Pentru tânăra Ioana Iordăchiță, experiența timpurie în agricultură i-a înrădăcinat dragostea pentru pământ și a modelat pasiunea sa pentru acest domeniu. Ne întoarcem în timp, în anul 2007, când familia Iordăchiță, Cristian și Carmen, a decis să-și deschidă un nou domeniu de activitate, investind într-o afacere agricolă în județul Vaslui, în localitatea Muntenii de Jos. În prezent cultivă legume și răsaduri în solariile care au o suprafață de 1.700 mp, precum și în câmp deschis.

„Totul a pornit de la dorința tatălui meu de a găsi o oportunitate de investiție și de a-și asigura un venit stabil pentru familia noastră. Chiar dacă nu avea experiență vastă în acest domeniu, pasiunea și determinarea lui au fost motorul care ne-a condus către această nouă provocare. În același an, am fost înscrisă și eu la școală, iar această afacere a devenit parte integrantă din viața noastră de zi cu zi. Am crescut odată cu fermă, petrecând fiecare vacanță printre plantele din solarii, învățând și contribuind la munca de zi cu zi a părinților mei. Această experiență timpurie în agricultură mi-a înrădăcinat dragostea pentru pământ și a modelat pasiunea mea pentru acest domeniu“, specifică Ioana Iordăchiță, tânăra în vârstă de 23 de ani.

Ferma legumicolă este una sustenabilă

Pentru Ionela, părinții ei au fost adevărați autodidacți în agricultură, învățând tehnicile de lucru din mers.

„La început, ei au aplicat metode de muncă tradiționale, dar cu trecerea timpului și cu experiența acumulată au descoperit și au adoptat tehnici noi și mai eficiente. Fiecare zi petrecută în solarii a fost o oportunitate de învățare și de îmbunătățire a practicilor agricole, iar rezultatele au fost remarcabile. Astfel, ei au reușit să adapteze și să optimizeze procesele de cultivare, asigurându-ne că ferma noastră devine mai sustenabilă în timp.“

Business exclusiv de familie

Investiția în ferma familiei a fost susținută exclusiv din fonduri proprii.

„Fiecare an a fost o nouă provocare din punctul de vedere al investiției, deoarece vremea și condițiile meteorologice au fost factori imprevizibili care au influențat în mod semnificativ planurile și eforturile noastre. Cu toate acestea, am învățat să ne adaptăm și să gestionăm resursele cu înțelepciune, reușind să facem față fluctuațiilor și să continuăm să ne dezvoltăm ferma în ciuda obstacolelor întâlnite pe drum“, adaugă legumicultoarea din județul Vaslui.

Distribuția produselor din ferma familiei Iordăchiței se realizează în principal prin vânzarea la piață sau direct din solar, ne spune tânăra.

„Am experimentat și varianta livrărilor în diferite puncte din oraș, dar am constatat că necesită mult timp, iar în zilele aglomerate de vară prioritățile noastre sunt concentrate pe maximizarea eficienței lucrărilor în fermă. Având în vedere că ne bazăm doar pe resursele interne, adică doar pe membrii familiei pentru a gestiona întreaga fermă, inclusiv vânzarea produselor, nu avem un angajat dedicat exclusiv pentru livrări.“

Vânzare directă către consumatori

Mai mult decât atât, în județul Vaslui nu se găsesc oameni disponibili să vină să lucreze cu ziua, ceea ce îi face pe membrii familiei Iordăchiță să se bazeze în totalitate pe eforturile lor și pe munca în echipă a membrilor de familiei pentru a duce la îndeplinire toate activitățile necesare în fermă.

„De asemenea, este important de menționat că la piață nu vindem la preț en-gros, ci ne concentrăm pe vânzarea directă către consumatori, oferindu-le produse proaspete și de calitate, la prețuri accesibile. Acest aspect ne permite să construim și să menținem relații strânse și de încredere cu clienții noștri“, mai punctează legumicultoarea.

Agricultura este o industrie vitală și plină de oportunități, dar necesită multă muncă, determinare și răbdare pentru a avea succes, mai menționează legumicultoarea din Vaslui.

„Pentru cei care doresc să investească în agricultură, sfatul meu este simplu: este o alegere profitabilă, dar presupune eforturi considerabile. Este important să fiți pregătiți să învățați continuu, să vă adaptați la schimbările de pe piață și să faceți față provocărilor întâmpinate în acest domeniu. Cu toate acestea, cu pasiune și angajament, investiția în agricultură poate aduce satisfacții și recompense pe termen lung.“

Solariile metalice, în defavoarea celor din lemn

În ceea ce privește planurile de viitor, pentru că tânăra are studii superioare în domeniu, absolvind de curând specializarea Protecția consumatorului și a mediului, din cadrul Facultății de Agricultură din Iași, aceasta intenționează să aplice tehnologii mai avansate și să acceseze fonduri europene, pentru a dezvolta și mai mult ferma, respectiv solariile care au o suprafață de 1.700 metri pătrați, precum și culturile din câmp deschis.

„Avem în vedere construirea de solarii metalice, renunțând treptat la cele din lemn. Această schimbare va aduce o serie de beneficii, inclusiv durabilitate crescută și eficiență sporită în gestionarea culturilor noastre. Totodată, intenționez să investesc mai mult în promovarea produselor noastre agricole. În prezent, unele dintre răsadurile noastre au o lună de la semănare, cum ar fi roșiile și ardeii kapia și gras, urmând să fie plantate. De asemenea, am semănat vinete negre și albe, precum și mai multe soiuri de roșii și ardei. În curând, o parte dintre acestea vor fi oferite spre vânzare ca răsad în pahar. Pentru a menține o temperatură optimă în solar, folosim focul la sobe pe bază de rumeguș și lemn, asigurând condițiile ideale pentru creșterea sănătoasă a plantelor noastre în ciuda temperaturilor reci din exterior. În același timp, lucrăm la repararea solariilor unde folia este ruptă și va fi înlocuită. Această muncă de pregătire ne permite să avem solariile în stare optimă pentru plantare, asigurând astfel succesul culturilor noastre.“

Obiectivul pe termen lung pe care și-l dorește Ioana este că speră să ofere clienților produse de calitate, proaspete și sănătoase.

„Tot ceea ce vindem este crescut cu aceeași atenție și dedicare pe care o avem pentru noi și familia noastră. Cinstea este un atribut la care noi ținem foarte mult, iar munca ne reprezintă“, încheie Ioana Iordăchiță, tânăra legumicultoare din localitatea Muntenii de Jos, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ionuț Ioniță este un tânăr în vârstă de 27 de ani. A fost student la Facultatea de Agricultură din Iași, dar după doi ani de studenție a ales să lucreze în alt domeniu, să strângă bani pentru visul său măreț de face un loc cu și despre oameni în satul său natal, la Pușcași, în județul Vaslui. Are viziune, strategie, dar are nevoie de oamenii potriviți alături.

Când există pasiune și credință la mijloc, acestea atrag oamenii potriviți, iar tânărul este un alt exemplu că se poate și în Vaslui.

„După doi ani de facultate am renunțat și am plecat la muncă în Germania, ca sudor. Tatăl meu lucrează acolo de 18 ani. După cinci ani pe drumul străinătății, pentru că am lucrat și în multe alte țări, am decis să îmi încep o afacere în agricultură. Anul acesta am început să construiesc bazele afacerii“, spune tânărul legumicultor din Vaslui.

L-a luat furtuna pe nepregătite...

A avut parte și de primele nopți albe când mama sa i-a trimis o înregistrare video cu solarul doborât după furtună. Au fost cele mai grele momente ce te fac să renunți sau să continui. Noroc că a avut garanție, iar plăntuțele au trecut cu bine peste șoc.

„Am făcut un solar, apoi, dintr-o mică neatenție, ne-a prins furtuna pe nepregătite. Solarul a fost deschis și distrus în proporție de 60%, dar l-am reparat și am mai făcut încă două. Anul viitor, în primăvară, mai vrem să construim încă trei“, adaugă Ionuț Ioniță.

Vânzare cu livrare la domiciliu

Ferma, care se află într-o zonă superbă, este la doar 8 minute distanță de Vaslui, putând astfel îndeplini dorințele vasluienilor de a avea un producător mai aproape. Pe lângă producția de legume, ferma o să mai aibă și un spațiu amenajat cu o diversificare de animale pentru vizitatori.

„Vreau să fac ceva diferit, să fie un loc unde oamenii pot vedea ce se întâmplă de aproape, de la munca depusă până la producția în sine. Momentan nu am avut o producție atât de mare ca să nu reușim vânzarea acesteia, dar în viitor vreau să îmi fac propriul lanț de produse, să livrez oriunde în țară produse de calitate, iar pe plan local visez la o colaborare cu restaurantele din oraș, cu vânzare prin livrări la domiciliu, vânzare în piețe“, adaugă legumicultorul.

Business-ul început anul acesta a ajuns să coste în jur de 50.000 de euro, bani proprii, iar pe viitor se anunță și alte investiții în fermă.

„În prezent, am reparat tot, m-am descurcat mai bine decât prima dată, respectiv am consolidat punctele slabe ale solarului și am mai construit încă două. Vreau să construiesc în total șase solarii. Visul meu este să realizez cea mai modernă fermă din județ și să produc doar produse de calitate“, încheie Ionuț Ioniță, tânăr legumicultor din județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

În fiecare primăvară, unii legumicultori recurg la folosirea unor substanțe chimice în scopul grăbirii coacerii, pentru a prinde un preț mai bun. Tarabele sunt pline de roșii țuguiate, care înseamnă că acestea au fost tratate cu stimulatorul de coacere Ethrel, interzis a fi folosit în legumicultură.

În județul Buzău, a fost scos la iveală faptul că mai multe persoane au vândut și folosit un asemenea produs, pentru a forța coacerea tomatelor în solarii.

Cazul a fost preluat de Corpul de control al Ministerului Agriculturii, care a dispus prelevarea de probe din bazinul legumicol de la producătorii din comunele Glodeanu-Sărat, Movila Banului și Cochirleanca. Testele au fost făcute la 274 de substanțe chimice. Din probele luate, nu au fost evidențiate depășiri ale limitelor admise la nicio substanță analizată, tomatele fiind sigure pentru consumul uman, ceea ce a afirmat și fostul ministru Petre Daea la un post TV, precizând că neajunsurile semnalate sunt izolate.

Totuși, pe tarabele din piață se vând tomate „țuguiate“ datorită coacerii forțate prin folosirea Ethrel-ului. Sunt susceptibile că, prin reziduurile toxice pe care le conțin, ne pot afecta sănătatea.

„Sunt foarte puține soiuri care în mod natural produc acel țugui (mucron), dat de o genă, gena B, care este un caracter de soi, cum este cazul soiului bulgăresc Prekos. Dar trebuie știut că tomatele care au un țugui foarte pronunțat au primit stimulator fie la polenizare, fie la maturarea forțată a fructului“, declară Costel Vânătoru, cercetător la Stațiunea de cercetare dezoltare pentru legumicultură Buzău.

Consumatorul, în această situație, care vizează și sănătatea lui, depinde de modul în care organele de specialitate își fac datoria.

Din datele existente, rezultă că, în anul 2019, au fost prelevate 600 de probe la tomate, pentru cele două laboratoare de control al reziduurilor existente astăzi la noi în țară. Din datele Institutului Național de Statistică, producția de tomate în anul 2019 a fost de 689.000 tone.

Reiese că probele analizate sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile de certificare a calității tomatelor pentru consumul uman.

La această situație se poate adăuga și faptul că organul de specialitate la nivel central nu a făcut îndeajuns comunicări legate de siguranța consumului de legume și fructe, ceea ce a condus la suspiciunile consumatorilor că piața și supermarketurile pun în vânzare legume și fructe care au scăpat de analizele pentru determinarea reziduurilor toxice.

Dar ce este de făcut?

– Alocarea de fonduri de investiții pentru înființarea de noi laboratoare.

– Un control sistematic la toți produceătorii din județ care să includă, printre altele, ținerea la zi a Registrului de evidență a tratamentelor fitosanitare și consemnarea timpului de pauză de la ultimul tratament până la recoltare, pentru a pune la desfacere produse care nu au reziduuri toxice pentru sănătatea consumatorului.

– Urmărirea îndeaproape a Planului național de monitorizare a reziduurilor de pesticide conform Regulamentului(CE) 396/2005 și interzicerea vânzării produselor a căror limită admisă este depășită.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

În comuna Fierbinți din Ialomița este cel mai mare bazin de cultivare a vinetelor. Așa este recunoscută localitatea astăzi. În această zonă se cultiva în câmp deschis și ardei gras, dar schimbările climatice au determinat o altă dinamică, plantele nu mai au rezistență în câmp și atunci, pentru cultivarea lor, sunt necesare investiții mari în spațiile protejate. Marian Spiridon este unul dintre legumicultorii care au făcut acest lucru. Cultivă legume în câmp deschis și solarii și, după 18 ani de activitate, cunoaște toate mecanismele acestei activități. Am făcut apel la experiența sa pentru a înțelege mai bine agricultura din perspectiva unui producător care a trecut prin toate etapele de evoluție a unei afaceri.

Polonezii cumpără castraveți românești, îi conservă la ei și apoi ajung din nou în România

Reporter: Care ar fi trei măsuri de susținere a producătorilor români pe care statul ar trebui să le inițieze?

Marian Spiridon: În bazinele legumicole mari statul ar trebui să vină să dea o direcție. Ar trebui să se înființeze celebrele centre de colectare. Asta ar fi prima măsură. Cred că asta ne-ar ajuta să nu mai producem haotic și am ieși toți producătorii cu producția în același timp. Cineva ne-ar da o direcție. A doua măsură ar fi realizarea unor controale mai aspre a produselor care vin din afară. Este mai greu de realizat, dar nu imposibil. Automat, având aceste controale mai dure, și producătorii români vor fi stimulați. Dacă am avea un preț mai corect, am crește suprafețele cultivate. A treia măsură ar fi înlesnirea procesului de accesare a fondurilor europene. În Polonia, spre exemplu, fermierii au accesat cca 90% din fondurile europene. Și, cu toate acestea, polonezii nu mai produc la ei anumite legume, ci vin la noi, la Matca. Cumpără castraveți, îi conservă în țara lor și apoi, prin lanțurile de magazine, castraveții se întorc la noi în țară. De ce se întâmplă asta? De ce nu conservăm noi castraveții? Sunt lucruri care ne țin pe loc, îi demotivează pe producătorii români și mulți dintre ei renunță la agricultură. Eu am avantajul de a fi aproape de Capitală și este mai ușor astfel să valorific producția.

Rep.: Valorificați întreaga producție către supermarket?

M.S.: Producția de calitatea I, adică 75-80% din producție, merge spre supermarket. Legumele care nu se încadrează în calitatea I merg la procesare. Dacă ar fi să facem un experiment, vă spun că 98% din cumpărători merg pe ideea că legumele cumpărate trebuie să arate foarte bine. Nimeni nu cumpără o roșie moale, care are o pată, un ardei sau salata care au fost atinse de viermi. Într-adevăr, toată lumea spune că ar trebui să mâncăm sănătos, să mâncăm ca odinioară. Acum 30 de ani mâncam o roșie așa cum era, nu stăm să o analizăm cât e de frumoasă. Acum însă, când ai posibilitatea de a alege în mai multe locuri, alegi ce este mai frumos. Nu pierdem nimic, totul se vinde. Ne-ar fi ajutat foarte mult să avem o linie de procesare. Am fi avut atunci un circuit închis pentru că avem teren agricol, producem răsadul, dar lipsește această verigă. Ne propunem să avem această linie de procesare, dar ne dorim să existe o creștere organică, să luăm lucrurile pe rând.

În cazul asocierii, problemele apar când prețurile încep să varieze

Rep.: Aveți o cooperativă la nivelul comunei Fierbinți. Funcționează asocierea între fermieri?

M.S.: Din nefericire, există încă această reticență a fermierilor de a se asocia. Uneori, în cazul asocierii totul este bine la început, dar problemele încep să apară după ce prețurile din piață încep să varieze. Dacă ai o colaborare cu un supermarket și ați stabilit un preț de valorificare, mergi în continuare pe această direcție. Sunt mulți producători care, atunci când văd că prețurile în târg au crescut, uită de orice înțelegere și vând marfa acolo. E o situație care creează apoi neîncredere din partea supermarketurilor față de toți producătorii.

Rep.: Ce prețuri estimați anul acesta pentru legumele românești?

M.S.: Teoretic, dar și având în vedere ce se întâmplă în piață, prețurile legumelor ar trebui să fie mai mari. Ar trebui să fie niște prețuri corelate corect cu inflația.

Rep.: Intenționați să extindeți suprafața cultivată?

M.S.: Este posibil ca în toamnă să ne extindem cu 2.000 sau 3.000 de metri, dar următoarea investiție importantă va fi într-o linie de procesare. Nu va fi ceva mare, ci ceva mic, care să mă ajute să închid cercul pentru ca apoi pe fiecare ramură să creștem organic. Vă dați seama că, atunci când vezi un ardei aproape perfect, dar trebuie să îl dai la calitatea a II-a doar pentru că este mai micuț, e neplăcut. Vom face diverse conserve, zacuști, murături, tot ce putem produce din legume. Mă gândesc că ăsta va fi și viitorul și că ar fi foarte utile niște piețe volante, chiar și între blocuri. Astfel, producătorii mai mici ar fi stimulați și nu ar mai fi nevoiți să plece în fiecare zi către piață sau en-gros cu materia primă.

• „Subvențiile către legumicultori chiar vin. Sunt niște bani bine-veniți, iar problemele vin din faptul că marfa din afara țării intră haotic pe piețele românești. Nu are cum ca în decembrie o roșie să coste 5-6 lei la raft. Oricât de mult ai încerca tu să produci mai ieftin, nu ai cum în acea perioadă.“
• „Investiția într-un solar de 1.000 de metri calvanizat, cu un strat de folie, este acum de 14.000 de euro, fără instalațiile adiacente. Recuperarea unei astfel de investiții depinde de mai mulți factori, de cultura pe care o cultivi, dacă ai angajați sau lucrezi cu familia. Dacă ai două sau trei culturi într-un an și jumătate sau doi ani poți recupera investiția.“

Laura ZMARANDA

Una dintre cele mai ușoare căi spre succes, asocierea micilor fermieri în grupuri care să le permită să livreze marfă de calitate marilor magazine, funcționează bine la Băleni, în județul Dâmbovița, zonă renumită pentru producția de legume. Desfacerea reprezintă o problemă bine-cunoscută nu doar în legumicultură, ci pentru toți fermierii din țara noastră. În Băleni, 40 de legumicultori s-au asociat sub brandul „Nu oricum“ și au început să producă după standardele de livrare cerute de centrul de colectare din zonă. Mai exact, legumicultorul își lasă acolo marfa și alții se ocupă cu vânzarea către un mare lanț de supermarketuri.

Cornel Ionuț Dumitru este unul dintre fermierii din Bălteni, care reprezintă ferma „Nu oricum“ și, implicit, Grupul de producători „Nu oricum“ din Băleni, județul Dâmbovița. Ferma sa are în exploatare o suprafața de 3 ha de solari și 7 ha de legume în câmp, iar la nivel de grup însumează aproximativ 40 de ha de solarii și 200 de ha legume în câmp, iar toți producătorii din grup în număr de 30 sunt certificați Global G.A.P.

De la fermă de pui la solarii cu legume

„Povestea a început în anul 2004 din dorința de a face o fermă de pui, iar după achiziția terenului destinat fermei și demarării proiectului a venit gripa aviară și am sistat acel proiect. Între timp am început construcția unui solar, iar în 2007 am început să livrăm legume la Auchan, dar nu livram direct. În anul 2015 a apărut o oportunitate de a livra direct ca producător la Mega Image, iar în 2017 am început să livrăm și la Lidl, unde livrăm și în acest moment“, specifică fermierul.

Depozit cu temperatură controlată

În momentul actual, costul unui solar din ferma legumicultorului este de aproximativ 120.000 euro/1 ha. Solariile sunt făcute cu fonduri proprii.

„Legumele se distribuie în momentul de față 95% din producție în toate supermarketurile Lidl din România. Legumele noastre sunt livrate la depozitele lor centrale și de acolo ei le distribuie către toate magazinele lor. Legumele cultivate în grupul nostru sunt destul de diverse, de exemplu: tomate, ardei capia, ardei California, usturoi, ceapă verde, verdețuri, ridichi roșii, salată, varză, rădăcinoase și altele. Cei care vor să investească în acest domeniu pot să o facă cu încredere pentru că România duce o lipsă mare de legume și este loc de creștere. În următorii cinci ani vrem să începem să facem și procesare. În momentul de față avem în construcție un depozit de legume cu temperatura controlată în suprafață de 1.000 mp și în proiectare un alt depozit de 3.000 mp. Anul 2022 a fost unul plin de provocări, începând de la prețul energiei până la îngrășămintele care s-au dublat la preț. Sperăm ca anul acesta să își revină un pic prețurile la cele necesare producției ca să putem evolua acest proces de producție“, încheie Cornel Ionuț Dumitru, fermier din Băleni, județul Dâmbovița.

Cei 40 de producători cultivă doar legume certificate din punctul de vedere al siguranței alimentare, iar marfa așteaptă în camere frigorifice până când ajunge în supermarket.

În Băleni mai există un depozit frigorific, ce dispune de 2.400 metri pătrați de spațiu de prelucrare și 11 camere frigorifice. El face parte din portofoliul cooperativei „Țara Mea“, împreună cu fermierii din zonă, adăugându-se celor cinci bazine legumicole unite sub brandul „Țara Mea“.

Beatrice Alexandra MODIGA

Marian Spiridon din comuna Fierbinți, județul Ialomița, este legumicultor de 17 ani și are în prezent o suprafață de un hectar cultivată în solarii și 6 hectare cultivate în câmp. În această comună legumicultorii cultivă cu precădere vinete și varză, dar interlocutorul nostru și-a diversificat paleta de culturi. La începutul lunii aprilie, în solariile sale se muncea intens pentru pregătirea răsadurilor. Acesta ne-a vorbit despre lucrările agrotehnice care îi asigură răsaduri sănătoase și despre caracteristicile pe care acestea trebuie să le aibă la momentul comercializării.

Cubul de germinație, costuri mai mici cu încălzirea, germinație mai rapidă

La început de aprilie, în solarii era în toi procesul de semănat și, spune legumicultorul, startul din această perioadă stabilește cum va fi tot anul.

„Noi semănăm decalat roșii, ardei, castraveți, vinete și livrăm răsadul de la jumătatea lunii martie până la jumătatea lunii iunie, când încheiem cu roșiile pitici, fără arac. Semănăm răsadurile aici, le așezăm pe rastele, după care le introducem într-un cub de germinație, unde controlăm temperatura. Astfel am redus costurile cu încălzirea și am redus perioada de germinație. În cazul ardeilor, spre exemplu, am redus această perioadă de răsărire la jumătate, cca 5 zile. În cubul de germinație intră 70.000 de plăntuțe pe serie.“

Cubul de germinație a fost construit de el. Solarul propriu-zis este încălzit de o centrală pe lemne care este dotată cu un bazin de apă cu o capacitate de 4 tone. Apa își menține o temperatură constantă 24-36 de ore. La instalația de încălzire din pardoseală a fost conectat și cubul de germinație, iar, în funcție de cerințele plantelor, este reglată temperatura în interiorul lui.

„La început am testat pe roșii și ardei. În cazul ardeilor am dat temperatura un pic mai mare și atunci aceștia au răsărit mult mai repede, dar tulpina era prea firavă. Ne-am dat seama că am greșit și am redus temperatura. Sistemul funcționează acum foarte bine. Roșiile, prin comparație cu ardeii, au nevoie de o temperatură și mai mică, cu vreo 2-3 grade Celsius, ca să germineze. Este foarte important ca atunci când răsar din turbă răsadurile să nu fie înalte și subțiri, iar pentru asta temperatura trebuie să fie un pic mai mică.“

Foarte mare grijă cu aerisirea, umiditatea și căldura!

După ce plăntuțele au germinat sunt scoase în solarul-matcă. Acesta este „compartimentat“ în trei și pe fiecare placă temperatura este controlată în funcție de cerințele plantelor. La câteva zile de la germinare, pentru a aclimatiza răsadurile, pe timpul nopții temperatura este redusă treptat. Astfel acestea nu mai sunt atât de sensibile la variațiile de temperatură, iar pentru a evita apariția bolilor solarul este aerisit constant.

„Dacă folosești o sămânță de calitate superioară, care vine cu un pachet genetic foarte bun, nu sunt foarte mari probleme în această fază de răsad. Le aplicăm un tratament împotriva căderii plăntuțelor, apoi avem mare grijă să aerisim constant și să menținem umiditatea în parametrii optimi.“

Deși are în colecția sa și câteva soiuri românești, Marian Spiridon cultivă, în special, soiuri bulgărești. Anul trecut a cultivat cu precădere tomate, dar anul acesta a renunțat la ideea de monocultură. Aproximativ 30% din suprafața solariilor va fi cultivată cu tomate și restul ardei. Acum, primăvara, are și varză. Spune că atunci când ai doar monocultură problemele cu bolile și dăunătorii sunt mai mari.

„Una dintre greșelile frecvente ale producătorilor de răsaduri este că nu scad temperatura după ce plantele au germinat și nu le oferă suficientă lumină. Pentru a le aclimatiza noi stresăm plantele prin răsucirea alveolelor și nu le tratăm cu stabilizatori de creștere. Producătorii ar trebui să lucreze un pic mai dur cu plantele, dacă pot spune așa. Foarte mare grijă cu aerisirea, căldura și umiditatea.“

Cum arată un răsad viabil la momentul valorificării

Răsadurile rămân în solarul-matcă între 10-14 zile, în funcție de specie. În momentul repicării trebuie să îndeplinească anumite criterii.

„Frunzele lor trebuie să fie în cruce, sistemul radicular trebuie să aibă rădăcina formată pentru că altfel s-ar prinde, dar nu ar mai porni așa rapid în vegetație. Să fie verde, lipsit de boli. Pentru semănat folosim turbă simplă, dar pentru repicat folosim un amestec de 60% turbă și restul pământ. După repicare răsadurile sunt ținute la o temperatură mai scăzută pentru a nu favoriza alungirea și astfel devin mai viguroase. La câteva zile de la repicare le transferăm în pământ. Plasa de umbrire ne ajută să nu udăm așa des, iar razele solare nu pătrund pe frunzele tinere și le favorizează creșterea.“

Din întreaga producție de răsaduri, 90% pleacă spre clienți. În momentul valorificării răsadurile trebuie să aibă rădăcină bine dezvoltată, tulpina să fie viguroasă și cu o culoare spre cenușiu (această caracteristică arată că planta este aclimatizată și rezistă la temperaturi mai mici). Frunzele trebuie să fie verzi și fără pete.

„Noi livrăm răsadul când acesta are 50-55 de zile. În funcție de zona fiecăruia este recomandat ca la plantarea răsadurilor de tomate temperatura să nu scadă noaptea sub 12 grade Celsius, iar, în cazul ardeilor și castraveților, să nu fie mai mică de 15 grade Celsius.“

Răsadurile cumpărate pot fi păstrate în alveole cel mult o săptămână, dar se recomandă plantarea lor cât mai curând. Este foarte important să se evite înflorirea răsadurilor în alveole.

Laura ZMARANDA

În apropierea celui mai mare bazin legumicol din România, comuna Corod, județul Galați, Mădălina Tenie este una dintre puținele femei fermier din sud-estul României, care de câțiva ani se ocupă de afacerea părinților legumicultori.

Mădălina face parte din tânăra generație de legumicultori care vrea să aducă un suflu nou acestui domeniu, tot mai dezvoltat în ultimii ani.

„Totul a început în anul 1990, când părinții mei s-au apucat să cultive legume în câmp, pe suprafețe mici. După aproximativ 2 decenii au fost construite primele solarii. Numărul acestora a crescut de la an la an, ajungând astăzi la suprafața de 1 ha de solarii destinate culturilor legumicole. Pe lângă solarii avem și o suprafață de 1.2 ha de teren în câmp. Solariile sunt construite pe structură din lemn de salcâm și brad, dar avem și un solar cu structură metalică, toate fiind acoperite cu folie de polietilenă“, adaugă Mădălina Tenie.

O metodă eficientă de a cultiva plante fără sol în spații protejate

Pe viitor, tânăra gălățeancă își dorește să construiască sere hidroponice, pe suprafețe mult mai mari.

„Cultura hidroponică se practică în întreaga lume, această metodă reprezentând de fapt modalitatea modernă de cultivare a plantelor fără a folosi solul ca mediu de înrădăcinare și hrană, fiind o metodă de cultură intensivă în agricultura modernă, folosind o tehnologie foarte avansată“, mai spune tânăra cultivatoare.

Gălățeanca a ales horticultura din pasiune pentru plante. „Am crescut printre legume, iar după absolvirea liceului am obținut calificarea de tehnician horticultor. Cea mai mare provocare în acest business este obținerea de produse de calitate și valorificarea lor pe piață. La noi în familie este valabilă sintagma «o nouă zi, o nouă provocare». Celor care doresc să înceapă o afacere în acest domeniu le recomand să se gândească de 2 ori înainte deoarece plantele au nevoie de multă îngrijire, iar o mare parte din timp trebuie dedicat lor“, specifică Mădălina Tenie.

Tot mai mult comune au prins gustul afacerii

Comuna Corod din județul Galați se află la doar 12 km de bazinul legumicol Matca, unul din cele mai mari și mai cunoscute bazine legumicole din România. O șesime dintre solariile din România se găsesc la Matca. Cifrele indică faptul că la nivel național sunt aproape 5.000 de hectare de solarii, dintre care 800 de hectare se găsesc în Matca.

Mai nou, tot mai mult comune din zonă (aflată în imediata apropiere a orașului Tecuci) au prins gustul afacerii cu legume în spații protejate, așa că solariile din Matca, Corod, Cudalbi, Drăgănești și Comeşti acoperă circa 1.000 de hectare, deci cam o cincime din suprafața cultivată „sub folie“ în România.

Beatrice Alexandra MODIGA

Transformarea deșeurilor organice în hrană pentru pământ este o soluție eficientă nu doar pentru recolte ci și pentru natură. Iar când se realizează fertilizanți din subproduse ale altor industrii vorbim despre soluția viitorului.

Dacă nu realizăm că distrugem planeta, ar trebui să ne amintim că aceasta nu ne aparține... Cum greșit credem. Iar deșeurile nu înseamnă doar resturi vegetale, ci și subproduse ale altor industrii.

Dar iată că specialiștii care cercetează și găsesc noi soluții vin cu vești bune pentru viitorul planetei și pentru cei care produc și comercializează legume. În următorii ani, legumicultorii români vor avea la îndemână o soluție ecologică pentru a-și crește producția, dar și calitatea legumelor din solarii. Este vorba despre geluri proteice, o alternativă la tratamentele chimice, se arată într-un comunicat transmis de Marcoser, coordonatorul unui proiect la care au participat: Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Textile și Pielărie – Sucursala Institutului de Cercetare Pielărie-Încălțăminte (INCDTP-ICPI), Universitatea de Știinte Agronomice și Medicină Veterinară din București (USAMV) și o companie din Turcia – Kazlýçeþme Deri Ürünleri Ar-Ge San. Tic. Ltd. Ști. (Kazlýçeþme).

Specialiștii și-au unit forțele pentru a obține finanțarea unui proiect Eureka, denumit Gel-Treat. Acesta prevede realizarea unor geluri proteice, obținute din subproduse din industria de pielărie, creșterea ovinelor sau procesarea peștilor, pentru ca apoi să fie folosite ca fertilizanți în legumicultură.

Gelurile proteice, gata de teste

Fertilizarea sub formă de geluri reprezintă ultima generație de produse de fertilizare, marcând de altfel, o inovație pentru legumicultura din România. Acestea vor aduce o serie de beneficii plantelor cărora se aplică, printre care: creșterea producției și a calității legumelor, stabilitate, reducerea pierderilor din cauza umidității, ploilor sau irigațiilor, doze mai mici de aplicare datorită concentrației mai mari etc.

Primele teste vor fi făcute în solarii de tomate ale USAMV București

„Principiul de funcționare a noului produs este simplu: reduci cantitatea de îngrășăminte și menții un nivel ridicat de producție. Momentan, am dezvoltat un concept și avem la dispoziție trei ani, pentru a-l pune în practică. Abia apoi vom putea începe vânzarea propriu-zisă a produsului. Acesta va fi testat mai întâi, pe tomate, iar apoi pe toate celelalte legume“, a menționat directorul general de la Marcoser, Marius Petrache. Potrivit coordonatorului proiectului, primele teste vor fi făcute în solariile de tomate de la USAMV București, urmând ca apoi gelurile să fie testate la scară mare în solariile Marcoser, din Matca, județul Galați.

Așteptările sunt mari

De-a lungul timpului, USAMV s-a implicat în proiecte pe care profesorii le-au simțit viabile, nu s-au „aruncat“ cu capul înainte doar de dragul de a se implica într-un proiect. Tocmai de aceea așteptările sunt mari și pentru Gel-Treat.

„Credem că produsul final va avea impactul scontat în piață, în primul rând prin faptul că este natural, nu este chimic și apoi prin toate beneficiile pe care le oferă plantelor. Acesta a fost deja obținut de către ICPI, iar în acest moment, așteptăm să ne fie livrat. Apoi, urmează să îl condiționăm pentru a-l aduce într-o formă comercială, după care începem testarea la tomate și urmărim evoluția în timp. De asemenea, vom alege o variantă de condiționare, pe care o considerăm cea mai bună și o trimitem la Marcoser pentru testare la nivel mare, în vederea demonstrării productibilității procedeului și comercializării cu succes a produsului finit“, a explicat prof. dr. Ștefana Jurcoane, din cadrul USAMV București.

Ajută planta „să lupte“ mai eficient

Ce urmează după finalizarea testelor? Ei bine, dacă rezultatele obținute în urma testelor se vor încadra în parametrii prevăzuți, se va începe și producția în sine. Astfel, produsul inovator va fi disponibil pe piața românească, alături de celelalte produse din portofoliul Marcoser.

De menționat este și faptul că aceste îngrășăminte vor oferi inclusiv „armele“ potrivite pentru ca planta să se lupte cu schimbările climatice, una dintre principalele provocări ale viitorului nu foarte îndepărtat.

„Noi considerăm că aceste produse, care sunt realizate din subproduse din alte industrii, reprezintă soluția viitorului. Acestea răspund la conceptul de economie circulară și la tot ce înseamnă ecologie, fiind un produs organic cu proprietăți de a elibera și azotul organic, pe timp mai îndelungat și mai biocompatibil, fiind de origine organică. Acesta va oferi eficiență nu doar în nutriție, ci și în biostimulare, ajutând planta să se dezvolte mai bine, precum și rezistență la schimbări climatice“, a conchis dr. ing. Carmen Gaidau, din cadrul ICPI.

Un proiect de aproape 2 milioane de lei

Potrivit Marcoser, în toamna acestui an proiectul a primit undă verde pentru o finanțare care se ridică la suma de 1.787.000 lei, din care 1.500.000 lei sunt asigurați de la bugetul de stat, iar 287.000 lei provin din alte surse de finanțare.

Simona-Nicole David

Familia Sima din Sânpetru Mare, județul Timiș, produce legume de peste 20 de ani. Andreea, Mariana şi Petre au selecționat cele mai bune soiuri și au avut grijă să păstreze gustul tradițional al legumelor prin evitarea proceselor chimice dăunătoare, atât în câmp deschis, cât şi în cele 12 solarii ale lor.

Soiuri olandeze, românești și bulgărești

„Am început acest business în anul 2000, de la 10 arii de legume (majoritar cu roșii) în câmp. În prezent am ajuns la o suprafață de 1 ha de legume în câmp și 30 de arii în solarii. Terenul este către ieșirea din sat, într-o zonă liniștită. Este fertil, calitativ şi folosim doar îngrășăminte naturale. Este o afacere de familie. Sarcinile le împărțim între noi, doar când sunt perioade aglomerate plătim oamenii să ne ajute la munca fizică. În anul 2000 am început cu 1.000 de lei, investiție proprie. Odată cu trecerea anilor am continuat să investim din surse proprii. Anul trecut am accesat Submăsura 6.1 pentru a dezvolta afacerea, iar acum așteptăm să fie alocate fondurile“, ne povesteşte Andreea Sima.

Solariile au următoarele dimensiuni: în lungime – 40 m, lățime – 7 m, iar înălțime – 3,30 m. Structura este metalică, iar arcadele au fost vopsite pentru a împiedica ruginirea, mai spune legumicultoarea. „În 2010 am construit primul solar, iar în prezent avem 12 solarii. Am cultivat până de curând soiuri olandeze, românești și bulgărești, iar începând cu acest an vom cultiva majoritar soiuri românești. La Sima se găsesc pe parcursul unui an următoarele legume: salată verde, ceapă verde, ridichi, dovlecei, spanac, roșii, ardei, capia, gogoșari, fasole, vinete, porumb dulce, castraveți, pătrunjel, țelină, mărar, iar punctele noastre de desfacere sunt piețele din proximitate (Lovrin, Jimbolia, Periam, Sânnicolau Mare şi Timișoara). Am reușit să menținem afacerea prosperă prin grija pentru calitate. Am selecționat cele mai bune soiuri și am avut grijă să păstrăm gustul tradițional al legumelor prin evitarea proceselor chimice dăunătoare. Prin respectarea acestor aspecte oferim clienților noștri legume cu gust autentic. Astfel, clienții ne recomandă! Mereu revin la taraba noastră pentru a-și face cumpărăturile. Dacă avem clienți fericiți și mulțumiți, asta ne împlinește și pe noi ca producători. Te ajută să trăiești decent. Se poate trece la următorul nivel cu ajutorul fondurilor europene pentru a fi modernizată afacerea“, mai spune timişoreanca.

„Acest domeniu nu e foarte popular. Trebuie să lucrezi fie că vremea ține cu tine, fie că nu. Nu sunt foarte multe persoane dispuse să se aventureze în munca legumiculturii. Noi lucrăm mai mult cu persoane de peste 40 de ani care au avut experiență în munca câmpului. Tinerii se găsesc mai greu.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Unul dintre botoșănenii care a aplicat pentru Programul național Tomata şi a primit subvenție câte 3.000 de euro, pentru cultivarea a 1000 de metri pătraţi de roşii şi comercializarea a două tone din producție, încă din primul an de program a fost Constantin Aniculăiesei. Acesta practică legumicultura de 15 ani, iar ajutorul venit din partea statului spune că ia prins tare bine, deoarece a modernizat un solar şi a mărit suprafaţa cultivată.

Investiţie într-un solar de peste 100.000 de euro

„Noi ne ocupăm de cultivarea legumelor de 15 ani, dar când am aplicat  pentru programul Tomata ne-am înscris cu 1000 mp, pe atunci aveam nişte solarii mai rudimentare din lemn, iar când am primit ajutorul am prins curaj, şi din al doilea an am făcut solarul acesta pe care îl vedeţi şi d-voastră, mult mai performant. Am primit 3.000 de euro în primul an şi am investit 30.000 euro şi am făcut solarul, era din lemn şi l-am făcut din fier. Al doilea an am primit 3.000 şi am investit 40.000 euro, pentru că am făcut centrală termică. Solarul acesta are 2000 mp, este încălzit cu două cazane, dintre care unul are 350 de kilowaţi, destul de performant; de exemplu, jos la rădăcina plantei, aceasta se încălzeşte cu geopal, plus în aer avem nişte ventiloconvectoare, pe care le reglez la o anumită temperatură, cam 20 grade Celsius, sau cât îmi trebuie. Anul acesta am mai extins suprafaţa cu încă 300 mp de solar şi cu un spaţiu de depozitare a vrejurilor. Ce am eu aici nu este investiţie de 2.000-3.000 de euro, un astfel de solar ajunge la peste 100.000 de euro cu încălzire.

Cu sistemul de irigaţii pot spune că ne-am gospodărit tot noi; prin fermă trece o mică apă curgătoare, dar cel mai mult folosim apa de ploaie pe lângă nişte puţuri şi o răsadniţă; problema cu apa este rezolvată cumva“, a declarat Constantin Aniculăiesei.

O cantitate mare din sămânţa pe care o are legumicultorul este din sămânţa proprie, veche chiar de vreo 20 de ani, dar mai face completări şi cu sămânţă din comerţ, producţia fiind pe măsură. „Noi avem standuri în piaţa mare din Botoşani, iar când a apărut perioada de pandemie am scos la poarta fermei, am văzut că se vinde şi am rămas şi aici cu punct de desfacere. Obținem o producţie de 5-6 t, poate chiar 10 t la 1.000 mp pe un ciclu de producţie. Ce se vede aici este deja ciclul II; la 15 iulie am plantat aceste roşii, şi continuăm cu ele până la Revelion. Noi am început cu 20 lei/kg în luna mai, iar după aceea am ajuns la 5-3 lei/kg de roşii. La momentul actual, în solarul acesta de 1.000 mp avem roşiile, în celălalt tot de 1.000 mp pun salată şi ceapă verde ca să scoatem la vânzare când afară sunt -20°C. Activitatea la noi este non-stop, de când se face ziuă până când se face noapte (…); dacă s-ar munci în ţară cum se munceşte la noi în familie, cred că în 20 de ani îi depăşim pe americani“, mai spune legumicultorul botoşănean Constantin Aniculăiesei.

Beatrice Alexandra MODIGA

În drumul nostru spre căutarea unor povești inedite am făcut un mic popas în județul Ialomița. Mai exact, în Fierbinții de Jos. Aici am avut ocazia să-i cunoaștem pe soții Spiridon. Doi tineri dedicați muncii în câmp, care au dezvoltat o afacere cu ajutorul legumiculturii. La prima vedere, ai spune că este vorba de un business relativ simplu, nimic inovator. Însă acesta este bazat pe o tradiție transmisă din generație în generație, pasiune, hotărâre și, nu în ultimul rând, legume de calitate.

„Bunicii și părinții mei s-au născut aici, în Fierbinți, iar ocupația lor de bază a fost agricultura. Cultivăm legume din moși-strămoși. Pământul pe care cultiv legumele acum l-am moștenit de la străbunici. Am preluat exploatația de la tatăl meu, care m-a îndemnat să continui această cale. În 2009 am auzit prima dată de Programul „Tineri Fermieri“. Mi s-a părut interesant, iar în 2010 am accesat fondurile și am început să construim solarii“, povestește Alice Spiridon, legumicultor.

Practic, atunci a fost momentul când totul a început să prindă contur. Au aflat cum este  să începi o afacere profitabilă, care sunt schemele de marketing și care este principala calitate a unui antreprenor de succes în legumicultură. Dacă la început lucrau o suprafață mică de teren, aproximativ 4 ha, acum dețin solarii construite pe 8.000 de metri și 5 hectare, în câmp, de legume. Ardei capia, tomate, broccoli, conopidă, salate și multe altele, toate sunt crescute cu multă dragoste sub brand-ul jucăuș Alice în Țara Legumelor.

„Punem mult accent pe calitate și ne-am asigurat ca întreg fluxul să fie corespunzător. Începând de la asolamentul corect până la produsul final, oferim cele mai bune condiții. De asemenea, folosim combaterea biologică pentru prădători. Încercăm să utilizăm cât mai puține produse chimice și să producem legume sănătoase. Totodată, avem în vedere ca tot lanțul de aprovizionare să fie cât mai eficient. În acest sens, am achiziționat mașini cu frig pentru a menține prospețimea legumelor până când ajung în depozitele marilor rețele de retail“, adaugă tânăra.

Datorită seriozității și calității legumelor recoltate, tinerii au trecut la următorul nivel și primesc cerere de produse tocmai din Olanda.

Combaterea biologică

Agricultura organică este un domeniu în plină dezvoltare în peisajul european, fiind un rezultat direct al interesului crescut al consumatorilor pentru produsele ecologice. Din acest motiv, tinerii își protejează culturile de dăunători prin combaterea biologică. Deoarece există o cerere tot mai mare pe piață de produse sănătoase, fără tratamente chimice, următorul pas în evoluția fermei pare să fie producțiile bio.

„Cei mai aprigi dăunători sunt populația de trips și musculița albă. Mergem pe combatere biologică deoarece prădătorii îți permit o cultură sănătoasă. Odată ce îi lansăm în solarii, ei lucrează zi și noapte, fiind niște paznici permanenți. În plus, folosirea acestora ne permite să recoltăm tot timpul. Nu trebuie să mai avem pauze după anumite insecticide, așa cum făceam în anii anteriori. De asemenea, datorită prezenței lor, am observat că și bolile sunt mai rare. Prima lansare a prădătorilor va fi atunci când 20-30% din plante vor fi înflorite, ca prădătorii să se hrănească cu polenul lor. Următoarea etapă va fi când plantele vor mai crește și se vor uni unele cu altele. În acest fel prădătorii se pot deplasa cu ușurință“, explică Marian.

În viitorul apropiat, cei doi fermieri doresc să-și valorifice producția proprie cu ajutorul unei fabrici de procesare. Astfel vor putea să producă, zilnic, sute de conserve și specialități pentru vânzare. 

Ardeii capia, cea mai rentabilă cultură

Ardeii ocupă un loc important în rândul plantelor de cultură care se găsesc în grădinile oamenilor gospodari de la țară, mai ales că vorbim despre o legumă foarte utilizată în bucătăria românească. Din acest motiv, ardeii au mare căutare pe piață, iar prețul de valorificare este unul destul de bun, este de părere Marian Spiridon. Cultivarea ardeilor este una dintre afacerile agricole care pot oferi legumicultorilor un profit frumos. Totuși, tehnologia de cultură este una cu multe capcane, iar la final prețul de vânzare a ardeilor este mult influențat de aspect și de gustul lor.

„Ardeiul capia este cultura mea favorită deoarece are un preț mulțumitor la raft și îți asigură o parte din che

ltuieli. Să nu uităm că  ardeiul are o întrebuințare largă și poate fi preparat în mai multe variante culinare. Noi putem să-i recoltăm din iunie până în decembrie. Cultura noastră de ardei este protejată de dăunători cu ajutorul combaterii biologice. În acest fel putem livra produse sănătoase, un alt avantaj pe care noi îl putem oferi clienților noștri“, povestește pentru Lumea Satului Marian Spiridon, producător de legume.

În urma acestei vizite am învățat că munca în echipă, implicarea, ambiția și pasiunea pentru ceea ce faci reprezintă calea sigură spre succes.

Ruxandra HĂBEANU

Vasile Mătrăşoaie, unul dintre cei mai cunoscuţi legumicultori din judeţul Suceava, iniţiatorul manifestării Ziua câmpului în legumicultură, prin care, în fiecare an, la ferma sa de la Dumbrăveni se întâlnesc, pentru a vedea la faţa locului cum arată legumele ajunse la maturitate din seminţele puse la dispoziţie de firmele de profil sau staţiunile legumicole, fermieri, cercetători, specialişti de la direcţiile agricole, reprezentanţi ai producătorilor naţionali şi internaţionali de seminţe, fertilizatori şi substanţe de combatere a dăunătorilor din gama bio, este un exemplu de urmat pentru a avea pe masă produse mai bune şi mai curate.

Noi provocări pentru legumicultori în condiţiile pandemiei de COVID-19

Nimic nu ar fi fost posibil fără foarte multă muncă, credinţă, colaborare şi dialog, mai ales că anul 2020 este unul dificil pentru întreaga agricultură românească, iar pandemia COVID-19 şi consecinţele sale dramatice au scos în evidenţă importanţa lanţurilor scurte de aprovizionare cu alimente, mai ales în cazul municipiului Suceava şi al celor opt comune din zona de carantină. În situaţia creată producătorii au rămas cu legumele timpurii nevândute fie din cauza fricii de a merge la piaţă, fie din lipsa cumpărătorilor care au evitat pieţele şi zonele aglomerate, dar şi a faptului că o mare parte din marile magazine îi evită pe producătorii locali, preferând importul. În situaţia cea mai dificilă au fost fermele mici, care întâmpină în continuare probleme în comercializarea producţiei din cauza perturbărilor în comerţ şi consum.

„La piaţă nu am mai comercializat legume în perioada carantinei pentru că nu se vindea nimic, cumpărătorii erau foarte puţini, trebuia să consum motorină cu maşina, să plătesc taxele aferente, iar marfa, dacă nu se vinde, se degradează și eram în pierdere. Nici cu pensiunile şi restaurantele care se aprovizionau cu legume proaspete de la mine nu ştiu cum va fi, când se vor redeschide, câţi clienţi vor avea. Ce am vândut a fost direct de acasă, acum îmi fac şi un mic spaţiu comercial la poartă în care voi comercializa legumele produse de mine, pentru că mulţi cunosc calitatea şi preferă să vină să le cumpere direct de acasă sau să le culeagă ei din câmp sau din solar. Dragostea pentru legume mă determină să muncesc, dacă ar fi posibil, chiar şi 25 de ore pe zi. Am muncit pentru a da gust acestor legume şi de aceea nu am folosit hormoni de creştere, iar de aici apare şi gustul aparte şi sunt căutate în tot judeţul“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie. 

Viitorul legumiculturii este în spaţii protejate

În contextul provocărilor multiple pentru agricultură şi securitatea alimentară, conform prognozelor şi condiţiile meteo afectează culturile agricole. 

„Anul 2020 se anunţă unul foarte dificil pentru agricultură, cu o primăvară în care au fost dese schimbări de temperatură şi cu diferenţe foarte mari, care au dăunat în special legumelor. Ardeiul, vânăta, roşia sunt plante termofile, le place căldura şi lumina, iar schimbările bruşte de temperatură, la sfârşitul lunii mai având 10-11 grade Celsius ziua şi 3-4 grade Celsius noaptea, cam le-a dăunat, plantele sunt supărate. Având în vedere prognoza pentru perioada următoare, dar mai ales pentru anii următori, legumicultura cam trebuie să se mute în spaţii protejate. Mergem şi anul acesta cu culturi de legume în câmp deschis, dar fără mari speranţe pentru ardei, gogoşari şi roşii, mai ales că în ultimele luni am avut vânturi foarte puternice, iar, dacă va fi la fel şi în perioada următoare, nu va fi bine. Când bate vântul tare plantele care nu sunt viguroase se rup, dar există şi un risc foarte ridicat ca virozele să ajungă la plante şi să le îmbolnăvească, iar în cazul legumiculturii bio combaterea este mai dificilă. Viitorul legumiculturii este în spaţii protejate. Mă ocup de legumicultură de peste 40 de ani pentru că mi-a plăcut, toată ziua o petrec în câmp sau în solarii, plantele nu mă trădează, ele se bucură când stau şi vorbesc cu ele, dar nu am prins până acum asemenea condiţii, care se înrăutăţesc de la an la an. S-au tăiat pădurile, clima s-a schimbat şi asta se simte“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Solar nou şi bani luaţi de vânt

Legumicultorul sucevean spune că în momentul de faţă există solarii şi sere inovative, care duc la un cost mai scăzut de producere şi întreţinere a legumelor prin sisteme de irigaţii încorporate şi diverse automatizări, cu o eficienţă a exploatării pentru o largă varietate de specii, dar trebuie găsite firme serioase cu care să colaborezi pentru achiziţionarea şi montajul lor.  Deşi a angajat o firmă specializată să îi construiască un solar cu o suprafaţă utilă de 30 de ari, la primul vânt puternic Vasile Mătrăşoaie a rămas fără solarul cel nou şi acum contabilizează pagube de zeci de mii de lei. Dintr-un solar pe structură din metal, a rămas un morman de fiare şi franjuri de folie. Fermierul răsuflă totuşi uşurat pentru că celelalte solarii vechi, cu o suprafaţă de 70 de ari, cu structură de lemn, au scăpat neavariate şi legumicultorul aştepta roade peste mai puţin de două luni.

„Îmi pare rău că am făcut un solar pe o suprafaţă de 30 de ari, cu o firmă specializată în construcţia de sere şi solarii din judeţul Botoşani, dar nu au fost meseriaşi. Un vânt mai puternic a rupt şi a luat aproape toată folia. Am muncit şi am dat toţi banii din casă unor oameni care nu au lucrat corespunzător. În loc să toarne pilonii de 40 de centimetri, i-au turnat la 15-20 cm. Firma de asigurări a venit la faţa locului, a măsurat, a constatat că pilonii de susţinere nu au fost îngropaţi în pământ corespunzător, acum aştept să văd cine mă despăgubeşte. Firma care a făcut solarul a luat câteva miliarde (bani vechi – n.r.) şi m-a lăsat cu botul pe labe, am pierdut şi prima tranşă prin Programul „Tomate“, acum trebuia să am roşii coapte.

Am investit bani, am oprit băiatul acasă, absolvent al Facultăţii de Silvicultură, să nu plece să muncească în alte ţări, ca să fac legumicultură la un standard ridicat de calitate şi producţie, el ocupându-se de ferma zootehnică pentru a putea astfel să ne asigurăm necesarul de îngrăşăminte naturale“, spune cu năduf Vasile Mătrăşoaie.

Răsaduri alese special pentru oamenii vârstnici

„Anul acesta am pregătit pentru cei care doresc să cultive răsaduri din 14 soiuri de roşii provenite de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. Sunt soiuri alese pentru a veni în sprijinul oamenilor bătrâni, roşii care se cultivau în urmă cu  60-70 de ani, care se lasă pe pământ, nu trebuie copilite, nu le trebuie araci şi au o producţie foarte bună, de 50-60 tone la hectar. Este vorba de Darsirius pentru bulion, un soi românesc foarte productiv, peste 50 de fructe de 80-100 grame, nu se copilesc, dar se susţin cu un tutore pentru ca fructele să nu ajungă pe pământ, soiurile Florina, Măriuca, Chilimbar, un soi de roşii de culoare galben-potocaliu, Siriana – un soi timpuriu, Aurora, şi alte sortimente de tomate produse de cercetătorii de la Buzău.

Au apărut acum tot felul de comercianţi de răsaduri, de la care nu ştii ce iei, te duci în piaţă şi nu îţi spun dacă e hibrid sau soi. Comerciantul de răsaduri scoate o plantă din sămânţă, ea creşte, dar producţia e mică sau uneori e zero. Eu tot ce produc, toate răsadurile sunt din seminţe de la staţiuni şi institute de cercetare, am şi câteva de la firme străine, doar toate sunt certificate, sunt probate de mine, ştiu ce producţie dau, ştiu ce gust au, ştiu ce trebuie folosit la fiecare plantă pentru un randament maxim. Cine cumpără răsaduri trebuie să primească şi sfaturi pentru întreţinerea plantelor pentru că acum s-a ajuns în situaţia ca, după ce ai plantat, trebuie să aplici şi tehnologie pentru a avea producţiile recomandate de cei care au creat soiul şi de aceea anul acesta răsadurile le vând de acasă. Aşa încerc să dau omului cât mai bun, să îi explic ce are de făcut, nu vreau ca cel care pune în grădină o legumă de la mine să muncească în zadar.

Oamenii nu investesc în sămânţă, de multe ori folosesc sămânţa obţinută din leguma crescută în grădină, dar fără o selecţie atentă a plantei, a fructului, pentru ca acesta să fie perfect sănătos. Fiecare trebuie să fie foarte atent de unde cumpără şi ce cumpără, pentru a avea pe cine trage la răspundere, pentru a valorifica aşa cum trebuie terenul pe care cultivă şi, nu în ultimul rând, pentru a nu munci în zadar şi în toamnă să nu recolteze nimic sau foarte puţin faţă de cât ar fi fost normal“, este sfatul legumicultorului Vasile Mătrăşoaie.

La Bursuceni continuă cercetarea în legumicultură şi plante medicinale

În solariile familiei Mătrăşoaie de la Bursuceni şi pe cele două hectare de teren, pe lângă producţia de legume continuă şi munca de cercetare şi aclimatizare de noi soiuri de legume provenite de la mai multe staţiuni de cercetare legumicolă din ţară. Sunt cultivate tot felul de ciudățenii, printre care roşii negre, castraveţi albi, pepeni cu gust de pară, bureţi vegetali, fructe şi condimente comestibile, dar şi plante cu rol de a înlocui sau completa tratamentele farmaceutice. Soiurile de roşii cultivate sunt din Olanda, Israel, Spania, Italia, Bulgaria, dar mai ales de la staţiunile legumicole de la Bacău, Vidra, Buzău.

„La Buzău s-au creat sute de soiuri de roşii, de gogoşari, iar prin colaborarea pe care o am, de peste 20 de ani, cu dr. ing. Costel Vînătoru, cel care a coordonat Laboratorul de genetică şi conservare ameliorativă din cadrul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău, în fiecare an pun câte 20 de fire din fiecare soi primit, văd cum se aclimatizează, cum creşte, cum fructifică, ce producţii dau în câmp sau în spaţii protejate, calitatea obţinută şi transmit toate datele dumnealui. În urma colaborării cu

dl Vînătoru, contribui şi eu foarte puţin la cercetarea în domeniul legumiculturii, anul acesta, pe lângă tomate, având în studiu 10 sortimente de vinete, 30 de soiuri de ardei iuţi, dintre care se distinge ardeiul iute din linia 80 care se cultiva acum 80 de ani, un ardei crocant, foarte bun.

Am strâns sămânţă de la toate staţiunile legumicole din ţară. Este o concurenţă între institutele de cercetare şi staţiunile legumicole româneşti şi marile companii care importă seminţe din străinătate, care angajează ingineri români, pe care îi plătesc foarte bine şi fac lobby în favoarea acestor firme. Dar trebuie să fim conştienţi că, într-o situaţie critică, dacă nu se importă seminţe, ţăranul nu va mai avea ce pune în pământ pentru că nu se pune bază pe producţia autohtonă“, a conchis Vasile Mătrăşoaie.

Vasile Mătrăşoaie are colaborări şi cu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura Iernut, județul Mureş, de unde a obţinut capia orange şi varza Mocira, un soi de toamnă caracterizat printr-o căpăţână semiîndesată, cu frunza foarte subţire şi care se păstrează foarte bine peste iarnă.

„Prin bunăvoinţa doamnei dr. ing. Aurelia Diaconu, de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, anul acesta voi cultiva în câmp vestiţii pepeni de Dăbuleni. Am în observaţie 10 soiuri de pepene galben zemos cu o aromă extraordinară şi 10  soiuri de pepene verde. Pentru că sunt rezultate bune în zona noastră şi este tot mai căutată, voi continua cu varza Silviana, un soi de toamnă foarte rezistent la crăpare, cu un potenţial de producţie ridicat şi foarte bună pentru sarmale, rodul a 11 ani de muncă de cercetare a unei întregi echipe de specialişti, coordonaţi de cercetătorul Silvica Ambăruş, de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău. Este un soi foarte bine adaptat pentru zona noastră, motiv pentru care îl recomand şi celor care vor să-şi asigure necesarul de varză din cultura proprie“, consideră Vasile Mătrăşoaie. 

Plante aromatice şi medicinale

Alături de răsaduri de tomate şi de ardei gras, ardei iute, capia sau gogoşari, Vasile Mătrăşoaie oferă celor interesaţi numeroase soiuri de busuioc aclimatizat cu arome mai speciale, cele mai căutate fiind cele cu aromă de trandafir, de lămâie sau de scorţişoară, dar şi plante medicinale sau legume cu scop terapeutic.

„Pe lângă castravetele amar, considerat o plantă miracol care produce insulină vegetală, fiind soluţia naturală şi eficienta în diabet, am început cultivarea castravetelui pentru prostată, un castravete de mari dimensiuni, care ajunge la 4-5 kg. Încerc acum şi un alt sortiment, care ajunge până la 20 kg bucata, trebuie să crească şi să se dezvolte în saci, creşte sus, pe sârme. Mai am spanacul urcător, Basella rubra, aclimatizat la noi în ţară de SCDL Buzău. Chiar dacă planta preferă climatul umed şi altitudini de până la 500 m, iar la temperaturi scăzute are vigoare redusă şi producţia slabă, primele rezultate privind aclimatizarea şi cultura în spaţii protejate din nordul ţării par încurajatoare, la fel cum sunt şi cele pentru castravetele alb, Brâncuş.

Continui optimizarea a opt sortimente de busuioc cu diverse arome, lămâie, mir, trandafir, cuişoare, alături de Lophantus Anisatus, a patra plantă medicinală din lume, şi Sideritis scardica, cunoscută în popor sub denumirea de Mursalski chai, originară din zona Balcanilor, care, în urma analizelor efectuate, s-a demonstrat că are o compoziţie chimică deosebită, conținând cupru, zinc, magneziu, cobalt, fier, seleniu, calciu, sodiu şi potasiu; planta este folosită cu succes ca remediu natural în bolile cardiace, renale, digestive, în prevenţia bolii Alzheimer“, susţine legumicultorul sucevean.

Silviu BUCULEI

Județul Prahova are un bazin legumicol important, distribuit în localitățile Balta Doamnei, Olari, Gherghița (sat Ungureni), Puchenii Mari (Pietroșani), parțial Tomșani și Ciorani. Cu totul, vorbind despre culturi în spații protejate, ar fi în jur de 269 ha de solarii, potrivit Direcției Județene pentru Agricultură

Ca peste tot în țară, și aici au apărut dificultăți în desfacerea producției, în perioada stării de urgență, decretată ca urmare a pandemiei SARS-Cov-2. Și tot ca peste tot în țară, apar solicitări și măsuri imposibil de pus în aplicare cât ai bate din palme. De exemplu, cea mai ineptă propunere, venită, cum era de așteptat, din mediul politic, ținea de rechiziționarea depozitelor de sortare și ambalare și predarea grupurilor de producători! Numai că, în Prahova, ce să vezi, nu există astfel de construcții, cu excepția unui mic depozit frigorific construit de o firmă legumicolă privată, prin efortul și banii ei!

Și, desigur, cu excepția depozitelor marilor lanțuri de magazine. Și nu există nici grupuri de producători! De ce să preiei și cui să predai?

Până acum, în vremuri normale, legumicultorii și-au creat propria rețea de vânzare a produselor: piețele din Prahova sau București ori stațiunile montane, inclusiv Brașov, transport la domiciliul clienților, magazine de profil, piețele en-gros (Puchenii Mari), samsarii veniți chiar la poarta grădinarilor și, mai puțin, supermarketuri. Evident că, pe fondul restricțiilor din perioada stării de urgență, vânzările au scăzut. Și s-au blocat și câteva din circuitele tradiționale. Și-atunci toată lumea a intrat în alertă, panică. Plus că, fiindcă așa suntem noi, românii, unii – fie producători, fie samsari, fie vânzătorul final – s-au gândit să speculeze momentul și să practice prețuri aiuritoare. La așa pretenții...

MADR, obligat să scoată soluții din pământ, din iarbă verde

Primăria Balta Doamnei s-a gândit că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este obligat să găsească soluții și a trimis următoarea scrisoare: „În localitatea noastră activitatea de bază este legumicultura și, începând din luna mai, vor apărea în cantități industriale legumele – roșii, castraveți, vinete, ardei gras – care în mod normal ar fi ajuns pe tarabele din piețele orașelor din România. În contextul creat de pandemia virusului Covid-19, vă rugăm să ne sprijiniți și să dispuneți măsuri urgente de specialitate pentru a nu ajunge în situația în care marfa produsă să nu poată fi valorificată.“ Acum, indiferent cum am privi lucrurile, MADR nu poate găsi soluții miraculoase într-un termen atât de scurt.

Propuneri ca să ne aflăm în treabă

Din zona parlamentară (nu precizăm voit persoanele) a venit un set de soluții, puse în sarcina Guvernului: „achiziționarea, de către Casa de Comerț Agroalimentar «Unirea» a tuturor cantităților de legume proaspete și distribuirea acestora către spitale, către persoanele izolate din cauza COVID-19, către unități militare și către așezăminte sociale; rechiziționarea spațiilor de depozitare de legume-fructe și darea lor în administrare către cooperativele legumicultorilor și grupurile de producători; distribuirea, în bazinele legumicole, a corturilor militare în care să se facă colectarea, sortarea și calibrarea legumelor proaspete; achiziționarea de mașini specializate de transport marfă perisabilă, linii de sortare-ambalare, mașini de etichetat și înfoliat, cântare și bascule, motostivuitor, sisteme de supraveghere și control etc.; credite bancare, cu garanția statului, cu dobândă zero, pentru capitalul de lucru al cooperativelor și al grupurilor de producători, pentru o perioadă de 18 luni; susținerea entităților economice din mediul rural care angajează forță de muncă în această perioadă de criză.“ Nicio clipă nimeni nu s-a gândit că, totuși, la buget nu pică banii din cer și că veniturile au scăzut prin închiderea sau suspendarea activității pentru aproape 350.000 de firme și că avem 1,2 milioane de șomeri. Și că nu e timp util și nici fonduri pentru a achiziționa lucruri sau a cârmi acum proiecte pe care fermierii, autoritățile locale și județene le puteau face (și au avut în acest sens instrumente financiare europene la dispoziție) din 2007 și până în prezent. Deh, dă-i, Doamne, omului, mintea cea de pe urmă! Cu excepția a una sau două dintre propuneri (prima, de pildă, asta în varianta în care Casa „Unirea“ chiar funcționează pe bune), restul sunt fraze aruncate în vânt.

Zero proiecte pentru depozite de sortat și ambalat legume

Cum în vânt s-au făcut, inclusiv la nivel de fermieri, politicile legumicole, căci despre ele vorbim azi și acum. În fine, cum s-au pus ele în practică.

Prin 2012, ministrul Agriculturii de atunci, Daniel Constantin, anunța că sunt la dispoziție, prin Măsura 123, 80 de milioane de euro din fonduri europene pentru înființarea depozitelor locale de legume și fructe. Vreți să știți câte depozite s-au construit și câți bani s-au atras în Prahova? Zero!

Tot în 2012, autoritățile județene (Consiliul Județean Prahova) declarau că „a început construcția a trei depozite de preluare, sortare și valorificare a legumelor la Balta Doamnei, Olari, Gherghița și Ciorani. Studiile de prefezabilitate au fost depuse anul trecut pentru a putea fi accesate fondurile europene aferente primului pilon al Politicii Agricole Comune.“ Vreți să știți câte depozite din program s-au realizat? Zero!

În 2013, autoritățile județene anunțau că în Parcul Industrial Ciorani se vor construi „o fabrică de conserve și un depozit de sortare a legumelor și fructelor produse în această zonă, urmând să fie create aproximativ 2.500 de locuri de muncă.“ Vreți să știți dacă există azi vreun depozit sau vreo fabrică de conserve? Zero!

În actualul exercițiu bugetar, 2014-2020, există o nouă submăsură, 4.2 (investiții în procesarea/ marketingul produselor agricole), prin care se puteau și încă se pot construi depozite. Vreți să știți câți fermieri au accesat fonduri în acest scop? Zero!

Cauza? Au sintetizat-o perfect oficialii DAJ Prahova: „refuzul fermierilor de a se asocia în grupuri de producători.“ Se pare că și propunerea Consiliului Județean Prahova din 2012 tot de așa ceva s-ar fi împiedicat. Dar nu băgăm mâna în foc!

Pe de altă parte, ei bine, la câte, scuzați termenul, țepe au luat agricultorii în viața lor, pe undeva e de înțeles de ce fug ca dracu` de tămâie când aud despre cooperativă. Deși ar fi cazul să se termine și la noi cu suspiciunile.

Ce fac, totuși, legumicultorii în aceste condiții?

Ne-au spus câțiva legumicultori: „Fiecare se descurcă pe cont propriu.“ La nivel instituțional, directorul DAJ, Mita Enache, a enumerat un set de idei deja puse în practică: „Din ce știu eu, unii legumicultori au contracte ferme cu un mare supermarket, alții cu o firmă din Ploiești care livrează la domiciliu, mai e o firmă care cumpără de la fermieri și vinde la domiciliu. Mai există și un grup pe care l-am promovat și noi, «produse agroalimentare Prahova-Cumpărați local». Să vedem ce va fi cu programul de tomate fiindcă producția va ieși cumva la limită, cam în perioada în care s-ar termina starea de urgență. Plus că zilele acestea (n.n. – deja s-a întâmplat!) va fi emisă o ordonanță militară prin care se deschid toate piețele din România; în Prahova nu au fost închise, dar în București sau alte județe sunt câteva suspendate. Atunci cred că se va relua fluxul cât de cât normal, atât cât poate să fie în perioada aceasta de criză pentru toți românii.“ Dar pentru că a venit vorba despre piețe, poate cea mai bună măsură ar fi una pe care producătorii o solicită de când se știu ei: eliminarea falșilor producători de la tarabe și oferirea, cu prioritate, de spații celor care spetesc în solarii și la câmp. Poate ar fi de discutat și despre prețurile de închiriere și zonele de favorabilitate dintr-o piață!

Maria BOGDAN

Raiul pe pământ este în grădina casei părintești a lui Emanuel Miron și a Lenuței Senteș. Cei doi s-au apucat de legumicultură în urmă cu 5 ani la Comănești, un mic orășel de munte din județul Bacău, și nu oricum, …cu două solarii a câte 300 mp fiecare.

Soiuri tradiționale – heirloom se cultivă și în această grădină

Terenul are o suprafață de circa 1.300 mp și este proprietate personală, fiind de fapt grădina casei părintești. Solariile ocupă o suprafață de 600 mp, iar restul terenului este împărțit între pomi fructiferi, zmeură, căpșuni și verdețuri. Grădinăritul celor doi se face în familie deoarece suprafața limitată de care dispun este suficientă pentru două persoane. „Afacerea a fost pornită exclusiv cu fonduri proprii. Am început inițial la scară mai mică, iar mai apoi ne-am extins. Solariile sunt construite din schelet metalic din țeavă galvanizată și sunt acoperite cu o folie specială pentru solarii. Soiurile folosite de noi sunt variate pentru că utilizăm atât hibrizi cât și soiuri tradiționale – heirloom. De exemplu, pe lângă tomatele de culoare roșie avem și multe soiuri cu diverse culori, de la galbene, portocalii, albe, verzi, negre, albastre, bicolore până la tricolore. Inițial, am cumpărat semințele din țară și străinătate, ca mai apoi în fiecare an să recoltăm semințe din producția proprie și să le multiplicăm“, ne spune fermierul din Comănești.

„Clientul primează“

Emanuel reușește să mențină afacerea prosperă prin calitatea produselor, iar acest lucru îi iese tare bine. „Legume sunt peste tot, dar oamenii s-au săturat de gustul de plastic și vor legume crescute natural. La noi, cei interesați au posibilitatea și de recoltare a legumelor, după preferințe. Suntem adepții dictonului «clientul primează»! Nu avem calități diferite pentru clienți diferiți. O roșie, indiferent că este mare sau mică, este aceeași roșie cu același gust. Sunt clienți care le preferă mai mari sau mai mici, (…) ei aleg exact ceea ce vor și noi nu le impunem nimic“.

Legumele se valorifică parțial la Piața Centrală Comănești, dar și prin livrări la domiciliu, iar restul prin vânzare directă de acasă. „Livrările la domiciliu sunt un atu al nostru, corespunzând cu principiile noastre către client. Printre altele, oamenii sunt tot mai ocupați, lucrează până târziu și nu mai au timp să facă piața. Aici intervenim noi și asigurăm livrarea de produse proaspete, recoltate în aceeași zi, direct acasă la client“, este mândru legumicultorul.

„Trăgând linie, sunteți pe plus sau pe minus?“ În primă fază, legumicultorul ezită, dar ulterior afirmă că este destul de dificil în a da un răspuns clar. „Matematic vorbind, suntem pe plus, clar, dar este multă muncă atât fizică cât și intelectuală, iar aici depinde de fiecare cât consideră că acel plus este suficient sau nu. Merită doar dacă îți place o astfel de activitatea, care înseamnă multă răbdare, dar și eșecuri, uneori. Ne motivează aprecierea oamenilor pentru produsele oferite“, mărturisește Emanuel Miron.

Fermierul ne atenționează că este nevoie de multă informare deoarece a cultiva legume nu e la fel ca a fabrica șuruburi. „Sunt plante vii, cu cerințe și nevoi diferite, pe care trebuie să le cunoști ca să poți avea rezultate. Au nevoie de lumină, temperatură, apă, nutrienți și între toate există corelații ce trebuie cunoscute. A cultiva o plantă nu înseamnă să pui o sămânță în pământ și ulterior să culegi roadele. De la semănat până la recoltare trec câteva luni bune de timp, în care plantele au nevoie de îngrijire constantă. Asta înseamnă timp și bani. Și nu puțini bani!“, a mai adăugat acesta.

Coșul cu de toate

Pentru începători, problema desfacerii produselor trebuie luată în serios, ne spune comăneșteanul. „Aceasta este una dintre principalele probleme. Cineva care vrea să înceapă o afacere comercială cu legume va avea de studiat cu privire la zona locală de distribuție. Trebuie să coreleze producția potențială pe care o estimează cu capacitatea de vânzare. Nu este totuna să vinzi 100 kg de roșii cu 5 lei/kg sau 500 kg de roșii cu 1 leu/kg. Dacă nu planifici atent, te poți trezi că ai o producție mai mare decât poți vinde și atunci ai două opțiuni, ori scazi prețul, ori arunci produsele. Ambele sunt de evitat! Noi avem o gamă variată de produse tocmai pentru a evita să avem o cantitate prea mare de un singur produs, care ori se vinde, ori nu se vinde. Oamenii vin și cumpără câte un coș complet de legume, de la roșii, ardei gras, kapia, castraveți, gogoșari, fasole verde, verdețuri, condimente etc. Avem câte puțin din toate și astfel oamenii nu au nevoie să meargă în mai multe locuri pentru aprovizionare. Noi deja ne dimensionăm producția cu capacitatea de vânzare, de aceea uneori cererea depășește oferta. De altfel, nu întâmpinăm probleme cu desfacerea tocmai pentru că am luat în calcul puterea de vânzare și în fiecare an am crescut câte puțin, în așa fel încât să putem satisface cererea. Pe viitor ne dorim să mai extindem suprafața de solarii. Legumele crescute în spații protejate, contrar credințelor vehiculate în diverse medii de informare, sunt mai curate și mai sănătoase pentru că sunt protejate de factorii climatici și necesită mult mai puține tratamente și intervenții. Un alt avantaj este prelungirea sezonului cu până la 4-6 săptămâni“, încheie fermierul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Articolul de faţă poate fi considerat o pledoarie pentru micii producători români care nu au avut de partea lor şansa unor investiţii masive, dar care şi-au continuat activitatea chiar şi în condiţiile în care bilanţul economic a fost defavorabil. Trebuie să recunosc că interviul de faţă mi-a fost sugerat chiar de interlocutorul nostru, Bogdan Lente, un legumicultor din comuna Balta Doamnei din judeţul Prahova, care ne-a rugat să dăm voce producătorilor de roşii care au beneficiat de Programul „Tomata“ şi care au respectat cu sfinţenie condiţiile impuse. Spune că este necesar să le dăm dreptul la replică pentru că au existat în presă informări despre producători care au apelat la tot felul de subterfugii pentru a beneficia de bani fără a avea intenţia serioasă de a face producţie de tomate şi că într-un final imaginea tuturor producătorilor integri va avea de suferit.

Cum ar putea scădea importul de roşii?

– Suntem în Balta Doamnei, o comună foarte aproape de Bucureşti, în care legumicultura este o activitate la mare preţ.

– Aproximativ 70% din locuitorii comunei se ocupă de legumicultură, iar ca suprafaţă sunt cultivate cca 130 de hectare în spaţiu protejat. După implementare Programului „Tomata“ oamenii au prins curaj, este o gură de oxigen pentru toată lumea. În zona noastră sătenii cultivă în jur de 2.500-5.000 mp, nu au suprafeţe de câte două sau trei hectare cum se întâmplă în comuna legumicolă Matca, spre exemplu, iar pentru ei aceşti bani oferiţi prin programul de stat sunt bine-veniţi. Lucrurile s-au schimbat, iar acum legumicultorii din comună au renunţat la solarii din lemn şi le folosesc pe cele cu structură metalică, au sisteme de irigat prin picurare şi au cumpărat generatoare pe aer cald sau gaz, sobe sau centrale pentru a încălzi solariile. Asta pentru a fi cât mai eficienţi şi a veni cu legume pe piaţă cât mai devreme. În comuna noastră roşiile se plantau începând cu 28 martie – 5 aprilie, iar acum plantările încep cu o lună mai devreme şi asta datorită programului.

– Îmi spuneaţi că este foarte important ca cei care au beneficiat de Programul „Tomata“ să vorbească despre faptul că lucrurile au decurs bine şi că banii pe care i-au primit s-au întors în legumicultură. De ce aţi dorit să faceţi aceste precizări?

– Pentru că au existat ştiri în care se spunea că ţăranii au aruncat roşiile la gunoi şi că programul nu a fost un succes. Eu în zona noastră nu am văzut pe nimeni să arunce roşiile, iar la nivelul comunei au fost 265 de beneficiari ai Programului „Tomata“. Acest program a pus oamenii la treabă. Cei din Matca sau din Olt au roşiile mult mai mari acum şi vor ieşi pe piaţă probabil la 1 mai. Vor avea o lună de producţie, apoi urmăm şi noi. S-a creat un lanţ, a stimulat producătorii să aducă mai devreme roşiile pe piaţă şi implicit a scăzut şi importul de roşii. De ce spun asta? Pentru că eu ca producător atunci când va fi supraproducţie voi putea să scad preţul roşiilor pentru că am fost sprijinit cu acest program, dar cel care aduce din import nu îşi va permite asta. Şi atunci importul va scădea.

Bilanţul se face după ce ai banii în buzunar

– Dvs sunteţi unul dintre beneficiarii programului. Cum arată astăzi activitatea dvs.?

– Cultivăm în spaţiu protejat o suprafaţă de 2.500 mp. Avem patru solarii pe structură metalică, cu folie profesională cu o garanţie de peste 5 ani, folosim folie de mulci care uşurează foarte mult munca în sensul că în perioada rece menţine temperatura ridicată în sol, nu mai avem buruieni şi nu mai folosim erbicide, nu mai există condens, iar bolile sunt mai puţine. Jumătate din suprafaţă o punem cu tomate şi jumătate cu ardei. Am avut o suprafaţă mult mai mare, dar lipsa forţei de muncă m-a determinat să îmi restrâng activitatea. Nu poţi să îi plăteşti unui om 150 de lei pe zi că nu ai din ce şi atunci am cultivat o suprafaţă pe care o poate munci familia noastră. Anul acesta am pus răsadurile din luna ianuarie și am plantat pe 4 martie, cu o săptămână mai devreme decât anul trecut. În 2018 am ieşit cu tomatele pe piaţă la sfârşitul lunii mai, pe data de 25-27, dar sperăm ca anul acesta să fim prezenţi cu o săptămână mai devreme. În cele două solarii cultivate cu roşii avem 4.000 de plante şi sper să obţin o producţie de 5 kg pe plantă.

– Legumicultura este un domeniu sensibil, cu multe neprevăzute.

– Când vorbim de roşii, vorbim despre o cultură pretenţioasă. Nu poţi să tragi linie decât în momentul în care te vezi cu banii în buzunar. Dacă până acum doi sau trei ani nu se auzea de Tutta absoluta, acum a început să facă probleme.O altă boală pe care o consider periculoasă este Boala petelor de bronz. Practic, ajungi cu roşiile la recoltat şi, dacă soiul nu este rezistent, te trezeşti că roşia este mare, frumoasă, dar se coace doar jumătate şi cealaltă jumătate rămâne verde. Şi nu poţi să o valorifici nici la murături, trebuie să arunci întreaga producţie. Şi atunci încercăm să găsim soiuri rezistente. Cu părere de rău spun că nu avem în cultură soiuri româneşti. Folosim soiuri străine, testate iniţial pe o suprafaţă experimentală. Roadele lor trebuie să fie cât mai gustoase, să aibă fermitate şi să nu fie rapid perisabile. Acum avem în cultură două soiuri, unul spaniol şi altul italian, care au caracteristici bune, sunt productive, timpurii şi sunt rezistente la boli.

Asocierea, o spaimă inutilă care împiedică dezvoltarea producătorilor

– Spuneaţi că Programul „Tomata“ a fost o gură de oxigen pentru producători, în primul rând pentru că le-a permis reinvestirea banilor obţinuţi. Însă valorificarea producţiei continuă să fie o provocare?

– Da, din nefericire. Cei mai mulți producători din Balta Doamnei vind en gross şi asta pentru că nu îţi permiţi să faci şi producţie, şi vânzare. Nu ai cum. Am avut posibilitatea să merg în străinătate şi am văzut că peste tot au fost constituite asociaţii. Producătorul face un aviz, predă marfa ambalată asociaţiei şi revine la activitatea sa. În România producătorii se chinuie să producă şi să şi vândă. În zona noastră, deşi sunt constituite asociaţii, nu funcţionează pentru că oamenii încă nu au încredere într-o astfel de formă de organizare. În momentul în care ai o asociaţie trebuie să dispui de un spaţiu de depozitare, să ai o bază logistică şi fără asta producătorii evită să adere la asociaţii. Noi avem avantajul de a fi aproape de o piaţă de en-gros şi de Bucureşti, dar, în opinia mea, în fiecare zonă legumicolă ar trebui să se construiască centre de colectare către care producătorii locali să îşi vândă marfa. De acolo producţia poate pleca spre supermarketuri sau export pentru că produsele româneşti sunt de foarte bună calitate. Cred că astăzi aproape oricine poate face diferenţa între o roşie autohtonă şi alta adusă din import. Roşiile româneşti au gust, fermitate, culoare şi au un termen de valabilitate de maximum 7 zile. Roşiile de import rezistă până la o lună.

Laura ZMARANDA

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Nistor și Cristina Boșcu au în localitățile Barcea și Matca din județul Galați sere pentru legume moderne și spațioase, care au ajuns la o investiție ce a depășit cu mult 1,5 miliarde de lei vechi. Legumicultorul gălățean ne spune că lucrează în acest domeniu de 20 de ani și cultivă răsaduri de tomate și castraveți în două cicluri, an de an, pentru ca profitul să fie mai ridicat decât investițiile. Acesta mai precizează și că o parte dintre răsaduri ajung la export și la samsari.

Serele pentru legume, o tradiție de familie

– De cât timp lucrați în acest domeniu și ce v-a determinat să faceți sere pentru legume?

– Lucrăm în agricultură de 20 de ani, împreună cu părinții noștri, care la rândul lor lucrează în acest sector de încă 20 de ani. Legumicultura este o ocupație de bază în localitatea noastră, ceea ce ne-a și determinat să construim sere pentru legume încă din anul 1991. Această alegere se datorează faptului că o cultură protejată este în avantaj față de cea din câmp.

– La cât a ajuns investiția?

– Investiția s-a concretizat în timp și depășește 1,5 miliarde lei vechi, inițial din fonduri proprii și ulterior cu fonduri europene; suprafața actuală este de 10.000 mp.

– Ce ne puteți spune despre construcția serelor?

– Pentru construcție este nevoie de material lemnos de calitate, chiar dacă prețul este mai ridicat, lucru pe care l-am descoperit în timp. Primele sere le-am realizat din lemn de brad, iar drept consecință a fost faptul că durata de viață a fost mai scurtă. Apoi, am încercat să folosim lemn de esență tare (salcâm) ca durata de funcționare să fie mai prelungită. În prezent, lemnul s-a scumpit, iar următoarele sere vor fi realizate din metal.

– Despre ce răsaduri este vorba? Aveți un număr estimativ?

– În prezent, avem aproximativ 14.000 de răsaduri de tomate în ambele comune, dar și de castraveți (10.000 de răsaduri) și de ardei (3.000 de răsaduri).

– Cum realizați distribuția?

– O parte din răsaduri le distribuim în piața din comună. De multe ori răsadurile de castraveții ajung la diverse tiruri pentru export, iar cele de tomate și ardei la samsari. Dacă piața comunală este blocată, iar prețurile foarte scăzute, mergem cu mașinile proprii în piețele din orașele mari (Galați, Brașov, Iași).

– În acest moment sunteți pe plus sau pe minus?

– Pentru ca profitul să fie mai mare decât investițiile și să fim pe plus cultivăm tomate și castraveți în două cicluri. Unul extratimpuriu, în care investițiile sunt mai mari, făcând căldură în sere cu lemne și rumeguș, și al doilea ciclu pe care îl prelungim până în luna noiembrie.

Pe scurt, câteva mărturisiri despre împliniri, dar și sfaturi despre cum să reușești în legumicultură de la Nistor și Cristina Boșcu.

• Pentru construcție este nevoie de material lemnos de calitate, chiar dacă prețul este mai ridicat.
• În prezent avem aproximativ 14 mii de răsaduri de tomate în ambele comune, castraveți – 10 mii de răsaduri, ardei –3 mii de răsaduri.
• Distribuim recolta în piața din comună; castraveții la tiruri pentru export, tomatele și ardeii, la samsari. Dacă piața comunală este blocată și prețurile foarte scăzute, mergem cu mașinile proprii în piețele din orașele mari (Galați, Brașov, Iași etc.).
• Pentru ca profitul să fie mai mare decât investițiile și să fim pe plus cultivăm tomate și castraveți în două cicluri. Unul extratimpuriu, în care investițiile sunt mai mari, făcând căldură în sere cu lemne și rumeguș, și al doilea ciclu pe care îl prelungim până în luna noiembrie.

Beatrice Alexandra MODIGA

La mijlocul lunii ianuarie a avut loc, la Poiana Braşov, cea de-a 5-a ediţie a Forumului Syngenta pentru legumicultură, desfășurat sub deviza „Excelenţă în Legumicultură“. Aici, în prezența a aproximativ o sută de fermieri, au fost trecute în revistă noutățile anului 2018 în materie de hibrizi, dar și soluții inovatoare fitosanitare marca Syngenta. Forumul s-a desfășurat în două secțiuni: pomicultură-legumicultură și viticultură. Specialiştii companiei au prezentat portofoliul Syngenta de legume și s-a vorbit despre noutăţile din acest an în ceea ce priveşte hibrizii de tomate, ardei, castraveţi, pepeni, varză şi castraveţi.

150 de ani de legumicultură

Pentru început am remarcat faptul că cea de a 5-a ediţie a Forumului Syngenta pentru legumicultură a fost organizată sub auspiciile celor 150 de ani de activitate în domeniul legumicol ai companiei Syngenta. „Practic, anul trecut s-au împlinit 150 de ani de legume cu gust Syngenta. Ne bucurăm că fermierii sunt interesați de produsele noastre, dar şi de noutățile pe care le-am pregătit pentru anul 2018“, a declarat la deschiderea manifestării Andreea Caimac, director campanii culturi speciale în cadrul Syngenta. „Divizia de Legume Syngenta și-a început activitatea în 1867 în Olanda, comercializând semințe de varză, în prezent fiind pe piață cu peste 2.500 de produse. Syngenta semințe legume este numărul 1 în lume la cultura de curcubitaceae – pepeni verzi, pepeni galbeni, dovlecei, castraveți, varză, conopidă, broccoli, varză de Bruxelles și porumb dulce, dar și numărul 2 la cultura de tomate și ardei. Acoperind peste 30 de culturi de legume și lansând în fiecare an 150 de produse noi, Syngenta semințe aduce inovație în sectorul legumicol, tocmai pentru a răspunde cerințelor întregului lanț alimentar, de la producători, distribuitori, retaileri și consumatori“, a completat Ramona Grama, director de marketing Syngenta.

Kaponet și Pekonet

Noii hibrizi de tomate extratimpurii sunt destinați cultivării în spații protejate. Hibrizii de tomate semide­terminate, fie că este vorba de Kaponet F1, Gravitet F1 sau Qualitet F1, oferă un instrument în plus celor care participă la etapa de primăvară a programului „Tomate Românești“. Primul, Kaponet F1, este caracterizat de o legare foarte bună și continuă a fructelor, chiar și în condiții de temperaturi scăzute. Greutatea lor medie este de 180 g. Planta este puternică și poate fi condusă și pe 2 brațe, fructificând uniform de la prima până la ultima inflorescență.

Gravitet F1 asigură o coacere rapidă a fructelor, ceea ce conduce la o producție timpurie concentrată: 40% din producția totală se recoltează în primele 10 zile. Fructele mari, de 180-220 g, aduc un aport semnificativ în producția timpurie, dar și în cea totală.

Hibridul Qualitet F1 s-a dovedit a fi ușor de cultivat în diferite condiții de tehnologie, pe parcursul mai multor ani de testare. Fructele mari, de 180-200 g, au o culoare roșu strălucitor, fiind foarte atractive pentru consumatori. Uniformitatea și fermitatea bună a fructe­lor oferă o calitate superioară producției.

În privința noutăților pe partea de hibrizi Aurel Catrina, reprezentant Syngenta, ne-a declarat că este convins de calitatea produselor pe care le prezintă fermierilor. „Pe partea de hibrizi de tomate venim cu două noutăți... Primul, hibridul Kaponet, care este o tomată semideterminată extratimpurie cu fructul rotund, și hibridul Pekonet, care este la fel o tomată, extratimpurie pentru ciclul I sau II, primăvară-toamnă.  Pe partea de tomate nedeterminate venim iarăși cu două noutăți, e vorba de Ciciu și Beldine. De exemplu, Ciciu este o tomată cu rezistență la virusul petelor de bronz, poate fi cultivată atât pe ciclul I cât și pe ciclul II, rezistă bine la temperaturile înalte din timpul verii și se caracterizează printr-o coacere perfectă în roșu a fructelor. Ca o caracteristică comună, acești hibrizi se bucură de un gust deosebit, pentru că toți fermierii ne cer asta. În privința hibridului Beldine, și acesta întrunește toate caracteristicile optime în ceea ce privește gustul și toleranța la căldură. Pe partea de ardei Kapia suntem prezenți cu noul hibrid Kornelya. Acesta este un ardei cu fructul plat, cu o greutate medie de 160-180 g, cu toleranță la TSVV. Un atu important al acestuia este legarea constantă, în sensul că acest hibrid nu face pauză în recoltare, lucru de mare ajutor la eșalonarea producției. În privința castraveților, suntem prezenți cu un hibrid cu rezistență la frig – Spino. Este un hibrid care și-a demonstrat deja valoarea în teste. Ca mărime, fructul are o lungime de 12-14 cm, verde închis, fără goluri în interior, perfect pentru ciclul de primăvară“, ne-a explicat Aurel Catrina.

Tomatele, o piață dinamică

Tot de la Forumul Syngenta am aflat că piața tomatelor este una dintre cele mai dinamice în această parte a Europei. Nicoleta Grindaru, parte a echipei Syngenta, crede că România poate juca un rol mult mai important în zonă. „În privința pieței de tomate, România putem spune că este o piață foarte diversificată, cu foarte multe segmente. Pot să spun că în Balcani segmentele cele mai cultivate de fermieri sunt tomatele cu creștere nedeterminată și cele cu creștere semideterminată. În privința acestora din urmă, fermierii le caută datorită timpurietății.

Totodată, am observat și un trend crescător pentru specialități de tip cocktail sau cherry, iar în ultimii doi ani al segmentului de tomate de tip roz. În țări precum Ungaria, Turcia sau Grecia s-a remarcat o tendință a fermierilor de utilizare a plantelor altoite. În privința României pot spune că suntem o piață de consumatori tradiționali în ceea ce privește tomatele. Acest lucru este influențat și de faptul că România nu este o țară exportatoare ca să trimită tomate la export, acestea mergând îndeosebi la consumul intern. Este un lucru cert că țara noastră importă tomate și asta pentru că noi nu putem ca din producția internă să asigurăm aprovizionarea supermarketurilor în tot timpul anului. Iar asta înseamnă că de la sfârșitul lunii decembrie până la începutul lunii mai România importă tomate. Iar importurile sunt în mare parte de tip specialități, cum ar fi roșiile cocktail, tomatele alungite, cherry, de tip roz sau inimă de bou. De aceea ne așteptăm ca pe viitor și fermierii români să își diversi­fice producția. Dacă până acum se produceau cu preponderență tomate de tip rotund de 160-180 g, deja se observă preferința către tomatele cu fruct mare, undeva la 220-250 g. De asemenea, un alt trend ar fi creșterea producției de tomate de tip roz. De altfel, în toate țările vecine se observă tendințe de creștere a acestui segment datorită, în principal, calităților gustative a acestora“, conchide Nicoleta Grindaru.

Roșii pentru toate gusturile și condițiile

În domeniul tomatelor nedeterminate, Syngenta oferă o mulțime de noutăți pentru 2018. Beldine, Sandoline și Ciciu sunt cei trei hibrizi care vin să se alăture deja cunoscuților Panekra, Izmir și Bostina. Avantajele Beldine sunt capacitatea foarte bună de postmaturare, cu toate avantajele ce decurg de aici, și o legare constantă pe tot parcursul sezonului. Ciciu este caracterizat de o toleranță ridicată la virusul petelor de bronz, un temut dușman al tomatelor.

Pentru cultivarea în câmp este recomandată tomata Bobcat. Printre alte avantaje îl are și pe acela al unei bune acoperiri foliare, care protejează fructele de arsurile solare. Fructele obținute sunt de dimensiuni mari, 220 - 250 g, și sunt rezistente la crăpare.

Pekonet este un nou hibrid de tomate cu mucron, cu creștere semideterminată, destinat cultivării în seră și solar. Fructele sunt rotunde, uniforme, de culoare roșu închis, cu greutatea medie de 150 – 180 g. Au nivel de fermitate și vigoare medie, dar leagă continuu și constant pe tot ciclul de vegetație.

Noutățile vin și în domeniul specialităților. Mamston este un hibrid de tomate roz, foarte gustoase, ce se pretează foarte bine transportului. Landolino produce roșii tip cherry-prunișoară, iar Prolina tomate cocktail, cu un conținut ridicat de zahăr. Din aceeași categorie, Tredicy oferă roșii cherry cu greutatea de 15-18 g, care pot fi recoltate și sub formă de ciorchini și au o rezistență foarte bună la păstrare și transport.

Pepeni, varză, ardei și ce mai vrei...

În domeniul ardeilor, noutatea absolută o reprezintă soiul de kapia Kornelia. Unul dintre marile sale avantaje îl reprezintă toleranța la virusul petelor de bronz.

Toleranța este cuvântul de ordine și în ceea ce privește castraveții: Spino, noua ofertă pentru 2018, este tolerant la făinare.

Nu mai puțin de patru sunt noutățile la pepeni. Mirza și Morena sunt doi hibrizi de pepeni verzi, primul cu foarte puțini sâmburi, iar al doilea total fără. Perioada de creștere este de 60 – 65 de zile. Pepenii galbeni Flander și Arapaho sunt timpurii și cu productivitate foarte bună.

Cultivatorii de varză extratimpurie pot alege Jetodor, un hibrid destinat culturii extratimpurii în spații protejate, în tunele sau în câmp deschis, cu folie microporoasă.

Căpățâna este rotundă, nu foarte densă, dar voluminoasă și grea. Greutate medie este de 1,5-1,8 kg. Frunzele au culoare verde deschis. Vigoare plantelor este medie spre mare și prezintă rezistență la înflorire. Se recomandă cultivarea la densități mari (60.000 plante/ha).

Pentru varza timpurie, noutatea prezentă este Pruktor Cemes. Se remarcă prin uniformitate chiar din faza de răsad și continuă până în faza de recoltare. Este recomandat pentru cultura de primăvară până toamna și are un ciclu de creștere de 70 - 80 de zile.

Pentru cei care doresc o varză cu timpurietate medie există acum, ca noutăți, Mavunor, cu frunza subțire și fină, și Carbonara, cu capacitate ridicată de producție. În fine, Reball este un hibrid de varză roșie cu perioadă scurtă de vegetație, recomandat pentru cultura de vară și toamnă.

Fermierii care cultivă salată sunt invitați să testeze și Oleole, o salată cu frunză creaţă pentru cultura de primăvară şi toamnă. O principală calitate este toleranța ridicată la mană, rasele 1-31.

Protecția plantelor, prioritară

La rândul său, reprezentantul Syngenta George Andron a declarat că: „În privința produselor fitosanitare, de la bun început trebuie spus că Syngenta se uită în primul rând la ce este nevoie în piață, la ce probleme ne ridică producătorii, iar noi an de an căutăm să venim cu soluții tocmai pentru a rezolva aceste probleme. De aceea și în acest an Syngenta și-a lărgit portofoliul de produse aplicate, de această dată pentru culturile speciale în care noi recomandăm produse inovative pentru combaterea făinării, de exemplu în culturile legumicole.

În acest sens am lansat produsul Cidely Top care este eficient pe toate stadiile de infecție ale făinării, având o eficacitate deosebită. Trebuie să spun că noi am făcut o prelansare a acestui produs anul trecut și în acest an de testare a depășit toate așteptările fermierilor în ceea ce privește eficacitatea pe partea de protecție a culturilor speciale. Tot ca noutate aș semnala lărgirea spectrului de activitate a produsului Revus.

Pentru a potența mai mult calitățile noilor hibrizi, Syngenta a lansat și un nou fungicid, Revus. Acesta este destinat protecției culturilor de salată, spanac, ruccola, tomate și pepene galben și conține o substanță nouă, mandipropamid. După pulverizare este absorbit în frunză și, de acolo, împiedică germinarea fungilor care ajung ulterior pe frunză.

Acesta lucrează foarte bine pe mană care, după cum s-a observat, este din ce în ce mai agresivă în culturile legumicole, în special la cartof. De aceea, în urma analizelor pe care le-am făcut am reușit să extindem eticheta Revus și pentru alte culturi legumicole.

O altă noutate este insecticidul Afirm destinat eliminării reziduurilor de pe fructe în procesul de recoltare, cerință impusă de normele Uniunii Europene. Concret, Afirm Opti este destinat combaterii lepidopterelor din livezi, acesta lucrând pe toate stadiile larvare de la L1 la L5. După ce acest produs este aplicat se observă că reziduurile sunt spre zero sau deloc. Și nu în ultimul rând pot să afirm că acest produs este unic pe piața din România.“

În completare se recomandă și utilizarea Cidely Top, care este un fungicid cu spectru larg în combaterea bolilor foliare la Solanaceae, Cucurbitaceae și arbuști fructiferi, având un control excelent împotriva făinării și pătărilor de frunză.

Desigur că ar mai fi multe de povestit despre toate cele câte s-au vorbit la simpozion, dar spațiul nu ne permite. În orice caz, reprezentanții Syngenta din teritoriu stau la dispoziția tuturor legumicultorilor cu orice informații despre produsele aflate în portofoliul companiei.

GALERIE FOTO

Bogdan Panțuru,
Alexandru Grigoriev

Am făcut zilele trecute un exercițiu de imaginație: am încercat să îmi închipui cum ar arăta un meniu obișnuit, de vară sau de iarnă, dacă n-ar exista tomatele și ardeii. Ei bine, nu prea grozav. Marea majoritate a sosurilor care dau gust unora dintre cele mai apreciate feluri de bucate n-ar exista fără roșii. O seamă de supe și ciorbe n-ar avea gust fără ardei. Cât despre salata de murături, ce ar mai fi ea fără gogonele și gogoșari? Cum ar fi zilele fierbinți de vară fără o salată de roșii cu ardei și brânză? Ba nici măcar meniurile moderne, tip fast-food, n-ar mai avea niciun dichis fără ketchup! În acest context evenimentul organizat de companiile Seminis și Naturevo la Matca (județul Galați) mi s-a părut cu atât mai interesant.

Rezultatul unei colaborări fructuoase

Ultima zi de august la Matca. Localitatea, aflată în județul Galați, este centrul unuia dintre cele mai mari bazine legumicole din România. Probabil că acesta este și motivul pentru care fabrica de conserve de la Tecuci, oraș aflat în imediata apropiere, este atât de prosperă.

Cât vezi cu ochii, culturi de legume. Pe câmp sau în solarii. Siretul, care trece prin zonă, asigură din plin necesarul de apă pentru irigații, chiar și când debitul e mai scăzut. Lucru care se potrivește de minune cu pământul mănos, de luncă. O astfel de fericită îmbinare a făcut ca legumicultura să devină ocupația de bază a fermierilor din zonă. Judecând după case, după aspectul general al localității, rezultatele se arată a fi mai mult decât mulțumitoare.

Așa s-ar descrie generic împrejurimile fermei fraților Radu, unde companiile Seminis și Naturevo au decis să invite fermierii din zonă pentru a le prezenta rezultatele pe care produsele lor le pot da. „Anul acesta am cultivat 4.300 mp cu tomate în solar, 4.000 mp de solar cu ardei și alți 8.000 mp cu capia, în câmp“, ne spune dl Costache Radu. Colaborează cu firmele Seminis și Naturevo, ca și cu alți producători de inputuri pentru agricultură, de mai mulți ani. „E o colaborare reciproc avantajoasă“, consideră Costache Radu.

Tomate pentru vară și începutul iernii

„În acest an, la o primă vedere, recolta este mai slabă decât anul trecut“, apreciază gazda noastră. Motivul îl constituie vremea rece din primăvară, care a întârziat toate culturile. Prima cultură a acestui an în solariile fraților Costache și Săndel Radu a fost fasolea. „Din experiență am văzut că pentru noi nu este rentabil să punem tomate ca primă cultură.“ Ca atare, nu au participat la prima etapă a programului „Roșii românești“, dar vor participa la cea de-a doua, de toamnă. Hibrizii folosiți le permit acest lucru.

„După cum puteți vedea, plantele au fructe pe câte cinci etaje de vegetație, iar pe al șaselea și al șaptelea au flori deja fecundate“, ne-a explicat dna Valeria Tudor, reprezentant Seminis.

În ceea ce privește temperaturile necesare, solariile sunt încălzite de o centrală ce funcționează cu cocs petrolier. Câte o conductă cu agent termic trece pe lângă fiecare rând de plante. „În condițiile acestea pot să producă roșii până în decembrie cu hibrizii pe care îi utilizează“, a apreciat dna Tudor.

Un hibrid nou cucerește voturile fermierilor

La eveniment au fost invitați aproximativ 200 de fermieri din zonă. Împărțiți în grupuri, aceștia au fost invitați să evalueze cei nouă hibrizi de tomate existenți în solarii, apoi să-l voteze pe cel mai competitiv, în viziunea lor. Cu o majoritate destul de confortabilă, a câștigat hibridul Matis. Acesta a început să fie cultivat pe scară largă în România, în zona Matca, abia în urmă cu un an, dar rezultatele sale i-au mulțumit din plin pe fermieri. Cu toate acestea, nici ceilalți opt hibrizi prezentați fermierilor nu s-au lăsat mai prejos. Unii dintre ei nu au fost foarte votați de fermieri din motive comerciale, doi fiind de tomate galbene, iar unul intermediar, roz. În general, acest tip de hibrizi este considerat mai mult o cultură de nișă și, deși toți cultivatorii îl folosesc, nu se bazează pe el pentru activitatea comercială.

„Răsadurile au fost obținute aici, în fermă“, ne-a mai spus Costache Radu. „Am semănat pe 24 mai, apoi am plantat răsadurile pe 21 iunie. De mare ajutor au fost produsele Calciprill și Magprill, de la Naturevo, pentru că solul de aici este nisipos. Adausul acesta a contat foarte mult“, a mai adăugat gazda noastră.

În lupta cu dăunătorii primează eficiența, nu prețul!

În solarul alăturat, fermierii veniți în vizită au fost invitați să vadă cum au evoluat cei opt hibrizi de ardei, gogoșar, capia și ardei gras, cultivați în premieră în zonă. Și acolo culturile arătau ca într-o fotografie de reclamă. Numai că nu era la mijloc nicio promoție, niciun scenariu, ci doar munca fermierilor din familia Radu, potențialul hibrizilor Seminis și acțiunea produselor Naturevo.

„Cea mai mare bătaie de cap ne-au dat-o dăunătorii, mai ales tripsul“, povestește gazda. „Până prin 1996, la noi nu se pomenise acest dăunător. Când a apărut, fiecare a început să dea din colț în colț. Cel care l-a identificat primul a fost un vecin, inginer, care are și o fitofarmacie. Numai că la început nu prea reușeam să-l combatem eficace. De fapt, și acum tripsul este cel mai periculos și cel mai rezistent dăunător. Dar, pe lângă el, de doi ani încoace a mai apărut încă unul, tuta absolută. Fiecare a încercat câte ceva, cu diverse rezultate. Noi am reușit să combatem eficient acești dăunători cu produsele Naturevo. E vorba despre Garex, Matrinal, Tutafort și altele. Sunt produse bio, ceea ce pentru noi contează foarte mult, și sunt într-adevăr eficiente. Asta chiar în condițiile în care o parte din vecinătăți sunt infestate cu dăunători de tot felul. De exemplu, la Nord e un teren lăsat pârloagă, unde găsești orice. Pe scurt, produsele de la Naturevo sunt ceva mai scumpe decât media de pe piață, dar cu ele mergi la sigur. Așa că, dacă la urmă tragi linia, ieși în câștig. Cel puțin așa am constatat noi, aici la fermă“, povestește Costache Radu.

„Dacă vrei să faci treabă, ai cu cine!“

Cea mai mare problemă a legumicultorilor de la Matca rămâne lipsa mâinii de lucru. „Sunt perioade când nu găsești oameni să vină la lucru în niciun fel. Preferă să stea în bar, cu berea cumpărată din ajutorul social în față, decât să vină la muncă“, se plânge, pentru prima oară, fermierul. „Nu e vorba că sunt plătiți puțin. Și la noi, ca și în toată zona, se plătesc între 60 și 100 de lei pe ziua de muncă, în funcție de activitate, plus două mese, plus alte avantaje. Totuși au fost dăți când a trebuit să ne descurcăm singuri, cu familiile noastre“, istorisește Costache Radu despre „latura mai puțin plăcută“ a activității din fermă.

În loc de concluzie, vom folosi tot vorbele gazdei: „Cine vrea să facă treabă bună și e dispus să muncească are tot ce-i trebuie, mai ales dacă se bazează pe sfaturile și ajutorul acestor două firme, Naturevo și Seminis!“

GALERIE FOTO

Alexandru GRIGORIEV

Bolile de tip mană sunt cauzate de ciuperci fitopatogene din clasa Peronosporaceae: Peronospora cubensis (mana curcubitaceelor), Peronospora destructor – mana cepei; Phytophtora infestans – mana solanaceelor; Phytophtora capsici – mana ardeiului. În funcţie de planta atacată, mana se instalează pe tulpini, frunze şi fructe pe care apar pete necrotice ce distrug ţesuturile. Produce pagube de recoltă considerabile, putând chiar să compromită cultura.

Perioadele ploioase urmate de temperaturi mari şi umiditate atmosferică mare sunt favorabile atacului.

Condiţiile climatice sunt foarte favorabile infecţiilor cu „mană“.

Recomandăm efectuarea tratamentului fitosanitar la toate culturile ce dezvoltă această boală (ceapă, tomate, castraveţi, pătlăgele vinete, cartof, ardei, dovlecei, pepeni galbeni) folosind unul dintre produsele de mai jos, după caz:

• Dacă există simptome de mană în cultură se foloseşte obligatoriu un produs sistemic (Aliette 80 WDG – 0.3% sau Previcur Energy – 0.15% sau Manoxin M – 0.25%).

• Preventiv, tratamentele pot fi aplicate pe toată perioada de vegetaţie cu produse: cuprice (Alcupral 50 PU – 0.5%, Kocide 2000 – 0.25%) sau organice de contact Dithane M 45 – 0.25%; Captan 50 WP – 0.2%, Folpan 80 WDG – 0.15%, etc. şi amestecuri: Acrobat MZ 90 / 600 – 2.0 kg/ha; Ridomil Gold MZ 68 WG – 0.25%; Ridomil Gold 42.5 WP – 0.3%; Melody Compact 49 WG – 0.2%; Verita – 0.25%; Equation Pro – 0.4 kg/ha; Folio Gold – 0.2%; Galben M; Pergado Mz; Fanion; Moltovin; Zetanil Blue – 0.3% sau alte produse omologate.

În perioada de creştere intensă a plantelor tratamentele preventive sunt cele mai indicate. Tratamente pentru controlul manei se aplică „la acoperire“ într-un interval de 7-10-12 zile în funcţie de remanenţa produselor, condiţiile meteo, alternând produsele preventive cu cele curative.

Când mana există pe frunze şi tulpină (tomate, cartof) se vor face tratamente în bloc, 2-3 cu produse curative la un interval de 4-5 zile între tratamente.

Alte recomandări:

• La cultura de ceapă se adaugă obligatoriu în soluţia de stropit adjuvant specific Silwet (0.05% sau Nu – Film)

• Unde se constată prezenţa dăunătorilor, la soluţia de stropit se adaugă insecticid Calypso 480 SC – 0.02% sau insectoacaricid: Vertimec 1.8 EC – 0.1%

La prepararea soluţiei se vor respecta concentraţiile şi dozele recomandate La realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticideloră, fizică şi chimică (restricţii, dacă există). Produsele se solubilizează separat, se omogenizează şi apoi se pulverizează.

Ing. Angelica BACIU, UF CLUJ

Secretul unui răsad de calitate

Interviu cu dr. ing. Costel Vânătoru de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău

– Începe sezonul 2014, legumicultorii îşi pregătesc deja materialul săditor, ce soiuri şi hibrizi aţi recomanda acestora, în condiţiile în care an de an temperaturile sunt tot mai ridicate, în multe zone nu se irigă, iar plantele trebuie să facă faţă nu doar stresului termohidric, ci şi bolilor şi dăunătorilor?

– Noi recomandăm creaţiile noastre, care au fost testate aici la staţiune, dar şi în bazinele legumicole din toată ţara, pentru că le cunoaştem foarte bine comportamentul în condiţii extreme de mediu.

Dacă ne referim la tomate recomandăm hibridul Siriana; este o creaţie a staţiunii, care poate fi cultivat în spaţii protejate şi în câmp, în sistem palisat şi care are un potenţial de producţie ridicat de până la 4-6 kg pe plantă, fructe mari, peste 180 g fructul. În cazul acestui hibrid producţia poate fi crescută dacă se intervine cu elemente de tehnologie suplimentară: fertilizare, ciclu prelungit, sere sau solarii foarte înalte, unde pot fi dirijate mai mult pe verticală. Avem şi alte creaţii pe care le recomandăm în această perioadă, castraveţii Triumf, Sirius, care şi ei sunt destinaţi spaţiilor protejate, apoi vinetele Drăgaica, o creaţie mai veche, dar care a rezistat bine pe piaţă şi se descurcă foarte bine în spaţii protejate. Aş mai aminti de hibridul nou de vinete H1 Buzău, la ardei avem hibrizii Buzău 10, Arum, creaţii care se pretează bine în spaţii protejate.

– Aceste soiuri necesită tratamente?

– În general legumele sunt vulnerabile la boli şi dăunători, nu putem să vorbim despre plante cu rezistenţă totală. De cele mai multe ori, nu putem face legume fără tratamente sau fără apă. Dar, sigur, în condiţii extreme avem aceste creaţii care se descurcă mai bine în condiţii vitrege pentru că au în gene rezistenţă la anumite boli şi dăunători. În plus, sunt creaţii româneşti care s-au adaptat bine, fiind testate un timp mai îndelungat în condiţiile ţării noastre.

– Aveţi recomandări şi pentru cei care deţin culturi organice, bio?

– Sigur, a început să prindă şi acest gen de agricultură, deşi eu i-aş spune mai degrabă agricultură clasică decât agricultură ecologică. Spun asta pentru că sunt încă multe probleme cu circuitul apei în natură, nu există bariere care să oprească aerul poluat dar, una peste alta, putem vorbi de cultură ecologică, de exploataţii care au fost certificate, au trecut prin perioada de reconversie şi atunci au nevoie de un material genetic pretabil pentru aceste culturi. Noi avem anumite creaţii care sunt pretabile în sistem ecologic, fie că vorbim de tomate, de ardei, de vinete sau fasole. Problema este că acestea nu au fost încă certificate, pentru că şi noi suntem în curs de certificare. Dar dorim să alocăm o suprafaţă de teren pentru a fi cultivată în sistem ecologic şi mai ales să producem seminţe pentru cultivatorii de legume în sistem ecologic.

– La început de februarie este poate cel mai potrivit să vorbim de legumele care se cultivă în spaţii protejate, pentru că ele sunt primele care vor ieşi pe piaţă, aşa este?

– Sigur, acesta este momentul optim pentru începerea producerii răsadurilor. În funcţie de data plantării, aşa cum ştiţi în spaţii protejate se plantează începând cu 1 aprilie, iar în câmp de pe 1 mai. Acestea sunt datele potrivite pentru a înfiinţa culturile în spaţii protejate reci sau în câmp. Începând cu această perioadă se face semănatul pentru răsadurile care urmează a fi plantate în spaţii protejate, în sere şi solarii.

– Mulţi legumicultori nu ştiu să producă un răsad de calitate. Care este secretul, ce ar trebui să ştie?

– În primul rând ar trebui să se orienteze în alegerea unui sistem de producere a răsadurilor. Când vorbim de răsaduri ne gândim la răsaduri produse în paleţi alveolari, la ghivece, în cuburi nutritive sau brazdă. Din toate aceste metode de producere a răsadurilor noi am ajuns la concluzia că cea mai bună tehnologie este aceea în paleţi alveolari. Dar aici foarte mulţi greşesc pentru că fie nu îşi cumpără turbă sau amestecă turba cu alte elemente nutritive, fie nu aleg paleţii alveolari corespunzători cu specia care urmează să fie cultivată.

– Care este substratul cel mai potrivit?

– Cel mai bine ar fi să folosească turba simplă, fără amestec, pentru că este sterilizată, are în ea elementele nutritive necesare pentru dezvoltarea plantei în faza de răsad, reţine mai bine apa, nu are seminţe de buruieni, e liberă de boli, dăunători şi atunci sigur plantele sunt sănătoase şi se dezvoltă armonios, ceea ce duce la un răsad de calitate. Ceea ce este important este faptul că atunci când folosim paleţi alveolari scurtăm perioada de producere a răsadurilor cu 10-15 zile faţă de celelalte tehnologii. Aşadar, scurtăm perioada de încălzire a spaţiului protejat şi facem o economie importantă cu combustibilul.

– Spuneaţi că spaţiul nutritiv trebuie să fie corespunzător. Ce nevoi au, spre exemplu, roşiile, castraveţii?

– Da, în piaţă există paleţi alveolari cu diverse mărimi, însă, dacă ne referim la tomate, ardei, vinete ar trebui să luăm un palet alveolar care să aibă undeva între 66-70 de orificii pe palet alveolar. Dacă vrem să obţinem mai multe plante şi alegem paleţi cu 120-200 de orificii, atunci plantele nu au spaţiul de nutriţie corespunzător, se etiolează, se alungesc şi există riscul ca plantele să moară. De aceea trebuie să ştim să alegem aceste produse în funcţie de specie. Dacă vorbim despre pepene, castraveţi avem nevoie de un spaţiu de nutriţie mult mai mare şi putem alege un palet cu 20 până la 40 de orificii. În felul acesta plantele îşi vor dezvolta mai bine sistemul radicular, vor fi mai viguroase, cu o dezvoltare echilibrată. Ar trebui să ştim cum să asigurăm optim factorii de vegetaţie. Un specialist în legumicultură este valoros dacă ştie să vorbească cu planta în toate stadiile de vegetaţie, de la sămânţă la recoltare. Atunci când sigur avem nebulozitate, perioadă scurtă de iluminare, ziua este scurtă, trebuie să reducem umiditatea, pentru că altfel se provoacă fenomenul de alungire sau chiar apariţia bolilor. Excesul de umiditate este factorul principal care favorizează apariţia bolilor.

– După realizarea materialului săditor, când trebuie acesta repicat?

– La tomate, atunci când au apărut primele frunzuliţe adevărate. Mai exact, atunci când răsadul a căpătat forma de cruciuliţă, cum îi spunem noi. Putem să sărim peste această operaţiune dacă facem răsadul direct în paleţii aceştia alveolari. La repicat, mare atenţie, pentru că plantele se plantează ceva mai adânc în noul substrat pentru a diminua această tulpină alungită şi bineînţeles că apoi imediat se udă. Avem nevoie de apă până la răsărire, dacă este nevoie zilnic, dar după răsărire se reduce foarte mult apa, pentru că un strop de apă în plus la o plantă o poate deprecia în totalitate.

– Care este cel mai bun sistem de udare?

– La răsaduri este bine să avem un sistem de microaspersie care să fie capabil să împrăştie apa cu broboane mici de apă, dacă s-ar putea ceaţă, pentru a nu deranja plantele firave care ar putea fi dislocate. Dacă folosim stropitoarea trebuie să folosim o sită deasă. Mai târziu, cel mai bun sistem de udare ar fi sistemul prin picurare; sistemul prin aspersie nu este indicat în legumicultură sau pe brazdă. Sistemul pe brazdă aduce anumite seminţe de buruieni, care ajung în cultură, bătă­toreşte terenul, iar consumul de apă este mare. Cel mai bun sistem este cel prin picurare. Este cel mai competitiv pentru că asigură dezvoltarea armonioasă a plantelor.

Patricia Alexandra POP