Concluziile studiului prin care cercetătorii (dr. ing. Eliza Căuia, dr. ing. Adrian Siceanu, dr. ing. Oana Gabriela Vișan) de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură și-au propus să demonstreze că monitorizarea hibridizării albinelor este vitală susțin că, până în momentul de față, transformările suferite de albina românească nu sunt semnificative.

Pe baza acestei analize s-au obținut și distanțele Mahalanobis dintre grupele studiate. Pentru a compara efectul posibil al temperaturii și al Munților Carpați asupra formei aripilor probele au fost grupate pe cele două areale (intra- și extracarpatice) sau pe cele două grupe de temperaturi (cele cu o temperatură anuală de peste și de sub 9°C). În continuare, cele două perechi de grupe au fost analizate prin metoda CVA pentru a determina rata de clasificare și distanța Mahalanobis dintre forma aripii din diferite zone sau temperaturi. Succesul diferențierii a fost verificat prin validarea încrucișată de tip leave-one-out, folosind software-ul Past 3.11 [62]. Toate celelalte analize statistice au fost efectuate cu software-ul Statistica v. 13. Datele despre forma aripilor au fost comparate cu probele de referință obținute de la Banca de date morfometrice a albinelor din Oberursel, Germania. Aceste probe au constat din imagini cu aripi de albine aparținând a 15 familii de albine de rasă A. m. carnica și 2 familii de albine de rasă A. m. macedonica. Pentru identificarea albinelor din România este necesar să se utilizeze software-ul IdentiFly, în conformitate cu explicațiile furnizate de Nawrocka și colaboratorii.

Analiza canonică a variației arată că forma aripii (reprezentată de 34 scoruri principale) la albinele din România este foarte diferită de cea a probelor de referință din rasa A. m. carnica și A. m. macedonica, probe obținute de la Banca de Date Morfometrice din Oberursel. Diferențe semnificative s-au obținut și între cele două areale, intra- și extracarpatice (MANOVA, doi factori, factorul areal: Wilks’ lambda = 0.35, p 0.0001), dar și între albinele colectate înainte de anul 2000 și cele colectate după acest an (MANOVA, doi factori, factorul perioadă: Wilks’ lambda = 0.39, p 0.0001). Și în cazul interacțiunii dintre cei doi factori diferențele au fost semnificative (deși mai scăzute) (MANOVA, doi factori, interacțiunea areal* perioadă: Wilks’ lambda = 0.75, p = 0.0340).

Rezultatele obținute ne arată că, în general, albinele din România sunt mai asemănătoare cu A. m. carnica decât cu A. m. macedonica. Mai mult, asemănarea cu A. m. carnica a fost mai mare în probele provenite din arealul intracarpatic comparativ cu cele din arealul extracarpatic. Pe de altă parte, asemănarea cu A. m. macedonica a fost mai mare în probele provenite din arealul extracarpatic. Diferențele dintre probele provenite din cele două zone (intra- și extracarpatice) sunt localizate mai mult în partea de mijloc și în cea anterioară a aripii. Pe de altă parte, diferențele dintre probele mai vechi de anul 2000 față de cele mai noi s-au identificat în partea distală, posterioară și proximală a aripii.

Diferențele dintre probele intra- și extracarpatice colectate înainte de anul 2000 sunt mai mari față de cele dintre probele de dată mai recentă. Totuși, aceste diferențe au fost mai mari decât diferențele dintre probele mai vechi și mai noi, respectiv dintre cele două zone studiate. Aceste rezultate ne arată că, în timp, populația de albine din arealul intracarpatic va fi mai puțin asemănătoare cu referința A. m. carnica și mai asemănătoare cu referința A. m. macedonica. Pe de altă parte populația extracarpatică va deveni în timp mai puțin asemănătoare cu ambele referințe A. carnica și A. macedonica.

Când probele de colecție și cele contemporane au fost comparate, distanța Mahalanobis dintre areale, ridicată la pătrat, a fost de 9.02. Analiza discriminantă liniară ne-a permis să clasificăm corect în proporție de 85.28% probele colectate din zonele intra- și extracarpatice, prin validare încrucișată. Probele clasificate greșit au fost situate nu numai în apropierea granițelor dintre cele două zone, ci și în interiorul acestora. Când probele au fost grupate în funcție de temperatura anuală (sub și peste 9°C), distanța Mahalanobis ridicată la pătrat, dintre probele separate pe grupe de temperaturi, a fost de 1.79. În acest sens, analiza discriminantă liniară a clasificat corect, prin validare încrucișată, 58.88% dintre probe. Temperatura anuală s-a corelat negativ semnificativ cu latitudinea (corelația Pearson: r = −0.54, p 0.0001), cu longitudinea (corelația Pearson: r = −0.17, p = 0.0201) și cu altitudinea (corelația Pearson: r = −0.93, p 0.0001). De asemenea, s-a stabilit o relație semnificativ pozitivă între forma aripii și latitudine (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.39, p 0.0001), longitudine (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.60, p 0.0001), altitudine (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.69, p = 0.0011) și temperatura medie anuală (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.62, p 0.0001). Indicele cubital a fost diferit în mod semnificativ între cele două areale intra și extracarpatice (ANOVA, doi factori, factorul areal: F(1,193) = 8.37, p = 0.0042), dar nu s-au înregistrat diferențe semnificative între albinele colectate înainte și după anul 2000 (ANOVA, doi factori, factorul perioadă: F(1,193) = 2.04, p = 0.1539). La interacțiunea dintre cei doi factori nu s-au constatat diferențe semnificative.

Laura ZMARANDA