Fermele mici de porci, ameninţate de faliment

Crescătorii de porci cu ferme de tip Muntenia acuză Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc că nu le reprezintă interesele şi că favorizează fermele vechi. Mai mult, aceştia se plâng că funcţionarii de la APIA îi împiedică să primească ajutoarele pentru bunăstare. Or, în absenţa acestor bani, circa 150 de ferme cu efective de aproximativ un milion de animale sunt sortite falimentului.

Neînţelegeri la nivel de asociaţie

Micii crescători susţin că sunt marginalizaţi în cadrul Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc, care apără interesele marilor companii prezente pe piaţă şi se gândesc chiar să îşi facă propria organizaţie.

„Suntem membri ai asociaţiei dar, chiar dacă suntem mulţi ca număr, nu cred că per total contăm. Acolo sunt proprietarii mari, de exemplu Smithfield, Marex, şi noi suntem marginalizaţi. Am cerut ajutorul asociaţiei, încercăm să purtăm dialog cu APIA, cu Ministerul Agriculturii, încercăm să tragem toate pârghiile necesare pentru a nu fi daţi la o parte. Există o presiune în momentul de faţă din partea APIA locală în ceea ce priveşte bunăstarea la porc“, afirmă Miron Dascălu, un crescător de porci cu ferme în trei judeţe. Acesta a construit prima fermă din România pe modelul Muntenia – despre care spune că lucrează la o capacitate de 20.000 capete pe serie.

În cazul altor fermieri situaţia este mai complicată, pentru că mulţi nu au apucat decât să finalizeze investiţia, fără să populeze fermele, pentru că nu primesc banii pentru bunăstare.

„Sunt ferme noi, unele nici n-au intrat pe exploatare, care nu pot să primească acest ajutor, iar fără el nu pot să meargă mai departe. Vorbim nu de cât profit se face, ci este vorba de faliment sau de posibilitatea de a merge mai departe. Mi se pare aberant să spui despre o fermă înfiinţată de 1-2-6 ani că nu corespunde şi că nu poate să ia acest ajutor, spre deosebire de fermele de 50 ani. Şi aceasta pentru că sunt ferme mici, sub 2.000 de capete“, se plânge Dascălu.

Problemele legate de subvenţia pe bunăstare au apărut de ceva vreme, de vreo cinci-şase luni cel puţin durează şicanele APIA, susţin crescătorii, în contextul în care sumele alocate sunt fixe, iar numărul celor care solicită acest ajutor este în creştere. Crescătorii beneficiază de această formă de sprijin începând cu 2011, după ce un an mai înainte subvenţiile au fost sistate. Mihai Lungu, fost secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi fost preşedinte al cooperativei Muntenia, afirmă că ajutorul pentru bunăstare începe să devină un element de concurenţă neloială, în sensul că unii crescători o primesc, iar alţii nu, iar totul se întâmplă deoarece suma totală este limitată.

„Sumele sunt fixe, crescând producţia, şi sunt tot mai mulţi cei care cer bani pe bunăstare. Sumele sunt plafonate, aceasta este şi disputa din asociaţie. Fermele vechi încearcă să obţină cât mai mulţi bani din aceste fonduri. Asociaţia nu apără corect toţi membrii, există o luptă acum să scoată de la anumiţi „fermieri nişte măsuri, să nu le dea anumiţi bani, iar alţii să primească mai mulţi“, declară Mihai Lungu. Acesta acuză direct APIA că „profită de anumiţi fermieri mai puţin informaţi şi îi sperie să îşi retragă cererile pe anumite măsuri.“

Mărul discordiei, ajutorul pentru bunăstare

Micii crescători afirmă că situaţia porneşte în primul rând de la legislaţia stufoasă pe care APIA o aplică şi pe care nici funcţionarii proprii nu o cunosc. Ei se plâng chiar că aceştia au fost „instruiţi“ că fermele Muntenia nu se încadrează, din start, nici la pachetul de iluminat, nici la transport şi cu greu pot primi fonduri pentru microclimat.

„Avem pe cineva care n-a primit bani pentru transport, acum şi-a luat camion, dar nu primeşte banii pentru că nu-l avea anul trecut, când a depus cererea iniţială, nici pentru creşterea de efective nu se primeşte ajutorul. Au scos nişte norme interne ale acestor măsuri, care închistează foarte mult dezvoltarea“, se plânge Dascălu.

Fără ajutorul pentru bunăstare – ultimii bani au fost primiţi în decembrie 2010, după cum susţin fermierii – unii crescători au renunţat chiar să mai populeze fermele. Aceştia se mai plâng şi de modificările aplicate retroactiv pentru un dosar depus cu un an înainte sau de transmiterea unor penalităţi în iulie 2013 pentru iulie 2012.

„Noi producem kilogramul de carne de porc cu 6 lei şi îl vindem cu 5,4 lei pe o piaţă sezonieră. Mulţi dintre noi n-o să mai populăm. Eu stau cu ferma nepopulată din luna mai, pentru că nu am primit banii de la APIA. Am adus bani şi de acasă, dar nu mai am de unde. Pentru 2013 nu se ştie nici când vor veni fondurile şi nici câţi bani vom primi“, afirmă Daniela Popa, medic veterinar de profesie, care administrează o fermă de porci.

Crescătorii se plâng şi de încetineala cu care se derulează lucrurile. A devenit ceva obişnuit ca între momentul depunerii actelor pentru proiectele cu bani europeni şi finalizarea investiţiei să treacă pe puţin câţiva ani, timp în care multe se pot schimba, inclusiv ajutoarele primite de fermieri.

„Depui proiectul în 2010, acesta se aprobă în 2011, iar în 2012 începe implementarea. În 2013, când s-a terminat investiţia, te trezeşti că nu se mai numeşte nici subvenţie, nici ajutor, nici bunăstare şi, în plus, nu mai există nici loc pentru că suma este fixă. Aceasta este problema cea mai mare“, spune Dan Spătaru, un fermier din Braşov. Iar la o fermă Muntenia cu 2.000 capete pe an suma ajunge la circa 180.000 de euro.

În opinia crescătorilor, soluţiile pentru ieşirea din această situaţie sunt fie alocarea de sume de la bugetul naţional, fie fermierii să dea statului mai puţin din TVA-ul colectat, aşa cum se întâmplă în Italia.

„Nu cred că bunăstarea va mai rezista cinci ani, va trebui găsită altă soluţie, ori pe buget naţional, ori pe model italian. Cu un astfel de TVA firmele rămân în piaţă şi dispare evaziunea fiscală“, spune Dascălu.

Ioana GUŢE