Exemplul aurului canadian şi politica dezastrului de mediu

Televiziunile, radiourile şi publicaţiile din România au fost împânzite în ultimul an cu declaraţii detaliate legate de siguranţa tehnologiilor folosite de Gold Corporation în exploatarea minieră de la Roşia Montană. Printre altele, este subliniată siguranţa viitorului baraj al iazului de decantare de la Roşia Montană, care va fi construit din arocamente, la cele mai înalte standarde de siguranţă cunoscute. Ei bine, această „siguranţă“ pare-se că s-a prăbuşit. O demonstrează dezastrul înregistrat de curând în Canada.

La „cele mai înalte standarde de siguranţă cunoscute“ a fost construit şi barajul iazului de decantare al exploatării de aur şi cupru al companiei Imperial Metals de la Muntele Polley, din Canada. În noaptea de 3 spre 4 august 2014, „cele mai înalte standarde de siguranţă cunoscute“ s-au dovedit a fi insuficiente, barajul din arocamente s-a prăbuşit şi cinci milioane de metri cubi de deşeuri toxice s-au revărsat în valea Hazeltine Creek şi lacurile Quesnel şi Polley. Proiectanţii barajului iazului de decantare din Canada au lucrat şi în colaborare cu Gabriel Resources pentru barajul vizat la Roşia Montană.

Mina se află în centrul districtului British Columbia (BC) şi este deţinută de Compania minieră Imperial Metals. Pentru a ne face o imagine de ansamblu asupra dimensiunilor acestui dezastru de mediu, e suficient să ne imaginăm ce efect poate avea deversarea a 2.000 de bazine olimpice pline ochi cu deşeuri toxice peste peisajul natural canadian.

O atenţionare emisă de autorităţile locale canadiene interzice total consumul de apă în zona muntelui Polley. Interdicţia afectează aproximativ 300 de oameni, în timp ce dezastrul de mediu s-a extins pe suprafeţe importante şi continuă să se extindă.

Mulţimea bazinelor hidrologice afectate de interdicţie, care număra la început numai Hazeltine Creek şi lacurile Quesnel şi Polley, include acum, de asemenea, sistemele hidrografice Quesnel şi Cariboo, până la râul Fraser, renumit pentru fauna impresionantă ce îi străbate bazinul, incluzând numeroase bancuri de somon.

Autorităţile cer localnicilor să nu se mai aprovizioneze cu apă din surse locale

O hartă pusă la dispoziţie de Centrul regional pentru operaţiuni de urgenţă Cariboo prezintă zona afectată şi calea săpată de apele reziduale de-a lungul Hazeltine Creek, până în lacul Quesnel. Acesta din urmă îşi descarcă apele în râurile Quesnel şi Cariboo, purtând astfel deşeurile în bazinele inferioare ale acestora.

Aceste zone sunt slab populate, iar autorităţile regiunii Cariboo nu au reuşit încă să determine numărul precis al persoanelor afectate de calamitate, acesta fiind estimat la aproximativ 300 de persoane. Interdicţia nu afectează încă lacul Williams sau alte oraşe ce se găsesc de-a lungul râului Fraser, însă există posibilitatea extinderii contaminării chiar şi mai departe de atât. Autorităţile au declarat în primă instanţă că orăşelul Likely nu a fost afectat în mod direct, pentru că nu era documentat numărul de cetăţeni care foloseau apă din lacul Quesnel. Dar, de atunci, oficialităţile regionale din Cariboo au decis să înceapă furnizarea de apă către Likely fiindcă principalul furnizor de apă îmbuteliată din zonă, un mic magazin alimentar, pur şi simplu nu mai reuşea să ţină pasul cu cererea.

Cui i-e frică de cianuri?

Efluentul (n.r. rezultatul secundar) operaţiunilor miniere de aur şi cupru conţine deseori substanţe chimice nocive, cum ar fi cianura, arsenicul, mercurul şi sulful. „Districtul nu a primit rapoarte în legătură cu eventuali răniţi sau cazuri de îmbolnăvire din cauza apei potabile. După colapsarea segmentului de baraj, echipaje de căutare şi salvare i-au îndepărtat pe turiştii campaţi în zonă, dar adăposturi nu au fost prevăzute pentru ei, aşa încât aceştia par să-şi fi făcut tabăra în altă parte, fără probleme“, a declarat preşedintele Consiliului Regional Cariboo, Al Richmond.

Richmond a mai declarat că bazinele şi căile hidrologice au fost testate pentru a se stabili contaminarea. Surse din interiorul autorităţii regionale au declarat pentru CBC că, după 48 de ore, autorităţile aveau detalii cu privire la ceea ce prezintă analiza chimică, însă Richmond a început să recurgă la declaraţii cu… perdea.

„Din nou ne-am lovit de probleme în timpul vacanţei, aşa că vom chema oamenii de acasă pentru a analiza odată apa asta. Eu sunt sigur că, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Mediului, vom obţine răspunsuri cât este omeneşte posibil de repede“, a declarat Richmond, în timp ce pe YouTube şi pe reţelele de socializare circulau filmări şi imagini ale apelor învolburate de efluenţi ale altfel calmului şi liniştitului Hazeltine Creek.

Pierderile controlate

Un elicopter a survolat zona în ziua catastrofei, raportând o cantitate relativ mică de deşeuri într-un ungher al lacului Polley. Oficialii districtului au declarat că fluxul principal de suspensie din iazul de decantare a coborât pe Hazeltine Creek, la vărsarea în lacul Quesnel. Suspensia şi masa de resturi se pare că staţionează acum. Hazeltine Creek, iniţial de aproximativ 1,2 metri lăţime, a avut pentru o vreme aproape 46 de metri lăţime, spălând şi distrugând în mare proporţie drumul forestier Horsefly Likely Forest Service Road, cunoscut local ca Ditch Road.

Richmond a spus că cea mai mare parte a deşeurilor pare să se fi depus în bazinul Hazeltine, deşi o parte din material a curs şi în lacul Quesnel şi Polley Lake. „Cea mai mare parte a suspensiei şi resturile au fost limitate la gura pârâului“, a spus Richmond. „Chiar dacă a existat un oarecare flux de material în lac, el nu a fost substanţial în raport cu dimensiunile iniţiale ale deversării.“

Ministerul Mediului a declarat că încă lucrează pentru a determina cât de mari sunt daunele aduse mediului. „Va fi necesară monitorizarea şi analizarea căilor şi bazinelor hidrografice, înainte de a putea determina impactul potenţial asupra mediului“, a afirmat ministerul într-o declaraţie scrisă. Alte detalii nu au fost emise de oficiali, în vreme ce autorităţile încă mai încearcă să determine cauza şi amploarea calamităţii.

Capra vecinului

Proverbiala capră a camaradului nostru de suferinţă (în acest caz, Canada) pare-se că a murit înecată în deşeuri toxice. Autorităţile canadiene, cu capacităţi şi mijloace net superioare României, s-au arătat mai pricepute în a restrânge efectele catastrofei mediatice decât în a explica şi rezolva inteligent problemele ridicate de catastrofa ecologică.

Cu toate eforturile autorităţilor, specialişti de mediu susţin că ecosistemul îşi va reveni în câteva decenii după catastrofa de la Muntele Polley. Ce şansă avem noi, în consecinţă, să facem faţă cu brio unui eventual eveniment similar? Poate singura şansă este aceea de a acţiona preventiv, interzicând complet uzul substanţelor toxice. Nu ştim însă dacă nu cumva este prea târziu pentru România.

Sorin STAICU