Viticultura și vinurile n-au fost chiar preocupări pentru cei care au decis soarta agriculturii în general, în ultimii 30 de ani. Iar fără susținere substanțială din partea statului, cei care se încumetă să înceapă afaceri în acest domeniu pătrund greu pe o piață unde concurența este mare. Iar, dacă reușesc să pătrundă, le este dificil să se mențină.

După o viață de cultură mare, fermierul Ion Bălan din localitatea Baia, județul Tulcea, a pariat și pe viță-de-vie. Ba, mai mult decât atât, a transformat un vechi grajd din anii ’60 într-o cramă de toată frumusețea care arată ca o farmacie. Vinurile produse în Crama Hamangia spun poveștile locului, una dintre poveștile spuse fiind multiculturalitatea Dobrogei, căci aici regăsim aproape 20 de etnii și toți trăiesc în deplină armonie, așa cum, de altfel, a spus și Regele Carol I, la 1878. De altfel, una dintre gamele de vinuri ale Cramei Hamangia se cheamă Kultura, de la cultura viței-de-vie care este foarte veche în Dobrogea, dar și de la multiculturalitatea Dobrogei, căci aici avem în jur de 17-19 etnii. „Sunt dobrogean și îmi amintesc că mereu ne-am înțeles bine și cu rușii lipoveni, și cu italienii, și cu grecii, și cu turcii și cu tătarii”, își amintește Ion Bălan. Celelalte două sortimente de vinuri produse în cramă sunt Pagaia și Ataman.

Din 2.100 de hectare, 48 sunt cu viță-de-vie

Suprafața totală lucrată de fermierul Ion Bălan este de 2.100 de hectare, din care 48 de hectare sunt cu viță-de-vie – 46 de hectare cu vie pentru vin și 2,3 hectare cu soiuri de masa, 2 hectare cu nuci franțuzești și restul de 2.050 de hectare reprezintă cultură mare. Plantația viței-de-vie a fost înființată prin Programul de Reconversie în 2010-2011, mai puțin sistemul de irigații, care a fost realizat prin efort propriu. „La capătul fiecărei parcele de vie am plantat nuci care au atât rolul de a proteja împotriva vânturilor, cât și un aspect plăcut“, explică fermierul.

Perdea forestieră și bazine pentru irigat

În afară de perdeaua forestieră de nuci, fermierul a rezolvat și problema irigațiilor prin curățarea și amenajarea gropilor în care se depozitau gunoaie. „Între cele două sole de vie erau gropi pentru depozitarea gunoaielor, le-am curățat și le-am reprofilat. Vor fi bazine pentru irigarea viei și pe viitor le voi popula și cu pește. Toată lumea se gândește la un pește și un vin, că doar suntem aproape de Deltă“, spune fermierul. Și cum peștele merge bine cu vinul alb, care se bea și mai ușor vara, cele mai multe soiuri cultivate sunt de vin alb, respectiv Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Muscat Ottonel, Fetească Regală, Riesling Italian, Riesling de Rin. Doar două soiuri de struguri pentru vinuri roșii se cultivă aici, și anume Cabernet Sauvignon și Merlot.

Marketingul și vânzările, provocările cele mai mari

Dacă la cultura mare partea de valorificare nu-i dă bătăi de cap, când vine vorba de vinuri fermierul spune că aici lucrurile se complică din cauza problemelor de marketing și vânzare. „Vinul este produsul care se găsește în cele mai multe sortimente peste tot în magazine, este un domeniu extrem de concurențial pentru că avem vinuri din întreaga lume și ca să pătrunzi pe piață este foarte greu și apoi trebuie să te menții. Asta înseamnă calitate, un raport foarte bun calitate-preț și nu sunt admise greșelile. Aici, dacă ai greșit o dată, trebuie să o iei de la început, asta dacă o mai poți lua de la început“, explică Ion Bălan. Chiar dacă este complicată pătrunderea și menținerea pe o piață tot mai concurențială, solul, apa, soarele, altitudinea și brizele plăcute ale mării, specifice zonei lacunare Razim-Sinoe, sunt principalele elemente care fac ca potențialul plantației viticole Hamangia să fie unul deosebit, iar gustul vinurilor să fie unul de neuitat.

Dacă vița-de-vie a fost cultivată în 2010-2011, vinificarea în crama proprie a început în 2016, vinurile produse aici beneficiind de implicarea unei echipe tinere, oenologul și șeful cramei fiind tineri de până în 30 de ani. Proprietarul cramei intenționează să dezvolte și turismul viniviticol, Crama Hamangia aflându-se chiar pe traseul dintre litoral către Delta Dunării.

Pe lângă mare, Deltă și cei mai vechi munți, în Dobrogea mai sunt și alte atracții despre care se poate povesti la un pahar de vin...  Una dintre acestea este Cetatea Enisala, o fortăreață suspendată pe un colț de piatră, chiar în buza lacului Razelm, pe vremuri un golf al Mării Negre. Cetatea pare să păzească locurile acestea binecuvântate de Bunul Dumnezeu, locuri în care pot fi admirate păsări de apă ce ne amintesc că ne aflăm la limita de sud a Rezervației Biosferei Delta Dunării. Unică prin faptul că este singura cetate medievală păstrată în Dobrogea, Enisala a fost ridicată de genovezi în a doua jumătate a anilor 1.200. Genovezii au decis să ridice cetatea pe locul așezării antice Heracleea, iar scopul fortăreței era acela de a superviza rutele comerciale, pe apă și pe pământ, care uneau coloniile genoveze de la Isaccea sau Chilia de metropolă.

Cetatea Enisala a fost cucerită de otomani în anul 1388, de atunci datând și prima atestare a numelui Enisala (Yeni Sale – Satul Nou). Deși mici, Munții Măcinului păstrează toate caracteristicile unor munți, aici găsindu-se abrupturi montane de 200 de metri și o biodiversitate pe metru pătrat cum rar se găsește în alte părți prin Europa. De altfel, Parcul Național „Munții Măcinului“ este singurul din Europa unde putem găsi șase ecosisteme diferite: păduri, pajiști, tufărișuri, grohotișuri, mlaștini, stâncării, situri arheologice. Aici, pe cele 11.000 de hectare, găsim 50% din flora țării, dintre care peste 70 de specii sunt plante protejate ca specii rare sau vulnerabile și aproape 30 sunt endemice pentru această regiune. Dar atracțiile nu sunt doar acestea, Dobrogea oferind câte puțin din toate tuturor exploratorilor dornici de peisaje inedite și locuri pentru care să revină. Iar cine vizitează Dobrogea cu siguranță revine. Chiar și pentru un pahar de vin și o poveste la asfințit...

Simona-Nicole DAVID