De multe ori esenţa vieţii este înglobată în capsule mici dăruite de natură generos şi fără pretenţii omenirii. Afinele siberiene sunt astfel de capsule. Arbustul din care se plăsmuiesc aceste fructe este desprins din îngheţurile peninsulei siberiene Kamceatka. Vitregia vieţii la temperaturi de -45 grade Celsius a transformat Afinul Siberian (Lonicera Kamtschiatica) într-un arbust rezistent care se poate adapta aproape oriunde. Marin Constantin, ghidul nostru prin lumea arbuştilor şi plantelor exotice, a cumpărat primul afin siberian în urmă cu trei ani. Încurajat de buna dezvoltare a arbustului în condiţiile climatice şi de sol ale ţării noastre, şi-a îmbogăţit pepiniera din Crevedia cu butaşii cumpăraţi de la un producător din Germania. Astăzi este el însuşi un promotor al Afinului Siberian, un arbust despre care spune că românii ştiu foarte puţine lucruri şi care este uşor de cultivat. Intuiţia managerială îi spune că acesta va avea o evoluţie favorabilă şi că poate, în viitorul nu foarte îndepărtat, vor fi înfiinţate astfel de plantaţii şi în ţara noastră. Iată câteva recomandări agrotehnice în acest sens.

Plantare şi întreţinere

Afinul siberian se adaptează destul de bine în ţara noastră. Preferă un sol puţin acid, cu Ph-ul 6, dar la fel de bine vegetează şi în soluri uşor alcaline cu Ph-ul 7,5. După plantare, când se acomodează cu solul, devine rezistent şi la arşiţă. Ca aproape în cazul tuturor plantaţiilor, recomandarea specialiştilor este să plantăm toamna imediat după ce plantele intră în pauza vegetativă. Atunci umiditatea din sol este ridicată, iar riscurile să nu se prindă sunt foarte mici. Mai mult decât atât, rădăcina se fixează în sol înainte ca planta să intre în vegetaţie şi vom avea plante care pleacă în vegetaţie foarte devreme. Foarte important este îngrăşământul organic (gunoiul de grajd) pe care ar fi bine să-l administrăm în fiecare groapă la plantare. Plantarea se face la 2 m între rânduri şi 1,5 m pe rând. Butaşii pentru plantare trebuie să aibă minimum 30 cm. Afinul Siberian este un arbust rezistent care nu suferă de boli şi nu are vreun dăunător special. În contextul acesta se fac tratamente preventive şi doar în cazul unui atac se intervine cu soluţii. Primăvara devreme se fac stropiri clasice ca la ceilalţi pomi şi arbuşti fructiferi din ţara noastră. Se aplică zeamă bordeleză imediat ce noaptea temperaturile nu mai sunt negative. După trei zile de la aplicarea tratamentului cu zeama bordeleză se face tratament cu ulei horticol tot prin îmbăierea plantelor. Din 21 în 21 zile este recomandat să facem o stropire cu un insecticid şi un fungicid pentru prevenirea apariţiei bolilor şi insectelor nedorite. Toamna târziu, când plantele îşi pierd frunzele, se face acelaşi tratament ca primăvara. Se aplică zeamă bordeleză şi după trei zile se face tratament cu ulei horticol prin îmbăiere.

Nu există încă o piaţă de desfacere

Afinul siberian poate trăi peste 35 ani, însă nu se ştie cât din acest răstimp produce fructe. Dacă privim către ceilalţi arbuşti, ar trebui ca 3 sferturi din viaţă să producă la capacitate maximă, după care să intre în regresie de la an la an. Afinul siberian începe să fructifice din anul 2, iar fructele de Lonicera Kamtschiatika se coc pe la sfârşitul lunii mai. Un Afin Siberian, după 3-4 ani de la plantare, produce în medie trei kilograme de fructe. De pe un hectar înfiinţat cu 3.300 arbuşti se pot obţine 10 tone de fructe. Recoltarea se poate face manual sau mecanizat. În momentul de faţă, pe piaţa din România nu există fructe de Afin Siberian. „Din experienţa noastră cu goji şi cu aronia, ale căror fructe au avut un preţ ridicat pentru că producţia autohtonă nu acoperea cererea, tind să cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu fructele de Afin Siberian în primii ani. Chiar şi la acelaşi preţ cu cel al Afinului Românesc, profitul este semnificativ. Mai ales că Afinul Siberian nu este la fel de pretenţios ca ceilalţi arbuşti autohtoni. Încă nu ştim cu certitudine ce se va întâmpla. Trebuie să ne creăm piaţa. La fel ca şi în cazul celorlalte culturi noi pe piaţă, la început va fi puţin mai greu“, susţine dl Marin.

Investiţii şi amortizare

În momentul de faţă în România nu există o plantaţie de Afin siberian. Însă, pentru cei care vor să demareze o astfel de afacere, informaţiile pe care ni le-a furnizat Marin Constantin sunt esenţiale. Potrivit calculelor făcute de el, pentru un hectar de plantaţie sunt necesari 3.300 de arbuşti. Preţurile butaşilor pornesc de la 13 lei cu TVA pentru arbuştii de 30 cm/doi ani şi 17 lei cu TVA pentru arbuştii de 40-50 cm/trei ani. În cazul achiziţionării butaşilor de 30 cm costul pentru înfiinţarea unui hectar va fi de 42.900 lei, iar în cazul cumpărării butaşilor de 40-50 cm preţul ajunge până 56.100 lei. La comenzile ce depăşesc 1.000 bucăţi se face un discount de 15%. Acestea sunt cheltuielile strict direcţionate pe achiziţionarea materialului săditor, însă investiţiile ar trebui să vizeze şi implementarea unui sistem de irigare şi împrejmuirea plantaţiei pentru a proteja de atacul rozătoarelor. Un sistem de irigare prin picurare ajunge la maximum 6.500 RON şi, în cazul în care nu există sursă de apă în zonă, trebuie făcut un puţ care poate costa aproximativ 2.000 de lei.

Este posibil ca investiţia în plantaţia de Afin Siberian să se amortizeze în anul 3 după plantare, atunci când arbuştii produc trei kilograme de fructe. Un calcul făcut de dl Marin ne arată că la 3.300 de arbuşti x 3 kg de fructe se obţin 9.900 kg de fructe. Preţul unui kilogram de afine siberiene este 9 lei, deci se poate obţine din vânzarea lor 89.000 lei.

Afinul siberian creşte la înălţimi de 1,2 metri. Florile sale mici, de culoare alb-gălbui, puternic parfumate, se deschid chiar din luna februarie. Fructele sale de un albastru închis se coc pe la sfârşitul lunii mai. Acestea sunt un rezervor de vitamine (C şi A), de fier, iod şi cupru, au proprietăţi antiseptice şi detoxifică organismul de compuşi ai metalelor grele etc.

Laura ZMARANDA