La Focuri, o comună care se află la aproximativ 40 de kilometric de Iași, un mare fermier împătimit a instaurat o adevărată „dinastie“, prin cei doi fii ai săi. Vorbim despre ferma familiei Ștogrincă care duce mai departe pasiunea de o viață pentru plante, animale, pentru agricultură în general. Cel mai tânăr membru al familiei este Constantin Petronel, care a decis să devină fermier cu acte în regulă la ferma care îi va fi lăsată moștenire de familie.

Un adevărat imperiu clădit în 20 de ani

Constantin Petronel Ștogrincă, tânărul de 20 ani din comuna Focuri, județul Iași, student la Facultatea de Agricultură din Iași, ne-a vorbit despre istoria îndelungată a fermei sale, care în prezent a ajuns să aibă 1.100 ha teren arabil, un efectiv de 250 de vaci Red Aberdeen Angus și 150 ha pășune și, bineînțeles, tractoare și utilaje agricole de ultimă generație.

„Povestea noastră a început în anii 2000, când tata făcea comerț cu floarea-soarelui. În anul 2003, a cumpărat primul tractor UTB 650, iar cu el a început prestarea serviciilor în localitate. Mergând bine această activitate pe atunci, în fiecare an își cumpăra câte un UTB 650, ajungând la patru tractoare de acest model. Oamenii din localitate, știindu-l om serios și muncitor, veneau la noi acasă să ne dea pământul în arendă; tatăl meu nici măcar nu știa cum să reacționeze, dacă e sau nu bine ceea ce face. În 2006, a înființat o firmă de agricultură și s-a decis să continue pe acest drum, neștiind absolut nimic despre ceea ce înseamnă agricultura. Dar cu multă muncă, seriozitate și un vis… a luat această muncă ca pe un mod de viață. Ah, am uitat să vă spun și de pasiunea tatălui meu pentru animale. El de la vârsta de 14 ani muncea la CAP (n.r. Cooperativa Agricolă de Producție, o formă de organizare a agriculturii apărută după 1960, care era controlată de stat și presupunea o colectivizare forțată), mulgând văcuțe și făcând tot ce este necesar într-o fermă de animale. Încă de atunci și-a propus ca toată viața lui să facă ce știe el mai bine, să muncească cu dragoste și determinare pentru că asta e fericirea lui. Iar astăzi munca sa a dat roade, ajungând la 1.100 ha teren arabil și un efectiv de 250 de vaci Red Aberdeen Angus, precum și 150 ha pășune, tractoare și utilaje de ultimă generație, având tractoare de la 130 CP până la cel mai mare de 400 CP. Lăsând toate acestea la o parte, vârsta tatălui meu își pune amprenta, după 30 de ani de muncă zilnică fără pauză e greu, dorindu-și, ușor, ușor, să se retragă și să-și pună încrederea în mine și în fratele meu mai mare“, ne spune Constantin Petronel Ștogrincă.

Red Aberdeen Angus este o rasă de taurine crescută pentru producția de carne, care în prezent are o mare răspândire în întreaga lume, fiind apreciată pentru carnea deosebit de gustoasă. Este de culoare roșie, fără coarne, cu greutate corporală a vacilor de 500-550 kg și randament la tăiere pentru animalele îngrășate de 65-70%. În timpul anotimpului călduros animalele se țin la pășunat cu gard electric, iar pe timpul iernii nu necesită adăposturi performante, putând fi ținute și în aer liber. Furajarea constă în amestecuri de lucernă și fân, suplimentate, dacă este cazul, cu porții de cereale (tain).

Conectat cu natura, în fiecare zi, de la răsărit până la apus

Deoarece s-au născut, au trăit și au rezonat cu acest domeniu cei doi frați nu se văd făcând altceva, iar pe lângă asta au o dorință aprigă și o ambiție puternică, să nu își dezamăgească familia și să ducă la apogeu acest business.

„Familia mea e îndrăgostită de tot ce înseamnă natură, de câmp, animale și culturi agricole. Mulți ne vor arăta cu degetul și vor zice «ce viață frumoasă duc». Da, într-adevăr, nu ne putem plânge de acest aspect, dar când suntem pe câmp 7 zile din 7, câte 12-14 ore pe zi, stând în soare, vânt, frig și ploaie, altfel stau lucrurile. Doar gândiți-vă la faptul cât de greu a fost să te apuci de agricultură fără nici măcar o bucată de sârmă în curte și fără să știi ce înseamnă agricultura, apoi să clădești un imperiu în 20 de ani, fără ajutorul nimănui. Ce poate fi mai frumos decât să lucrezi într-un așa domeniu? Să fii conectat la natură, să vezi în fiecare zi răsăritul și apusul soarelui, să te bucuri de momentele petrecute alături de familie și angajați. E minunat! Bineînțeles, este o afacere de viitor, care, zic eu, nu are sfârșit și nici nu ar trebui să aibă vreodată vreun sfârșit“, încheie tânărul fermier ieșean Constantin Petronel Ștogrincă.

Beatrice Alexandra MODIGA

MADR a postat în transparență decizională un proiect de Ordonanță de Urgență prin care se instituie o schemă de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovinelor de carne și al bivolițelor, în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

Valoarea estimată a schemei de ajutor este de 79.427.740 lei, echivalentul sumei de 16.100.000 euro, iar numărul estimativ al potențialilor beneficiari este de 6.000. Estimarea s-a realizat raportat la:

• Un efectiv de circa 150.000 capete bovine de carne:

100 euro/cap x 150.000 capete= 15.000.000 euro, respectiv  73.900.500 lei

• Un efectiv de circa 11.000 bivolițe

100 euro/cap x 11.000 capete = 1.100.000 euro, respectiv 5.419.370 lei

Cuantumul propus pentru ajutorul de stat este de 100 euro/cap bovină carne/bivoliță. 

Măsura are la bază prevederile pct. 62 din Comunicarea Comisiei Europene de modificare a Cadrului temporar de criză și de tranziție pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei.

Astfel, se va institui o schemă de ajutor de stat cu caracter temporar pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovinelor de carne și al bivolițelor din perioada 1 octombrie 2022 – 31 martie 2023, în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, valabilă până la data de 30 iunie 2024, în scopul compensării pierderilor generate de creșterea prețurilor la furaje, combustibil și alte costuri.

Beneficiari ai schemei pot fi: crescători de animale - persoane fizice, persoane juridice, întreprinderi individuale sau familiale, persoane fizice autorizate,  precum și societăți agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare, care au în posesie permanentă bovine de carne și/sau bivolițe, înscrise în BND, în calitate de proprietar de animale şi/sau proprietar de exploatație.

Informații suplimentare

CONDIȚIILE DE ELIGIBILITATE :

• Să dețină la data de 31 martie 2023 bovine de carne și/sau bivolițe cu vârsta de minimum 12 luni, în exploatație cu cod ANSVSA și/sau în exploataţiile asociaţiilor/cooperativelor/grupurilor de producători în care au fost transferate temporar, înscrise în BND;
• Bovinele de carne și bivolițele pentru care se solicită ajutor de stat trebuie să fie înscrise/înregistrate în registrul genealogic al rasei, secţiunea principală sau suplimentară;
• Existența, în ziua anterioară datei de începere a perioadei de depunere a cererii, a cel puţin 50% din numărul de bovine de carne și/sau bivolițe deținut la data de 31 martie 2023.

Valoarea totală care poate fi acordată pentru fiecare întreprindere care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole nu va depăși echivalentul în lei a 280.000 euro.

Cursul de schimb valutar euro/lei pentru calcularea valorii totale maxime / cuantumului este cel comunicat de Banca Națională a României la data de 1 august 2023, respectiv de 4,9334 lei/euro. 

Perioada de depunere este de 30 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, iar termenul de plată propus este 30 iunie 2024.

Fondurile provin de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2024.

Proiectul poate fi consultat aici: https://www.madr.ro/proiecte

Sistemele și tehnologiile de îngrășarea a rasei Aberdeen Angus pot fi clasificate după mai multe criterii, și anume: vârsta animalelor la valorificare, sistemul de întreținere și gradul de intensivizare a procesului de îngrășare.

Așadar, trebuie să se țină seama de mai multe particularități.

Vârsta animalelor la valorificare se referă la: îngrășarea vițeilor până la vârsta de 100-150 zile; a tineretului mascul până la vârsta de 12-18 luni; a mânzaților și a tineretului femel reformat de la reproducție până la vârsta de 18-30 luni; recondiționarea sau îngrășarea taurinelor adulte.

Procesul de îngrășare se face în stabulație și pe pășune, dar se practică și îngrășarea mixtă.

De asemenea, în funcție de gradul de intensivizare a procesului de îngrășare, aceasta poate fi: îngrășare intensivă, îngrășare semiintensivă și îngrășare extensivă.

Prin îngrășarea în sistem intensiv se urmărește realizarea unor sporuri zilnice mari, prin valorificarea potențialului biologic de creștere. Tineretul taurin poate realiza, în primul an de viață, 60-65% din greutatea adultului, în condiții optime de hrănire și întreținere. Printr-o hrănire corespunzătoare în raport cu vârsta, fermierul are ca scop dezvoltarea maximă a părților corpului cu importanță deosebită pentru producția de carne: pulpa, crupa, șalele și o dezvoltare mică a tubului digestiv.

În cazul exploatației, vițeii sunt preluați de la ferme de creștere la vârsta de 180 de zile. Furajarea este diferențiată pe faze de creștere. Perioada de îngrășare durează atât timp cât se manifestă capacitatea animalului de a depune carne și grăsime cu un consum economic de hrană pentru 1 kg/spor. Prin scurtarea perioadei de îngrășare se obține o producție mai mică de carne, cu o valoare nutritivă mai redusă, prelungirea duratei de îngrășare ducând la obținerea unei cărni grase, cu un consum prea mare de hrană. Nu toate rasele dau rezultate bune la acest sistem de îngrășare.

Înainte ca animalele să fie transportate, se efectuează tratamentele antistres specifice, iar, dacă durata transportului depășește 6 ore, se recomandă și administrarea unor medicamente cu efect tranchilizant. Transportul trebuie să fie rapid, reducându-se în acest fel stresul de transport. În funcție de vârsta animalelor, se pot folosi și autocamioane cu prelată. Transportul va fi însoțit de certificatul sanitar-veterinar și fișa zootehnică a lotului de viței preluați, care cuprinde: proveniența, numărul de viței, tratamentul imuno-preventiv executat și tratamentul antistres.

După ce tăurașii ajung în îngrășătorie, se execută deparazitarea și lotizarea animalelor, repartizarea acestora pe adăposturi, compartimente și boxe, hrănirea și un nou tratament antistres. Pe parcursul procesului de îngrășare, la date precis stabilite și în conformitate cu un protocol sanitar-veterinar specific, se execută vaccinarea animalelor (antivirală, antipasteurelică, anticărbunoasă, antileptospirică etc.)

Planul de îngrășare cuprinde:

– vârsta și masa corporală de preluare a materialului biologic;

– vârsta și masa corporală de valorificare;

– delimitarea în timp a perioadelor tehnologice de îngrășare;

– sporul mediu zilnic;

– consumul specific proiectat și greutatea medie individuală în fiecare perioadă tehnologică.

Se stabilește, de asemenea, intervalul de timp la care se face controlul modului în care se desfășoară procesul de îngrășare (se stabilesc: boxele de control; data și condițiile în care se execută cântărirea tăurașilor din boxele de control etc.).

Pe baza planului de îngrășare se proiectează: asigurarea materialului biologic, tehnologia de întreținere, necesarul de forță de muncă, tehnologia de hrănire, asigurarea furajelor și rentabilitatea îngrășării.

Însușiri morfo-productive ale Rasei Aberdeen Angus

• are o dezvoltare redusă, hipometrică, 118-120 cm și o greutate de peste
• 500-550 kg;
• conformație de tip brevimorf;
• membre scurte;
• schelet fin;
• animal de tip akeratos (fără coarne);
• robă neagră;
• rasă precoce 26-28 luni, 24 kg la naștere şi foarte rar întâlnite fătări distocice;
• tăurașii la îngrășat au SMZ de 1.200-1.300 g, iar la 15-18 luni ajung la 600 kg. Nu se recomandă îngrășarea peste 19 luni pentru că se depune grăsime nedorită în maniamente;
• cel mai mare randament la tăiere 60-65%, extremități foarte reduse;
• constituție robustă;
• temperament liniștit;
• rezistență la frig.

Anca LĂPUȘNEANU

Mihai Petcu: „În aproape 60 de ani, niciunul nu a fost așa dificil ca 2022“

Dură prin realitatea pe care o prezintă, dar foarte bine ancorată în situația zilelor noastre. Asta este definiția pentru declarația pe care Mihai Petcu, medic veterinar și manager de fermă de vaci de lapte de 60 de ani, un fel de Dalai Lama al crescătorilor de bovine, ne-a dat-o. Agroindustriala Pantelimon nu are nevoie de prezentare. Vorbesc pentru ea toți anii aceștia în care a rămas în picioare, în vreme ce toate celelalte, cca 40 de ferme din jurul Capitalei, constituite în „centura laptelui“, au dispărut. Nu poți face o retrospectivă a ultimilor ani zootehnici fără să discuți cu Mihai Petcu.

A fost o lipsă totală de respect a conducătorilor față de acest sector

„Nu a plouat, porumbul s-a dezvoltat foarte puțin, nu a legat și atunci am făcut un siloz fără valoare nutritivă. A trebuit să cumpărăm cereale ca să îl completăm și să fie bun pentru consum și să avem niște producții corespunzătoare. A trebuit să cheltuim mulți bani, dar am reușit să ne asigurăm necesarul de furaje și vom trece cu bine peste această iarnă.

Dacă prezinți simplist costurile de producție, pot să vă spun așa: înainte de Revoluție, cu un litru de lapte luam trei litri de motorină, acum cu trei litri de lapte luăm unul de motorină. Asta arată că în fermele zootehnice costurile de producție au crescut cu 30-40% până acum. Carburanții sunt scumpi, prețul inputurilor a crescut extraordinar de mult, iar prețul laptelui s-a mărit poate doar cu 2-3% față de prețurile anterioare. Viitorul este foarte dur, în sensul că va trebui să depunem niște eforturi foarte mari ca să putem supraviețui, nu să prosperăm.

Vacile au fost defavorizate față de toate celelalte categorii care au primit ajutor economic, în sensul că numai un procent din numărul de vaci a primit subvenție. O altă greșeală este că, dacă acum 5-6 ani aveai 3.000 de tăurași la îngrășat și luai subvenție, tăurașii erau în Arabia vânduți ca friptură. La vaci de lapte nu se dă subvenție pentru toate capetele. Efectivele au scăzut îngrijorător, de la 7 milioane de vaci de lapte, cât aveam la Revoluție, a mai rămas doar 1 milion, și acesta în scădere.

Fără vacile de lapte nu putem trăi. Agroindustriala Pantelimon este singura unitate din 42 de ferme care au fost în jurul Capitalei, aparținând IAS-urilor și CAP-urilor. Restul erau vaci ale țăranilor. Noi am reușit atâția ani de la Revoluție să supraviețuim și sperăm să o ducem înainte.

Cel mai dur adevăr legat de anul 2022 este că a fost o lipsă totală de respect a conducătorilor față de acest sector. Lipsă de respect pentru că nu am văzut nimic care să arate că existăm. Dacă vom continua să disprețuim vaca, această specie fantastică pentru omenire, vom suferi o pierdere uriașă. Gândiți-vă că scrisorile celor de acasă către fiecare român de pe front începeau cu „a fătat vaca“. Așa cei care luptau în război aveau certitudinea că cei de acasă aveau ce mânca. Nu știu dacă o să înceapă vreun război sau dacă în acest caz o să scrie cineva de pe front «ați prins gândacii sau râmele?»“

Efectivele de bovine şi efectivul matcă existente la 1 iunie 2022, față de 1 iunie 2021

„Cred deviem extraordinar de mult și schimbarea este opusă, nu parțială, nu doar cu câteva grade. Asta nu va duce la nimic bun“.

„Au fost cheltuieli suplimentare pentru fermieri, iar cel mai grav este faptul că mulți au trebuit să renunțe la această activitate. Acest lucru se întâmplă și într-o conjunctură psihologică proastă, aceea de a face propagandă pentru a elimina vaca sub pretextul că este ființa care poluează cel mai mult“.

• La 1 iunie 2015, față de aceeaşi dată a anului 2014, efectivele de bovine au crescut atât pe total, cât şi ca efectiv matcă, cu 0,4%, respectiv cu 0,6%. La 1 iunie 2016, faţă de aceeaşi dată a anului 2015, efectivele de bovine au crescut cu 0,2% atât pe total, cât şi la efectivul matcă.
• Până în momentul de față au fost singurii ani în care s-a înregistrat o creștere a efectivelor. Începând cu 2017, efectivele de bovine au înregistrat o scădere constantă.
• La 1 iunie 2017, faţă de aceeaşi dată a anului 2016, efectivele de bovine au scăzut cu 3,3% pe total şi cu 2,5% la efectivul matcă.
• Efectivele de bovine la 1 iunie 2018, faţă de aceeaşi dată a anului 2017, au scăzut cu 0,5% pe total, iar efectivul matcă cu 0,2%.
• Efectivele de bovine existente la 1 iunie 2019 au scăzut faţă de aceeaşi dată a anului 2018, cu 2,0% pe total şi cu 1,6% la efectivul matcă
• Efectivele de bovine existente la 1 iunie 2020 au scăzut cu 2,4% pe total şi cu 1,7% la efectivul matcă, faţă de 1 iunie 2019.
• Efectivele de bovine existente la 1 iunie 2021 au scăzut cu 2,6% pe total şi cu 0,7% la efectivul matcă, faţă de 1 iunie 2020.
• Efectivele de bovine existente la 1 iunie 2022 au scăzut cu 0,7% pe total şi cu 0,9% la efectivul matcă, faţă de 1 iunie 2021.

Analizând distribuţia pe regiuni de dezvoltare, se constată că ponderea efectivelor de bovine existente la 1 iunie 2022, față de aceeași dată a anului 2021, a crescut în regiunile Centru (+0,3 puncte procentuale), Nord-Est, Vest şi Nord-Vest (+0,1 pp.), a scăzut în regiunile Sud-Vest Oltenia (-0,3 pp.), Sud Muntenia (-0,2 pp.) şi Sud-Est (-0,1 pp.), iar în regiunea București-Ilfov a rămas constantă.

Laura ZMARANDA

Tânărul crescător de bovine vasluian Dimitrie Andrei Druțu, de doar 20 ani, este sufletul unei ferme de bovine Red Angus din comuna Șuletea, județul Vaslui. Tânăr şi energic – aşa poate fi caracterizat, pe scurt – Andrei Druțu este mic fermier într-o zonă în care nu rezistă decât oamenii puternici şi chibzuiţi. Viaţa este grea, iar micii fermieri nu îndrăznesc să se gândească la afaceri de mare anvergură, preferând politica paşilor mărunţi. După cum vom vedea, o investiţie se limitează la câteva vaci, o suprafață de teren arabil, eventual câteva utilaje mici.

Investiție amortizată în trei ani

Andrei împreună cu familia administrează o suprafață de 200 ha teren agricol și 35 ha pășune. Începând cu anul 2018 familia Druțu a achiziționat un lot de 20 de vițele rasa Red Angus din Germania, iar pentru o mai bună performanță vițelele au fost însămânțate artificial cu material genetic de calitate, obținând astfel exemplare deosebite în decursul acestor ani. În prezent, efectivul are 60 de capete. Investiția în lotul de animale, în anul 2018, a fost de 30.000 euro. Masculii au fost vânduți pentru reproducție la diferite ferme mari de Red Angus din țară, precum și vițelele, prețurile variind între 2.000 și 2.500 euro masculul și 1.600 euro vacile. Investiția a fost amortizată după vânzarea primului lot de tineret bovin, într-un interval de 3 ani.

Pasiunea se moștenește

„Din copilărie cred că am devenit «mic fermier», am moștenit pasiunea pentru agricultură de la tatăl meu, care a înființat ferma în anul 2011. La început a fost arendată o suprafață de 60 hectare de teren arabil, 30 hectare pășune. Ulterior a fost cumpărată o parte din fosta fermă zootehnică din comună. În perioada 2011-2018, domeniul de activitate al fermei a fost achiziția de tineret bovin, cu greutate între 200-250 kg, îngrășarea acestora și exportul la fermele din țările arabe. În tot acest timp ferma s-a dezvoltat, am investit în achiziționarea de utilaje agricole performante și construirea de noi adăposturi pentru animale, dar am fost preocupați și de mărirea suprafeței de teren. În prezent avem o suprafață de 200 hectare teren agricol și 35 hectare pășune“, specifică crescătorul vasluian.

Se vrea o fermă bio...

Pornid de la premisa că ,,niciun lucru important nu poate fi realizat fără pasiune și dăruire“, tânărul crescător vasluian le recomandă celor care doresc să investească în această rasă de bovine să o facă cu încredere. „Costurile cu furajarea și forța de muncă sunt minime, iar investiția poate fi recuperată într-un interval relativ scurt de timp. În viitor ne dorim extinderea fermei atât din punctul de vedere al creșterii suprafeței de teren, cât și al numărului de bovine. Pentru mine, ca tânăr fermier, acest domeniu reprezintă o provocare continuă, plină de acțiune, care aduce satisfacție personală, fapt ce mă face să-mi doresc să continui și să perseverez zilnic. Am ales această cale din pasiunea pentru natură și a tot ce ne înconjoară, datorită prestigiului meseriei ce datează încă de la începuturi și, nu în ultimul rând, pentru că doresc să comercializez animale ce provin din rase pure, crescute bio.“

Aberdeen Angus este o rasă de taurine crescută pentru producția de carne, care în prezent are o mare răspândire în întreaga lume, fiind apreciată pentru carnea deosebit de gustoasă. Este de culoare roșie sau neagră, fără coarne, cu greutate corporală a vacilor de 500-550 kg și randament la tăiere pentru animalele îngrășate de 65-70%. În timpul anotimpului călduros animalele se țin la pășunat cu gard electric, iar pe timpul iernii nu necesită adăposturi performante, putând fi ținute și în aer liber. Furajarea constă în amestecuri de lucernă și fân, suplimentate dacă este cazul cu porții de cereale (tain).

Beatrice Alexandra MODIGA

De curând am ajuns în comuna Gârceni, județul Vaslui, pe pajiștile înverzite după ultima bură de ploaie, la ferma de bovine Angus a familiei Scutelnicu. Gazdele noastre, Ana și Sorin, ne-au făcut un tur al fermei. Sorin, medic veterinar de profesie, spune că din anul 2010 a optat pentru creșterea rasei Angus.

Ferma de vaci Black Angus este o afacere profitabilă în România? În ce constă succesul unei astfel de afaceri? Cum creștem vaca de carne Angus? Sunt întrebări la care vom afla răspunsul în materialul următor.

Angus este o rasă care mănâncă orice, este rezistentă condițiilor climatice din zona noastră, iar fătările sunt foarte ușoare. În ceea ce privește efectivul de animale, avem cca 170 de capete, suficient pentru o fermă de familie“, adaugă Sorin Scutelnicu.

Succesul afacerii într-o fermă de vaci Angus stă în ambiția și pasiunea pe care le regăsim la cei doi vasluieni. Și pentru că zootehnia și agricultura nu se exclud, familia Scutelnicu are în exploatare 160 ha de teren, din care cca 50 ha sunt pășunile pe care stau animalele.

Ana Scutelnicu ne-a spus că anul 2022 este atipic, greu din cauza faptului că în zonă precipitațiile au fost reduse. „Pe partea vegetală am înregistrat și la culturile din toamnă și la cele din primăvară calamități, dar sperăm ca în fiecare an să rămânem pe linia de plutire. Nădăjduim ca măcar animalele să le dăm la un preț bun. Pe viitor nu ne dorim să mărim numărul de animale, ci poate chiar să-l micșorăm puțin, să fie o medie de 100 de capete. În momentul în care te extinzi automat cresc și costurile, depinzi de mai mulți oameni. Totodată, aici în zona noastră este o problemă cu forța de muncă, zootehnia este grea, de aceea nu vin foarte mulți tineri în acest domeniu pentru că nu este unul ușor. Și nimic nu este ușor! Și pasiunea și câștigul ne motivează să mergem mai departe, este o afacere, ambele trebuie împletite. La un moment dat sunt foarte multe momente grele în care îți spui că vei renunța, dar intervine pasiunea și nu poți să renunți, mai încerci o dată.“

După înțărcare vițeii din fermă ajung la îngrășătorii din județele Vaslui și Cluj. „Anul trecut am valorificat carnea de Angus la 13,5 lei/kg + TVA, dar anul acesta sperăm la un preț de 16 lei/kg+TVA. În agricultură și în zootehnie sunt ani și ani! Am valorificat în mai multe locuri, chiar și în zona Constanței, unde am vândut arabilor. Noi avem animalele înscrise în Registrul genealogic și beneficiem de sprijinul cuplat, dar suntem mai puțin încurajați față de ceilalți fermieri din Uniunea Europeană. Asta este o altă poveste, într-adevăr, nu se compară subvenția pe care o ia un fermier crescător de Angus din alt stat al Uniunii Europene cu subvenția pe care o primim noi în România, dar nu putem spune că statul nu ne ajută“, ne specifică Sorin Scutelnicu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Lucian Frățilă împreună cu familia sa deține în Șeica Mare, Sibiu, o fermă de vaci Black Angus în rasă pură. Ideea de a înființa o astfel de fermă s-a concretizat într-o afacere profitabilă, de aceea este recomandat ca fermierii din această zonă mirifică, cu pășuni naturale din Mărginimea Sibiului, să îi urmeze exemplul.

Este o rasă ușor de întreținut

Afacerea familiei Frățilă este în plină dezvoltare acum, dar debutul din 2017 a fost asigurat de doar patru exemplare achiziționate de la o fermă din Agnita. Practic, cu aceste patru animale s-a pus baza afacerii de astăzi care mizează pe trăinicie și calitate. Ulterior, în același an, fermierul, despre care cunoscuții spun că ar avea un simț dezvoltat al afacerilor, a mai achiziționat încă șase bovine. 

În prezent, Lucian are un efectiv de 56 de exemplare, 20 de vaci aflate efectiv în producție și restul diferite categorii: de tineret la îngrășat, pentru reproducție etc.

„Am ales rasa Angus pentru că este mai ușor de întreținut. În cazul creșterii ei fermierul nu este condiționat de un program fix cum este cazul în sectorul de creștere a vacilor de lapte. În plus, o mare parte a anului bovinele Angus pot fi ținute pe pășune. Doar în lunile geroase de iarnă acestea stau într-un grajd deschis care le oferă posibilitate de a ieși oricând afară.“

Chiar dacă în România nu există mulți consumatori de carne de vită Angus, marfa lui Lucian Frățilă este apreciată, iar vânzările sunt considerabile. Tăurașii destinați sacrificării sunt comercializați către firme mari din Agnita sau la Blaj.

Dezvoltarea s-a bazat pe două proiecte

Fermierul ne-a prezentat și un plan scurt de afacere. „Un fermier care vrea să înceapă o astfel de afacere trebuie să știe că prețul pentru un exemplar variază între 2.000-2.500 de euro. Este foarte important să alegi genetică de top. Rentabilitatea începe de la 10 exemplare în sus pentru că, având acest efectiv minim, primești, spre exemplu, subvenție.“ Lucian Frățilă are numai exemplare cu pedigree și este înscris în Asociația crescătorilor de vaci Angus din Sibiu. Reprezentanții acesteia vin de două ori pe an, cântăresc vițeii, văd ce performanțe au și, în funcție de acestea, păstrează sau nu produșii. În ferma din Șeica Mare taurii sunt izolați de restul efectivului pentru a se evita consangvinizarea.

Lucian Frățilă și-a dezvoltat afacerea accesând două proiecte în anul 2013, unul prin măsura Instalarea tinerilor fermieri și altul prin măsura Modernizare fermă. Obținerea fondurilor prin această ultimă măsură i-a permis achiziționarea mai multor utilaje, precum remorcă, freză, plug etc.

Fermierul deține și teren arabil, respectiv 10 ha destinate exclusiv producerii bazei furajere, iar restul până la 50 ha, cât are în total, este pășune. Acesta a menționat că nu există posibilitatea de extindere. „Câtă pășune avem, atâtea vaci ținem. Ne limităm. Este ceva de genul «nu te întinde mai mult decât îți este plapuma».“

De ce este scumpă această carne

Carnea de vită Black Angus are numeroase beneficii. Aspectul deosebit este dat de cantitatea de grăsime intramusculară, de marblingul fin (fâșiile de grăsime ce lasă impresia unei cărni marmorate). Este o carne fragedă care are cu 30% mai puțin colesterol decât carnea de vită normală. Are straturi uniforme de grăsime care sunt distribuite în țesuturile musculare, iar aceasta îmbogățește colesterolul bun din sânge. Vitele primesc hrană naturală de calitate, iar cerealele atent selectate le asigură o stare bună de sănătate.

Carnea de vită Black Angus conține vitaminele B6, B12 și D care aduc multe beneficii organismului. Vitamina B6 este utilă sistemului nervos, are rol în imunizarea față de cancer și în prevenirea aterosclerozei. Metilcobalamina sau vitamina B12 din această carne se aseamănă cu hemoglobina din sânge, are un rol deosebit în prevenirea anemiei, în dezvoltarea și protejarea sistemului nervos. Vitamina D susține dezvoltarea oaselor, a dinților, previne osteoartrita, osteoporoza, ajută la absorbția calciului și a fosforului în organism, crește imunitatea. De asemenea, conține fier ușor digerabil, fier hem, care se absoarbe foarte repede în organism. Fierul combate anemia, oferă energie organismului, menține sănătatea și rezistența sistemului imunitar.

Carnea de vită Black Angus conține importante minerale pentru sănătate – zinc și magneziu –, iar în plus are proprietăți anticancerigene (pot ajuta în mod activ la eliminarea substanțelor care produc cancer în organismul uman). Acest tip de carne conține acizi grași Omega-3 care reduc riscul de diabet, obezitate și cancer, este bogată în proteine, conține aminoacizii esențiali pentru sănătatea organismului și previn îmbolnăvirea.

Anca LĂPUȘNEANU

Interesul fermierilor români pentru rasele de bovine de carne a crescut constant în ultimii ani. Cei mai mulți au ales rasa Angus pentru că se adaptează ușor condițiilor din România. Nu este greu de crescut, iar carnea este deosebit de apreciată.

Închiderea lanțului până la procesare asigură succesul

În Măgherani, Mureș, Nagy Peter Tamas, un apreciat specialist în zootehnie, a inaugurat, cu ocazia Zilelor Aberdeen Angus prima fermă integrată de creștere și îngrășare a acestei rase. „Cred că a fost pariul meu câștigător“, ne-a mărturisit fermierul mureșean. „Am avut ideea de a face această fermă cu fonduri europene, în 2019. Cu sprijinul AFIR am reușit, în mai puțin de doi ani, să construim o fermă la standarde de calitate deosebite. Când am început proiectul aici era o zonă plină de mizerie și noroaie pe unde nici nu puteai circula. Îmi aduc aminte că, atunci când am venit cu specialiștii de la AFIR, era cât pe ce să nu mai putem scoate mașinile din noroi...“

Nagy Tamas a dorit, de la început, să construiască o fermă integrată care să cuprindă întreg lanțul tehnologic, de la reproducție, creștere și îngrășare până la producerea de furaje și procesarea cărnii.

Ionuț Gociman, director executiv al Asociației Aberdeen Angus România, ne-a spus că ferma de la Măgherani poate fi un model pentru orice crescător de taurine din țară. „Fermierii noștri trebuie să profite de fondurile europene și ne dorim să fie cât mai mulți crescători de animale care să aplice acest model. Dacă reușești să închizi lanțul până la procesare poate fi o investiție de succes pe termen lung. Chiar dacă trecem printr-o perioadă dificilă, cu multe incertitudini și când toate s-au scumpit,  eu sunt optimist în ceea ce privește viitorul acestei rase în țara noastră.“

De la 25.000 la peste 100.000 de exemplare în toată țara

Efectivele de Aberdeen Angus au crescut spectaculos în ultimii ani. Din 2015, când România avea în jur de 25.000 de capete, s-a ajuns ca în acest an să avem peste 1.300 de ferme, mai mari sau mai mici, cu peste 100.000 de capete. 

Antal Barabas, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, care a vizitat moderna fermă din comuna mureșeană chiar de la inaugurare, ne-a declarat că „zootehnia și agricultura, în general, sunt marile șanse ale României, în acest moment greu. Ferma fostului meu coleg Nagy Tamas are toate caracteristicile unei investiții cu adevărat europene.“

Nagy Peter Tamas și-a botezat ferma Black Angus Farm. Magazinul de desfacere a preparatelor din carne, ultima verigă din lanțul de producție, este chiar la intrare, ca o carte de vizită a întregii afaceri. Utilajele pentru procesare sunt de ultimă generație, iar regulile de igienă sunt respectate cu strictețe. „Pentru mine este un vis care a devenit realitate“, ne spune proprietarul Black Angus Farm. „Am promis acum trei ani că îl voi realiza exact așa cum am gândit proiectul și am reușit. S-a putut observa și la evenimentele organizate în luna aprilie în județul Mureș de Asociația Aberdeen Angus Romania că prețurile la carne sunt în creștere. La licitațiile care au avut loc la Fântânele kilogramul de carne de Angus, în viu, a ajuns la 14-15 lei, un preț bun pentru fermieri. Există o cerere mare pe piața europeană, unde în ultimii ani este un deficit de carne de vită și cred că ar fi șansa noastră să ajungem printre marii producători europeni. Primii pași au fost făcuți. Vreau să le insuflu și  puțin optimism fermierilor, chiar dacă este un an greu, din toate punctele de vedere, să aibă răbdare și cumpătare... Prin Asociația Aberdeen Angus dorim să creștem numărul de ferme în toate regiunile țării, dar mă gândesc, în special, la zona Bucovinei, unde numărul de animale a crescut considerabil în ultimii ani.“

• Dacă în urmă cu 10 ani puținii crescători de animale nu erau deloc convinși de rentabilitatea acestei rase, în ultima vreme lucrurile s-au schimbat. Mulți proprietari de ferme medii și mici par dispuși să renunțe la Bălțata tradițională pentru Angus sau alte rase de carne. Fenomenul este din ce în ce mai vizibil și în zonele de munte pentru că acestea pot fi valorificate mai bine pe pășunile alpine.

• Vaca de carne poate fi un pariu câștigător nu numai pentru Nagy Peter Tamas, ci poate fi asul din mânecă pentru zootehnia românească.

Vasile BRAIC

Interlocutorul pe care l-am avut pentru realizarea acestui material este Raul Bereczki, crescător de vaci din rasa Abeerden Angus. În ferma sa din Meziad, județul Bihor, a pariat pe succesul implementării unui program de însămânțare artificială care să asigure afacerii sale cadența cu genetica de top din fermele similare. Acesta ne-a vorbit și despre avantajele creșterii unei astfel de rase și ce o recomandă pentru exploatarea în fermele familiale. „Abeerden Angus se pretează pentru a fi crescută în fermele mici pentru că membrii familiei se pot organiza în așa fel încât să poată întreține singuri microexploatația. Pentru că este o rasă nepretențioasă, munca și responsabilitățile legate de aceste animale sunt ușor de împărțit, iar banii obținuți după valorificare rămân în cadrul familiei.“

Caracteristici de reproducție

Unul dintre avantajele rasei este creșterea în sistem biologic. Aberdeen Angus se dezvoltă foarte bine pe pășunile întreținute în sistem biologic, fără îngrășăminte chimice, și acest fapt este un trend în toate țările care își doresc să participe și să susțină agricultura curată. Practic, oferă un avantaj și fermierilor care activează în acest sector al agriculturii bio, naturale.

O altă caracteristică specifică rasei este faptul că fată cu ușurință și neasistată. Pentru că este o rasă de talie mijlocie dă naștere la viței cu greutatea între 25 și 35-38 kg. Sunt și excepții ce ating sau depășesc 40 kg, dar aceasta poate fi un efect al modului neadecvat de hrănire ales de crescător. Gestația este scurtă, fapt ce conduce la atingerea obiectivelor de obținere a unui vițel pe an, iar vitalitatea în rândul vițeilor este foarte mare. Mai mult, în 30 de minute de la fătare vițelul deja suge și este pregătit să își urmeze mama, uneori pe distanțe de kilometri.

Se observă la această rasă și precocitate la reproducție. Vițelele, junincile pot fi introduse la montă de la vârsta de 14 luni, dar interlocutorul nostru recomandă, în baza propriilor observații, ca acest lucru să se facă după minimum 16 luni și după un control al capacității pelviene. Longevitatea exemplarelor este un alt avantaj care recomandă creșterea rasei. În foarte multe ocazii, spune crescătorul din Meziad, se observă vaci Aberdeen Angus cu fătări la vârsta de 15-17 ani, ceea ce face această rasă foarte productivă.

Starea de sănătate se menține bună în condiții minime de îngrijire

Lista cu avantajele creșterii rasei AberdeeN Angus continuă cu rezistența exemplarelor în fața bolilor. Prin implementarea unor programe sanitare preventive, deparazitare periodică, minimum de două ori pe an, prin administrarea de minerale sub formă de sare de lins, prin vizite periodice ale medicului veterinar pentru verificarea animalelor în fiecare lună sau măcar trimestrial se ajunge la o imunitate crescută și o foarte bună rezistență în fața bolilor. Astfel se asigură un status de sănătate bun și nu sunt necesare intervenții costisitoare pe viitor.

Este foarte important că acest lucru, al menținerii sănătății vacilor Aberdeen Angus, este posibil chiar și în condițiile de creștere minime de care această rasă are nevoie. Pentru creșterea animalelor tinere, respectiv a vițeilor, iarna este suficient un adăpost pentru ploaie și vânt și un gard electric. Practic, această rasă se poate întreține în baza unor costuri mici (nu este pretențioasă nici în privința hranei), cu supraveghere minimă. Fermierii care intenționează să crească această rasă au posibilitatea să „acceseze“ o bază genetică foarte mare la nivel internațional care le pune la dispoziție condiții foarte bune de dezvoltare a unui program de inseminare artificială, ca metodă de introducere de gene noi și dezvoltare a caracteristicilor genetice în grupul propriu de animale.

„Ferma de familie în România ar avea un potențial destul de mare, dar se află sub influența multor factori. Multe familii de la țară, mai ales din zonele de deal și munte, dezvoltă astfel de inițiative și cred că este un semn bun, dar observ și că piața este dominată încă de intermediari. Astfel, crescătorul își asumă toate riscurile care vin cu creșterea unui animal și nu este răsplătit îndeajuns, mai ales pentru faptul că nu are acces la o piață stabilă.“ – Raul Bereczki

Personal cred că ar fi benefică și dezvoltarea unor centre de colectare/procesare pentru a oferi crescătorilor și fermierilor din toate domeniile o șansă de valorificare a produselor lor. Dacă ai avea siguranța desfacerii produselor, ai reuși să îți faci un plan de producție și ai avea speranța că ai pentru ce munci mâine, luna viitoare și an de an.“ – Raul Bereczki

„În ultimii ani am observat, cu bucurie, unele acțiuni de colaborare și organizare a fermierilor în cooperative, dar rezultatele sunt timide pentru moment. Nu cred că se poate vorbi de o influențare a pieței sau nici măcar de a stabili, în primul rând, o piață a cărnii de vită.“ – Raul Bereczki

„Cred că, dacă sectorul HoReCa ar fi relansat, mulți fermieri din sectorul vegetal și crescători de animale ar primi o încurajare care le-ar mai amâna gândurile de a renunța, chiar ar putea stabiliza și dezvolta ferma de familie.“ – Raul Bereczki

D.Z.

Vaca de carne sau vaca de lapte? Sau vaca de carne și vaca de lapte? Bălțată sau Angus?... Sunt întrebările pe care și le-au pus mulți crescători de animale în ultimii ani. Pentru oricare dintre variante sunt argumente pro și contra

Rasa Angus, nepretențioasă și rezistentă

Traian Buran din Sălciua, Alba, a crescut, de mulți ani, bălțată autohtonă. În urmă cu 3 ani, după ce a cumpărat o suprafață mare de pășune, a cumpărat și vaci de carne. Acum are peste 70 de animale. Pe platoul întins, de sub culmile Apusenilor, vitele negre și roșcate din rasa scoțiană par să se simtă la ele acasă...Totul a plecat de la câteva terenuri părăsite și de la o excursie în Elveția. „Am fost, în urmă cu câțiva ani, într-o excursie în Elveția și am văzut că această rasă este foarte bine adaptată zonei alpine. Cum diferențele dintre Elveția și zona Apusenilor nu sunt foarte mari, m-am hotărât să cumpăr și eu. Am achiziționat și tauri, rasă pură, am cumpărat pășuni pentru că aici sunt din belșug terenuri nefolosite. Pe toată bucata asta de munte sunt singur, nimeni nu mai face nimic“... Carnea de la fermă este valorificată la pensiunea pe care Traian Buran o deține la Sălciua.

„Ne-am dotat cu frigidere performante, pentru maturare. Carnea stă la maturat 60 de zile, apoi este consumată. Carnea de Angus are un gust deosebit, este frumos marmorată, poate de aceea este foarte apreciată de bucătarii din marile restaurante.“ La pensiunea din Sălciua am găsit și un bucătar venit din Finlanda. Sorin este originar din Cugir, dar lucrează la un restaurant cu pretenții din Helsinki. A venit special pentru un steak de vită, adevărat… „Este o carne specială, cu o savoare deosebită, dacă este bine gătită. Cea pe care am gustat-o aici este excelentă la gust, probabil că la asta contribuie și modul în care sunt întreținute animalele, de calitatea pășunii, a hranei“, ne-a mărturisit Sorin Rota, bucătar în Țara celor 1000 de lacuri. Angusul se adaptează foarte bine în zona de munte din România, ne spune Traian Buran. „Nu este o vită pretențioasă, practic curăță pășunea. Nu alege numai iarba mai suculentă. Este rezistentă la frig și paște pe pășune până dau zăpezile.

Oricum, pentru iarnă eu le pregătesc hrană de siloz, special făcută, nu le hrănesc numai cu fân și cereale.“ Traian vrea să-și sporească efectivele, a cumpărat tauri de rasă pură și speră să ajungă la peste o sută de capete în următorii ani. Rasa Angus sau Aberdeen Angus, cum se numește în zona de origine,  este recunoscută pentru adaptabilitatea sa la condițiile de stabulație. Este una dintre cele mai populare rase din insulele britanice. Originară din Scoția, strămoșii își au începuturile arborelui genealogic pe la 1800. Vacile de rasă pură sunt de culoare neagră sau roșiatică. Femelele cântăresc în jur de 500 de kilograme, iar taurii depășesc 800 de kilograme. Cea mai mare parte a greutății lor este dată de masa musculară foarte bine dezvoltată. Pot trăi în stabulație liberă, pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp. Vacile au o bună fertilitate și sunt recunoscute pentru instinctul matern deosebit, totuși, sunt animale docile. Traian Buran îi încurajează și pe alții fermieri din Apuseni să-i urmeze exemplul.

Rasa Charolaise, delicatețea franțuzească...

În defileul Mureșului, în apropiere de Lunca Bradului, Petru Vultur are o fermă de vaci mixtă. Are exemplare frumoase de bălțată autohtonă, dar și vaci de carne din rasa Charolaise. „Sunt mulțumit de ele, ne spune fermierul mureșean, sunt foarte corpolente, chiar impunătoare, elegante aș îndrăzni să spun, au o masă musculară foarte bună, sunt vaci de carne adevărate, poate de aceea sunt atât de răspândite în toată lumea. Spre deosebire de Angus, sunt mai pretențioase, nu rezistă afară la gerurile mari și nici nu mănâncă orice. Pe pășune alege iarba mai bună... Dacă ai grijă de ele și le oferi ceea ce au nevoie sunt animale excelente și deosebit de rentabile.“ Rasa Charolaise este originară din Franța și este una dintre cele mai răspândite rase din lume. O găsim în toată Europa, în America de Sud sau Australia. Un exemplar matur poate să depășească 750 de kilograme. Chiar dacă sunt mai greu de crescut decât Angus sau decât vacile de lapte autohtone, numărul exemplarelor de Charolaise a crescut în ultimii ani și în România, având în vedere și prețul bun al cărnii. Am oferit câteva argumente pentru vaca de carne și impresiile a doi fermieri cu experiență despre cele mai importante rase care au ajuns și la noi. Puterea de decizie aparține numai celui care le crește...

Vasile BRAIC

Fermierul Constantin Anghel conduce din anul 1991 Societatea Agricolă Agrozootehnica Independenţa SA din Județul Călărași. Prin muncă și pricepere, și-a câștigat renumele și respectul în agricultură. Cu toate acestea, ca orice fermier, a trăit și dezamăgiri. Încercând să facă un proiect pentru creșterea vacilor de carne, a realizat treptat că afacerea nu este rentabilă…

Pentru înființarea unei ferme de bovine se pot accesa fonduri prin Măsura 121, de încurajare a modernizării exploatațiilor agricole.

Pentru a demara o astfel de investiție, a cărei valoare medie este de 100.000 de euro, solicitantul trebuie să fie înregistrat ca persoană fizică autorizată, asociație familială sau societate comercială cu capital 100% privat. Sunt acceptate și persoane fizice neautorizate, cu singura condiție de a se autoriza în termen de 30 de zile de la data primirii notificării privind selectarea cererii de finanțare. Asociațiile în domeniu cu statut juridic, grupurile de producători sau cooperativele sunt cele mai recomandate forme juridice pentru a demara astfel de investiții.

Fermierul Anghel Constantin a făcut la vremea respectivă demersuri pentru ferma de vaci pentru carne prin AFIR- Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, acțiune făcută pentru a se putea da banii. Însă, concluzia la care a ajuns, în timp, a fost că nu exista preț bun pentru o vacă de carne. „Au un preț foarte mare junicile pe care le cumperi. De momentul în care fată, trebuie să aștepți 18 luni până se fac tăurași și ajung la 600 de kg… În primii ani, îngrășam tăurașii. Am renunțat și la ei, pentru că prețul este extraordinar de mic. Normal, prețul bun ar trebui să fie de 13-14 lei pe kg. Dacă facem un calcul simplu: 100 de junici, 100 de vaci, se înmulțesc cu material sexat, îți fată 70 de tăurași. Din 70 de tăurași, vă dați seama că mai am 30-40 de vițele“, ne dezvăluie, dezamăgit, fermierul.

Reticența față de ferma cu vaci pentru carne a venit și din faptul că în urmă cu zece ani a început un program privind însămânțarea din material seminal, din rase de carne, pe rasa Holstein, care nu s-a dovedit a fi tocmai un succes. „Noi avem aici, la Dragalina, Călărași, un complex de îngrășare al tăurașilor, cu abator cu tot, de ce nu sunt interesați dinainte să spună haideți să creșteți tăurași și să fixăm un preț? Ca să știm și noi, implicit eu: mă apuc să cumpăr vaci de carne să fac tăurași de carne sau nu mă apuc? Trebuie să iau pixul, să iau calculatorul, să încep să socotesc dacă este sau nu rentabil. Am fost, m-am interesat, ele se cresc mult mai ușor. Lași vițeii acolo până la 8 luni, sug,  apoi îi înțarci. Sincer, consider că afacerea cu vaci pentru carne se pretează perfect pentru zona de deal și de munte. Aici, la câmpie, sunt costurile mult mai mari“, spune Anghel Constantin.

Cea mai mare problemă este unde și la cât vinzi

Fermierul a oprit din timp investițiile în afacerea cu vaci de lapte, după ce a făcut unele calcule și a realizat că în zona în care are cooperativa, această afacere nu este profitabilă: „Am zis, luăm 50 de vițele, de junici, plecăm cu ele în 2-3 ani, să vedem cum facem. Dar nici nu putem să ne aruncăm așa în neant, pentru că și costurile sunt extrem de mari.

Dacă aici, în Călărași, s-ar dori să se facă vaci de carne, probabil că autoritățile trebuie să gândească: 50% din costul junicilor îl suport eu, ca guvern. Au mai fost hotărâri de Guvern de acum 20 de ani, precum și de minimis acum 4 ani, când nu trebuia să cumperi decât 20 de junici. Dar mai întâi să știm dacă vrem să ne extindem, pentru că nu există cultul pentru carne de bovine, la noi în țară. Trebuie să ai și desfacere, pentru că dacă nu ai desfacere, cei de la abator nu vor cumpăra, el va sacrifica în funcție de comenzile pe care le are“, explică fermierul.

Creșterea vacilor de carne este o afacere foarte grea și pentru aceasta, ea trebuie să fie foarte bine gândită. „Noi am mai făcut în România treburi negândite, de genul: dă-i subvenții, ajutăm omul și vaca… Sau putem spune, da, facem, pentru că avem piață de export. Atunci fac un centru, să știu cât trebuie să export, pentru că acum nu mai merg la export animale în viu, pe motiv de protecție a animalelor. Trebuie să le tai în carcase, ca să le duci la export. În agricultură, oamenii nu mai au probleme cu tehnologiile, utilajele, cea mai mare problemă este unde vinzi și la cât vinzi? Deși noi nu prea știm pentru că nimeni nu-și permite din toamnă să spună haide să încheiem contracte“, a conchis Anghel Constantin.

Anca LĂPUȘNEANU

Radu Teodor Husău este de profesie inginer în telecomunicaţii, iar împreună cu fratele său Cristian (inginer mecanic) şi sora Delia (farmacistă) se ocupă de agricultură şi zootehnie, în care sunt asociaţi cu părţi egale, în satul Răstolţ, comuna Buciumi, judeţul Sălaj. Fiind în zona de deal, unde suprafaţa de teren favorabilă cerealelor este limitată, direcţia de extindere era zootehnia; aşa au ales bovinele de munte Salers, o rasă de gabarit mare, rustică, rezistentă la condiţiile aspre de mediu și de furajare limitative, cu un spor de creştere bun.

Bovine Salers aduse din Franţa

Radu împreună cu cei doi fraţi au moştenit de la bunicii din partea mamei în satul Răstolţ aproximativ 15 hectare de teren pe care le lucrau părinţii care, pensionari fiind, s-au mutat la ţară. Acolo aveau şi un Universal 640 DTC şi utilajele aferente, cumpărate în anul 1991, dar acest lucru nu a fost suficient, spune acesta. „Am început în anul 2011 cu sector vegetal, lucrând terenul pe care îl aveam în proprietate şi luând teren în arendă. Am vândut atunci şi tractorul şi utilajele româneşti şi am cumpărat din Franţa primul tractor folosit, marca Massey Ferguson. Apoi, în anii următori am mai luat două tractoare de aceeaşi marcă şi alte utilajele necesare mecanizării. În fermă lucrez doar eu şi fratele meu, fără angajaţi, iar sora mea contribuie financiar la cele necesare în fermă. În 2013 am renunţat definitiv la locul de muncă din domeniul IT, iar împreună cu fratele meu avem o firmă de reparaţii utilaje care alături de fermă ne asigură veniturile.“

La început cultivau în fiecare an în jur de 20 ha de porumb şi, în funcţie de an, recoltau 7-11 t/ha. Fiind o zonă rece şi cu terenuri mai sărace, nu ajungeau la producţii foarte mari, dar compensau cu preţul de vânzare ceva mai ridicat decât era în zonele favorabile. Producţia de porumb o depozitau şi o vindeau pe parcursul anului către crescătorii de animale din proximitate, mai adaugă Radu. „Având în vedere specificul situaţiei noastre, cu imposibilitatea de a asigura prezenţa în fermă 24 din 24, 7 zile din 7, vaca pentru carne a fost varianta potrivită, iar în anul 2016 am hotărât să începem cu bovine Salers. În luna septembrie am obţinut un credit bancar de 15.000 euro cu durata de 5 ani, iar în decembrie 2016 am importat 10 femele şi 1 tăuraş, cu vârsta de aproximativ 12 luni. Animalele sunt cu pedigree pe patru generaţii şi provin din leagănul rasei, din Cantal, Franţa. Cu actele de export şi transportul până în fermă, acele 11 animale au costat între 13-14.000 euro.“

Avantajul rasei Salers: fătările sunt extrem de uşoare

Familia Husău s-a oprit la rasa Salers pentru că este o rasă de bovine de munte, dar de gabarit mare, rustică, rezistentă la condiţiile aspre de mediu, la variaţiile mari de temperatură și la condiţiile de furajare limitative, dar în acelaşi timp oferă un spor de creştere foarte bun. „Avantajul major al rasei, care o şi diferenţiază net de orice altă rasă, sunt fătările extrem de uşoare, fără asistenţă.

În istoria rasei, în efectivul înscris în controlul oficial al performanţelor nu s-a înregistrat nicio cezariană. Asistenţa la fătare este necesară doar în cazul poziţionării viţelului cu spatele sau uneori în cazul gemenilor. Pentru noi, care suntem de multe ori plecaţi din fermă, o vacă care îşi poartă singură de grijă era un lucru obligatoriu. În toamna lui 2018 am avut primele fătări în fermă, toate animalele fiind la prima fătare, și totul a decurs perfect, fără probleme. Am avut o fătare şi în ianuarie, la -20°C, care a decurs bine. Singura preocupare din partea noastră în sezonul fătărilor este localizarea viţeilor în vederea crotalierii pentru că, dacă nu reuşim să o facem în primele două zile de viaţă, viţeii devin foarte vioi şi greu de prins pe păşune. Fiind o rasă rustică, este deosebit de rezistentă la boli, singurele tratamente la noi în fermă fiind cele două deparazitări interne, primăvara la începutul păşunatului şi toamna la intrarea în grajd. Şi, bineînţeles, cele obligatorii: tuberculinarea şi vaccinarea antiantrax. Această rasă prezintă «efectul acordeon» – o mobilizare rapidă a ţesu-

tului adipos în condiţiile variaţiilor în furajare, fără să afecteze curba de lactaţie. Când mâncarea este din abundenţă, ele îşi refac rezerva corporală. În condiţii extreme, o vacă adultă poate mobiliza 120 kg din rezerva corporală“, menţionează fermierul Radu Husău.

Calitate superioară a nutreţurilor

În ferma de la Răstolţ, din luna mai până în noiembrie animalele stau pe păşune, cu gard electric, unde au nevoie doar de iarbă, apă şi sare. „Le vizităm o dată pe zi să ne asigurăm că nu a rupt nimeni gardul şi că este totul în regulă. Din noiembrie până în mai animalele sunt aduse la adăpost, unde le administrăm fân din amestec de graminee şi leguminoase sau fân de lucernă. În primul an am cosit pajiştile cu flora spontană, dar am început să înfiinţez şi culturi furajere cu amestecuri de graminee și leguminoase în teren arabil. Cheltuiala cu înfiinţarea culturilor se justifică pe deplin prin calitatea şi cantitatea superioară de furaj obţinut. Fiind în zonă cu terenuri acide, cultura de lucernă este limitată pe suprafeţe mici favorabile acestei plante, deci folosim amestecuri de graminee cu leguminoase. Este nevoie doar de păşune vara, iar iarna o administrare de fân dimineaţa şi alta seara sunt suficiente“, mai adaugă crescătorul.

Fermă autosustenabilă la un efectiv de 90 de vaci mamă

În prezent, în ferma celor trei fraţi sunt 28 de capete cu tineret. Toate femelele sunt păstrate în fermă, iar tăuraşii se vând; în locul lor sunt achiziţionate viţele pentru extinderea efectivului. „2019 a fost un an cu preţuri mici oferite, fiind de 2-2,1 euro/kg în viu la greutatea de cca. 350-400 kg pe care o ating la 10-12 luni. Rentabilitatea unei ferme de vaci Salers, care să îţi ofere un venit suficient ca să poţi trăi exclusiv de pe urma ei, este de la 30 de vaci mamă în sus. Astfel, ferma noastră va deveni autosustenabilă când vom trece pragul de 90 de capete. Fătările au loc pe păşune, majoritatea în luna septembrie, viţeii fiind înţărcaţi la sfârşitul lunii iunie. Consumul de fân este aproximativ 5% din greutatea corporală/zi. Un balot rotund de fân de calitate de 150 x 120 ajunge într-o zi la cca 12-15 vaci mature, iar la maturitate cântăresc 650-800 kg. Producţia de lapte se situează în jur de 11 litri de lapte/zi; este un lapte foarte gras, iar curba lactaţiei este adaptată nevoilor viţelului, ceea ce permite acestuia să crească pe păşune, fără suplimente, doar din lapte şi iarbă, cu un spor de 1,1-1,2 kg/zi în rasă pură şi 1,2-1,3 kg/zi în cazul încrucişării cu tauri Charolaise culard“, mai precizează acesta.

Tăuraşi porţionaţi la caserolă

Privind la viitor, familia Husău doreşte să mărească numărul la 90-100 de vaci mamă din fătările din fermă, dar şi din importurile de animale în rasă pură şi metisare cu taur Salers pe vacile autohtone şi să dezvolte o reţea de vânzări directe, respectiv să abatorizeze tăuraşii la o greutate de 550-600 kg în viu, porţionaţi la caserolă şi vânduţi direct la consumatorul final. „Astfel, consumatorul cumpără un produs natural şi ştie exact ce are în farfurie, iar noi suntem obligaţi să menţinem standarde ridicate de calitate pentru că suntem în contact direct cu consumatorul final. Dar trăim în România postdecembristă şi normalitatea ne este străină, ne lovim de munţii indiferenţei sau ai lipsei de bunăvoință din partea autorităților. În loc să creştem vaci şi să valorificăm produşii, din 2017 încercăm an de an să convingem autorităţile să permită începerea Registrului Genealogic pentru rasa Salers în România şi ne lovim de refuz“, încheie Radu Teodor Husău.

Beatrice Alexandra MODIGA

Firma SC Rinde Mast SRL a fost înfiinţată în anul 2007 de doi medici veterinari şi un tehnician veterinar, la doi ani după o vizită de lucru într-o fermă de Galloway şi Angus, în Ungaria la Szeged, unde s-a născut ideea dezvoltării unei ferme de vaci de carne. Nina Horvath din Joseni, judeţul Harghita, a fost cea care împreună cu soţul său și un prieten au achiziţionat 12 viţele, iar în prezent efectivul matcă al crescătoarei este de 28 capete vaci şi juninci.

Fermă situată la polul frigului din România

„Le-am achiziţionat în anul 2008 din Ungaria. S-a ales Angus pentru rusticitate, ferma fiind situată la polul frigului din România, astfel era evident că trebuia aleasă o rasă care se pretează la condiţiile de mediu şi la furajele care pot fi asigurate în zona dată. Iniţial, au fost achiziţionate 12 viţele în vârstă de 11-12 luni, iar în momentul de faţă efectivul matcă este de 28 capete vaci şi juninci, dar mai avem tineret mascul castrat, tineret mascul de prăsilă şi tineret femel de prăsilă, deoarece nu ne dorim cantitate, ci calitate“, a declarat Nina Horvath.

Deparazitări, vaccinări şi dezinsecţie pe păşune

Crescătoarea are mare grijă de animalele sale atât în ceea ce priveşte hrana acestora, cât şi tratamentele aplicate, astfel încât se efectuează deparazitări şi vaccinări. „Vara animalele păşunează, dar primesc şi supliment vitamino-mineral prin bulgări de sare naturali, respectiv produsele Crystalyx şi/sau Sano. Iarna, furajul este reprezentat de fân (administrat la discreţie), paie şi siloz (borceag, amestec furajer specific). Bineînţeles, suplimentul vitamino-mineral este la discreţie. Totodată, se efectuează acţiuni specifice precum deparazitări, vaccinări şi tuberculinare, conform programului strategic naţional de combatere a bolilor de către medicul veterinar cu care are contract firma, exploataţia deţinând atestate ca fiind indemnă de boli ca TBC, leucoză etc. Un aspect extrem de important este dezinsecţia, în mod special pe păşune, deoarece aceasta se face ori de câte ori situaţia o impune, nu neapărat la intervale fixe de timp, ci când atacul insectelor este masiv“, mai adaugă femeia.

În cadrul fermei de la Joseni, fătările sunt grupate în lunile martie-aprilie, iar tineretul se înţarcă în jurul vârstei de 8 luni. „De la înţărcare tineretul stă o lună în fermă pentru a trece de perioada stresului cauzat de aceasta, după care intră la oferta disponibilă spre vânzare, de obicei în lunile decembrie-ianuarie“, specifică d-na Horvath.

Subvenţia, pentru a investi în fermă şi a creşte afacerea

Preţul animalelor de prăsilă este destul de variabil, în funcţie de vârstă, cantitate, calitate şi vânzător; mai intervin şi preţul utilajelor, adăpostului, instalaţiile de adaptare/ furajare, standurile de contenţie, gardurile electrice, care sunt variabile, mai spune crescătoarea. Aceasta mai precizează că, dacă faci acest lucru pentru subvenţie, mai bine te apuci de altceva! „Este o investiţie pe termen lung, banii intră în cel mai bun caz o dată pe an, când reuşeşti să vinzi viţelul înţărcat/ îngrăşat, cu condiţia să nu îţi intre vreun urs sau lup în turmă şi să facă prăpăd. Această activitate implică, pe lângă investiţii financiare, mult devotament şi dragoste de animale. Dacă acestea din urmă lipsesc, activitatea nu mai are niciun farmec, ba dimpotrivă, se transformă într-un chin şi pentru proprietar, şi pentru animale. Planul de afacere trebuie să fie construit pe intrări-ieşiri financiare, fără a lua în calcul subvenţia, practic aceea să fie «cireaşa de pe tort». Dacă fără subvenţie planul de afaceri nu este viabil, atunci mai bine se investeşte în orice altceva. De altfel, subvenţia este pentru a investi în fermă şi a creşte afacerea, nu pentru a fi baza supravieţuirii“, încheie Nina Horvath din Joseni, judeţul Harghita.

Beatrice Alexandra MODIGA

Claudiu Frânc este președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România și una dintre cele mai importante voci ale sectorului zootehnic. Nu s-a ferit să recunoască neajunsurile acestui sector, să tragă semnale de alarmă atunci când a fost cazul sau să propună soluții pentru reglementarea anumitor probleme cu care se confruntă crescătorii de animale. Din acest motiv am intrat în dialog cu dumnealui pentru a afla care este situația actuală în sectorul creșterii animalelor.

– Un subiect de actualitate în acest moment este Legea Zootehniei. Cum este văzută ea de reprezentanții sectorului bovin?

– Eu am spus încă din 2016, atunci când a apărut Regulamentul 1.012, că este nevoie de o lege a zootehniei prin care să transpunem și Regulamentul 1.012, dar să introducem toate omisiunile din celelalte legi și mă refer la Legea fondului funciar, la distrugerile de culturi fie prin pășunat, prin transhumanță, fie prin circulația cu tractoare necontrolate. Nicăieri nu sunt reglementate sancțiuni pentru astfel de practici, reglementări care existau în fosta lege din 1987. În actuala lege noi nu regăsim definițiile din articolul 1, care spune că prezenta lege reglementează activitatea de creștere, exploatare, întreținere și reproducție a animalelor de interes zootehnic. Or noi am găsit doar probleme de reproducție și nu știu cât este de bine că am transpus regulamentul într-o lege sau era suficient un Ordin de ministru care se poate modifica mult mai ușor decât o lege.

– În aceste condiții, ce ar trebui făcut?

– Dacă într-un Ordin de ministru era ceva greșit, se putea corecta de la o săptămână la alta. Acestea pot spune că sunt marile noastre nemulțumiri, pentru că legea nu cuprinde toate necesitățile și ar fi trebuit adăugăm omisiunile din celelalte legi. Noi nu avem legea apărării exploatațiilor agricole, animalele cu probleme circulă printre animale sănătoase, cine nu-și cultivă terenurile nu este sancționat, nici distrugerile de suprafețe cultivate prin pășunat nu sunt sancționate. Eu cred că această lege trebuia să reglementeze tocmai aceste lucruri! Sunt multe lacune, dar totuși orice lege este preschimbabilă și sperăm să ajungem să o modificăm în sensul a fi cât mai operațională și să funcționeze în interesul crescătorilor de animale și a cetățenilor, pentru că eu cred că orice lege privește pe toată lumea.

– Care este situația actuală a pieței laptelui în România? Producem suficient lapte pentru a acoperi necesarul intern?

– La ora actuală pot spune că nu sunt probleme în piața laptelui. Suntem observatori foarte atenți ai evoluției prețului per kilogram la nivel european atât în ceea ce privește laptele contractat cât și laptele spot. Un lucru bun pentru fermieri este că după criza laptelui din 2016-2017 trecem printr-o perioadă de stabilitate a prețului. Mai mult decât atât, de 4-5 ani statistica ne arată că asigurăm din producție internă peste 90% din producția de lapte necesară pentru procesare. România procesează în jur de 110.000 tone lapte/an, iar din această valoare, 100.000 tone de lapte se recoltează de la fermierii români și doar 10% rezultă din comerțul intracomunitar. De aici reiese și stabilitate prețului.

– Dar totuși sunt zone în care procesatorii nu oferă un preț foarte bun…

– Sigur că există și procesatori care vor să profite de acele tendințe vechi – preț de vară, preț de iarnă și rezultă astfel de situații. Însă eu cred că, dacă vom învăța să ne unim, să oferim o cantitate mai mare de lapte, vom avea un contract care să ne protejeze. Nu trebuie să meargă fiecare producător să încheie un contract pentru 100 litri de lapte, ci să existe un contract așa cum are de exemplu cooperativa din Șăulia de Mureș, care colectează lapte de la peste 800 de fermieri și livrează în jur de 20 tone de lapte/zi și a obținut un preț satisfăcător pentru toți. Dacă vom învăța din aceste aspecte, nu am mai pierde 30-40 bani pe litrul de lapte și piața laptelui nu va avea de suferit.

– Dar și în acest condiții, în unele localități de deal și de munte efectivele de animale la nivel gos­podăresc a scăzut. Cum am putea să stimulăm creșterea animalelor în gospodării?

– Aici este vorba despre un aspect asupra căruia am tras semnale de alarmă de foarte mult timp. La nivel național, înainte de Revoluție existau 7 milioane de bovine la nivel național, în ferme și în gospodăriile populației și am ajuns să avem imediat după Revoluție sub 2 milioane de exemplare. Prin tradiție, zona de munte înseamnă creșterea oilor, însă dispărând vaca din câmpie, oaia din munte a fost adusă în zona de deal și de câmpie și astfel a ocupat locul vacii. Eu aș vrea să-l văd pe acel politician care va reuși să ducă înapoi ciobanul în munte, când el acum știe cât e de bine în câmpie, și să-l întoarcă înapoi la ploile și condițiile de pe munte pentru a-i reda locul vacii. Eu cred că este un lucru imposibil de realizat. Mai există o chestiune interesantă: în zona montană, dimensiunea exploatațiilor este limitată de suprafața pe care o poți aloca bazei furajere. Astfel poți crește un anumit număr de vaci, iar acest lucru trebuie stimulat și eu cred că Legea Muntelui poate rezolva multe dintre aceste aspecte. Trebuie văzut ce se întâmplă cu centrele de colectare a laptelui, cu fabricile de brânzeturi și trebuie susținută creșterea animalelor de rasă care pot oferi producții foarte bune. Eu am spus de multe ori: din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră! De aceea, un alt aspect foarte important pe care trebuie să îl avem în vedere este readucerea tinerilor în satul românesc, pentru că în general bătrânii mai țin animale. Grija copiilor atunci când mor părinții sau bătrânii de care au grijă nu este înmormântarea, ci se gândesc mai întâi să scape de vacă pentru că trebuie să meargă de 3 ori pe zi la ea.

Este o realitate dură. Pe lângă aceasta, se întâmplă un fenomen foarte trist pentru satul românesc care are ca subiect legislațiile de mediu. Multe persoane de la oraș, care au o sumă limitată de bani și nu pot să-și cumpere o casă în oraș, urmăresc o casă la țară cu un preț mai accesibil. Cumpără casa scoasă la vânzare de cele mai multe ori de copiii plecați peste hotare. Au astfel vecini care au crescut din generație în generație animale. Ei, atunci doamnei sau domnului de la oraș îi pute! Nu mai țin cont de nimic și fac reclamație la Garda de Mediu și vor ca vecinii să își vândă sau să taie animalele. Dacă nici în satul românesc nu mai putem crește animale sau nu mai putem face agricultură, atunci unde Dumnezeu putem? De ce nu-și asumă aceste persoane faptul că nu au avut suficienți bani pentru confortul de oraș și vor să interzică activități care au existat acolo de când s-a făcut vatra satului? Dacă nu vom reglementa toate aceste lucruri, vom contribui într-adevăr la desființarea satului românesc!

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Alexandru Szell, fostul director general al companiei Agrosel din Câmpia Turzii, furnizor de semințe de legume și flori, a virat de câțiva ani spre zootehnie. După ce și-a dovedit competențele în sectorul comercializării semințelor, astăzi se supune unei alte provocări – creșterea vitelor de carne. Am ținut să aflu care este povestea din spatele acestei decizii și am aflat într-o scurtă vizită chiar pe pășunile unde cresc nestingherite exemplarele de Angus ale domnului Szell.

– De când vă ocupați de zootehnie?

– Am înființat Green Farmsel în 2014, cu gândul să îmi dovedesc că mă pot ocupa și de altceva decât de semințe. Eu spun că am reușit, în acest moment ferma este pe plus, anual reușesc să vând 200 de capete și fără falsă modestie vă spun că nu fac față cererilor pe care le am.

– Asta este foarte bine, cum reușiți să vă găsiți clienții?

– În primul rând trebuie să spun că vin din vânzări. De-a lungul vieții am făcut cursuri, m-am specializat pe acest domeniu și îmi place foarte mult. Am înființat ferma pentru că la Agrosel s-a făcut o echipă de vânzări, iar eu nu îmi mai găseam locul. Așa că am făcut un pas înapoi și mi-am creat un alt produs pe care să-l pot vinde. În momentul de față nu reușesc să produc atât cât mi se cere. La mine este o satisfacție să vând.

– Dumneavoastră vă simțiți bine în zona vânzărilor, dar ce mesaj transmitem celor care au pornit pe același drum al creșterii vacilor de carne, dar nu reușesc să le valorifice atât de bine?

– Nu este suficient să fii bun pe vânzări, trebuie să ai și un produs bun de vânzare, adică la nivelul cerințelor din piață. Trebuie lucrat un pic și la partea de producție, pentru că animalele trebuie să arate cum dorește clientul. În cazul meu, a trebuit să-mi pun puțin mintea și contribuția ca aceste animale să fie sănătoase, cu tratamentele, deparazitările la zi, pentru ca în următorul an clientul să fie mulțumit. În acest sens am creat protocoale, angajații nici nu trebuie să gândească prea mult, ei trebuie doar să respecte niște protocoale, altfel nu pot avea produsul pe care vreau să-l vând.

– În cazul dumneavoastră, cine sunt clienții?

– Avem două segmente de clienți: un segment care vizează animalele cu certificate, pentru reproducție (femele și tauri), și un alt segment reprezentat de restaurante. Se conturează deja un trend pe piață, o cerere din ce în ce mai mare pentru o carne de calitate. Românul a fost un pic pe afară, a văzut cum se servește și este dornic să mănânce și acasă ce a văzut la alții.

– Câte animale aveți în acest moment?

– În prezent dispun de 460 de capete, din care 240 de mame, restul fiind viței înțărcați, neînțărcați și îngrășătoria.

– Nucleul pe care l-ați pornit la începutul afacerii a fost dezvoltat cu animale aduse din România sau din alte țări?

– În România nu am găsit atâtea animale câte aveam nevoie și am fost nevoit să aduc și din Germania. Toate animalele au certificat de origine, pedigree, montele sunt înregistrate, documentele sunt la zi.

– La ce vârstă și la ce greutate sacrificați animalele?

– Pentru o carne maturată, animalul trebuie să aibă minimum 600 kg, altfel nu se ridică la pretențiile clientului. Carnea trebuie să fie marmorată. De regulă, animalul atinge această greutate la 18-20 de luni. Ultimul camion cu animale pe care l-am încărcat a avut o medie de 628 kg, asta înseamnă că au fost și exemplare de 580 kg, dar și de 700 kg. Noi vindem la camion, așa este cel mai bine pentru toată lumea.

– Cu ce abatoare lucrați?

– Lucrez cu abatoare din România, dar am avut cerere și de la abatoare din Turcia. 2018 a fost primul an în care am avut și transporturi cu animale care au plecat la extern. M-a convins prețul, asta e.

– Ce preț ați obținut?

– Dacă în România primesc 8,50 lei/kg, în Turcia am primit 9 lei/kg. Chiar și la această valoare încă suntem sub prețul de producție, dar sper că încet, încet o să crească și vom acoperi costurile.

– În opinia dumneavoastră, care ar fi un preț corect, dacă nu ați beneficia de subvenții?

– Prețul corect ar fi de peste 12 lei/kg. Cu 12 lei/kg calculând, ajungem la zero. Ce ar fi peste 12 lei, ar însemna profit. De ce este foarte important profitul? Pentru că o mare parte a profitului se reinvestește. Spre exemplu, la Agrosel, în ultimii 20 de ani, 50% din profit s-a reinvestit, iar la început procentul a fost și de 80-90%. Tot așa procedez și la ferma cu vite, iar pentru că suntem la început procentul reinvestit este de 80-90%.

– Și în ce investiți acum?

– Am investit în utilaje moderne, pentru că omul este tot mai greu de găsit. Mergem pe utilaje mari, de capacități mari, în felul acesta nu mai este nevoie de doi tractoriști, ci doar de unul, îi pot da un salariu mai mare și toată lumea este câștigată.

– Ce suprafață are pășunea de care dispun animalele din ferma dumneavoastră și ce suprafețe agricole lucrați, pentru că mă gândesc că aveți nevoie de furajare pentru ele pe timpul iernii?

– Pășunea are 220 ha, o parte în arendă, o parte în proprietate. Avem și suprafețe agricole cultivate cu lucernă și porumb siloz. În acest moment avem 180 ha, dar nu sunt suficiente, încă mai avem nevoie de  200 ha teren pentru a produce tot furajul necesar animalelor și pentru a putea face rotația culturilor așa cum trebuie.

– Care ar fi punctele de care ar trebui să țină cont cei care ar vrea să investească în acest domeniu, la ce ar trebui să fie atenți?

– Probleme sunt, dar eu aș propune fermierilor să gândească de două ori cum exploatează resursa umană. Aici unde avem un deficit se simte, încă nu mă plâng, dar nu suntem departe. Pe de altă parte, ar trebui să fie atenți la sănătatea animalelor și la furajarea acestora.

– Cu siguranță, dacă aceste două aspecte sunt întrunite, o mare parte din treabă este făcută, pentru că știu bine, rasa Angus nu are nevoie de adăposturi sofisticate, cum este nevoie la rasele de lapte. În cazul fermei pe care o conduceți există adăposturi pentru animale sau le țineți doar pe pășune?

– Nu, timp de 6 luni pe an sunt pe pășune și 6 luni sunt pe stabulație, dar nu pe grajduri, ci pe niște saivane care au 3 laturi închise și una deschisă. Dar pot să spun că mare parte din timp stau afară, chiar și la -20°C. Singurul lucru de care se feresc este vântul și atunci se adăpostesc.

– Vă gândiți să faceți un restaurant, astfel încât să închideți lanțul și să aveți în afacere toate componentele de la animal, la carnea din farfurie?

– În momentul acesta încă țin legătura cu cineva, un bucătar de la Cluj, încă mă așteaptă ca să îl deschidem împreună, însă mai aștept, este un proiect de viitor. În acest moment prioritară este partea vegetală, dar am încheiat un contract cu un abator, putem livra carcasă către restaurante.

Patricia Alexandra POP

Familia Sevan a investit în construcții, iar cu banii obținuți în acest sector și-a diversificat activitatea îndreptându-și atenția și spre zootehnie, sperând ca mai târziu afacerea cu vaci din rase de carne să le aducă satisfacție, nu doar griji și muncă, așa cum se întâmplă acum. Le-am făcut o vizită în satul Luna, aproape de Câmpia Turzii, tocmai pentru a afla cam ce gânduri îi animă acum la început de drum și cum speră să răzbească pe piața cărnii de vită premium.

Pentru că soțul își vedea de treaba la câmp, am avut ocazia să stau de vorbă cu soția, doamna Ana Sevan, profesoară de română, responsabilă cu documentele firmei și azi purtătoarea de cuvânt a companiei care administrează ferma. „Ne numărăm printre oamenii din Turda care îndrăznesc să facă lucruri bune. Ceea ce vedeți aici este un vis al soțului meu, care, având alte activități profesionale principale decât creșterea vacilor, s-a gândit să înceapă și altceva. De fapt, a fost o glumă. Având un teren generos, cu grădină, o cabană de vacanță și multă iarbă, soțul meu s-a gândit ca atunci când venim aici nu doar să ne relaxăm, ci să venim cu un scop. Așa că a venit într-o zi acasă și mi-a spus: «Am luat ceva». Mă puteam gândi la orice, numai la vaci nu. Dar luase 16 vaci, iar la întrebarea mea ce-o să facem cu ele, răspunsul m-a mișcat: «O să facem ceea ce au făcut și părinții noștri»“. 

În felul acesta, plecând de la un nucleu de 16 exemplare, ferma s-a mărit, ajungând azi să numere 120 de vaci (tineret + vaci mature). Deși fără prea multă experiență în creșterea animalelor, soțul doamnei Sevan a știut ce vrea încă de la început, a ales rase de carne Limousine și Charolaise, pentru ca implicarea să fie mai mică. „Ce fac eu în acest moment este să suplinesc lipsa soțului plecat la făcut baloți în câmp, pentru că animalele trebuie să mănânce și la iarnă“, își justifică prezența la fermă doamna Ana Sevan. „În această activitate eu mă ocup de ceea ce înseamnă partea de documente, mi-am dat seama că în activitatea aceasta nu este suficient să știi cum o cheamă pe fiecare vacă, așa că am început să mă ocup de relația cu APIA, Registrul Genealogic și acum o bună parte din animale sunt înscrise în Registrul Genealogic, ceea ce ne-a facilitat accesul la sprijinul cuplat acordat de APIA. Suntem la început, nu am putea da idei, soluții altor crescători de animale, dar continuăm cu ceea ce știm să facem. Vacile – o parte din ele au mers și merg spre vânzare – și tineretul bovin care ajunge la o anumită greutate reprezintă o sursă de venit. Până acum ferma a fost susținută în principal din surse proprii, pentru că în cei 3 ani de activitate nu am beneficiat de fonduri europene. Totuși, în acest răstimp ne-am dat seama că tehnologia de furajare trebuie îmbunătățită pentru ca animalele să dea randamentul așteptat.“ În acest sens familia Sevan a depus un proiect pentru obținerea de fonduri europene, prin intermediul Grupului de Acțiune Locală Poarta Apusenilor, bani cu care își propun achiziționarea de utilaje și echipamente care să îmbunătățească fluxul tehnologic de furajare a anima­lelor. De asemenea, tot la capitolul obiective realizate prin fonduri europene se vizează implementarea unui proiect în valoare de 200.000 euro pentru realizarea unui miniabator și a unei linii de procesare.

„Muncim cu drag lângă animalele noastre și ne bucurăm văzându-le crescând, pentru că, nu-i așa, ochiul stăpânului îngrașă vita.

Inițial aici nu era decât un câmp și animalele. E adevărat că am avut niște animale rezistente, care au stat aici și iarna. Dar iată că acum au grajduri, au un spațiu favorabil unde le este asigurat un mediu bun de creștere. Ne dorim ca tot ce am început – hambare, fânare – să finalizăm și, desigur, în timp să mărim numărul de animale.“

„Mă bucur că sunt într-un context agricol, chiar sunt mândră de asta, pentru că îmi amintesc o vizită făcută în Austria, într-un sat unde am vizitat câteva ferme. Doar le-am văzut din exterior, dar am remarcat un text scris chiar la intrare care spunea așa: «Noi suntem țărani austrieci și asta o spunem cu plăcere.» În opinia mea este cel mai frumos slogan pe care l-am auzit și l-am reți­nut. Nu știu dacă sunt țărancă, pentru că este un titlu nobil să te numești țăran și cinste țăranilor români!“

Patricia-Alexandra POP

În ţara noastră creşterea bovinelor pentru carne are o tendinţă ascendentă și de aceea este necesar să ştim că acestea au o receptivitate crescută la agenţii patogeni care produc bolile specifice. Receptivitatea raselor de bovine de carne faţă de agenţii patogeni este similară cu cea a raselor de bovine de lapte, însă sensibilitatea este mai mică la acestea datorită timpului îndelungat petrecut în aer liber, pe păşune, precum şi producţiei mai mici de lapte.

Afecţiunile oftalmologice la bovinele de carne sunt destul de frecvente, în special la tineret, cu simptome de cheratită şi conjunctivită, în unele cazuri – prin afectarea văzului producând pagube mari, din cauza sacrificărilor de necesitate. Cauzele sunt infectocontagioase şi parazitare. Factorii favorizanţi sunt aerul din grajd plin de amoniac şi praf, condiţiile de igienă necorespunzătoare, precum și insectele care transmit boala şi lipsa vitaminei A. Ca tratament, se recurge la administrarea de unguente sau picături oftalmice (Unguent oftalmic, Oculoforte) şi la dezinfecţia periodică a grajdului cu Dezinfectant cationic sau Decontaminol. Ca măsură de prevenţie se administrează Vitamina AD3E buvabilă în apa de băut, timp de 5-7 zile.

Indigestia ruminală se produce cel mai frecvent prin schimbări bruşte de furaje, prin nutreţ cu stare fizică necorespunzătoare sau furajare necorespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

Alcaloza ruminală este rezultatul greşelilor de furajare, prin administrarea bruscă (fără perioadă de „obişnuire“) de furaje bogate în proteine sau azot şi, respectiv, de furaje sărace în glucide. Consecința poate fi afectarea activităţii prestomacelor.

Indigestia ruminală putridă este consecinţa administrării de apă sau furaje contaminate cu bacterii, adică foarte murdare, depozitate în condiţii improprii sau a păşunatului pe terenuri necorespunzătoare.

Acidoza ruminală este, de asemenea, consecinţa furajării defectuoase prin administrarea bruscă de nutreţuri bogate în glucide care fermentează uşor, distrug flora bacteriană ruminală benefică, formând în perioade scurte de timp cantităţi mari de acid lactic.

Meteorismul ruminal acut („balonare“) este rezultatul acumulării masive de gaze de fermentaţie în rumen şi reţea, conţinutul putând fi reprezentat de o spumozitate fină de fermentaţie – indigestie spumoasă sau gaze fără spumozitate – indigestie gazoasă.

Meteorismul ruminal acut este întotdeauna caz de urgenţă. Eliminarea gazelor din stomac se poate asigura prin consumul de furaje grosiere înainte de consumul nutreţurilor verzi, fragede, umede şi reci, mai cu seamă al leguminoaselor. În cazul apariţiei bolii la un animal pe păşune, sunt obligatorii întreruperea păşunatului şi scoaterea animalelor din parcela respectivă, pentru a preveni consumul de furaje şi pentru a limita numărul de animale afectate.

Tratamentul este în funcţie de tipul indigestiei şi urmăreşte corectarea raţiei alimentare, administrarea orală de ruminative ca Rumigen, cu efect excitant asupra mucoasei ruminale prin stimularea indirectă a rumegării şi îmbunătățirea digestiei; antibiotice: Oxitetraciclina, 1-3 administrări. De asemenea, se administrează ulei de parafină şi sulfat de magneziu.

De asemenea, se administrează un tratament de susţinere cu Hepatoprotect, Vitamina B1-B6, Perfuzol, Glucoză şi Multivitarom.

În cazuri grave, se recurge la sondaj bucoesofagian sau ruminocenteză şi la însămânţarea rumenului cu alt conţinut rumenal de la un animal sănătos.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Într-o zonă de vis, înconjurată de păduri și văi molcome cu pășuni bogate, se dezvoltă un nou centru de elită al rasei Aberdeen Angus. Ferma Cristorel, după denumirea satului și a mănăstirii din apropiere, situată în comuna Așchileul Mare, județul Cluj, binecuvântează această zonă prin prezența exemplarelor deosebite pe care le deține. În acest peisaj minunat au fost aduse cele mai frumoase și mai bune exemplare din întreaga lume, reușindu-se să se obțină poate cea mai bună selecție genetică din România.

Rasa

Aberdeen Angus, rasă specializată pe producția de carne premium, provine din Scoția, William Mc Combie fiind cel care a dat denumirea rasei și a făcut-o cunoscută. Popu­laritatea ei vine însă odată cu câștigarea marelui premiu într-o expoziție internațională organizată la Paris în 1878. Caracteristicile rasei, sporul de creștere, rezistența și eficiența fac ca la începutul secolului al XX-lea efectivele de Aberdeen Angus să ajungă să fie foarte îndrăgite de americani, iar numărul de animale să fie de câteva zeci de ori mai mare decât cel din Marea Britanie.

În România, promovarea susținută a făcut ca rasa cu origini scoțiene să fie bine reprezentată de Asociația Aberdeen Angus România, ce numără astăzi peste 17.000 de animale. Ca membră a acestei asociații, Ferma Cristorel, cu 150 de exemplare, face parte din grupul de firme Plantextrakt, de lângă Cluj, care are ca obiect de activitate homeopatia. Toate animalele din această fermă dețin Pedigree și Certificate de Origine, taurii fiind premiați și notați cu calificative maxime la toate concursurile la care au participat. Din toată această selecție specialiștii fermei Cristorel au reușit să creeze reproducători, masculi și femele de valoare, juninci cu fătări ușoare și creșteri de la 1 la 1,5 kg/zi, adaptate foarte bine la climă și stabulație mixtă (iarbă și fân).

Gonzales, unul dintre taurii de elită ai fermei, importat din Germania, a fost luat în urma câștigării unei licitații, unde a fost și bonitat de o Comisie de Arbitraj cu note de 8/8/8 pentru tipul musculatură-schelet. În certificatul lui de origine sau Pedigree sunt trecute multe date care vorbesc despre valoarea acestui animal. Găsiți în acest document greutatea cu care a fost fătat (29 kg), sporul de creștere (1,485 kg) sau greutatea realizată până la 365 de zile (1,349 kg). De asemenea, le puteți vedea părinții, bunicii și pe ei cu o linie genetică valoroasă. „Gonzales este indicat pentru juninci, pentru că produșii lui vor avea o greutate mică la fătare, chiar el situându-se la limita minimă a greutății la fătare. Pe lângă el avem animale cu linii genetice din Canada sau Marea Britanie. Este important că noi importăm animale care sunt deja aclimatizate la nivelul Europei“, susține domnul Peev.

Un alt exemplar valoros este Patriot, un taur de 2,3 ani, provenit tot din Germania, bonitat cu 8/8/8, o greutate de 950 kg și o descendență valoroasă. El beneficiază și de un factor roșu, ceea ce înseamnă că în Pedigree-ul lui sunt vaci roșcate. Vițeii obținuți de la un astfel de exemplar se vând cu 1.800 euro la vârsta de 10-12 luni, când sunt înțărcați, dar pot ajunge și la 2.500 euro, în funcție de vârstă.

Vițeii Angus sug până la 9-10 luni, moment în care sunt înțărcați, iar după alte 2 luni vaca poate avea următoarea fătare, ceea ce înseamnă că după un an de la prima fătare vacile pot fi din nou gestante. Speranța de viață a rasei este de 14-15 ani și are 12-13 fătări fără probleme. De regulă, taurii de elită se cumpără pentru un sezon sau două și apoi se vând, pentru a evita consangvinizarea prin produșii obținuți, însă ei pot produce timp de 10 ani.

Casa

Alegerea locului de amplasare a Fermei Cristorel este mai mult decât ideală. Situată la 25 km nord de Cluj, într-o zonă nepopulată, valea în care au fost ridicate adăposturile asigură cele mai bune condiții pentru această rasă. Vorbim de o întindere de 250 ha înconjurată de păduri, ce oferă umbră și protejează de vânturi puternice, pășuni cu floră spontană constituită din multe specii de plante, apă asigurată de un iaz artificial, izvoare naturale, suprafețe ce pot asigura un furaj de cea mai bună calitate. „Animalele sunt libere, trăiesc într-un mediu ideal, fără stres, pășunea este destul de mare pe fiecare grupă de animale și valorifică tot. Nu degeaba sunt numite „mașina de tuns iarba“. Aici, pe aceste pășuni, stau între 8 și 9 luni, iar, în funcție de temperaturile din timpul iernii, vor sta în grajd, pe așternut de paie, 3-4 luni“, îmi spunea dl Igor Peev, administratorul fermei. Rezistența animalelor este dată și de faptul că ele pot făta singure, fără sprijin veterinar, chiar și iarna, pe zăpadă.

Adăpostul deschis, realizat pe structură de lemn, este organizat în două zone separate de o iesle comună și are o capacitate de 150 de locuri. Dar, pentru că obiectivul fermei este să ajungă la 300 de animale, din care 150 vaci mamă, grajdul va fi mărit cu încă 1.000 mp.

Masa

Furajarea se face cu ajutorul unei remorci tehnologice care mărunțește un amestec de iarbă cu semifân și semisioz de porumb ce se distribuie automat, stânga – dreapta după trecerea acesteia pe aleea centrală. „Avem niște culturi deosebite care se potrivesc la vacile de carne. Avem acest semifân, care este o iarbă cosită și balotată în 24 de ore într-o folie de plastic, un fel de semisiloz de fân proaspăt care păstrează suculența ierbii, ceea ce le place foarte mult vacilor. Ce am făcut în premieră pentru noi este un semisoliz de iarbă călcat. Acesta se aduce din câmp imediat după cosire, se calcă cu tractoarele și se acoperă cu o folie specială. Este o iarbă cu un pic de aciditate și miros deosebit, o delicatesă pentru care vacile intră în trepidații“, afirmă dl Peev. La momentul vizitei noastre furajele erau deja pregătite pentru iarnă.

Valorificarea

Vorbim despre Angus pentru că în final discuția ajunge la obținerea cărnii premium. O carne extrem de valoroasă, care se vinde scump în marile restaurante ale lumii. De ce acest preț? Pentru calitățile sale gustative, fizice, culinare și tehnologice.

Culoarea, frăgezimea, consis­tența, mirosul, perselarea, marmorarea, depozitele de grăsime și consistența grăsimii sunt indicii care spun dacă o friptură provine dintr-o carne premium sau nu.

În Occident, această carne trebuie maturată, adică ținută într-o cameră cu atmosferă controlată la 2-3°C timp de 2 săptămâni, așa cum se face la carnea de vânat.

Legislația prevede deja obligația de a menționa pe etichetă timpul de maturare, iar acest lucru este un indiciu al faptului că avem de-a face cu o carne premium.

Pentru că am văzut cu ochii mei această fermă, îi invit pe toți crescătorii axați pe creșterea bovinelor pentru carne premium, dar și pe cei care vor să treacă de la producția de lapte spre cea de carne prin metisări, la Ferma Cristorel, pentru că au ce vedea, dar cu siguranță, și ce cumpăra.

GALERIE FOTO

Patricia Alexandra Pop

Belted Galloway este o rasă foarte ușor de recunoscut. Principala ei caracteristică, de la care i se trage și numele (belted, în limba engleză, înseamnă „cu centură“), este brâul alb care înconjoară corpul negru, brun închis sau roșcat. Centura albă variază în lățime și regularitate, dar, de obicei, acoperă cea mai mare parte a corpului, de la umeri și până la șale. Contrastul dintre albul acestei benzi și roba neagră, care vara poate avea o tentă maronie, face ca vitele din această rasă să poată fi identificate fără greșeală.

Eficiență crescută și metiși de calitate

Originare din regiunile muntoase ale Scoției, sunt adaptate în mod natural la condițiile din zonele de deal înalt și munte. Specialiștii le consideră a fi eminamente potrivite pentru transformarea nutrețului brut de pe pășunile sărace în carne macră. Stratul superficial de păr lung le face să suporte ușor umezeala și frigul, iar sub părul des le ferește de căldură. Aceste caracteristici naturale fac ca văcuțele Galloway să nu aibă nevoie de adăposturi sofi­sticate. O altă caracteristică a rasei, care se transmite și metișilor, este absența coarnelor.

Sunt niște vite longevive, putând trăi între 17 și 20 ani. Cantitatea de lapte pe care o produc este destul de mare, pentru ca vițeii să poată crește într-un ritm bun încă din primele săptămâni. Crescătorii consideră că metișii obținuți prin încrucișarea cu rase de carne continentale, cum ar fi Charolais, Simmental, Limousin și Salers, cresc mai repede decât rasa parentală, mai mari și mai productivi. Belted Galloways sunt cunoscute pentru ușurința fătării. Ele produc câte un vițel în fiecare an, dar unele exemplare au avut și câte doi viței separați într-un an. Un taur matur Belted Galloway poate cântări între 815 și 955 de kilograme. O vacă variază de la 400 la 600 de kilograme, iar vițeii cântăresc la naștere cam 35 kg tăurașii și cu 4-5 kg mai puțin vițelușele. La 205 de zile după înțărcare, vițeii cântăresc în jur de jumătate din greutatea mamei lor.

Carnea acestei varietăți de vite este slabă și are o aromă specifică. Randamentul la sacrificare este de peste 60%.

Rezistență ridicată, cu hrană puțină

Rasa a fost dezvoltată într-un mediu dur, având ca rezultat o rezistență ridicată la boli și capacitatea de a supraviețui în cele mai grele condiții. Crescătorii de Belted Galloway constată că vitele lor sunt mai rezistente la insecte și probleme ale picioarelor decât multe alte rase. Problemele congenitale, cum ar fi nanismul, ocolesc reprezentanții acestei rase. „Belties“, cum li se mai spune, sunt capabile să se adapteze la o varietate de condiții climatice. Au abilități bune de căutare a hranei, prosperând acolo unde alte rase nu reușesc să găsească de mâncare. Blana năpârlește atunci când vremea e caldă, făcând astfel din „Beltie“ o rasă foarte adaptabilă și versatilă pentru o varietate de condiții climatice. Dar blana groasă nu oferă numai rezistență, ci compensează și stratul de grăsime de sub piele care apără de frig alte rase. Rezultatul este, așa cum deja am spus, o carne foarte slabă.

Teste comparative făcute în Germania au arătat că Galloway necesită cea mai mică cantitatea de hrană per kilogram de creștere în greutate dintre toate rasele crescute în mod curent. Un studiu efectuat la Universitatea din Guelph a evidențiat un conținut de grăsimi de doar 2%, extrem de scăzut, al cărnii de Galloway. Același studiu a arătat că numai aproximativ 1% sunt grăsimi saturate. Practic, vorbim de același conținut de grăsimi ca la carnea de pui și de pește. În anul 2003, la competiția dedicată celei mai gustoase cărni de vită din cadrul Sydney Royal Show, primul loc a fost câștigat de carnea acestei rase, considerată de juriu drept suculentă și plină de o savoare specifică.

Toate însușirile enumerate mai sus au făcut ca Belted Galloway să fie populară în mai multe țări, precum Marea Britanie, Irlanda, Australia, SUA, Canada și Elveția. MADR a inclus, la rândul său, această rasă printre cele pentru creșterea cărora se acordă subvenții.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 38

În premieră pentru zootehnia din România, anul acesta, în cadrul târgului Agraria organizat la Jucu între 6-9 aprilie, va avea loc prima licitație de bovine de carne Angus. Față de edițiile precedente ale târgului Agraria, vor avea loc atât prezentări de specialitate pentru carnea de vită premium, cât și informări privind profitabilitatea unei afaceri integrate, axate pe creșterea rasei Angus în România. Licitația reprezintă evenimentul principal din această serie, fiind un element de noutate și interes pentru fermierii români.

„În prima zi, vineri, 7 aprilie, în cadrul temei „Angus, secretul unei afaceri de succes“, venim în atenția fermierilor cu o paradă în ring a bovinelor. Va fi prezentă o comisie specializată, formată din experți naționali și internaționali, care va evalua calitățile genetice ale fiecărui animal. În urma notării animalelor se va face un clasament, în baza căruia se va desemna cea mai frumoasă vițea și cel mai frumos taur din punctul de vedere al potențialului genetic. Competiția se anunță a fi una strânsă dacă ținem cont că vor fi expuse cele mai frumoase exemplare de bovine, aparținând celor mai performante ferme de Angus din România, se arată într-un comunicat de presă emis de organizatorul licitației, Asociația Aberdeen Angus România.

Ziua va continua cu demonstrații de bune practici în fermă, practici utile pentru toți crescătorii de bovine de carne care își doresc o fermă performantă și profitabilă. Se vor exemplifica în ring activități necesare într-o fermă Angus, oferindu-se explicații suplimentare.

„Sâmbătă, 8 aprilie, vom începe ziua aflând cele mai importante informații despre dezvoltarea zootehniei în România, strategii și planuri oferite de Agenția Națională de Ameliorare pentru Zootehnie și reprezentanți MADR. Ulterior acestei informări vom avea apoi 2 invitați speciali, care ne vor vorbi, pe de o parte, despre dezvoltarea rasei în România, trecut – prezent și viitor, cu accent pe importanța unei genetici corecte într-un business cu Angus, iar pe de altă parte un specialist internațional ne va prezenta situația actuală a bovinelor Angus în Europa, trendul de dezvoltare a acestei rase și, nu în ultimul rând, ne va vorbi despre nevoile clienților de carne de vită premium Angus, se mai menționează în comunicat.

Tot sâmbătă, la ora 11.30, va avea loc și momentul-cheie al întregului concept, și anume prima și mult așteptata licitație de bovine Angus, în cadrul căreia se vor licita bovinele pre­zente în cadrul expoziției. Tot în această zi, membrii pregătesc împătimiților de carne de vită un show măcelăresc oferit de specialiști în domeniu, care va încheia cu un show culinar incendiar cu carne de Angus, oferit de un chef renumit.

„Vor fi gătite preparate exclusiv din carne de Angus care să încânte simțurile oricărui critic culi­nar, spune Marcel Olteanu, președintele Asociației Aberdeen Angus România.

Aberdeen Angus este una dintre cele mai populare rase de bovine de carne din lume. Bovinele din rasa Angus se cresc în sistem extensiv, mamă vacă alăptantă – vițel, asta presupune că vițelul suge de la mamă până la o vârstă înaintată de 7-8 luni. Se adaptează ușor la orice condiții de mediu, exploatarea lor fiind facilă și favorabilă pentru pășunile din România. Bovinele Angus sunt robuste, longevive, prezintă precocitate reproductivă, greutatea vițeilor este mică, ceea ce asigură fătări ușoare. În același timp asigură un spor mediu zilnic foarte bun, sunt rezistente la temperaturi extreme și, nu în ultimul rând, prezintă caracterele necesare obținerii unei cărni de vită premium care să le încânte papilele gustative și celor mai pretențioși critici culinari. Asociația Aberdeen Angus România este prima asociație din România acreditată pentru Controlul Oficial al Performanțelor și în Registrul Genealogic al rasei Angus. În prezent avem peste 420 de membri care cresc peste 17.000 de bovine Angus rasă curată și peste 2.000 de metiși cu rasa Angus.

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 44