Ascultaţi, cu luare aminte, ce spun străinii când ne trec pragul caselor!

Pentru că ne tot străduim din răsputeri şi încă mai cutezăm să minţim cu neruşinare cum că dăm în folosinţă sute şi mii de kilometri de şosele asfaltate şi de autostrăzi, presărate din loc în loc cu luxoase hoteluri şi cu elegante restaurante, neînţelegând patrioticul şi fălosul adevăr românesc mărturisit de străinii bogaţi ai acestei lumi cosmopolite, vă rog să citiţi ascultând ceea ce ne spun ei, iar noi ne facem că nu pricepem înţelesul acelor spuse:

„Păstraţi-vă ţara aşa de rotundă, de simplă şi adevărată precum a fost şi merită să fie; lăsaţi satele şi cătunele aşa cum le-au brodit înaintaşii voştri străbuni, nu le smintiţi din loc că nu le mai puteţi drege, greşeală pe care am făcut-o noi, occidentalii! De veţi avea ţara brăzdată de drumuri din beton şi asfalt, urmaşii noştri nu vă vor mai căuta. Şi fi-va atunci mult prea târziu! Nu fiţi nici mai ospitalieri decât sunteţi, nici agricultori şi bucătari prea moderni; continuaţi să vă spălaţi hainele în apa limpede şi rece a râurilor de munte şi să vi le uscaţi la dogoarea soarelui; poftiţi-ne în casele şi gospodăriile voastre bine rânduite, precum şi în mândrele voastre biserici pline de sfinte icoane şi de credincioşi îmbrăcaţi în curate haine româneşti; prindeţi-vă în piept frumosul vostru tricolor şi cântaţi-ne, învăţându-ne şi pe noi acel înduioşător vers transpus în Doina voastră de mult dor şi jale. Veţi fi ceea ce aţi fost şi chiar mai mult decât atât! Veţi fi unici. Iubiţi şi stimaţi în această lume mare şi pestriţă. De ne-ţi vinde o palmă din pământul vechilor daci ne-om muta în liniştea traiului vostru, mereu cuminte şi domol. Ne-om duce ACASĂ doar să ne cinstim ţara şi să ne plângem morţii! Şi vom reveni la voi. Vă iubim şi vă respectăm şi pentru că sunteţi prea buni la suflet şi plăcuţi în grai; prea harnici şi pricepuţi în puţinătatea traiului vostru de zi cu zi! Ne-am săturat de traiul nostru îmbuibat şi sofisticat. Ne este tare dor de pâinea voastră dulce şi plăcut mirositoare, rumenită pe vatra cuptorului ars cu lemnele încinse; ne este poftă de mămăliga scăldată în lapte şi de cea fierbinte, trecută prin brânza pişcoasă de burduf! Ne este şi ne va fi mereu dor de Transilvania României şi de poporul ei nefiresc de îndurător, de credin­cios, de blând şi de ascultător!“

Ioan Vulcan-Agniţeanul