națională „Apele Române“ (ANAR) sunt autorizate, situaţie valabilă, în cea mai mare parte, şi în cazul barajelor C şi D deţinute de alte societăţi de stat.

Barajele neautorizate sunt deţinute, de regulă, de societăţi aflate în insolvenţă, de diferite alte entităţi comerciale private (societăţi comerciale, persoane fizice autorizate, asociaţii familiale etc.) şi au termen de conformare permanent. O situație deosebită se înregistrează în cazul autorităților locale, cu dificultăți în asigurarea resurselor financiare și umane necesare administrării în siguranță a acestor baraje, fapt ilustrat de procentul de numai 20% de autorizare a propriilor acumulări.

Ca în România: baraje cu proprietari necunoscuți

Ministerul Apelor și Pădurilor (MAP) și ANAR fac controale în permanență, prin Inspecţia Apelor, cu scopul de a determina remedierea situațiilor de acest gen. Concluzia generală rezultată în urma acţiunilor de verificare şi control în teren a fost că există o serie de cauze care fac ca multe dintre barajele din aceste categorii să nu poată fi autorizate. Cel mai des întâlnite motive sunt nefinalizarea unor procese litigioase privind situaţia juridică a terenurilor, respectiv neclarități în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra unor părţi componente ale amenajărilor hidrotehnice (cuveta lacului, ampriza barajului, canale de evacuare etc.). În alte cazuri e vorba despre acumulări care sunt golite, fără luciu de apă şi chiar parţial dezafectate şi degradate.

Un alt motiv frecvent este lipsa fondurilor necesare finalizării unor lucrări de reabilitare, întreţinere, reparaţii şi chiar și pentru elaborarea documentaţiilor tehnice necesare obţinerii autorizaţiei de funcţionare.

Un alt motiv, care probabil că numai în România mai poate fi întâlnit, este existența unor baraje fără deţinător cunoscut!

ANAR cere sprijinul MAP și MJ

Reprezentanţii Inspecţiei Apelor din cadrul ANAR şi ai Administraţiilor Bazinale de Apă (ABA-uri) au dispus o serie de măsuri, precum:

• obţinerea autorizaţiilor de funcţionare în condiţii de siguranţă în exploatare;
• executarea de lucrări de întreţinere şi curăţire de vegetaţie a părţilor componente ale barajelor, disipatoarelor de energie şi a canalelor de evacuare;
• dezafectarea construcţiilor de pe baraje sau de lângă acestea, precum şi din cuvetele acumulărilor, acolo unde era cazul;
• realizarea lucrărilor de reparaţie şi întreţinere, atât la baraj, cât şi la echipamentele construcţiilor conexe, în vederea asigurării tranzitării viiturilor în cazul apelor mari, în condiţii de siguranţă.

De asemenea, s-a constatat şi existenţa unor baraje care au corp comun cu rambleele de drumuri sau căi ferate care nu au o situaţie clarificată din punctul de vedere al proprietăţii. Astfel, reglementarea în ceea ce privește barajele nu poate fi realizată dacă situaţia juridică a acestor amenajări nu este clară.

Referitor la barajele care nu au un deţinător legal cunoscut, MAP a făcut demersurile necesare, atât la UAT-urile pe teritoriul cărora au fost identificate aceste obiective, cât și la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Principalul scop este acela de a fi identificați proprietarii, pentru ca apoi să se treacă urgent la reparațiile necesare. În lipsa acordului proprietarului legea interzice efectuarea unor lucrări, cu excepția situațiilor de pericol iminent. Chiar și în asemenea situații, intervențiile nu pot fi decât de amploare redusă.

Și pentru că tot veni vorba, pentru barajele şi lacurile de acumulare ce au mai mulţi proprietari care îşi dispută dreptul de proprietate în instanţă, MAP nu are competenţa de a interveni în acest proces, însă va efectua controale prin compartimentele de specialitate ale ANAR, astfel încât să fie evitată apariţia situaţiilor de risc cum ar fi avarierea acestor lucrări în cazul producerii viiturilor.

De asemenea, se vor face demersuri către Ministerul Justiţiei în vederea soluţionării cu celebritate a acestor procese întrucât o situaţie incertă a deținerii acestor baraje ar putea determina imposibilitatea autorizării acestora şi, implicit, realizarea lucrărilor de punere în siguranţă, acolo unde este cazul.

Pe baza concluziilor acestui bilanț, ANAR va elabora un plan de măsuri pentru o perioadă de timp de 2-3 ani, care să cuprindă programe de etapizare pentru fiecare acumulare în parte, prin care deţinătorii cu orice titlu să fie obligaţi să intre în legalitate prin autorizarea barajelor şi să realizeze lucrările de punere în siguranţă a acestora.

Alexandru GRIGORIEV