Educaţie artistică în vârf de munte

Satul Mărişel din Apuseni, judeţul Cluj, pare că mă atrage ca un magnet în ultima vreme. Deşi locaţia nu abundă în evenimente spectaculoase, oamenii acestor locuri m-au făcut să revin a treia oară în doar câteva luni. De data acesta, la invitaţia pictoriţei Monica Vaupre Damian, un suflet de aur, am parcurs 600 km şi am urcat la 1.200 m altitudine pentru a vedea lucrările unor copii iniţiaţi în arta frumosului.
Dragostea pentru artă, natură, oameni şi bucuria de a împărtăşi acest sentiment cu semenii au făcut-o pe Monica Vaupre Damian să-şi dedice timpul, energia şi inima copiilor din Mărişel, satul în care artista este de 30 de ani „un fel de musafir permanent“, după cum susţine chiar dumneaei. De doi ani, în fiecare vacanţă de vară elevii claselor I-VIII participă gratuit la un atelier de creaţie pentru a descoperi tainele picturii. „Acum doi ani am avut o primă încercare, am lucrat cu 12 copii pentru un concurs internaţional numit „Hai spune-mi o poveste“, iar eu mi-am permis ca, pe lângă poveste, să şi ilustrez. În felul acesta au fost realizate 30 de tablouri pe sticlă şi 20 pe pânză. La ora actuală lucrările se plimbă prin Europa, expoziţia colectivă a copiilor fiind admirată la Paris şi în alte oraşe europene. Concursul ţine 4 ani, iar după acest interval se va şti care este ţara câştigătoare“, spune Monica Vaupre Damian. De menţionat că România este reprezentată de lucrările copiilor din Mărişel în competiţia cu ţări precum Moldova, Belgia, Olanda, Franţa şi Italia.
Răbdarea şi dedicarea cu care Monica Vaupre Damian a cultivat frumosul în inimile acestor copii le-a dat încrederea şi dorinţa de a învăţa noi tehnici în pictură. „Am văzut cu câtă încântare lucrează copiii, aşa că am decis ca anul acesta să reeditez, tot sub formă de voluntariat, acest atelier de lucru. De data aceasta au venit 35 de copii de vârste diferite şi am încercat să abordez o tehnică nouă – pictura pe lemn, pe lângă lucrările realizate pe pânză şi sticlă. După acest curs copiii au prins curajul de a lucra pe alt material decât hârtia. La început au avut mari reţineri, dar materialele noi i-au cucerit. La finalul celor două săptămâni de lucru am organizat cu copiii un vernisaj“, afirmă Monica Vaupre Damian.
Un eveniment emoţionant pentru mine, pentru că, sosind mai devreme, am avut ocazia să-i cunosc pe copii şi să le surprind nerăbdarea cu care voiau să-şi expună lucrările. Îmbrăcaţi în costume populare imaculate, scrobite, cu flori în mână copiii se apropiau rând pe rând de căsuţa mică din lemn a Muzeului Satului din Mărişel. Deşi programată şi anunţată cu mult înainte, manifestarea la care ar fi trebuit să participe toată suflarea Mărişelului a fost onorată doar de câţiva părinţi, mici grupuri de localnici veniţi să se adăpostească de ploaia vijelioasă pornită pe neaşteptate şi participanţi surpriză – străini veniţi din Franţa, ajunşi din întâmplare într-un moment intim dedicat satului. „Este primul eveniment de acest gen din Mărişel şi nu mi se pare în regulă să nu fie nimeni din partea primăriei, din partea asociaţiilor, din partea satului întreg“, declara cu of mentora copiilor la finalul expoziţiei.
Chiar şi în aceste condiţii, fără participarea oamenilor importanţi ai locului, probabil nesensibilizaţi de acţiunea copiilor, cele peste 30 de lucrări au cunoscut pentru câteva momente gloria expunerii unui vernisaj local. „Ştiu că îi iubiţi, că încercaţi să le daţi tot ce este mai bun, dar nu uitaţi ca, pe lângă mâncare, haine, să le daţi şi dragoste de sat, de natură, de Dumnezeu, de tot ce este în jurul lor, pentru că ştiu să aprecieze. În două săptămâni aceşti copii au făcut nişte lucrări extraordinare care mă fac să spun că sunt nu talentaţi, ci foarte talentaţi. Aveţi un sat minunat pe care Dumnezeu ni l-a dat să-l iubim, nu să-l batjocorim, iar tinerii aceştia trebuie crescuţi cu iubire pentru sat, nu pentru Cluj, nu pentru Franţa, Spania sau alte ţări“, a fost mesajul artistei Monica Vaupre Damian la vernisajul copiilor din Mărişel. Uşor neîncrezători în talentul copiilor vârstnicii satului au vrut să afle din gura pictoriţei cum le apreciază odraslele. „Pot să-i împart în două categorii: unii foarte talentaţi nativ, dar cu care trebuie lucrat în continuare, şi cei care au doar spontaneitatea aceea copilărească, specifică vârstei lor“, a fost răspunsul doamnei Monica Vaupre Damian.
Deşi toate materialele necesare, de la pensule până la vopsele, soluţii şi pânze sunt asigurate din fonduri proprii de pictoriţă, aceasta îşi propune ca şi anul viitor să lucreze cu copiii satului. „Vreau să-i ajut să realizeze nişte lucrări bine făcute şi să putem organiza adevărate expoziţii cu care să mergem la Muzeul Ţăranului din Cluj. După vernisaj mulţi dintre părinţi au spus că sunt dispuşi să contribuie la educaţia artistică a copiilor lor. Au devenit conştienţi de perspectivele pe care le pot avea copiii deprinzând anumite abilităţi. Pe lângă comitetul de părinţi din şcoală, ne propunem să formăm o asociaţie a părinţilor din Mărişel care să se ocupe de educarea lor extraşcolară, pentru formarea unui viitor. Totul ar putea lua o turnură realmente practică în viitor pentru ei“, susţine iniţiatoarea cursurilor de pictură.
Dacă autorităţile ar înţelege perspectivele oferite copiilor de această educaţie artistică Mărişelul ar putea deveni într-o bună zi recunoscut pentru taberele de pictură pe lemn, pe scoarţă sau pentru crestăturile în lemn care ar putea atrage tineri şi din alte localităţi sau pentru atelierele de lucru şi formare profesională a viitorilor artişti populari. Pentru toate aceste demersuri însă este nevoie de un sprijin minim – „nişte stâlpi, un acoperiş şi un robinet de apă“, o problemă pe care edilul localităţii suntem convinşi că o va rezolva.
Izvorul de inspiraţie artistică al doamnei Monica Vaupre Damian a fost alimentat încă de la vârsta de 11 ani de o activitate intensă de creaţie. După ce a urmat şcoala de artă populară secţia pictură şi Institutul de Arte Plastice la Cluj şi Bucureşti artista şi-a expus lucrările mai întâi în ţară la expoziţiile judeţene, apoi, după 1989, în Italia, Franţa, Germania, Canada. „I-am cucerit pe străini atât cromatic, cât şi tematic abordând teme româneşti din pictura naivă de exemplu, din iconografia românească. Simbolistica este stilul cu care am demarat şi pe care l-am păstrat“, ne-a spus în final Monica Vaupre Damian.
Patricia Alexandra Pop
- Articol precedent: Creatoarea de bundiţe cu borduri din jder
- Articolul următor: Un mândru „Trandafir prahovean“