Fermele din zootehnie, la ruleta rusească

Ne aflăm la cumpăna dintre două exerciţii financiare ale Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, 2007 – 2013 şi 2014 - 2020. Un moment potrivit pentru a vedea dacă fondurile europene i-au ajutat sau, dimpotrivă, i-au împiedicat pe fermierii din zootehnie să se menţină pe piaţă, să se dezvolte ori să dispară. Dialogând cu fermierii, le aflăm opiniile, dar poate cea mai dinamică zonă în care aceştia se manifestă şi lasă să se vadă deciziile pe care le iau este Internetul. O scurtă vizită pe site-urile cu profil agricol, pe paginile cu anunţuri de profil sau chiar pe cele de socializare a unor afaceri ar da de gândit oricui. Mesajele triste de „adio, ies din branşă“, textele unor fermieri revoltaţi de preaplinul problemelor cu care se confruntă lasă o undă de regret, dacă nu furie, că şi acest sector va ajunge „pe butuci“ dacă autorităţile nu iau măsuri.

Alo? 112? Ajutați-mă, am înnebunit!

Am constatat că, de câțiva ani, dar în special în 2013 și 2014 s-au înmulțit anunțurile de faliment sau de vânzare a fermelor din zootehnia românească.

Oamenii s-au bucurat la începutul afacerilor de banii europeni, și-au construit sau modernizat fermele, după care au început să apară cheltuielile „neprevăzute“, fapt ce le-a dat calculele peste cap şi a făcut în multe cazuri ca afacerea să „cadă“. Iată un exemplu în acest sens.

„Bună ziua, din păcate această fermă și-a încheiat activitatea. Mulțumim pentru mesaje, like-uri și celor care au fost mulțumiți de produsele noastre. Pentru cei care au avut și mai au întrebări, răspunsul ar fi că este destul de greu să răzbești pe o piață ca cea din România. În cazul în care sunteți destul de curajoși, îndelung răbdători și nebuni ca să reușiți, sfatul meu ar fi să urmăriți să dispuneți de bani, relații, cunoştinţe în domeniu, pământuri proprii, pășune, un om de bază, multă răbdare și muncă. În cazul nostru, evident a lipsit ceva. Numai bine și succes.“ Semnat: Ferma de Capre Bistrița.

Acesta este numai unul dintre zecile și sutele de cazuri din anunțurile de „încheiere a activității“, adică de faliment, din zootehnia românească. Și cum să nu dai faliment când, dacă citești printre rânduri mesajul de mai sus, vezi că pentru a avea succes cu o astfel de fermă trebuie să fi „îndelung răbdător și nebun“. Și chiar așa și e... Se știe că în perioada 2007-2013 au fost alocați 300 milioane de euro pentru 22.000 de cereri de finanțare pe Măsura 112. Și toate proiectele au fost finanțate. Dar au fost și deziluzii pe măsură. În primul rând guvernanții i-au încurajat pe tineri să se facă fermieri, adică elegant, să repopuleze satele. Și tinerii au crezut că vor primi bani mulți și... gata! Fac ferma și se mută la țară! Dar nu a fost chiar așa simplu. „Am înnebunit căutând pe undeva ceva despre cele aproape 3.000 de proiecte eligibile și nefinanțate pe Măsura 112. Și eu sunt pe lista aceasta, proiect eligibil, 50 de puncte, dar fără finanțare. Ca să fac proiectul acesta am irosit bani, timp, muncă și multă speranță. Mi-am organizat o mică fermă și speram să mă mut cu familia la țară, să devenim adevărați fermieri. Aveam mare speranță în acești bani, erau o gură de aer pentru mine. Însă acum sunt în situația în care va trebui să vând animalele, să reziliez contractele de arendă, să termin totul, pentru a putea să-mi plătesc datoriile. Aveau posibilitatea să suplimenteze fondurile, dar n-au făcut-o. Și uite așa nu știm decât să ne plângem că nu absorbim fonduri europene, dar când sunt cerute nu se dau. Am ajuns la concluzia că nu se vrea să absorbim aceste fonduri (...).“ Mesajul aparține unui tânăr „fost“ fermier, Cătălin, postat pe un site de socializare.

Cheltuieli „neprevăzute“

În general, fie că e vorba de Măsura 112 fie de Măsura 121 – Modernizarea fermelor, un adevăr e general valabil: pentru a face ferma să „meargă“ trebuie să vii cu bani de acasă. Pentru că altfel este imposibil să faci ceva. Din acest motiv și sutele de anunțuri din ziare sau de pe Internet cu același leitmotiv: „Vând fermă de vaci, fermă de capre, fermă de oi ș.a.m.d.“ „Sunt nenumărate anunțurile de vânzare de tot felul de ferme: de struți, de oi, de vite. Și toate din simplul motiv că nu sunt condiții pentru a desfășura o activitate normală. De exemplu, pentru a începe o asemenea afacere îți trebuie foarte multe autorizații, iar asta afectează mult activitățile în ferme. Apoi sunt foarte multe cheltuieli. La o fermă de vaci îți trebuie 10.000 de euro numai ca să ai un spațiu să depozitezi laptele. Aceasta e una dintre cheltuielile suplimentare și, dacă nu ai banii, închizi afacerea“, ne-a declarat Maria Pop, consultant pe piața agricolă.

Alt exemplu. La fermele de pui există condiția impusă de autorități ca fiecare fermă să aibă propriul abator. Oamenii primesc banii, își fac ferma, iar apoi află că trebuie să ducă puii la abator. Și, ori construiesc un abator, ori trebuie să-i transporte uneori sute de km până la primul abator. Mulți nu-și permit și normal că intră în faliment. Și exemplele pot continua“, conchide Maria Pop.

Senzații tari

La rândul său, Roland Katona, fermier în zona Clujului, ne-a declarat că într-adevăr e o adevărată „nebunie“ să ai o fermă în ziua de azi în România. Roland spune că are 29 de ani și a primit prin Măsura 112 bani pentru a finanța o fermă de ovine. „Am zis să fac și eu o afacere. Dar, în cele din urmă, nu am făcut niciuna, pentru că a trebuit să scot bani din buzunar. Am noroc că am o sursă de finanțare din altă parte și așa am putut să-mi susțin ferma. Cu APDRP am avut mari probleme. Una era pe hârtie și alta trebuia să semnăm. Practic, aproape mă obligau să intru în ilegalitate la ciclurile de miei. Apoi, o mare problemă sunt pășunile. Primăriile țin pășunile în subordinea lor, dar prin diferite asociații fictive. Anii trecuți chiria pe pășune a fost de 38 milioane de lei. Știți cât mi-au cerut în 2013? 160 de milioane de lei...“, ni s-a destăinuit Roland. Și asta în condițiile în care tânărul curăță și fertilizează terenul, în timp ce adevărații proprietari nu fac nimic. „O altă problemă este că te obligă să cumperi utilaje noi pentru fermă. Nu poți lua la mâna a doua. Adică, dacă eu am nevoie de un tractor, niciunul nu e sub 30.000 de euro. La care adaugi TVA-ul de 8.000 de euro. Și eu ce fac, în condițiile în care am primit o finanțare de 40.000 euro pe fonduri europene? Cum să țin ferma cu doar 2.000 de euro? Și așa până acum am dat din banii mei 3.600 euro. Și asta în condițiile în care am făcut cheltuieli suplimentare de care nimeni nu mi-a vorbit inițial. Cu alte cuvinte, dacă nu te autosusții nu poți să faci nimic“, ne-a mărturisit tânărul fermier. Și încă ceva... Roland spune că a primit banii foarte târziu, chiar înainte de expirarea termenului maxim de un an și opt luni. Să ne mai mirăm că multe ferme sunt în situație de faliment? Nu...

Patricia Alexandra POP,
Bogdan PANȚURU