Caprele de Angora, o „mină de aur“ neexploatată

Deşi clişeistic, titlul de faţă mi-a fost inspirat de discuţia pe care am avut-o cu unul dintre crescătorii de capre din România. Şi nu orice fel de capre, ci capre de Angora. Câţi dintre dvs. au auzit de această rasă? Probabil destul de puţini, pentru că în România există o singură fermă mare de capre de Angora la Brăila, în satul Scărlăteşti. Unitatea aparţine unui inginer horticol, Aurel Constantin. În opinia sa, caprele de Angora sunt „o mină de aur“ neexploatată. De ce mină de aur? Pentru că, spre deosebire de alte rase, capra de Angora poate fi exploatată integral pentru lapte, carne, piei şi pentru preţiosul mohair. De ce neexploatată? „Pentru că România este o ţară deja bogată“. Răspunsul, uşor sarcastic, dar pe deplin adevărat, scoate la iveală multe teme de meditaţie în ceea ce priveşte orientarea agriculturii româneşti.
Cum au fost salvate caprinele lui Ceauşescu
Aurel Constantin este fermier de 40 de ani. Micul său imperiu agricol a fost clădit cu credinţa că trebuie să obţină performanţa sau nimic. A trebuit să fie exigent ca să reuşească, de aceea puţini au fost cei care i-au rămas alături în marşul său spre excelenţă. De mai bine de 20 de ani se ocupă şi de creşterea caprinelor. Nu este singura specie de animale pe care a avut-o în ograda sa pentru că, spune el, întreaga sa viaţă a fost un experiment. Acest principiu l-a aplicat şi în agricultură.
Afacerea pe care a început să o dezvolte acum două decenii a pornit din imboldul unui gest de altruism. Ajuns la Institutul de Cercetare Palas Constanţa pentru a vedea nişte animale, fermierul din Scărlăteşti a văzut pentru prima oară capre de Angora. Potrivit spuselor directorului de atunci, exemplarele de acolo erau un cadou pe care Ceauşescu l-ar fi primit de la Hosni Mubarak. Deşi starea lor era jalnică, aspectul neobişnuit al acestor capre l-a cucerit. Şi-a spus că trebuie să le salveze şi, după îndelungi negocieri cu directorul de atunci al institutului, i-au fost încredinţate cinci exemplare de capre Angora, pe atunci aflate în Patrimoniul Naţional Genetic. Ulterior a cumpărat şi câţiva ţapi din Franţa pentru a-şi mări efectivul. Fără să ştie aproape nimic despre această rasă, a început să se documenteze, iar astăzi spune că îşi poate da doctoratul în capre de Angora. Nu a durat mult până să se convingă de faptul că această rasă este o „comoară“ la propriu. Astăzi are în ferma sa 250 de exemplare.
O rasă fără pretenţii
Istoria caprelor pentru mohair începe în Turcia, în oraşul Ankara, numit odinioară Angora. Această rasă şi-a dobândit repede faima graţie lânii de foarte bună calitate, cu peri fini şi lungi de aproximativ 15 cm din care se obţine mohairul folosit atât pentru ţesături, cât şi pentru tricotaje. Calitatea lânii exemplarelor până în trei luni este de 31-35 micrononi, iar în cazul exemplarelor adulte calitatea este 35 de micrononi.
Caprele de Angora, foarte asemănătoare la aspect cu oile, se tund de două ori pe an, iar de la un exemplar se pot obţine între 2,5 şi 5 kg de fibre. Crescută în special pentru producţia de lână, capra de Angora poate fi exploatată şi pentru producţia de carne şi lapte. Deşi nu excelează la producţia de lapte, există şi exemplare care dau peste 500 de litri pe an. Caprele din rasa Angora nu sunt foarte prolifice şi rar fac câte doi iezi. Aceste animale nu sunt sensibile şi nu necesită o atenţie deosebită prin comparaţie cu alte caprine. Totuşi, pentru că producţia de lână rămâne principala direcţie de exploatare a acestei rase, este foarte important ca animalele să fie ţinute în padocuri curate şi să fie scoase la păşunat în locuri fără ciulini sau alte plante care s-ar putea prinde de blana lor. Aurel Constantin atrage atenţia şi asupra pericolului consangvinizării care aduce cu sine pierderea calităţilor rasei prin reducerea dimensiunii exemplarelor, prin pierderea fineţii fibrei etc.
În România de ce nu se poate?
Vreme de mai bine de două decenii, Aurel Constantin a crescut capre de Angora. În tot acest răstimp s-a convins că în ţara noastră nu sunt condiţii pentru a atinge performanţa în acest domeniu, mai ales în cazul caprelor de Angora. Pentru a avea câştiguri mari din creşterea lor este nevoie de un întreg lanţ de manufactură, prelucrare etc. Din nefericire, în ţara noastră nu mai există tăbăcării şi ţesătorii, motiv pentru care activitatea de creştere a caprelor de Angora este limitată. Mărturiseşte că lipsurile pe care le are ţara noastră în prelucrarea lânii l-au determinat să se gândească la crearea unui circuit închis: fermă de capre, fabrică, tăbăcărie şi chiar o croitorie. Şi totuşi celelalte afaceri pe care le manageriază i-au ocupat timpul şi l-au împiedicat să se dedice 100% acestei cauze. Spune că, având experienţa de acum, dacă şi-ar propune să „rupă gura târgului“, şi-ar putea mări efectivul la 3.000 de exemplare şi ar dezvolta afacerea pe care o are. Refuză totuşi să se implice într-un astfel de proiect pentru că are credinţa că misiunea de a readuce România în ierarhia liderilor în prelucrarea lânii trebuie să le revină tinerilor. Chiar şi aşa fermierul din Brăila a reuşit să îşi păstreze sustenabilă ferma şi a colaborat de-a lungul timpului cu oameni interesaţi de caprele de Angora, cu specialiştii de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie Bucureşti, chiar şi cu un designer. Lâna caprelor de Angora de la Scărlăteşti a fost valorificată şi în ţară, dar şi dincolo de graniţele ei. Preţurile de valorificare au variat de la 3 dolari la 5 dolari. Uneori a vândut în ţară şi cu 100 lei kilogramul de lână de Angora.
Mohairul, preţiosul fir de lână, este la mare căutare în ţările occidentale, iar hainele realizate din lâna caprelor de Angora se vând în magazine exclusiviste din marile metropole ale lumii. În România prelucrarea lânii caprelor de Angora nu este posibilă. Pentru străini nu este însă nicio problemă. Aceştia prelucrează lâna, dar la preţuri foarte ridicate, care pornesc de la 17 euro, şi pot ajunge şi până la 150 de euro pe kilogram.
Pentru români însă nu pare să însemne mare lucru potenţialul economic important pe care îl au caprele de Angora. Aurel Constantin spune că, de când creşte aceste capre, doar câţiva oameni au fost interesaţi de această rasă şi că în întreaga ţară mai există probabil doar undeva la 100 de exemplare, în afară de cele din ferma lui. Se declară în continuare dispus să renunţe la nucleul său valoros de caprine – un ied se vinde cu 100 de euro, iar preţul unui ţap poate ajunge şi la 1.200 de euro – doar pentru cineva care îşi doreşte să perpetueze în rasă pură caprele de Angora de la Scărlăteşti.
Este o cerinţă de care fermierul din Scărlăteşti nu este dispus să facă abstracţie.
Caprele de Angora au, în general, o talie mică. Înălţimea taliei caprei este de 45-60 cm, iar înălţimea taliei ţapilor este de 50-70 cm. În cazul femelelor greutatea este de 30-40 kg, iar ţapii pot să ajungă şi până la 55 de kilograme.
Laura ZMARANDA