Cartoful mov din Peru, în cultură la Piatra-Neamţ

Scris de Lumea Satului în 16 Iunie 2014 22:13. Publicat în Articole revista.

Florin Sandu, din Piatra-Neamţ, are o preocupare agrară un pic altfel: introduce şi aclimatizează în ţară sorturi de legume din diverse colţuri ale lumii, considerate delicatesuri şi cu proprietăţi nutritive suplimentare. Cartoful mov, de exemplu, este un aliment ridicat la rang de vedetă culinară în marile bucătării, e drept, la un preţ pe măsură, restaurantele de lux fiind dispuse să plătească 30 de lei/kg pentru a-l pune în farfuria clienţilor. Despre aventura sa, transformată, până la urmă, în afacere – dacă nu cumva lucrurile stau exact invers, adică s-a gândit întâi la afacere atacând această nişă culinară – am vorbit chiar acasă, în Neamţ, cu Florin Sandu.

– Din câte ştim sau am aflat, sunteţi singurul român care cultivă acest tip de cartof. De ce mov şi de unde v-a venit inspiraţia?

– Acum vreo şapte ani am văzut un documentar pe BBC despre cartoful mov. Mi-a trezit interesul, am început să caut mai multe informaţii şi aşa am aflat că este un produs tradiţional din Peru, care se cultivă undeva la peste 3.000 de metri altitudine, în zona lacului Titicaca (lacul frumos, în limba română, altitudinea 3.812 m). Am încercat (n.n. – domnia sa împreună cu familia) de atunci să îl aducem în ţară, dar în primul an nu am reuşit, apoi anul următor am intrat în posesia unei cantităţi mici, câteva kilograme practic, prin mijlocirea unui prieten.

În Peru se cultivă mai mult de zece soiuri, însă noi am adus cinci, dar numai două, unul mov şi altul mov cu alb, căruia i-am spus curcubeu, au dat rezultate, în sensul că s-au adaptat condiţiilor de climă şi sol de la noi. Dar adaptarea a fost una grea, ne-a luat ceva vreme să reuşim: în ţara de origine sunt cultivaţi la 3.000 de metri, la Piatra-Neamţ suntem doar la 350 m altitudine. Peru se află în zona tropicală (n.n. – cu manifestări climatice care diferă de la coastele Pacificului până la Anzi), iar climatul din România este temperat continental. Abia anul trecut am reuşit să obţinem o producţie echivalentă cartofului obişnuit, de 39 tone la hectar. La fiecare kilogram plantat deci am obţinut 11 kg recoltă, ceea ce ne motivează să spunem că suntem în limita acceptabilă a producţiei.

– Ce este aşa deosebit la cartoful mov, culoarea sau gustul?

– Gustul este mai intens ori cel puţin aşa mi se pare mie, dar mai important de-atât este că prezintă beneficii pentru sănătate, are un conţinut mare de antocieni, se spune că ar avea proprietăţi curative, combate cancerul de prostată şi multe boli ale inimii. Eu acum îi citez pe specialişti. Oricum, este una dintre legumele cele mai sănătoase.

– Cum se comportă în cultură?

– Are o foarte mare rezistenţă la mană şi la secetă, dar gândacul din Colorado îşi face de cap la fel. Se cultivă după aproximativ aceeaşi tehnologie a cartofului comun: se plantează când temperatura solului are peste 8 grade Celsius, într-un sol cu un pH între 5 şi 6, perioada de maturare fiind de 90 -100 de zile.

– Puteţi să detaliaţi?

– Sigur, dar fac precizarea că, în momentul în care vom începe să vindem sămânţă în ţară, iar acest lucru se va întâmpla în acest an, vom livra cumpărătorului şi un plan tehnologic, adică oferim consultanţă. Ca reguli generale, chiar dacă spuneam că este rezistent la secetă, dacă este ajutat cu apă producţia va creşte. Noi am aplicat 3-4 udări la secetă şi 1-2 în rest. Anul trecut, de exemplu, dacă am avut regim pluviometric şi termic bun, n-a fost nevoie de apă multă. Împotriva manei nu am aplicat niciun tratament şi cartoful s-a descurcat foarte bine, dar am combătut cu substanţe pesticide gândacul din Colorado. Am aplicat îngrăşăminte NPK, dar, atenţie, am utilizat cantităţile recomandate în cartare, deci este obligatorie analiza chimică a solului. Noi avem o formulă a noastră după care lucrăm, iar în această schemă nu sunt neglijate microelementele.

– Anul acesta ce suprafaţă aţi cultivat?

– Iniţial am programat 5.000 mp, dar pentru că ne-a rămas mai multă sămânţă am plantat 6.000 mp, suprafaţă de pe care sperăm să scoatem peste 20 de tone.

– Unde vindeţi producţia şi cu ce beneficii?

– Până acum am dat cartoful numai în Italia, pe de o parte pentru că am vrut să protejăm piaţa internă, pe de altă parte pentru că europenii sunt consumatori avizaţi. Baza sunt restaurantele, supermarketurile, dar noi am vândut şi producătorilor ori angrosiştilor străini. În acest an, cum tocmai precizam, ieşim cu cartoful de sămânţă şi consum şi pe piaţa din România. Preţul nu este unul fix, dar o medie s-ar situa la 30 lei/kg.

– Se poate trăi din această afacere?

– O familie care are 3.000-4.500 mp poate obţine profit cât să trăiască fără emoţii materiale.

– Cum se consumă?

– Eu prefer cartoful piuré sau copt în coajă. Îşi păstrează culoarea mai bine.

Usturoiul negru

Tot la Florin Sandu am găsit încă o raritate, usturoiul negru, o legumă asiatică, adusă din Coreea de Sud, foarte puţin cunoscută şi folosită în Europa. Puţinele informaţii care circulă în mediul virtual vorbesc despre beneficii asupra sănătăţii: conţine o cantitate dublă de antioxindanţi faţă de usturoiul alb, este bogat în zaharuri naturale şi aminoacizi, se digeră uşor, organismul absorbind mult mai lesne nutrienţii din compoziţie. De fapt, să nu vă aşteptaţi să vedeţi de la bun început culoarea neagră: „Seamănă foarte mult cu usturoiul nostru. Iniţial căţelul are culoarea albă, dar se păstrează, imediat după ce a fost recoltat, într-o cameră specială, la o temperatură şi o umiditate constante, timp de 45 de zile, după care devine negru. Acest procedeu nu doar că schimbă culoarea, dar face ca toate proprietăţile să crească de opt-nouă ori. Ceea ce este fantastic e că mănânci usturoi, dar nu miroşi a usturoi, e un pic dulceag, cu o nuanţă balsamică.“ Florin Sandu a adus din Coreea 100 kg de usturoi: „l-am plantat în seră experimental, au răsărit după trei luni, iar procentul de răsărire a fost de numai 20%.“ Din acest motiv nici nu a pus în vânzarea vreo cantitate: „Nu livrăm nimic până nu avem rezultate bune, de fapt certitudinea unei producţii constante şi de calitate. Dacă anul acesta creştem cu 10%, în trei sau patru ani sperăm să-l transformăm în marcă de succes.“ O marcă de succes s-ar putea să fie şi pasta de usturoi: „Toţi căţeii care nu au aspect comercial pot fi utilizaţi pentru pasta de usturoi, obţinută prin presarea la rece, fără conservanţi ori alte ingrediente. Se păstrează la frigider, la temperatura de 4 grade, termenul de valabilitate fiind de doi ani.“ Pasta poate fi folosită în alimentaţie exact ca usturoiul.