Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 12 Apr 2021

Metode de vaccinare la păsări

– PARTEA I –

Vaccinarea păsărilor este importantă, necesară și trebuie făcută pentru prevenirea bolilor acestora. În prima categorie de vaccinuri pentru păsări includem vaccinurile virale vii precum AVIPESTISOTA, AVIPESTIVAC, BIAROMVAC, BIROVAC H120. Se utilizează vaccinuri în termen de valabilitate, menţinute la temperatura indicată de producător, 4-8 °C.

Vaccinarea în apa de băut

Prepararea soluției de lucru pentru vaccinarea în apa de băut se realizează prin dizolvarea vaccinului în apa de băut, calculând 20 ml de apă / pui / doza de vaccin, până la vârsta de 30 zile, şi 30 ml de apă / pui / doză, peste această vârstă. Apa folosită nu va conţine substanţe dezinfectante sau detergenţi. Se adaugă lapte degresat sau integral, în 2-3% apă din cantitatea totală folosită. Puii vor avea interdicție hidrică, neavând voie să bea apă începând cu 4 ore înainte de vaccinare. Timp de 2 zile înainte şi 2 zile după vaccinare se vor administra complexe de vitamine, precum COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL în doză de 1 ml / litru de apă, VITA B COMPLEX, în doză de 1 ml / litru apă și NUTRIVITAMINOAMIN, în doză de 1 g / litru de apă / zi. Soluţia preparată cu vaccin va fi consumată de pui în aproximativ 4 ore.

Vaccinarea prin aerosoli

Prepararea soluției de lucru pentru vaccinarea prin aerosoli se face prin dizolvarea conţinutului flaconului cu vaccin în apa de băut, calculând 2 ml diluant / doză / pasăre care trebuie vaccinată. Vaccinarea se realizează cu pompe de aerosoli, iar mărimea particulelor variază în funcţie de vârsta păsărilor, 46-60 microni pentru primele 2 vaccinări şi 40-60 microni pentru următoarele.

Vaccinarea oculoconjunctivală

Pentru vaccinarea oculoconjunctivală se dizolvă conţinutul flaconului cu vaccin în diluant, precum DILUVAC C sau apă distilată, calculând 0,1 ml diluant la 1 doză vaccin / pasăre. Administrarea vaccinului se realizează cu pipeta. Pentru asigurarea eficienţei vaccinării pe cale oculoconjunctivală sau nazală se va instila câte 1 picătură în fiecare ochi şi în fiecare fantă nazală, adică 2 picături / pasăre. Vaccinarea va fi însoţită de tratamente antistres şi, dacă este cazul, şi de antibiotice. Păsările cu boli parazitare sau nutriţionale pot avea un răspuns imun necorespunzător. Vaccinarea oculoconjunctivală este cea mai bună cale de vaccinare pentru prevenția pseudopestei aviare.

Dr. Cătălin TUDORAN, SC Romvac Company SA

Un nou vaccin pentru bovine

A fost lansat în România primul vaccin împotriva diareii virale bovine care folosește tehnologia L2D. Bovela, cum este el denumit, reprezintă cel mai nou şi mai inovator vaccin împotriva virusului diareii virale bovine (BVD), una dintre cele mai comune afecțiuni virale întâlnite la bovine în toată lumea.

Tehnologia inovatoare L2D (live double deleted – viu dublu deletat) îl face în mod special sigur și eficace. Bovela este singurul vaccin din UE care conține ambele genotipuri ale virusului BVD (tipul 1 și tipul 2), oferind protecție completă și de calitate împotriva acestei boli grave.

Bovela® protejează bovinele împotriva imunosupresiei provocate de BVD și previne nașterea animalelor permanent infectate (PI) ca urmare a contaminării transplacentare. Această protecție fetală este importantă în mod special pentru că animalele PI sunt principala sursă de contaminare și transmit virusul de-a lungul întregii lor vieți.

Toate animalele care au peste trei luni pot fi protejate cu doar o doză de Bovela pe an. Acest lucru este posibil pentru că Bovela® oferă protecție imunitară de lungă durată, pentru 12 luni.

BVD poate cauza o varietate de simptome clinice, reduce eficiența sistemului imunitar (de exemplu: reducerea activității sistemului imunitar de a lupta cu alți agenți patogeni) și cauzează infertilitate, pierderea sarcinii și afecțiuni congenitale la viței. Pierderile economice mari care apar odată cu BVD sunt cauzate de scăderea în greutate, producția de lapte scăzută sau chiar moartea animalelor infectate. Cu Bovela® efectele acestei boli pot fi prevenite.

Vaccinarea contra antraxului, o acţiune obligatorie în sezonul de primăvară!

Antraxul, cunoscut în popor sub denumirea de dalac, buba neagră sau cărbune, este comun mai multor specii de mamifere domestice şi sălbatice. Boala se caracterizează printr-o mortalitate mare la animale, având atât implicaţii economice (confiscarea totală a animalelor sacrificate), dar şi epidemiologice, fiind transmisibilă la om. Antraxul este o boală telurică, adică sporii bacteriei care produce boala îşi au habitatul în sol, unde rezistă zeci de ani şi constituie sursa cea mai frecventă de infecţie pentru ierbivore. De aceea, pentru ca animalele să fie în siguranţă, înainte de a ieşi la păşune trebuie să fie vaccinate contra antraxului.

La boală sunt receptive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele, urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore. Porcinele şi carnasierele sunt mai puţin sensibile.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave care elimină germeni prin toate secreţiile şi excreţiile şi care se transformă în spori, în contact cu aerul. Sporii sunt răspândiţi pe păşune, furaje, apă, iar prin intermediul vântului, al apelor de suprafaţă sau freatice pot difuza pe suprafeţe întinse.

Prin deschiderea cadavrelor, sacrificarea animalelor sau sângerarea animalelor bolnave, se răspândeşte un număr mare de germeni în mediul exterior şi de aceea este interzis să se facă aceste manopere la animalele suspecte de boală.

Toate produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână,) pot fi surse de infecţie importante, în special pentru om.

Căi de infecţie

La ierbivore infecţia are loc pe cale digestivă, prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, pe cale respiratorie prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă şi contaminarea cutanată prin diferitele leziuni ale pielii. La porcine, carnasiere şi păsări contaminarea se realizează prin consum de carne sau organe de la animalele bolnave de antrax.

La om, cea mai frecventă este infecţia cutanată, localizată în general la mâini şi pe faţă (buba neagră), dar şi digestivă (prin consum de carne infectată). Uneori este posibilă şi calea respiratorie (boala scărmănătorilor de lână).

Semnele clinice ale bolii nu diferă prea mult de la o specie sau alta, dar există unele particularităţi privind durata şi gravitatea bolii. Astfel, la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, prezintă tremurături musculare, scurgeri sangvinolente la nivelul orificiilor nazale sau anale. Animalele mor în câteva minute sau ore.

La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree şi urinare cu sânge. Moartea este precedată de hipotermie şi de convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general: febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, animalul nu consumă alimente.

Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi aspectului cadavrului.

Profilaxia

Cea mai importantă este vaccinarea cu Carboromvac. Această acţiune este obligatorie şi se face la  bovine, ovine, caprine şi cabaline.

Pentru o mai mare eficienţă a vaccinului, este necesar ca animalele să fie deparazitate intern cu suspensii buvabile de Rombendazol, Romfenbendazol, Rombendazol Plus sau injectabil cu RomIvermectin şi RomAvermectin Plus.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale

SC Romvac Company SA

Vaccinarea contra antraxului, o acţiune obligatorie de sezon!

Primăvara se apropie, iar pentru ca animalele să iasă în siguranţă la păşune trebuie să fie vaccinate. Una dintre acţiunile obligatorii este, în primul rând, vaccinarea contra antraxului, la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi cabaline.

Antraxul, cunoscut în popor sub denumirea de dalac, buba neagră, cărbune etc., este comun mai multor specii de mamifere domestice şi sălbatice, fiind transmisibil la om. Boala este produsă de o bacterie care există în mediul exterior sub formă de spori, rezistând în sol zeci de ani. La boală sunt receptive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele, urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore. Porcinele şi carnasierele sunt mai puţin sensibile. La păsări, antraxul apare extrem de rar.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave care elimină germeni prin toate secreţiile şi excreţiile, care se răspândesc pe păşune, furaje şi în apă, iar prin intermediul vântului, apelor de suprafaţă sau a celor freatice pot difuza pe suprafeţe întinse.

Prin deschiderea cadavrelor sau a sacrificării animalelor bolnave se răspândeşte un număr mare de germeni în mediul exterior, care, în contact cu aerul, sporulează şi rezistă un timp îndelungat.

Toate produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână, lapte) conţin cantităţi mari de spori, fiind surse de infecţie importante în special pentru om.

La ierbivore, infecţia are loc pe cale digestivă, prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, pe cale respiratorie, prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă şi contaminarea cutanată, prin diferitele leziuni ale pielii. La porcine, carnasiere şi păsări, infecţia se realizează prin consum de carne sau organe de la animalele bolnave de antrax. La om, infecţia începe în mod frecvent prin intrarea sporului în organism printr-una din multiplele căi: respiratorie (boala scărmănătorilor de lână), digestivă (prin consum de carne infectată), infecţia locală cutanată fiind cea mai frecventă, sub forma unei bube negre, localizate în general la mâini şi pe faţă.

Semnele clinice ale bolii nu diferă prea mult de la o specie la alta, dar există unele particularităţi privind durata şi gravitatea bolii. Astfel, la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, prezintă tremurături musculare, secreţii în general, hemoragice la nivelul orificiilor nazale sau anale. Ani­malele mor în câteva minute sau ore. La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree şi urinare cu sânge. Moartea este precedată de hipotermie şi de convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general: febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, animalul nu consumă alimente.

Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi a aspectului cadavrului. Diagnosticul de certi­tudine se stabileşte prin examen de laborator.

Profilaxia

Cea mai importantă măsură în prevenirea antraxului este vaccinarea cu CARBOROMVAC. Pentru o mai mare eficienţă a vaccinului, este necesar ca animalele să fie deparazitate intern, înainte de vaccinare, cu suspensiile buvabile de ROMBENDAZOL, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau cu soluţiile injectabile: ROMIVERMECTIN şi ROMAVERMACTIN PLUS.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS