Riscul îmbolnăvirii oilor în perioada de iarnă-primăvară (II)

Enterotoxiemia anaerobă a oilor este o boală infecțioasă cauzată de bacterii anaerobe din genul Clostridium, care determină anumite entități infecțioase, în funcție de tipul bacteriei incriminate. Aceasta vizează atât infecția tubului digestiv, tradusă prin tulburări gastro-intestinale („enterotoxiemia oilor adulte“, „enterotoxiemia tineretului ovin“), cât și modificări ale unor organe interne („boala rinichiului moale“) la tineretul ovin. Boala apare la mieii și oile în stare bună de întreținere, care sunt hrănite cu multe concentrate sau pasc pe pășuni bogate, crescute luxuriant. Această alimentație duce la stagnarea alimentelor în diferitele segmente ale tubului digestiv, determinând multiplicarea clostridiilor care declanșează boala.

Semnele clinice se manifestă prin abatere, oboseală, mers clătinat și nesigur, de unde și denumirea populară a bolii de „bâjbâială“. Animalul cade în decubit, are privire speriată, scrâșnește din dinți și prezintă spumozități, uneori sangvinolente, la nivelul cavităților bucale și nazale. Animalele pot să prezinte diaree, uneori cu sânge, moartea survenind în general în câteva ore, fiind rare cazurile de vindecări.

Dizenterie anaerobă a mieilor este o toxiinfecție determinată de diferite tulpini de Clostridium perfringens, care apare în primele 10-14 zile de viață. Frecvența îmbolnăvirilor este favorizată de timpul rece și umed, de densitatea mare a oilor gestante într-un adăpost, de o igienă deficitară și o alimentație necorespunzătoare a mamelor în perioada de gestație și lactație.

Semne clinice.

În general boala debutează brusc, cu febră, abatere, diaree cu fecale galbene și spumoase, iar mai târziu, sangvinolente. Mielul nu mai suge, se deshidratează și moare.

Poliartrita streptococică a mieilor este o boală infecțioasă, produsă de o bacterie (Sreptococcus zooepidermicus), care apare la miei între 5-14 zile de viață, până la o lună, și se manifestă prin artrite purulente și șchiopături. Boala apare în urma unor infecții cu streptococi de portaj de la animalele adulte și are ca punct de plecare infecțiile ombilicale, digestive sau de la nivelul urechilor provocate cu ocazia aplicării crotaliilor.

Profilaxie şi combatere

Profilaxia generală, nespecifică, este foarte importantă în cazul tuturor acestor boli și constă în evitarea factorilor favorizanți: pășuni bogate și excesul de concentrate în rație. Schimbarea imediată a rației alimentare odată cu apariția primelor cazuri de îmbolnăviri și hrănirea animalelor cu fân pentru câteva zile vor reduce sau chiar opri îmbolnăvirile la oi. În această perioadă a anului, când oile sunt mai expuse la îmbolnăviri, se recomandă introducerea de antibiotice ca Oxitetraciclina 50%, pulvis.

De asemenea, în timpul iernii, când furajele verzi lipsesc, alimentația oilor trebuie suplimentată cu vitamine și minerale, în special cu BLOCURI PENTRU LINS care conțin, pe lângă sare, vitamine și minerale necesare organismului în această perioadă.

Se recomandă și vaccinarea oilor înaintea scoaterii lor la pășunat cu vaccin contra anaerobiozelor. Tratamentul, în cazul îmbolnăvirilor, este, în general, ineficient.

Igiena trebuie îmbunătățită mai ales în perioada fătărilor, prin aplicarea curățeniei mecanice și a dezinfecțiilor în saivane cu DECONTAMINOL, CATIOROM și PURSEPT.

Pentru prevenirea poliartritei streptococice trebuie să se dezinfecteze ombilicul mieilor la naștere cu TINCTURĂ DE IOD și să se facă tratamentul diferitelor plăgi cu unguente ca DERMO­GUARD.

Tratamentul mieilor bolnavi cu poliartrite streptococice se va institui rapid cu antibiotice precum AMOXILROM, OXITETRACICLINĂ etc.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
Romvac Company SA