Profesia veterinară este pusă în slujba asigurării sănătății și potențialului animalelor aducătoare de venituri, în serviciul deținătorilor de animale și al operatorilor economici din domeniul alimentar, cu implicare în prevenirea transmiterii de boli la animale și de la animale la om, siguranța alimentelor destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale și protecția mediului, acțiuni care se regăsesc în cerințele sociale și care în final asigură sănătatea publică.

Referitor la medicina veterinară modernă, indiferent de țară apare necesitatea de a corela întărirea rolului și aportului serviciilor veterinare de stat și private cu creșterea responsabilității, eficienței și a contribuției individuale în domeniul sănătății animalelor, a sănătății publice, ținând cont de oameni, de situația economico-financiară, și de cea socio-economică a momentului.

Medicii veterinari angajați la stat, medicii veterinari de liberă practică care activează în unități medicale veterinare de asistență sau în diferite unități de profil, coordonați la nivel național de ANSVSA și la nivel județean de DSVSA, în colaborare cu Colegiul Medicilor Veterinari, asigură cu profesionalism o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislației europene, în beneficiul celor care investesc în creșterea animalelor, în domeniul procesării, depozitării și comercializării produselor de origine animală și nonanimală prin:

• promovarea politicilor naționale și europene ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor și a sănătății publice;
• implementarea normelor de protecție și bunăstare a animalelor și pentru protecția mediului;
• monitorizarea crescătorilor de animale și a operatorilor din industria alimentară;
• siguranța alimentelor pe întreg lanțul alimentar (de la furcă la furculiță)
• protejarea consumatorilor de aceste bunuri.

Plecând de la premisa prin care întreaga funcționare a societății depinde atât de asigurarea necesarului de hrană (securitate alimentară) cât și de calitatea și siguranța alimentelor consumate de oameni, țara noastră oferă posibilitatea unor investitori interesați să dezvolte și să exploateze resursele existente, respectiv efective însemnate ca număr, de animale și păsări domestice și sălbatice, producții animaliere apreciate cantitativ și calitativ, resurse naturale pentru asigurarea bazei furajere necesare animalelor, forță de muncă calificată etc.

Aceste resurse pot fi exploatate mai eficient prin:

– dezvoltarea și retehnologizarea unor:

• exploatații pentru creșterea vacilor de lapte;
• exploatații pentru creșterea bovinelor pentru carne;
• exploatații pentru îngrășarea ovinelor;
• exploatații pentru îngrășarea porcinelor;
• exploatații apicole;
• exploatații pentru creșterea iepurilor şi a animalelor de blană.

– dezvoltarea unor obiective pentru procesarea prin tehnologii moderne a materiilor prime prin:

• unități de abatorizare pentru valorificarea cărnii în carcasă sau materie primă pentru procesare;
• obiective de procesare a laptelui de vacă a laptelui de oaie și de capră;
• obiective pentru valorificarea superioară a altor resurse (ouă, pește, miere de albine, melci, piei de animale, legume și fructe, produse de panificație etc.).

Extinderea și dezvoltarea activităților din domeniul creșterii animalelor și a procesării producției, materie primă de origine animală și nonanimală garantează operatorilor economici rentabilizarea investițiilor prin valorificarea superioară a animalelor vii și a produselor finite, solicitate pe piaţa națională, intracomunitară și la export.

În acest context, personalul din rețeaua sanitară veterinară sprijină util și eficient investitorii din acest domeniu de activitate, prin:

• acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
• înregistrarea exploatațiilor nonprofesionale și comerciale, ca facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
• efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare și examene de laborator pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om;
• aplicarea criteriilor de calificare a statusului de sănătate a efectivelor de bovine în relație cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalita spongiformă la bovine şi scrapia la ovine, pentru fiecare exploatație în care se cresc aceste specii, prin operațiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;
• implementarea normelor sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile nonprofesionale prin evaluări şi controale programate;
• monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internaţională, în condiţiile legii.
• monitorizarea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentelor, în special a antibioticelor şi produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, precum şi a circulaţiei acestora;
• implementarea legislaţiei comunitare privind autorizarea / înregistrarea şi clasificarea unităţilor cu profil alimentar prin controale, evaluarea şi încadrarea în categoria de risc a tuturor obiectivelor identificate în conformitate cu activităţile lor specifice, condiţie esenţială pentru valorificarea produselor obţinute în aceste obiective;
• garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa aditivilor alimentari, a reziduurilor din materii prime şi alte elemente care definesc produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;
• informarea patronatelor şi a asociaţilor profesionale despre modificările legislative în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor;
• dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social sau direct.

Dr. Ioan Viorel Penţea, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Eforturile se văd deja de cum se intră în curtea liceului, iar detaliile arată că unitatea de învățământ este condusă de o mână forte care ajunge în liceu la 06:30 dimineața și supervizează tot, inclusiv modul în care funcționează neoanele... Modestă față de ce a realizat până acum, recunoaște că are și momente când îi dau lacrimile pentru că nu a ieșit totul așa cum trebuie, dar vorbește cu pasiune și credință despre ce va realiza cu întreaga echipă. Iar lucrurile se vor întâmpla așa cum trebuie, cum sunt schițele pe hârtie, și nu la voia întâmplării. „Lasă că merge și așa“ este un concept inadmisibil pentru liceul condus cu iubire de profesorul Marinela Culea. De altfel, doamna director este exact modelul de lider care l-a inspirat pe Regele Ferdinand I al României când a spus că „O școală nu trăiește prin zidurile sale, ci prin sufletele care palpită în ea.“

Cum învață viitorii adulți să economisească

Pentru că cel mai important capital dintr-o organizație este cel uman, elevii care studiază aici, într-o școală „ca afară“, care miroase a nou și are dotări de ultimă generație, sunt pregătiți temeinic. Nu doar atât, ei sunt învățați să prețuiască totul și să conștientizeze că fiecare detaliu înseamnă costuri și fiecare cost se adună. „Pentru a economisi bani pentru alte dotări utile liceului, tot ce s-a putut păstra a fost recondiționat“, explică directorul Marinela Culea. Băncile și scaunele recondiționate arată însă ca noi. Dacă doamna profesor nu ar fi spus că sunt tot cele vechi, nimeni nu ar fi băgat de seamă...

Dar de ce atâtea eforturi într-o lume în care calitatea scade pe zi ce trece, nu doar în sistemul de învățământ? De ce atâta zbucium într-o societate în care și incompetenții și leneșii care nu au chef de muncă își iau un salariu...? De ce atâtea sacrificii într-o țară în care tot mai mulți par să nu-și mai găsească locul și pleacă pe unde văd cu ochii? Ei bine, tocmai pentru că cel mai important capital este cel uman, indiferent de tipul de organizație. Fie că este instituție sau întreprindere de stat, ori companie privată – cu capital integral românesc, multinațională, colos cu zeci de mii de angajați, IMM sau un start-up la început de drum, omul sfințește locul și face ca rotițele să meargă în sensul cel bun, cu rezultate în cifre!

„De ce să dăm banii pe altele noi (mobilier – n.red.), când ne costă foarte puțin să le recondiționăm pe acestea și să nu facem altceva cu acei bani.“

Marinela Culea, director Liceul Tehnologic „Cezar Nicolau“

Comunicarea, elementul-cheie

Dar pentru ca acest capital uman să clădească mai departe viitorul României trebuie mai întâi de toate să fie instruit. Înainte de a fi pregătit temeinic, acest viitor capital uman trebuie mai întâi atras către o unitate de învățământ. Cum altfel am putea vorbi despre o rentabilitate a capitalului uman dacă nu începem cu primul pas, nu-i așa? De ce ar urma un elev un astfel de liceu? Ce i-ar convinge pe părinți să-și îndrume copiii către astfel de unități de învățământ? Ei bine, aici intervine abilitatea de a comunica, un instrument-cheie care completează eforturile și sacrificiile doamnei director Marinela Culea. Ar fi putut să stea mai puține ore la liceu – chiar și 12 ore pe zi –  și să petreacă mai mult timp alături de familie..., dar știe că are o misiune și doar un om puternic și dedicat o poate îndeplini. Nimic nu este întâmplător, iar Dumnezeu lucrează prin oameni...

Odată atrași către unitatea de învățământ, elevii intră în grija dascălilor. Nici misiunea îndrumătorilor nu este una ușoară, ba dimpotrivă! Căci profesorii de aici îi vor convinge pe cei care aleg sălile de clasă ale Liceului Tehnologic „Cezar Nicolau“ că meseria este brățară de aur – chiar dacă, după liceu, mulți se vor îndrepta către studii universitare și post-universitare. „După liceu, elevii noștri se îndreaptă către USAMV, ASE, Politehnică; sunt îndreptați și îndrumați către universitățile pe care și le doresc“, mai explică directorul Liceului Tehnologic „Cezar Nicolau“.

Investiție sigură pe termen lung

Deși poate părea o utopie pentru cei care înțeleg doar cât au citit sau cât nu ignoră în viață, investiția în educație este cea mai sigură și va avea o rentabilitate pe termen lung. Un exemplu la îndemână și poate cel mai ușor de înțeles este învățământul profesional de tip dual. Pe scurt, putem spune că este un fel de simbioză între agentul economic și viitoarea forță de muncă. De ce ar pleca tinerii peste mări și țări, departe de familie, când ar putea munci aici clădind țara pe care și-o doresc? Sau de ce am importa forță de muncă din afară, de multe ori plătită mai bine decât mâna de lucru născută aici, când ai noștri sunt cei mai buni? Investiția în educație și formare profesională a viitorilor adulți este singura modalitate de reîntoarcere a banilor către investitor – fie că este statul, fie că sunt firmele care au nevoie să-și formeze specialiștii de mâine.

Simona-Nicole David

Pe o stradă a orașului Băbeni, din județul Vâlcea (practic, un sat de deal cu pretenția de cartier!), am avut surpriza să găsesc o afacere integrată, gândită de un vânzător profesionist, Lucian Stancu. Ferma Bunicii, business-ul dezvoltat în curtea bunicii sale, a ridicat pe verticală, dar mai ales pe orizontală, o afacere cu prepelițe japoneze! Cu un final aproape fericit, ca în filmele americane!

Totul a pornit de la un studiu de piață realizat pentru niște investitori nemți

Acest studiu de piață scotea în evidență, pe lângă alte mari oportunități de investiții, apetitul nesatisfăcut al pieței locale, dar și al celei europene pentru produsele din prepeliță. Așa s-a ajuns la concluzia că e loc de investit pe acest domeniu și Lucian Stancu, tânăr și ambițios, a marșat spre afaceri cu prepelițe. A început cu o fermă, apoi cu abatorizare și procesare, culminând anul acesta, în plină pandemie, cu un concept inovator, francizabil, de urban fast-food cu preparate din prepeliță și vită românească numit simbolic PREPELIȚESCU. Dar să povestim un pic despre cum s-a ajuns aici.

Ferma de prepelițe a luat viață prin martie 2012

Locul de început al fermei a fost în partea de sus a satului, ba pardon, a cartierului Pădurețu. Acolo unde azi găsim abatorul și linia de procesare. Dar și birourile!

Ferma cea nouă, modernă, și-a găsit loc mai în vale, unde erau și încă sunt condiții pentru dezvoltare pe orizontală. Ferma a fost populată pentru prima dată în decembrie 2014. E o fermă modernă și de aceea sunt în acest moment singurul centru autorizat pentru incubarea de ouă de prepeliță. În fermă se găsesc peste 100.000 de prepelițe japoneze care produc în medie circa 70.000 ouă/zi. De aici fac livrările de ouă pentru consum. O activitate nu prea profitabilă, care practic l-a dus la un moment dat la concluzia că afacerea trebuie rentabilizată pentru că nu reușea să acopere datoriile și ajunsese în impas. Ajutat financiar de asociatul său (fostul său patron din regiunea de vânzări!), a ales procesarea ca o cale spre profit. Și asta s-a dovedit a fi calea cea bună. Deși, așa cum am spus în preambul, ideea afacerii i-a venit după ce la firma unde lucra ca director de vânzări s-a realizat un studiu de piață pentru niște investitori din Germania care căutau să afle care sunt domeniile atractive pentru investit chiar și pe perioadă de criză; niciodată nu a crezut că va veni o astfel de criză cum este pandemia de Covid-19. Așa cum nu s-a gândit niciodată ce greu va fi într-o astfel de conjunctură. Nici că va trebui să învețe totul din mers, alături de angajații și colaboratorii săi.

Una din găselnițele, care au îmbunătățit mult randamentul producerii de ouă pentru consum, a venit de la îmbunătățirea sistemul de iluminare. Dacă la început aveau becuri pe tavan, acum au becurile așezate în scară, pe lateralele fermei, în așa fel încât lumina să ajungă la fiecare din cele 6 etaje ale bateriilor. Stresul cel mai mare era din pricina stingerii și aprinderii bruște a luminii. Acum au un sistem care imită apusul și răsăritul. Un sistem care nu a costat nici prea mult, circa 5.000 euro, dar care a adus un spor important în producția de ouă și, foarte important, în scăderea mortalității.

„Totul a fost un pionerat și acum pot spune că stăpânesc cât de cât tehnologiile în așa fel încât pot da consultanță și altor investitori interesați pe această piață în creștere.

Cât privește profilul de bază al clienților pentru produsele procesate din prepelițe, aceștia sunt oameni cu venituri peste medie. Mai precis, corporatiștii dar și, cel puțin în ultima vreme, bugetarii! Tinerii corporatiști au cel mai mare aport în clasa clienților țintă!

De aici până la conceptual PREPELIȚESCU mai era un pas important de făcut!

Calitatea produselor a fost principalul atu în relația cu supermarketul

Li s-a impus încadrarea în standardele IFS de către retaileri, iar apoi au trecut la IFS Hi Level, ceea ce a presupus audituri externe, apoi audituri interne aleatorii, cu analize costisitoare și proceduri de îndeplinit la milimetru. Între timp, au devenit practic integratori, recurgând la căutarea fermelor mici și medii pentru a le prelua producția. Însă pentru oul proaspăt nu folosesc decât ouă din ferma lor, acolo unde furajele sunt atent selecționate, fără OMG, fără hormoni de creștere sau alte bazaconii care ar putea crește producția în detrimentul calității naturale. La rândul lor impun reguli colaboratorilor și merg în audit. Așa cum primesc și ei auditul retailerilor lunar și ori de câte ori sunt solicitați. De altfel, fiecare lot este analizat înainte de a ajunge în piață. Dorința lor era să dubleze capacitatea de producție, prin construirea unei ferme noi, dar și modernizarea abatorului cu soluții italiene. Dar și în fabrica de procesare au nevoie de spații și dotări noi pentru a avea capacitate de export. Deocamdată livrează doar către Lidl Bulgaria, iar în Germania exportă ouă pentru incubat. În România mai livrează către Mega Image și Carrefour.

Cu toate că Lucian Stancu încă mai are nostalgia perioadei în care lucra în vânzări și consultanță, „atunci viața era mai frumoasă, veniturile mai consistente și problemele, evident, mult mai mici. Poate eram și mult mai tânăr. Cine știe?! Dar asta nu înseamnă că nu mă bucur de fiecare pas sigur pe care îl fac în această investiție în care mi-am pus tot sufletul și dorința de succes. Succes de care acum depind peste 60 de angajați și foarte mulți colaboratori.“

Dublarea capacității de producție trebuie să se realizeze concomitent cu găsirea și stabilizarea de noi rețete și produse care să diversifice oferta către o piață dinamică și veșnic crescătoare pe acest segment, al produselor alimentare naturale, cu o calitate hi level. Aceste căutări l-au trimis către afacerea PREPELIȚESCU.

Primul pas a fost trecerea de la ouă proaspete la cele fierte și la pateu de prepeliță

Și de la ouă fierte și decojite la ouă marinate. De la pateul de prepeliță la chiftelele de prepeliță cu ou la mijloc și chiar ouă marinate. Cele cu sfeclă roșie sunt bestiale. Totul făcut cu respect pentru consumator, iar cei care l-au ajutat să crească au fost retailerii deoarece statul român îl pedepsește pe acest investitor, chipurile, pentru că are ferma și procesarea într-un oraș. Deși, vă jur, e un sat de deal prins aiurea într-o localitate botezată oraș doar pentru a se crește impozitele și schema primăriei. Lucian Stancu, inițiatorul și directorul general al Dilumir Consulting, firmă care a dat vânzarea și consultanța în afaceri pe activitatea de creștere a prepelițelor, a avut noroc cu fostul său patron, care, într-un moment dificil al investiției, a decis să-l sprijine financiar, devenind partener în Ferma Bunicii. Sunt multe de spus și desigur că le vom scrie în aceste rânduri, dar pot spune că m-au impresionat determinarea și inventivitatea acestui antreprenor.

Ferma de prepelițe este modernă, cu linie automată de colectat și selectat ouăle pe mărimi și colorit, linie care elimină extremele pentru un carton de ouă trase parcă la xerox!

Rețetele produselor procesate au fost realizate la fața locului

Toate aceste rețete sunt realizate fără conservanți, iar conservarea se face doar prin tratare termică și, în cazul ouălor marinate, prin marinare ca la bunica. Desigur că au fost sute de încercări pe fiecare nou produs adus în procesare. Cu zeci și sute de eșecuri răsunătoare. Unul din exemple fiind crenvurștii din carne de prepeliță care erau ambalați în mațe de oaie pentru un rezultat cât mai bio, însă prețul era mult prea mare ca să reziste competiției din piață, așa că au renunțat atunci, deși găsiseră o rețetă de succes în privința calității! Acum i-au readus în rețetele din urban stret food-ul PREPELIȚESCU.

Dar, încetul cu încetul, au reușit. Tinerețea, dorința de a face ceva nemaifăcut dar și viziunea de ansamblu a fostului consultant și vânzător profesionist au adus afacerea la împlinire. Cu siguranță că viziunea sa ar fi putut crește mult mai bine cu binefacerea fondurilor europene sau măcar cu o subvenție pentru bunăstare, așa cum au fermele de păsări și de porci. Din nefericire, prepelițele japoneze nu sunt galinacee, ci altceva. „Mult mai adânc și mult mai înalt“ vorba poetului! Mai precis, autoritățile spun că prepelițele fac parte din familia fazanilor și ar trebui vânate, nu crescute în ferme! Ca să fie totul și mai frumos, localitatea Băbeni a devenit oraș, iar satul în care a crescut Lucian Stancu a devenit și stradă, dar și cartier al Băbeniului, cartierul Pădurețu! Așa că nema accesare a fondurilor europene destinate activităților agricole și non agricole din zona rurală. Iată cum se scot comunitățile din regimul rural fără să se facă vreo investiție.

Dar criza pandemică a venit și cu IMM Invest, așa că asta l-a ajutat mult la dezvoltarea conceptului francizabil PREPELIȚESCU, mai precis prima unitate, etalon în care clienții au aceleași condiții precum într-un fast-food cu rădăcini americane. Inclusiv servirea direct în automobile.

Urban food-ul este în centrul municipiului Râmnicu Vâlcea și e de ajuns să tastați Prepelițescu pe Waze, Google Maps sau pe Facebook ca să ajungeți la el. Nu ratați ocazia de a servi produse unice, cu gust desăvârșit, de la fermieri români!

Tudor CALOTESCU

Comuna Ciorani n-a fost niciodată un etalon rural pentru județul Prahova. În agricultura de stat, localitatea era depășită de alte centre (Gherghița, Bucov, Puchenii Mari); în sistemul economiei de piață, activitatea agricolă nu aduce un plus de confort locuitorilor, așa cum se întâmplă, de exemplu, în bazinele legumicole din Balta Doamnei sau Olari. Dar localitatea în sine este bine dezvoltată, mult mai dezvoltată decât 80% dintre localitățile de câmpie, beneficiind de ajutor financiar sporit al Consiliului Județean Prahova, mult mai sporit comparativ cu alte așezări.

Așa se face că, de exemplu, comuna a fost racordată la sistemul de alimentare cu gaze când nici măcar orașele mici nu sperau la așa ceva sau asfaltul a mers pe toate străduțele înnămolite, când în țară sunt încă drumuri naționale din pământ. Locuitorii se bucură așadar a se bucura de confortul infrastructurii rutiere (cu asfalt și canale de colectare a apei pluviale) și de utilități (apă, gaze, cablu, Internet), dar investițiile nu s-au oprit aici: primul și cel mai mare centru cultural din spațiul rural la Ciorani s-a ridicat, primul parc industrial tot aici a fost înființat. Să amintim și că, la intrarea sudică, veghează statuia lui Dromihete...

Principala funcțiune economică – agricultura

Suprafața totală a comunei Ciorani este de 8.046 ha, din care arabil – 6.471 ha. De altfel, principala funcțiune economică a așezării este cea agricolă. La nivel local își desfășoară activitatea patru societăți cu profil agricol încadrate la ferme mari, șapte exploatații (PFA), considerate unități mici și mijlocii, profilate în cultura cerealelor și plantelor tehnice și o crescătorie de ovine.

Întreaga speranță a fost legată însă de parcul industrial. Acesta a fost deschis ca un soi de filială a Parcului Industrial Ploiești (care aparține de Consiliul Județean Prahova) în 2008.

Racordarea la utilități (rețea de iluminat stradal, de apă potabilă, de canalizare menajeră și pluvială, stație de epurare proprie, rețea de gaze naturale și de energie electrică) sau crearea infrastructurii (drum interior asfaltat) a durat ceva ani. Între timp, numeroși investitori promiteau că-și vor deschide afaceri în parc, autoritățile promiteau același lucruri, ba chiar au și dat amănunte legate de un centru de depozitare și sortare legume, dar în afară de o stație electrică de transformare și o fermă de panouri fotovoltaice, construite pe un teren privat din proximitatea parcului, nu s-a întâmplat nimic.

Parcul public are o suprafață de 45 de hectare. Alături de acesta, tot în 2008 s-au mai vândut către trei persoane (politicieni sau oameni de afaceri) câte 50 ha, astfel că, la un loc, parc public și privat, sunt disponibile 195 ha pentru investiții. Numai să vină investitorii...

Investiții în parcul industrial la 10 ani de la înființare

La jumătatea lunii iulie, Consiliul Județean Prahova, în calitate de acționar unic al Parcului Industrial Ploiești, deci și al celui de la Ciorani, anunța că a fost semnat un contract de cesiune pe o suprafață de 20 de hectare, cu șapte oameni de afaceri români, fără însă să le dea acestora numele. În baza înțelegerii, întreprinzătorii au promis să înceapă investiții în valoare totală de aproximativ 17 milioane de euro.

Domeniul principal de activitate este legat de creșterea porcinelor. Într-o primă fază vor fi înființate câteva zeci de locuri de muncă, numărul acestora urmând să crească anul viitor, după ce va începe producția propriu-zisă. Fermierii, afirmă autoritățile, vor pune bazele și unei maternități de purceluși care să asigure, în final, exemplarele pentru unitățile de îngrășat. Consiliul Județean nu renunță însă la proiectul mai vechi al unui depozit de legume care să asigure apoi colectarea producțiilor din bazinele de profil din sud-estul județului.

Comuna Ciorani: Sate/cartiere – Cioranii de Jos, Cioranii de Sus. Suprafața: 8.045,69 ha. Populație: 6.872 de locuitori. Gospodării: 3.500. Infrastructură: drumuri asfaltate 97%, gaze 95%, apă 70%. Educație: Liceul Tehnologic Ciorani, 3 școli,  2 grădinițe, stadion, baze sportive. Sănătate: 1 stație ambulanță, 3 dispensare, 2 farmacii, Casa socială „Bucuria ajutorului“. Cultură: Centrul cultural, 2 biblioteci, 3 biserici.

PROIECTE DE DEZVOLTARE:

– construire sală de sport în satul Cioranii de Jos;

– sistematizarea și modernizarea centrului localității (amenajare spații verzi, plantare arbori orna­mentali, construire trotuare);

– extindere rețea de alimentare cu apă în satele Cioranii de Jos și Cioranii de Sus;

– amenajare trotuare în satul Cioranii de Sus;

– înființare sistem de colectare a apelor uzate și stație de epurare;

– reabilitare/modernizare iluminat public;

– construire sediu nou primărie.

Maria BOGDAN

De când s-a dat liber la accesarea fondurilor europene toată lumea a mizat pe faptul că aceasta trebuie să fie pârghia de care satul românesc trebuie să se prindă pentru a ieși din mocirlă. Nu s-a întâmplat în toate comunele așa. Mai mult, uneori lipsa experienței în acest proces alambicat de absorbție a fondurilor europene a creat probleme. Și atunci, care este șansa de dezvoltare a comunelor unde, din diferite motive, nu mai ajung banii europeni? Cine din mediul privat, cu putere financiară, se mai gândește să își mute afacerile la sat? Să pună în valoare resursele lui? La mai puțin de 60 km de București există un lac care ar putea transforma comuna căreia îi aparține, Mitreni, într-un fel de Amara sau Techirghiol. Este doar o idee de afacere ce poate fi dezvoltată aici, spune primarul comunei Tudorică Minciună. Dacă se găsesc investitori interesați, comuna este gata să bată palma cu ei.

În implementarea proiectelor europene orice greșeală costă

Istoria comunei Mitreni începe în anul 1815, când ciobanii s-au așezat pe malul Argeșului. Din cauza apelor repezi care ieșeau din matca râului aceștia au fost nevoiți să se mute pe colinele din împrejurimi și așa au apărut satele comunei: Clătești, Mitreni și Valea Roșie. Astăzi comuna se întinde pe 5.800 de hectare și are 4.150 de locuitori. Și iată că am revenit în contemporaneitate.

„Comuna noastră a beneficiat în 2004 de un proiect european, cu o valoare de cca 900.000 de euro, pentru realizarea alimentării cu apă. Proiectul a fost bine implementat, doar că, la vremea aceea, din cauza neînțelegerilor dintre oamenii care se aflau la conducerea primăriei s-au făcut niște sesizări și s-a deschis un proces care s-a încheiat în decembrie 2017. Acest proces a îngreunat foarte mult situația economică a comunei pentru că instanța a hotărât ca primăria să plătească cca 1 milion de euro. Am preluat mandatul la primărie cu această povară și constant am căutat soluții să rezolv această problemă. Am putut amâna achitarea acestei sume până la 1 mai anul acesta, când a devenit alierat. Dacă suma nu era plătită în 90 de zile se proceda la blocarea conturilor și astfel primăria nu ar mai fi putut funcționa. Am prevăzut acest lucru și am dimensionat salariile din primărie astfel încât și angajații să fie mulțumiți, dar și să ne permitem să achităm această datorie. Printr-o economie pe care am făcut-o în ultimii cinci ani am reușit să strângem peste șapte miliarde, am pus încă cinci miliarde din bugetul local și am achitat această datorie istorică. Fondurile europene sunt o mană cerească pentru toți cei care știu să le folosească. Eu recomand tuturor să implementeze proiecte europene, dar să fie foarte atenți la fiecare amănunt, pentru că altfel pot ajunge în situația primăriei Mitreni. Tot ce scrie în proiect trebuie pus în practică literă cu literă. Orice greșeală costă. Pe noi ne-a costat bugetul pe aproape un an și jumătate. Ne-am salvat în ultima clipă, pe tampoanele din spate, ca să spun așa. În contextul prezentat am fost nevoiți să accesăm doar proiecte naționale, dar de acum ne vom orienta și pe proiecte europene.“

Pe avarie, dar comuna s-a dezvoltat totuși

În pofida presiunii uriașe create de această „datorie istorică“, primarul Minciună spune că a făcut eforturi pentru a dezvolta comuna. A folosit ca drept resursă veniturile proprii ale primăriei, „destul de mici, ce-i drept, dar bine gândite și repartizate“. Cea mai evidentă metodă de a schimba imaginea unei comunități este prin a îmbunătății infrastructura. Comuna are în total 54 km de drum, din care doar 10% mai sunt drumuri de pământ. O altă realizare menționată de primarul din Mitreni este iluminarea comunei. Aproape fiecare stâlp de curent are o lampă de iluminat, iar din cele 700 de lămpi 300 au fost schimbate pe leduri. „Dacă nu am fi avut această datorie puteam anul acesta să rezolvăm integral prin forțe proprii tot ce înseamnă iluminat public.“ În satele Valea Roșie și Mitreni există școală și dispensar. Tudorică Minciună spune că renovarea școlilor și construirea unei noi grădinițe în Valea Roșie au fost prioritățile sale încă de la începutul mandatului pentru că educația copiilor înseamnă un viitor mai bun. Primarul încurajează și sportul, motiv pentru care a construit un stadion modern și vestiare pentru echipa de fotbal a comunei. Pentru activitățile de gospodărire a comunei primarul a găsit ca soluție înființarea unui SRL al cărui administrator este primăria. „De ce am ales să facem asta? Pentru că putem rezolva problemele prompt, atunci când este nevoie, iar prețurile nu sunt mari. Dacă este nevoie, spre exemplu, să schimbi o lampă din circuitul iluminatului public poți face asta foarte rapid, trimițând un om atunci, imediat. Întreținerea spațiilor verzi, de asemenea, se face prin intermediul acestui SRL. Păstrarea curățeniei în comună este prioritatea zero a primăriei. Oamenii nu au încă o educație în acest sens și mai aruncă gunoaie. Ca să controlăm fenomenul și să putem lua măsuri am fost nevoiți să instalăm camere pe drumul comunal. Am montat până acum 15 camere. Colaborăm acum și cu o firmă specializată în salubrizare cu ajutorul căreia sper să păstrăm comuna curată.“

Ce afaceri se pot dezvolta aici

„Comuna Mitreni poate fi un bazin legumicol foarte bun. Avem soluri foarte bune, iar confirmarea acestui lucru este că pe vremea comunismului aici era baza de producție care alimenta și fabrica de conserve închisă în anul 1995. Aș vrea să găsim un investitor care să facă o fabrică de conserve. Cum spuneam, legumele se dezvoltă foarte bine în acest loc, plus că avem și oameni foarte pricepuți care pot realiza conservele. Așadar, cei care ar vrea să dezvolte o astfel de fabrică ar găsi și forță de muncă. Comuna noastră are și o altă resursă naturală neexploatată foarte importantă. Este vorba despre lacul Mitreni, care se întinde pe 20 de hectare. Această apă are o cantitate imensă de nămol terapeutic. Pe lângă mărturiile celor care au folosit nămolul, avem și buletinele de analize eliberate de Laboratorul de Balneologie Fizică din București care confirmă proprietățile terapeutice ale acestui nămol. Ca urmare, s-ar putea face investiții în tratamentul balnear. Eu am încercat să fac acolo o bază de tratament. Am construit până la etajul 1 și, după o perioadă în care am abandonat proiectul, mă gândesc să accesez fonduri europene pentru a-l duce la bun sfârșit. Sperăm că, odată cu crearea facilităților de drum, apă și gaze, să atragem și investitori.“

În comuna Mitreni cele mai multe terenurilor agricole au fost date în arendă către societățile agricole din comunele vecine. Nu există palmă de pământ nemuncit. Terenurile care nu sunt lucrate prin asociație sunt îngrijite de micii producători pe care primarul încearcă să îi convingă să se asocieze. Nu doar pentru a-și eficientiza munca, ci și pentru o miză mult mai mare.

„Pe raza comunei sunt două stații de irigat, ambele sunt dezmembrate și este necesar să fie puse în funcțiune. Suma de bani aferentă pentru fiecare stație este de 1 milion de euro, iar pentru partea de rețele încă 1 milion de euro. Dacă se vor pune în funcțiune, apa va veni din lacul Mostiștea prin vechile canale și probabil că și aici vor trebui făcute niște lucrări. Din informațiile mele, suma de bani pentru acest proiect există, dar acordarea ei este condiționată de înființarea unor asociații ale producătorilor pe raza comunei. Acum acestea nu există. Am discutat cu micii producători pe care îi avem în comună, toți sunt conștienți că este necesar să punem în funcțiune stațiile de irigații, dar până acum nu am reușit să îi mobilizez.“

Laura ZMARANDA

Situată într-o zonă cu un peisaj generos, fără însă o bună perspectivă economică, comuna Mehadia, judeţul Caraş-Severin, face eforturi şi caută soluţii, prin aleşii locali, pentru depistarea acelor activităţi specifice care să conducă la creşterea bunăstării locuitorilor ei. Astfel, Primăria, cu votul Consiliului Local, este dispusă să acorde o serie de facilităţi potenţialilor investitori, una dintre acestea fiind concesionarea unor suprafeţe extravilane, dintr-un total de 2.000 ha, la preţul simbolic de 1 leu/mp.

Pe primarul comunei Mehadia, Iancu Panduru, l-am găsit inspectând mândru un teren de fotbal în curs de amenajare. Probabil adept al dictonului latin „Mens sana in corpore sano“, încurajând sportul în general şi fotbalul în particular, a susţinut acest proiect prin GAL Poarta Almăjului, cu gândul bun că mintea sănătoasă a tinerilor, speranţa de viitor a comunei, va merge „brici“ şi-n sectorul economic dacă-şi „călesc“ sănătos trupurile în sporturile de echipă. „Mai întâi de toate aş vrea să fac o prezentare sumară a localităţii. Este un proiect nou de care a beneficiat comuna noastră, un proiect care se derulează prin Măsura 322 prin GAL Poarta Almăjului, un GAL în care mai figurează încă 11 comune şi staţiunea Băile Herculane. Terenul a fost inaugurat în perioada anilor 1980. La vremea respectivă a fost făcut de autorităţile locale prin muncă voluntară, dar s-a degradat de-a lungul vremii. În ultima perioadă am încercat să-l întreţinem, l-am împrejmuit, am ridicat ziduri de sprijin şi am amenajat un vestiar pentru sportivii care vin pe acest teren. Acum avem o echipă care joacă în diviza D, la nivel judeţean, şi o echipă de juniori şi de copii. Valoarea integrală a proiectului este de 80.000 de euro, dar nu este finalizat, suntem în faza de început“, spune optimist Iancu Panduru.

Şomaj cu aromă de fructe de pădure

Pe lângă acest teren de fotbal, amenajat la dimensiunile standard, primarul ţine să amintească faptul că tocmai s-au început lucrările şi la amenajarea unui teren de minifotbal, cu nocturnă, propice şi pentru volei şi, de asemenea, amenajarea unor vestiare şi a unor parcări. Bucuros de realizări, are însă şi mâhniri pe măsură. „Vizavi de acest teren se află clădirea Ocolului Silvic din Mehadia, ce are o răspândire destul de mare, pe mai multe comune. Cu ani în urmă avea mulţi angajaţi, iar prin anii 1994-1995 încă se mai executau lucrări de prelucrare a fructelor de pădure sau a nuielelor din care se făceau mese, scaune, fotolii, coşuleţe care mergeau la export. Eram renumiţi în toată zona. Din 1995 nu se mai lucrează nimic. Fructele de pădure, începând cu cireşele, zmeura, afinele, murele mergeau la export sau în ţară la prelucrat. Acum nu mai culege nimeni, toţi şomează! Ne-ar trebui o fabrică în zonă, un centru de prelucrare şi avem nevoie de investitori. Am dori să facem un apel pentru investitorii care ar vrea să vină aici, să vorbim nu numai despre fructele de pădure, ci şi despre alte activităţi economice. Consiliile anterioare şi Consiliul Local de acum au fost de acord ca acelor investitori care şi-ar dori să facă afaceri aici să le atribuim suprafeţe de teren pe perioada unor ani de zile, încasându-le o sumă modică, în ideea să vină cât mai mulţi pentru a crea locuri de muncă. În zona extravilană a localităţii, din terenurile pe care le avem la primărie, islazul comunal, păşunea comunală, putem să discutăm de o suprafaţă totală, undeva la 2.000 ha. Acest teren sau suprafeţe de teren le-am putea închiria, concesiona unor investitori care ar vrea să-şi dezvolte afaceri în zonă, cu activităţi specifice zonei. Suma modică pe care am percepe-o, prin acordul şi înţelegerea cu Consiliul Local, ar fi de 1leu/mp. S-ar putea face uşor aici o fabrică de prelucrare a fructelor de pădure, dar nu numai asta.“

Zootehniei locale îi dau „corniţele“

De remarcat că în zonă mai sunt prielnice pomicultura şi creşterea animalelor. În opinia primarului, o altă ramură a agriculturii, care mulţi ani a fost într-un continuu repaus, începe să renască de la an la an. „În ceea ce priveşte zootehnia avem tineri fermieri care, începând de 2-3 ani, au accesat fonduri europene pe Măsura 112, prin GAL, dezvoltându-şi microferme sau exploataţiile pe care le deţin. În aceste condiţii s-ar putea face şi fabrici de prelucrare a laptelui. În ceea ce priveşte efectivul de animale putem spune că, faţă de anii anteriori, şeptelul a început să crească. Avem un tânăr fermier, în momentul de faţă, care are în jur de 75-80 de animale pentru carne şi avem şi tineri care au investit, cumpărându-şi caprine şi ovine. Totuşi, la nivel de comună efectivul este mic, undeva la 2.500 de capete de ovine şi aproape 500 de caprine, asta în condiţiile în care acum trei ani de zile toate nu totalizau 1.000 de capete. Dar se vede o creştere de la an la an, asta şi datorită subvenţiilor la nivel de zonă, subvenţii date de APIA pe alte măsuri.“

Proiecte multe, bani puţini

Fiind la a patra investitură, Iancu Panduru n-ar vrea să-i dezamăgească pe locuitorii care l-au ales primar, ci să lucreze cât mai mult şi cât mai bine în folosul lor. Planuri are, dar n-are bani. De aceea prezenţa investitorilor ar fi un plus câştigat pentru întreaga comunitate. „Având în vedere că sunt a patra oară ales, la fiecare început de mandat mi-am propus câte ceva. Până am accesat aceste fonduri am dus lipsă de bani. Colectarea banilor la bugetul local s-a făcut destul de greu, dar am făcut un pas înainte, însă au rămas şi lucruri pe care mi le-am propus, dar nu s-au putut realiza. Spre exemplu, cum în localitate avem un liceu şi elevi de şcoală generală, în jur de 600 de elevi în total, ne-am dori să construim o sală de sport pentru copii, asta pe lângă terenul de fotbal şi minifotbal. Drept pentru care am depus un proiect în 2007, prin Campania Naţională de Investiţii, necesar şi dorit de locuitori. Pe viitor mai avem un proiect pe Măsura 322, prin care toate localităţile avem un obiectiv de realizat. Avem în plan canalizarea, apa menajeră, staţia de epurare a apei, un cămin cultural şi un after-school în Plugova. Dar am spus şi mai întăresc acum: ne dorim investitori în zootehnie, în silvicultură şi în turism. Ca primar, consider că avem facilităţi ce nu pot fi neglijate de eventualii investitori şi sunt convins că şi Consiliul Local este de acord cu mine. Îi aşteptăm şi le oferim tot sprijinul!“

Patricia Alexandra POP
Paul Rogojinaru

Într-o mare parte a Europei de Est, terenurile agricole sunt uşor accesibile şi de multe ori pe întinderi mari, iar investitorii străini au profitat de avantaje şi au investit în regiune, relatează Financial Times /FT/.

Spre exemplu, cel mai mare teren închiriat în Ucraina de către grupul olandez Theeuwes, depăşeşte 250 de hectare - de 10 ori mărimea unei ferme medii din Olanda - ceea ce scade costurile de producţie considerabil.

Cei mai mulţi investitori închiriază, în loc să deţină fermele, din cauza restricţiilor aplicate încă străinilor cu privire la proprietatea asupra terenurilor într-o mare parte din regiune. Contractele de leasing sunt, de obicei, pe o durată care variază între 5 şi 15 ani, şi doar câţiva şi-au asigurat un contract pe 30 de ani.

Unul dintre aceşti investitori în regiune este Kristof Szabadhegy, un american de origine ungară care a ajuns să facă agricultură, după ce a lucrat 10 ani la grupul de consultanţă în afaceri Deloitte. În 2005, Kristof, împreună cu fratele său, au preluat o fostă fermă de stat, în ruină, din apropierea conacului familiei sale, achiziţionat la rândul său prin proceduri de faliment. Multe astfel de ferme s-au luptat să supravieţuiească după căderea comunismului, după ce a fost transformate în cooperative conduse de către săteni lipsiţi de experienţă şi de capital.

În calitate de cetăţeni ungari, cei doi fraţi au voie să deţină teren. Preţurile de aproximativ 4.000 de euro pe hectar sunt semnificativ mai mici decât în Europa de Vest, unde în anumite zone hectarul ajunge la 30.000 de euro (părţi din Benelux), explică Kristof Szabadhegy.

Investitorii au putut cumpăra clădirile fermei, maşinile agricole şi alte bunuri, în condiţiile în care restricţiile privind străinii se aplică doar dreptului de proprietate directă asupra terenurilor agricole.

În teorie, în condiţiile aderării Ungariei la UE, aceste restricţii sunt pe cale de a fi eliminate treptat. Cu toate acestea, aşa cum se întâmplă în mai multe ţări din regiune, guvernul de la Budapesta ridică noi obstacole pe fondul temerii că terenurile vor fi achiziţionate de către vecinii mai bogaţi.

O diferenţă importantă pentru investitorii din Serbia şi România este că străinilor le este permis să cumpere teren. Acest lucru s-a dovedit important pentru familia austriacă Bardeau, care a vizat zona Banatului, la graniţa României cu Serbia şi Ungaria, cu terenuri bune şi o moştenire a unui trecut în Imperiul Austro-Ungar. "Ştim cine erau proprietarii terenului", afirmă Bardeau. "Nimeni nu poate veni pe viitor să spună că este al lor", adaugă el. Familia a achiziţionat teren de la circa 14.500 de mici proprietari de terenuri şi închiriază de la alţi 1.500 - fiind nevoie de o echipă de şapte pentru a gestiona achiziţiile şi închirierile sale.

Spre deosebire de unii investitori, Tom Green, directorul executiv al Spearhead International - unul dintre cei mai mari fermieri din regiune, cu peste de 70.000 de hectare - preferă să închirieze terenuri, eliberându-şi astfel capitalul pentru investiţii. Pe de altă parte, noii investitori trebuie să investească în infrastructură şi utilaje. Spre exemplu, Spearhead a cheltuit doar anul trecut 4 milioane de euro pentru depozitarea şi irigarea terenurilor sale.

Spearhead s-a dezvoltat în parte, din Greens of Sohan, afacerea de familie a lui Green (unul din cei mai importanţi producători britanici de legume), iar operaţiunile sale se întind acum spre Polonia, Republica Cehă, Slovacia şi România.

Deşi mai multe ţări din regiune se descriu drept "coşul de pâine" al Europei, Ucraina este mai îndreptăţită decât majoritatea. Bogată în cernoziom, sau pământ negru, ţara se numără printre primii 10 exportatori de grâu la nivel mondial, fiind totodată responsabilă pentru jumătate din producţia mondială de floarea-soarelui.

Pe de altă parte, deşi îmbunătăţirea infrastructurii cu bani europeni a ajutat semnificativ, subvenţiile oferite de UE au avut şi un efect inflaţionist asupra preţurilor terenurilor. Agricultorii sunt, de asemenea, în competiţie cu investitorii financiari care văd în terenuri un bun în sine, în contrast cu un deceniu în urmă, explică Christoph Hartig, consultant pe probleme agricole.

Cu toate acestea, terenul rămâne ieftin după standardele occidentale şi, foarte important, disponibil, remarcă FT. Spre exemplu, în unele zone ale României, terenul poate fi încă achiziţionat cu 300 euro pe hectar, în timp ce în centrul Ucrainei un hectar poate fi închiriat cu 70 de euro pe an.

Sursa AGERPRES

După occidentali a venit rândul arabilor să fie interesaţi de potenţialul agricol al judeţului. Arabii vor să cumpere sute de hectare şi să înfiinţeze în judeţ ferme de oi karakul. Preşedintele Consiliului Judeţean Florin Ţurcanu se laudă că este unul dintre cei care le-a vândut arabilor oi la un superpreţ.

Tot mai mulţi străini vin să ne cumpere judeţul. Punctele de atracţie sunt agricultura şi zootehnia, puritatea produselor şi lipsa cosmetizării, acestea fiind detalii de importanţă maximă. Terenurile agricole ale ju deţului au devenit un punct de atracţie pentru străini.

Ieftine, bune şi fertilizate în mod natural, aşa au fost caracterizate loturile care în ultimii ani au trecut în proprietatea investitorilor străini.
Tendinţa s-a accentuat în ultimii ani, cumpărătorii fiind atraşi de preţurile mici, de calitatea solului care a fost ferit de fertilizatorii artificiali, care până la urmă periclitează atât calitatea produsului cât şi sănătatea consumato' Personal am vândut nişte miei arabilor cu 800 de lei bucata " Florin Ţurcanu rului, dar şi de forţa de muncă ieftină. La sate, primii care şi-au înstrăinat pământul au fost bătrânii, care nu mai aveau putere să-1 muncească.

în judeţ, aproximativ 10 la sută din suprafaţa arabilă a fost cumpărată de străini. De la italieni, austrieci, nemţi, olandezi şi chiar suedezi, dar şi unii arabi, terenurile din Bo toşani au atras capital străin pentru investiţii.

Şeful Direcţiei Judeţene Agricole, Cristian Delibaş, a declarat că, din cele aproape 300.000 hectare de teren arabil din judeţ, străinii au cumpărat 20.000 de hectare. 'Este impropriu spus că străinii au cum parat terenurile deoarece vorbim de firme româneşti cu capital străin. In jur de 20.000 de hectare de teren arabil este dfânut de străini", a precizat directorul instituţiei. Aceste terenuri cumpărate de investitorii străini sunt folosite pentru culturile mari, adică porumb, grâu, soia, rapiţă. în propor ţie de 99 la sută, străinii cultivă terenurile cunpărate.

Achiziţia de terenuri agricole a început din 2004-2005, atunci când botoşânenii îşi vindeau hectarul de teren arabil şi cu 4 milioane lei vechi.
Preţurile au evoluat mult, iar acum cel mai ieftin teren agricol costă 700-800 euro hectarul şi ajunge până la 3.000 euro, în funcţie de mai multe criterii, calitate, grad de compactare a suprafeţei. 

Preşedintele Consiliului Judeţean, Florin Ţurcanu, a afirmat că a purtat discuţii cu mai multe persoane din Arabia Saudită, acestea fiind interesate în a investi în judeţul Botoşani, arabii arătându-se atraşi atât de solurile fertile, dar şi de zootehnia din zonă. Fiorin Ţurcanu este de părere că fermierii botoşăneni vor avea numai de câştigat prin venirea arabilor la Botoşani, aceştia fiind dispuşi să investească sume importante în fermele din judeţ. 'Personal am vândut nişte miei arabilor cu 800 de lei bucata" a spus Florin Ţurcanu. Conform celor declarate de Ionică Nechifor, preşedintele Asociaţiei Moldoovis, afacerişti din Arabia Saudită şi-au exprimat interesul vizavi de rasa de oi Karakul de la Botoşani, atât datorită produselor lactate de calitate, cât şi a cărnii, pe care musulmanii vor să o ducă în Emirate, acolo unde este o delicatesă.

'Am avut discuţii cu câteva persoane din Arabia. Acestea îşi doresc să înfiinţeze ferme în judeţul Botoşani. Ei sunt foarte interesaţi de rasa Karakul, care este specială pentru ei. Încercăm să concretizăm lucrul acesta în următoarea perioadă. Eu ţin foarte mult în a investi în fermele pe care le avem noi şi să producem noi. Dacă vor înerca să investească dânşii într-o fermă prprie, în judeţul Botoşani, nu ne vom opue. Ne-am bucura dacă prin parteneriate reuşim să implicăm fermierii botqăneni în a produce şi a valorifica pe piaţa arabă", a spus Ionică Nechifor, preşedintele Asociaţiei Moldoovis Botoşani.

Sursa: Evenimente de Botosani

Ministrul Agriculturii Daniel Constantin a anunțat că statul va lua anul viitor măsuri pentru a limita achizițiile de teren agricol ce ar urma să fie făcute de străini după 2014, moment în care România este obligată să liberalizeze total piața funciară.

Ministrul a reluat astfel ideea de a transforma Agenția Domeniilor Statului (ADS) într-un "fel de jucător pe piața funciară", ce ar urma să dea aviz persoanelor fizice străine interesate de achiziția de terenuri în România.

Un astfel de scenariu a fost adus în lumina reflectoarelor în prealabil și de Stelian Fuia sau de Valeriu Tabără, predecesorii actualului ministru, scrie cotidianul Ziarul Financiar.

Măsurile pentru limitarea achizițiilor făcute de străini vin pe fondul unui interes sporit al străinilor pentru astfel de preluări. Achizițiile străinilor au fost facute pâna acum prin intermediul companiilor înregistrate local, aceasta fiind singura limitare impusă de autorități.

Singura statistică făcută publică anul trecut de Ministerul Agriculturii a aratat că investitorii controlează, în proprietate sau în arendă, circa 800.000 de hectare de teren arabil, adica 9,6% din total, menționeaza ziarul citat.

"Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că și în agricultură avem nevoie totuși de investitori. De aceea cred ca trebuie să creăm și un mediu propice pentru ca acești investitori să vină și să investească în România. Condiția este ca taxele și impozitele să fie plătite în România, iar profitul să nu fie externalizat", a adăugat Daniel Constantin, citat de Ziarul Financiar.

Printre cei mai mari investitori străini în terenuri agricole în România se numară compania italiană de asigurări Assicurazioni Generali (4.650 de hectare și 350 de hectare de viță de vie), companiile daneze Ingleby și FirstFarms (18.000 de hectare împreună), fondurile germane de investiții Germanagrar (8.000 hectare) și Agrarius (3.700 de hectare), olandezii de la DN Agrar (2.000 de vaci și 11.000 de hectare de teren), Prio Foods (25.000 de hectare), libanezii de la Maria Trading (25.000 ha) sau gigantul bancar olandez Rabobank (dețineri estimate la 12.000-15.000 ha).

Sursa: AGERPRES