Laptele românesc, aruncat la „canalul“ UE

Și a fost și 1 aprilie. Ziua celei mai serioase „păcăleli“: Uniunea Europeană a desfiinţat regimul cotelor de lapte. Ce înseamnă această măsură? Falimentarea afacerilor mici (și în unele cazuri și mijlocii) în „favoarea“ marilor fermieri, dar și a corporaţiilor multinaţionale din domeniu. Problema este că nu vor fi afectaţi doar „micii“ fermieri români, ci și cei din Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, problema cotelor de lapte nu este doar una regională, ci afectează întregul continent.

O cotă „lălăită“

Luna aprilie a debutat cu un protest de amploare chiar în capitala administrativă a UE – Bruxelles. „Micii fermieri europeni îşi văd ameninţate afacerile de marii procesatori multinaţionali din industria laptelui“, au titrat ziarele europene. Fermierii care au protestat la Bruxelles spun că efectul măsurii va însemna propriul lor faliment, în favoarea multinaţionalelor, care vor forţa scăderea accentuată a preţului lactatelor până la niveluri „insuportabile“. Mai mult decât atât, fermierii din UE, care au incendiat drapelele reprezentând simbolurile marilor producători mondiali de lactate, au cerut Parlamentului European să ia măsuri care să îi protejeze în faţa noii ameninţări – taxarea supraproducţiei de lapte. Că eliminarea cotei de lapte este una „cu cântec“ ne-o spune chiar istoria respectivei cote. Sistemul cotelor de lapte a fost introdus în 1984, inițial pentru o perioadă de cinci ani, însă termenul a fost prelungit până în 1992 și extins ulterior până în 2000. Opt ani mai târziu a fost revizuită din nou renunțarea la cote, iar ultimul termen limită a fost stabilit pentru 1 aprilie 2015. „Regimul cotelor a fost unul dintre instrumentele care au vizat eliminarea acestor surplusuri structurale. Totuși, în pofida cotelor, exporturile de produse lactate din UE au crescut în ultimii 5 ani cu 45% ca volum și cu 95% ca valoare“, se arată într-un document al Comisiei Europene. Ce presupunea acest sistem? Pentru fiecare stat membru a fost stabilită o cotă a producției de lapte cu un anumit conținut de grăsimi, pe care nu avea voie să o depășească. Pe de altă parte, niciun stat nu avea voie să transfere altui stat o parte din producție. Acum, aceste condiții nu mai există...

Ce (mai) cred fermierii

Fermierii din România cred că eliminarea cotei de lapte „e de rău“ pentru activitatea lor. Reporterii Lumea Satului au luat „la cald“ părerea câtorva fermieri în legătură cu eliminarea cotei în cauză.

Viorel Blidan (județul Hunedoara): „Ar mai fi ceva de spus? Noi ne simțim foarte ciudat cu această dispariție a cotelor de lapte. Pentru că nimeni nu poate face o previziune exactă cu ce va fi când aceste cote nu vor mai fi. Ce pot să vă spun e că prețul laptelui, o să mai scadă. Totuși, cred că nu va scădea foarte mult, dar chiar și așa pentru fermierii români nu va fi deloc de bine pentru că România nu a avut niciodată o supraproducție de lapte. Ce putem face acum este să ne controlăm mai bine producția. Și noi am avut 600 de vaci, acum am ajuns la 300 și numărul o să tot scadă. Dar asta e...“

Sorin Pop (județul Maramureș): „Pentru fermierii români, dispariția cotelor de lapte este o veste proastă. Cel mai mult ne va afecta prețul laptelui care va scădea mult. Așa că fermierii de la noi vor trebui să se adapteze pieței pentru că, dacă ai un preț mai mare, rămâi cu laptele nevândut. Înainte de scăderea cotelor la lapte, la noi prețul era de 1 leu / l. Ce o să fie de acum încolo, doar Dumnezeu știe...“

Arthur Mayer (județul Arad): „Această eliminare a cotei de lapte este foarte bună pentru marii producători . Pentru că, fiind mari, având chiar 1.000 de animale, au posibilitatea să investească în mai multe capete. În privința fermierilor mici și mijlocii, aceștia nu cred că vor dispărea, dar cu siguranță vor fi ineficienți în prima perioadă, până se dezmeticesc. Atunci vor încerca să-și eficientizeze producția. De exemplu, cum s-a întâmplat în Austria cu fermele de familie. Au renunțat la angajați, au încercat să-și automatizeze munca, dar să și facă bani din activități auxiliare. Și la noi, la fel.“

Andrei Mitre (județul Sibiu): „Ce se întâmplă nu e bine deloc pentru că prețul la lapte scade mult. Adică, dacă înainte prețul unui litru era de 1 leu, acum ajunge și la 50 de bani. O adevărată prăbușire, cred... Eu am 60 de vaci și chiar nu știu, în acest moment, ce să fac pentru a-mi menține afacerea.“

Ce este de făcut

Producția de lapte de la nivelul Uniunii Europene reprezintă 21% din producția mondială de lapte. Opt din cele 28 de state ale Uniunii acoperă 80% din total: Germania – 21%, Franța – 18%, Marea Britanie – 10%, Olanda – 8%, Italia – 8%, Polonia – 7%, Spania – 4%, Irlanda – 4%. Statisticile spun că Germania, Franța, Irlanda și Polonia vor ajunge să producă peste 10 miliarde de litri de lapte până în 2020. Cât lapte a produs România în anul fiscal 2012-2013? Puțin peste 800.000 de tone, față de Germania, care a avut o producție de aproape 30 de milioane de tone, sau Franța, cu 24 de milioane. În acest context, toți specialiștii din piața românească susțin că, până când statul nu va susține cu adevărat micii fermieri, singurul care mai poate susține industria românească a laptelui este consumatorul. De exemplu, în țări precum Germania, Franța, Marea Britanie, Slovenia, Polonia sau Ungaria o parte din costurile de producție sunt suportate de guverne, prin sub­venții mai mult sau mai puțin mascate.

Atenție! Noi reglementări de la APIA

Potrivit Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), având în vedere eliminarea sistemului cotelor de lapte, au apărut noi reglementări legale privind livrarea laptelui de la producător către prim-cumpărătorul de lapte, din care spicuim:

- orice livrare de lapte pe teritoriul României se poate realiza doar în baza unui contract încheiat între părți;

- durata contractului trebuie să fie de minimum 6 luni;

- orice livrare de lapte în afara contractului se sancționează conform legii;

- începând cu 1 mai 2015, operatorii economici care achiziționează lapte de la producători trebuie să declare până pe data de 15 a fiecărei luni cantitatea de lapte achiziționată de la producători în luna precedentă;

- pentru a putea rezista pe piața laptelui și pentru a crește puterea de negociere a prețului laptelui cu prim-cumpărătorii producătorii trebuie să se constituie în organizații de producători.

Bogdan PANȚURU, Patricia POP