De ce să fim mândri că suntem români şi nu alt neam?

În primul rând, pentru România şi ai ei români, cei mai merituoşi fiind nu numai cei mai buni, dar şi cei mai valoroşi şi folositori oameni ai lumii. Cu precizarea că dacă în Biblie stă scris că la început a fost cuvântul, atunci în istoria românilor şi României ar trebui să stea scris: la început a fost Sarmizegetusa Grădiştei Muncelului din munţii Orăştiei şi ai Ţării Haţegului, capitala Daciei preromane!

Vă ofer spre cunoaştere şi luare aminte meritele câtorva astfel de români:

– Anton Pann (n. 1796 - d. 2 nov.1854). În calitatea sa de compozitor de muzică bisericească bizantină descrie, între paginile originalei sale lucrări „Gramatica muzicală“, două premiere mondiale, considerate de urmaşii săi în arta muzicii ca fiind tot atâtea valoroase „invenţii“. Aşa este noua grafică pentru Cheia Sol, ca şi cea pentru transcrierea pe portativ a notelor muzicale, îmbunătăţind şi simplificând munca compozitorilor şi notiştilor în migăloasa notare a orchestrării muzicii simfonice şi de operă, precum şi a pieselor corale, scrise pe mai multe voci inegale.

– Paris, toamna anului 1827. Un învăţat român scria pe o coală de hârtie albă, „în văzul lumii“, cele dintâi fraze folosind, pentru prima oară în lume, nu pana de gâscă, ci un „dispozitiv“ asemănător creionului, având în vârf o peniţă din metal, iar în interior un rezervor plin cu cerneală albăstruie. Omul care mânuia ingeniosul şi nemaivăzutul dispozitiv de „scriere cursivă, fără întrerupere“ era tocmai cel care îl crease cu mintea şi cu mâinile sale. Şi pentru că trebuia să-i pună un nume i-a spus stilou, inspirându-se din denumirea stilului ţărănesc cu care elevii din satul lui natal scriau, „zgârâind“ tăbliţa din trăistuţele lor cu abecedare. Numele acelui sat de munte era cel al Banilor Bălceştilor de Vâlcea, iar al inventatorului stiloului Petrache Poenaru, profesor român stabilit o vreme în capitala Franţei. A trăit şi creat între anii 1799-1875, fiind născut în satul Bălceşti, azi Nicolae Bălcescu, din judeţul Vâlcea; 

– Anghel Saligny (n. 19 apr. 1854, satul Şerbăneşti – Galaţi – d. 17 iunie 1925, Bucureşti), inginer, arhitect şi constructor român de înalt profesionalism; autor al proiectului şi construcţiei celui mai spectaculos pod feroviar din Europa acelor timpuri. Structura lui metalică, ridicată pe câţiva piloni masivi din beton armat, traversează Braţul Borcea al Dunării în vecinătatea localităţii Cernavodă, întreaga lucrare inginerească derulându-se în intervalul calendaristic: octombrie 1890 - septembrie 1895. După trecerea a aproape 120 de ani de la inaugurare, podul are o deschidere maximă de 190 de metri şi o înălţime liberă de 30 de metri.

– Mihai Eminescu (n.15 ian. 1850, Botoşani - d. 15 iunie 1889, Bucureşti), cea mai filosofică, mai melodioasă, mai cuminte şi adevărată voce poetică a neamului românesc.

Titlurile câtorva dintre creaţiile sale reprezentative: „Luceafărul“, „Scrisoarea a III-a“, „Epigonii“, „Mortua est“ şi „Sara pe deal“.

– Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, satul Hobiţa, Gorj – d. 16 martie 1957, Paris), „părintele“ sculpturii moderne universale. Câteva dintre cele mai cunoscute şi apreciate opere ale sale: Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu – „Calea Eroilor“ – integrând: „Masa tăcerii“ (Masa apostolilor neamului), „Poarta sărutului“ (Monumentul întregirii neamului) şi „Coloana fără sfârşit“ (Coloana sacrificiului infinit); „Cuminţenia pământului“ şi „Domnişoara Pogany“.

– George Enescu (n. 19 aug. 1881, Liveni, Suceava - d. 4 mai 1955, Paris), compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, autor a numeroase opere componistice şi interpretative, între care: Poemul Simfonic „Rapsodia română“ şi opera lirică „Oedip“.

– În anul 1929, alăturat denumirii unei ştiinţe necunoscute până atunci, cibernetica, învăţaţii lumii vor trece numele unui român, cel al descoperitorului acelei noi ştiinţe, care se va dovedi revoluţionară în diverse domenii ale ştiinţei şi tehnicii moderne. Acel nume era al psihologului-doctor Ştefan Odobleja (n. 13 octombrie 1903, satul Hotulei, azi comuna Valea Izvoarelor, judeţul Mehedinţi - d. 4 sept. 1978);

– În anul 1916 un medic-fiziolog, românul Nicolae Constantin Păulescu (n. 30 oct. 1869, Bucureşti – d. 17 iulie 1931, Bucureşti), după numeroase şi dificile studii de laborator, descoperă în organismul uman o substanţă pe care o va denumi „pancreanină“, iar în 1922 obţine brevetul de invenţie pentru fabricarea acesteia (insulina de mai târziu). Peste numai un an, în capitala Suediei, la Stockholm, Premiul Nobel pentru Medicină este atribuit nu savantului român, cum ar fi fost normal, ci canadianului Frederick G. Banting şi scoţianului John MacLeod. Abia în anul 1969, un vicepreşedinte al Fundaţiei Nobel va oficializa, „verbal“, meritele de pionierat ale savantului român în descoperirea insulinei;

– În anul 1910 academicianul-inginer român Henri Marie Coandă (n. 7 iunie 1886, Bucureşti - d. 25 nov. 1972, Bucureşti), unul dintre pionierii aviaţiei mondiale, inventează avionul cu reacţie, iar 20 de ani mai târziu oficializează efectul fizico-mecanic care îi va purta numele;

– Între anii 1910-1913, un alt pionier al aeronauticii, inginerul-inventator Aurel Vlaicu (n. 19 nov. 1889, satul Binţiţi, azi Aurel Vlaicu – Gioagiu – Hunedoara – d. 13 sept. 1913, comuna Băneşti – Prahova) construieşte, în premieră mondială, trei prototipuri de aeroplane cu care se desprinde de la sol, fiind cel dintâi constructor din lume care îşi pilotează propriile avioane. Îşi va găsi sfârşitul tragic, la vârsta de nici 24 de ani, în încercarea de a traversa Carpaţii în zbor, prin trecătoarea Văii Prahovei, de la Câmpina şi Sinaia în sus, către Predeal şi Braşov.

– Dumitru Prunariu (n. 27 sept. 1952, Braşov), inginer-aviator, primul şi singurul cosmonaut român, între 14-22 mai 1981 fiind membru al echipajului navei cosmice sovietice Soiuz-40, condus de colonelul Leonid Popov.

– Nadia Elena Comăneci (n. 12 nov. 1961, Oneşti - Bacău), prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic: 1976, Montreal – Quebec – Canada, în cadrul căreia a câştigat nu mai puţin de cinci medalii de aur, între care şi cea a probei de individual-compus.

Ioan Vulcan-Agniteanul