Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) are, în ultimii ani, probleme cu cea mai periculoasă boală la animale despre care se vorbește foarte puțin, din păcate: rabia (turbarea), diagnosticată pe teritoriul țării atât la animalele sălbatice (vulpe, lup, urs, șacal, pisică sălbatică, dihor, jder, raton), cât și la animalele domestice (bovine, ovine, caprine, suine, animale de companie).

Rabia este o reală problemă cu care se confruntă fermierii de azi, pe lângă pesta porcină clasică, pesta porcină africană, un dezastru pentru fermele de creștere a suinelor, pesta micilor rumegătoare care amenință fermele de ovine și de caprine și care trebuie supravegheată la granița cu Bulgaria, tuberculoza la bovine, leucoza enzootică la bovine, scrapia la ovine. Există și rabie (turbare) care este mortală în majoritatea cazurilor, dacă indivizii afectați nu sunt vaccinați.

Pe teritoriul României, o sursă des întâlnită de răspândire a turbării este vulpea roșcată (Vulpes vulpes). Cel mai bun mod de prevenție este prin evitarea animalelor sălbatice, inclusiv a celor rănite. Dacă găsiți un animal rănit nu-l atingeți, ci contactați autoritățile locale pentru asistență.

Virusul rabiei atacă creierul și infectează sistemul nervos central al mamiferelor. Simptomele apar la aproximativ 3 săptămâni de la infectare. Cele mai comune sunt: dureri în zona plăgii de inoculare, anxietate, slăbiciune, disconfort, hidrofobie (teama de apă), aerofobie (teama de mișcările de aer) și / sau delir, episoade de febră, tremurături, spasme dureroase și / sau salivație intensă.

Măsuri aplicate în cazul confirmării rabiei la animalele dintr-o exploataţie

În cazul în care medicul veterinar sesizează existența rabiei la un mamifer, se vor vaccina toate animalele din focar.

Pasul următor: izolarea animalelor care au fost muşcate sau zgâriate de cel bolnav de restul animalelor din exploataţie pentru 30 de zile și punerea sub restricție și observație a restului de mamifere din exploataţie pe o perioadă de 30 zile (din momentul constatării contactului unui suspect de rabie cu animalul / animalele receptive din exploataţie). Evoluția lor va fi supravegheată de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit / medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale, pe o perioadă de 30 zile. La finalul carantinei, animalele se scot de sub observaţie dacă nu prezintă semne clinice de rabie.

Vaccinarea câinilor şi a pisicilor din exploatațiile nonprofesionale şi a câinilor de la stână se face prin organizarea de campanii de vaccinare în masă, anuale, în perioada toamnă-iarnă, urmate de vaccinări de completare, conform prevederilor Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor cu nr. 35/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a Programului de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor.

Împreună învingem rabia

Lupta cu rabia a început de mai bine de zece ani în România, când s-au impus măsuri prin Hotărârea Guvernului nr. 632/2018 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 55/2008 pentru aprobarea Programului strategic privind supravegherea, controlul și eradicarea turbării la vulpe în România, cu modificările și completările ulterioare. Astfel. Potrivit HG, „vânătorii și persoanele cu atribuții de pază și ocrotire a vânatului care aduc, la solicitarea direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, exemplarele de vulpe împușcate la laboratoarele de diagnostic județene ori naționale, în vederea evaluării vaccinării prin punerea în evidență a markerului tetraciclină și a nivelului anticorpilor postvaccinali, sunt recompensați cu suma de 50 lei/animal, fără TVA.“

În același act normativ se arată că „vânătorii și persoanele cu atribuții de pază și ocrotire a vânatului care aduc la laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, cu respectarea condițiilor sanitar-veterinare legale privind recoltarea și transportul probelor, vulpile și șacalii găsiți morți sau uciși din cauza suspiciunii de rabie, pe raza teritorială a fondurilor cinegetice, sunt recompensați cu o sumă echivalentă în lei, fără TVA, a 50 euro / animal, conform deciziilor Grant anuale ale Comisiei Europene. Sumele sunt acordate cu titlu de recompensă pentru maximum 1.200 de vulpi și / sau șacali, la nivel național. Persoanele care aduc vulpi la laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene trebuie să beneficieze, în prealabil, de o instruire corespunzătoare din partea medicilor veterinari oficiali din cadrul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene“.

Anca LĂPUȘNEANU

Reamintim că Rabia (turbarea) este o boală produsă de un virus care afectează sistemul nervos central (creierul şi măduva spinării) atât la animale, cât şi la oameni. Apare foarte rar la animalele domestice vaccinate, dar poate fi contractată uşor în cazul în care un animal domestic nevaccinat intră în contact cu un alt animal domestic sau sălbatic bolnav şi este muşcat de acesta.

Principala zoonoză la nivel mondial

Din datele statistice rezultă că rabia este considerată principala zoonoză la nivel mondial, boala fiind diagnosticată în peste 150 de ţări sau teritorii, în special în mediul rural sau în zone geografice izolate. Aproximativ 55.000 de oameni mor anual din cauza rabiei (mai ales în Africa și Asia), 40% din cei muşcaţi de animale suspecte de a fi infectate cu rabie sunt copii cu vârsta sub 15 ani și se consideră că, în cazul deceselor umane în 99% din cazuri, acestea au fost cauzate de mușcătura unui câine infectat cu rabie. Anual, peste 15 milioane de persoane primesc profilaxie postexpunere, estimându-se că se previn astfel 327.000 de decese.

Oamenii pot dobândi boala în urma muşcăturilor produse atât de animale domestice, cât şi de cele sălbatice.

La om perioada de incubare este în medie de 30-40 de zile. Primele simptome sunt: dureri şi o senzaţie de amorţire a părţii muşcate, febră, iritaţie în gât, ameţeli, halucinaţie, tahicardie (bătăi cardiace frecvente), vomă, diaree, dureri abdominale, teamă, agitaţie, nervozitate. Evoluţia bolii este rapidă, ducând la paralizie, spasme ale gâtului, delir, comă şi, în final, deces (în 2-3 zile). Tratamentul eficient se instituie în perioada de incubaţie a bolii.

Animalul bolnav prezintă următoarele semne clinice: agitaţie, irascibilitate, apetitul este capricios și pervertit, înghite diferite obiecte (pietre, bucăți de lemn), se repede la obiecte imaginare şi are tendinţa de a muşca, privirea este rătăcită, fără expresivitate, apoi devine fixă, pânditoare, rece, feroce; nu mai poate înghiţi, limba îi iese afară din gură, cu hipersalivație şi în ultima fază se instalează paralizia generală a muşchilor, urmată de decesul animalului.

Vulpea, fiind un vector important de transmitere a bolii, prezintă schimbarea comportamentului specific, dispare teama caracteristică animalelor sălbatice, pătrunde în localităţi ziua, în adăposturi de animale, permite apropierea omului de ea şi, fără să devină agresivă, muşcă animalele şi omul, are privire fixă, uneori, cu mers nesigur urmat de paralizie şi moarte.

Măsuri de prevenție și combatere

Din motive de ordin social şi economic, Rabia, este în atenţia serviciilor veterinare din România şi din întreaga lume, fiind întocmite în acest sens programe de supraveghere, de prevenire şi combatere a bolii, specifice fiecărei ţări, dar cu aceeaşi ţintă, respectiv protejarea populaţiei şi a animalelor receptive.

Programul de prevenire şi combatere a Rabiei este direcţionat pe acţiuni de supraveghere prin examene de laborator efectuate din probele recoltate de la animale moarte sau suspecte de boală, prin măsuri de profilaxie generală şi prin vaccinarea preventivă a animalelor receptive, acțiuni prin care se urmăreşte:

– Catagrafia lunară a câinilor şi pisicilor cu stăpân cunoscut din localităţile judeţului şi a animalelor receptive din mediul silvatic.

– Identificarea şi confirmarea cazurilor de Rabie prin teste de laborator şi depistarea originii bolii.

– Oprirea răspândirii bolii prin delimitarea de zonele infectate.

– Controlul permanent al stării de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, receptive.

– Reducerea numărului de animale cu potenţial ridicat de infectare şi de răspândire a bolii din zonele rabigene, prin măsuri specifice.

– Imunoprofilaxia antirabică prin vaccinarea carnasierelor domestice şi a vulpilor din zona silvatică.

– Implicarea autorităţilor locale pentru gestionarea, conform normelor legale, a câinilor fără stăpân (capturarea, sterilizarea, vaccinarea antirabică şi efectuarea tratamentelor antiparazitare).

– Respectarea legislaţiei în vigoare, precum şi a regulilor de recoltare, ambalare şi transport al probelor la laborator pentru diagnosticul Rabiei.

Un rol foarte important pentru a evita răspândirea turbării îl are populaţia şi în special proprietarii de câini, care au următoarele îndatoriri:

• să prezinte animalele la medicul veterinar arondat pentru efectuarea identificării, înregistrării în RECS şi vaccinării antirabice în campania organizată sau în termen de 90 zile de la fătare ori înainte de vânzarea, donarea cu titlu gratuit sau scoaterea în spaţii publice a acestora, dacă nu au fost vaccinat antirabic;
• să deţină carnetul de sănătate al câinelui completat la zi în cazul deplasării animalelor în spaţiile publice pe teritoriul României;
• să nu lase câinii în afara curţilor, să ţină câinii de pază legaţi în permanenţă astfel încât să nu poată ieşi din curţi;
• să anunţe imediat orice suspiciune de boală medicului veterinar arondat;
• să anunţe imediat orice muşcătură produsă oamenilor de către câinii sau pisicile aflate în proprietatea sau în îngrijirea lor sau muşcături produse de către animale sălbatice;
• persoanele muşcate de un animal trebuie să se prezinte de urgenţă la medic;
• proprietarii adăposturilor de câini fără stăpân şi de animale de companie (primăriile sau persoane fizice, asociaţii, fundaţii etc.) sunt obligaţi să vaccineze animalele pe care le gestionează;
• este interzisă jupuirea animalelor domestice sau sălbatice găsite moarte, se anunță medicul veterinar arondat pentru a se interveni profesional, în consecință.

În derularea acţiunilor prevăzute în programul de prevenire şi combatere a Rabiei, serviciile veterinare colaborează cu alte instituţii judeţene şi cu autoritaţile locale cu scopul de a monitoriza şi controla respectarea legislaţiei privind identificarea, înregistrarea şi efectuarea acţiunilor sanitare veterinare obligatorii pentru aceste specii în termenii stabiliți prin actele normative, precum şi respectarea obligaţiilor impuse prin lege proprietarilor de carnasiere domestice şi proprietarilor fondurilor de vânătoare.

Dr. Ioan Viorel Penţea

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu