Zeci de producători de legume sau fructe, dar şi de preparate tradiționale şi-au dat întâlnire la Zilele Recoltei la baza sportivă a Universităţii de Ştiinţe ale Vieţii, în perioada 30 septembrie- 1 octombrie a.c. Oamenii au putut degusta şi cumpăra bunătăţi de sezon de la peste 65 de producători importanți de legume, fructe, preparate alimentare tradiționale și crame celebre.

Un târg spectaculos

Mii de oameni s-au adunat pe stadionul universității, acolo unde expozanții au adus bunătăți alese pentru degustare: legume de toamnă, struguri proaspăt culeși, brânzeturi sau carne afumată. Pentru că pofta a fost mare, platourile viu colorate s-au golit rapid, iar o bună parte din ele sunt produse chiar de absolvenți ai facultății.Totodată, ieșenii au putut participa cu întreaga familie deoarece au fost organizate ateliere tematice pentru copii. Atelierele au cuprins activități de modelare, „face painting“, dar și obținerea de must sau aranjamente în dovleci și alte fructe.

Evenimentul a ajuns la cea de-a doua ediție

Evenimentul, ajuns la cea de-a doua ediție, a fost unul dintre cele mai interesante, atractive și interactive momente programate în această toamnă la Iași.

Pentru ieșenii care au preferat conservele preparate de gospodinele de la țară, oferta a inclus dulcețuri, siropuri și sucuri naturale, zacuscă, dar și o gamă completă de murături tradiționale. De asemenea, au participat fermieri cu brânzeturi din lapte de oaie, vacă, bivoliță și capră, produse după rețete consacrate, dar și cu unele specialități.

„Suntem la a doua ediţie la Zilele Recoltei by USV Iaşi. Ne bucurăm că participă peste 65 de producători, dintre aceştia fiind mulţi absolvenţi ai facultăţii noastre. Sunt prezente și firme care comercializează maşini agricole, carne, preparate şi multe altele pe care vă invit să le degustaţi şi exploraţi. Vor fi două zile plăcute, în care familiile se vor bucura nu doar de gustul produselor, dar şi de campus“, a precizat prof. univ. dr. Gerard Jităreanu, rectorul Universității de Științele Vieții din Iași.

Peste 65 de producători de legume, fructe, preparate alimentare tradiționale și crame

Pe Dealul Copoului, Facultățile USV Iași au oferit spre degustare din produsele inovative la care au lucrat cadrele didactice împreună cu studenții. Ieșenii s-au putut aproviziona cu alimentele preferate pentru sezonul toamnă-iarnă la prețuri rezonabile.

„Copiii s-au putut bucura de o atenție aparte, deoarece au putut avea parte de ateliere pentru obținerea sucului de struguri sau aranjamente în dovleci și alte fructe. De asemenea, în cele două zile ale evenimentului au fost organizate vizite la Baza hipică a USV și la Muzeul de Anatomie. Credem că și prezența celor patru facultăți ale USV cu standuri unde și-au prezentat produse obținute împreună cu studenții au reprezentat puncte de atracție. Ne bucură faptul că au confirmat producătorii de miere, ciuperci, producători și procesatori din carne de pui, porc, vită și pește, producători și procesatori de lapte“, a transmis prof. univ. dr. Vasile Stoleru, prorector al USV Iași.

Evenimentul Zilele Recoltei a fost organizat în parteneriat cu Primăria Municipiului Iași, Direcția pentru Agricultură Județeană Iași și Academia Română.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru a avea o eficacitate ridicată în combaterea buruienilor din culturile de cereale păioase, trebuie ales foarte bine momentul optim de aplicare a erbicidelor, moment în care buruienile au sensibilitatea cea mai mare (între stadiul de “rozeta” și 2-3 frunze), cât și cel de toleranță maximă a culturii (între înfrățire și începerea formării primului nod diferențiat). O influență mare asupra eficacității erbicidelor o au temperatură și umiditatea (temperaturi medii de peste 8-10°C și umiditate suficientă).

Deși practicile agriculturii conservative impuse de actuala Politică Agricolă Comună îi pot ajuta pe fermieri să reducă presiunea de buruieni, utilizarea produselor de protecție a plantelor rămâne la fel de importantă. Adoptarea sistemului no-till înseamnă de fapt modificări ale strategiilor pentru combaterea buruienilor.

O prima etapă în strategia de combatere a buruienilor este erbicidarea în toamnă. În felul acesta sunt combătute și acele buruieni care răsar încă din toamnă și iernează în stadiul de rozeta, iar în primăvară, fiind în stadii avansate de creștere, de multe ori nu mai pot fi combătute, așa cum sunt: șopârlița, doritoarea, ventrilica (Veronica sp.), mușețelul (Matricaria sp.), părăluțe (Thlaspi arvense) etc.

O soluție eficientă, cu protecție de lunga durată, v-o oferă erbicidul RIVAL TOP 20 SG de la ALCHIMEX, în doza de 30 g/ha, la culturile de grâu, orz, triticale și ovăz, pentru combaterea buruienilor cu frunza lată, anuale și perene.

Este un erbicid care se aplică atât în toamnă, cât și în primăvară, când buruienile sunt răsărite în masă, peste 70% și sunt în faza optimă (2-4 frunze), iar plantele de cereale sunt în faza de vegetație, din stadiul de 3 frunze până la faza de apariție a frunzei stindard (BBCH 12-39).

Eficacitatea este maximă când este aplicat pe buruieni tinere, aflate în stadiul de creștere activă, respectiv în faza de 2-4 frunze (pentru buruienile anuale) sau rozetă (pentru cele perene). Buruienile mai puțin sensibile și cele aflate într-un stadiu avansat de creștere rămân pitice și nu concurează plantele de cultura în absorbția apei și substanțelor nutritive.

Tratamentele nu se aplica când temperaturile sunt în scădere (sub 5°C) și la culturi stresate din cauza secetei, băltirii apei, atacului bolilor și dăunătorilor.

Pentru a beneficia de un spectru mai mare de combatere a buruienilor dicotiledonate anuale și a unora perene, o alta opțiune pentru erbicidarea în toamnă este aplicarea, pe lângă erbicidul RIVAL TOP 20 SG, a unuia dintre erbicidele KINARA de la UPL sau ADIUNKT 500 SC de la INNVIGO, cu aplicare de la faza de înfrățire și până la apariția frunzei stindard a cerealelor.

ERBICIDAREA IN TOAMNA 2023 A5

O altă variantă pentru erbicidarea în toamnă este RIVAL ULTRA, cel mai nou erbicid din familia RIVAL, formulat în România, la ALCHIMEX, care se utilizează în doza de 35 g/ha, în tratamente postemergente, din faza de trei frunze ale cerealelor păioase până la apariția completă a frunzei stindard.

Absorbția se realizează prin frunze și rădăcini și este urmată de translocarea în întreaga plantă. RIVAL ULTRA inhibă diviziunea celulară în vârfurile de creștere ale lăstarilor și rădăcinilor la buruienile sensibile. Creșterea buruienilor este oprită după câteva ore de la aplicare, însă efecte vizibile precum decolorarea sau înroșirea buruienilor sensibile apar după 10-15 zile. Distrugerea completa a buruienilor are loc după 15-25 zile de la aplicare.

RIVAL ULTRA 2023 A5

Daca aveți probleme cu buruienile graminee și, în special, cu iarba vântului (Apera spica-venti) și odosul (Avena spp.), aflați ca aplicarea unui erbicid specific în toamnă este cea mai economică soluție pentru combaterea acestor buruieni care pot să răsară în toamnă și să își continue răsărirea sau dezvoltarea în ferestrele iernii și primăvara devreme.

Un erbicid precum FENOVA SUPER de la FMC, în doza de 0,9 - 1,1 l/ha, se poate aplica atât în toamnă, în postemergență, cât și în primăvară. Perioada lui de aplicare depinde, în primul rând, de stadiul de dezvoltare al buruienilor, combaterea maximă obținându-se când buruienile au 2-4 frunze și până la sfârșit de înfrățire, pentru buruienile graminee.

Un alt erbicid sistemic cu aplicare în postemergență, pentru combaterea buruienilor graminee și a unor buruieni cu frunza lată din culturile de grâu este SENIOR de la CORTEVA, în doza de 0,11 kg/ha + 0,5 l/ha adjuvant pentru iarba vântului sau 0,25 kg/ha + 0,5 l/ha adjuvant pentru ovăzul sălbatic, obsiga secarei și buruieni anuale dicotiledonate.

Erbicidul se aplică de la stadiul de 2-3 frunze, până la stadiul de 2 noduri pentru grâu, până la 3 frați pentru iarba vântului, pana la înfrățire pentru odos, iar pentru buruienile dicotiledonate la 4-6 frunze.

886dd0d8 6ce1 4342 94ea 02d270123251

Începutul lunii octombrie a marcat cea de-a patra ediție a evenimentului Toamnă Horticolă Bucureșteană – Ziua Recoltei, organizat în campusul USAMV – București.

Târgul, restrâns ca dimensiune spre deosebire de alte evenimente de acest fel, a adunat anul acesta laolaltă 60 de producători din diverse ramuri ale agriculturii. Vizitatorii au avut posibilitatea de a alege produse variate: miere, sucuri, dulcețuri, zacuști naturale, bulbi de flori, flori la ghiveci, pomi, fructe și legume produse de artizanat etc., dar și de a participa la ateliere tematice diferite, spre exemplu „Biodiversitatea și societatea“ sau demonstrații practice cu utilaje moderne în livada Facultății de Horticultură.

Prof. univ. Florin Stănică: „Ne bucurăm că în campusul nostru au fost, alături de Facultatea de Horticultură și stațiunile de cercetare de la Moara Domnească, de la Istrița și Pietroasa, foarte mulți producători, în marea lor majoritate absolvenți de-ai noștri care își expun produsele. Toată această gamă variată de produse a transformat curtea noastră într-o piață a recoltei, a abundenței. Vreau să subliniez că, pe lângă aspectul acesta comercial și de promovare, au fost organizate ateliere și demonstrații care au acoperit toate zonele noastre de interes. Au fost organizate degustări de ardei, peste 48 de soiuri și hibrizi, au fost prezentate tot felul de soiuri de struguri de masă. În fiecare zi vizitatorii au putut degusta toate gamele de vinuri produse la stațiunea de la Pietroasa. De asemenea, în fiecare zi am organizat degustări de fructe exotice din speciile pomicole noi, kiwi, banana nordului, curmalul dobrogean. Vom prezenta în premieră anul acesta înghetața din kiwi și asimina. Pe tot parcursul celor 4 zile am avut tururi ghidate, iar cei care au vrut să viziteze Grădina Botanică, Parcul Dendrologic, câmpurile experimentale și sera au putut face acest lucru în baza unui formular. Ca și în anii anteriori a venit foarte multă lume pentru că oamenii simt nevoia să iasă și să vadă noutăți și lucruri deosebite. Noi le arătăm aici soiurile românești, dar și pe cele străine și suntem interesați să vedem cum apreciază publicul din punct de vedere gustativ, olfactiv și organoleptic aceste soiuri. Trebuie să înțelegem că suntem pe o piață competitivă și trebuie să avem alături de soiurile noastre și soiuri străine chiar pentru o comparație. “

toamna horticola bucuresteana2

Țuțea Daniela, Poiana Fermecată: „Am venit la Toamna Horticolă cu dulcețuri, cu sau fără zahăr, sosuri, siropuri, zacuști preparate pe foc de lemne. Toate fructele folosite sunt culese din flora sălbatică. Nu folosim conservanți și avem sortimente foarte diversificate. Din nefericire, anul acesta producția de fructe de pădure a fost slabă, iar prețurile lor au fost mari, dar am făcut eforturi să venim în fața clienților cu produsele care ne reprezintă. Prețurile produselor pornesc de la 20 de lei și ajung până la 40 de lei, în funcție de fructele folosite. În cazul cireșelor amare, care sunt foarte mici și sălbatice, nu sunt de cultură, trebuie scos sâmburele la fiecare fruct în parte. Este o muncă foarte migăloasă.“

Ana Maria Nicolae, stupina Popescu: „Producțiile de miere diferă foarte mult în funcție de zonă. Am obținut o producție bună la salcâm, la rapiță rezultatele au fost mai puțin bune, iar la tei nu am obținut nimic. Am venit la București atât cu produse pe bază de miere, dar și cu amestecuri din miere. Avem un energizant care este un amestec de polen, păstură și tinctură de propolis, am adus un amestec de miere cu ghimbir, produse foarte recomandate pentru această perioadă a anului întrucât fortifică sistemul imunitar. Ca și predilecție a consumatorilor am remarcat că este foarte căutată mierea cu propolis. Propolisul este cel mai puternic antibiotic natural și este căutat de 80% din consumatori. Anul acesta prețurile au crescut din cauza anului apicol greu. Mierea de salcâm, care anul trecut se vindea cu 40 de lei, anul acesta costă 50 de lei/kg.“

Laura Pața, firma Anthessis: „Am adus la târg bulbi de flori de toamnă, lalele, zambile, narcise și plante perene. Acestea se pot planta acum în grădină și în primăvară vor înflori. În funcție de dimensiunea bulbului, prețurile pornesc de la 50 de bani și ajung până la 3 lei. Recomandările noastre sunt ca lalelele să se planteze la distanță de 10-15 cm între ele, adâncimea stabilindu-se în funcție de dimensiunea bulbului. Cel mai mari se pun mai adânc în sol. Spre exemplu, bulbii de ghiocei care sunt mici se plantează la 5-7 cm adâncime. Bulbii se pot planta și în luna decembrie, dacă vremea este favorabilă.“

Sorin Bobiș, firmă producătoare de plante suculente: „Am venit la Toamna Horticolă cu plante suculente pentru apartament, dar și pentru grădină. Sunt plante care nu au nevoie de o îngrijire specială, care trebuie udate foarte rar, la două săptămâni sau chiar mai mult. Plantele de apartament au nevoie de lumina soarelui pentru a fi mai colorate. Ghivecele în care noi le comercializăm sunt de cultură, ca atare florile pot transplantate și este suficient să fie folosit un pământ obișnuit de flori. Prețurile lor sunt accesibile, o plantă de 2-3 ani costând 10-15 lei.“

Elena Manolache, proprietar cultură lavandă: „Am venit la târg cu produse de lavandă pe care le obținem într-o afacere cu circuit închis. Avem un hectar de cultură și o mică distilerie. Gama de produse pe care o facem este variată, avem ulei esențial și apă florală de lavandă care sunt cele mai căutate produse ale noastre, săculeți parfumați cu lavandă, săpunuri, lumânări parfumate, parfumuri, balsam de buze. Oamenii au început să înțeleagă beneficiile lavandei și asta deschide pentru producători noi oportunități.“

Rareș Pândaru, inginer în cadrul Stațiunii Pietroasa – Istriția: „Am prezentat aici soiuri de prune, struguri și material săditor, dar și o gamă diversificată de vinuri. Am prezentat o gamă nouă de vinuri numită Rezerva, vestita Busuioacă de Bohotin, și ale vinuri deosebite. În ceea ce privește speciile pomicole, am adus material săditor din specii noi, respectiv kiwi, smochin, asimina și multe alte specii pe care noi sperăm să le aclimatizăm în țara noastră.“

Laura ZMARANDA

După o vară secetoasă și un început de toamnă cu precipitații, iată că au apărut și hribii. Și nu puțini, e plin Internetul de fotografii cu hribi de la iubitorii de ciuperci din toată țara. Se anunță poate cea mai bună producție din ultimii ani, iar acest lucru îi bucură pe gurmanzi, mai ales că nu-s deloc puține rețetele ce pot fi pregătite având la bază aceste ciuperci.

Și, totuși, ce sunt hribii? Hribii fac parte din încrengătura Basidiomycota, în familia Boletaceae și de genul Boletus, sunt ciuperci de pădure cu piciorul alb și gros, cu pălărie brună și netedă, cunoscute în unele zone ale țării și sub denumirea de mânătărci. De fapt, culorile pălăriei pot varia de la nuanțe de maro deschis până la maro închis. Lamelele de sub pălărie sunt albe atunci când hribii sunt tineri, iar la maturitate devin gălbui.

Se găsesc în special în zonele cu păduri montane și de deal, dar nu numai, și apar în special după ploaie. În țara noastră se pot găsi și consuma următoarele specii:

  • Boletus aereus: hrib pucios, hrib negru, hrib arămiu;
  • Boletus badius sin Imleria badia: hrib murg;
  • Boletus calopus: hrib frumos, hrib cu picior frumos (necomestibil);
  • Boletus erythropus: mânătarcă țigănească, hrib cărămiziu;
  • Boletus luridus: buretele vrăjitoarei, mitarcă grasă, pitarcă;
  • Boletus subtomentosus: buza caprei;
  • Leccinum scabrum: burete călugăresc, mitarcă grasă, pitarcă aspră;
  • Suillus grevillei: untoasa cu inel.

Sunt considerați delicatesă datorită calității superioare a gustului și a texturii. Au un conținut bogat în minerale și vitamine, fără zaharuri și lipide. Pot fi păstrați congelați, deshidratați ori pregătiți ca murături sau zacuscă. Însă preparatele cu hribi proaspeți, ce mai delicatese! Și nu, nu voi prezenta în cele ce urmează vreo rețetă complicată, ci poate una dintre cele mai rapide, dar cu siguranță gustoase: hribi cu maioneză.

Ingrediente

  • 500 g de hribi;
  • 2-3 caței de usturoi;
  • maioneză de casă;
  • pătrunjel verde;
  • sare.

Cum procedăm? Mai întâi curățăm și apoi fierbem hribii timp de maximum 10 minute, după care îi clătim sub jet de apă rece și îi punem la răcit. Între timp pregătim maioneza de casă; cantitatea o decidem în funcție de preferințe. Hribii se toacă la cuțit ori la blender sau chiar îi puteți trece prin mașina de tocat, dacă preferați bucățile mai mici. Se pun într-un bol, se adaugă sare și maioneză după gust, apoi usturoiul zdrobit sau dat pe răzătoarea mică și pătrunjelul tocat mărunt. La acesta din urmă puteți renunța dacă nu vă este pe plac, iar cantitatea de usturoi o puteți mări. Puteți jongla cu cantitățile, însă nu prea mult, trebuie să simțiți, totuși, aroma deosebită a hribilor. Adăugați preparatul la frigider pentru cel puțin 15 minute, după care îl consumați pe felii de pâine proaspătă ori prăjită.

Poftă bună!

Larissa DINU

Dacă-i toamnă este și momentul ideal pentru pregătirea cămării. Gospodinele prepară tot felul de borcane cu murături, dulceață și zacuscă, iar rețetele diferă de la zonă la zonă. În ceea ce privește zacusca, rețetele vedetă în zona de câmpie sunt cele cu vinete și fasole, iar în zona de munte, la baza preparării rețetelor stau ciupercile. Fără doar și poate, cea mai apreciată este zacusca de hribi, poate și pentru că aceste ciuperci sunt mai greu de găsit.

Ingrediente

  • hribi – 4 kg;
  • ardei gras roşu – 2 kg;
  • gogoşari – 2 kg;
  • morcovi – 1 kg;
  • ceapă – 1 kg;
  • ulei – 1 litru;
  • roşii bine coapte sau fierte – 1 kg (pot fi înlocuite cu 500 de ml de suc de roşii)
  • puțin cimbru;
  • două foi de dafin;
  • câteva boabe de piper;
  • Sare după gust.

Mod de preparare

Mai întâi se curăță hribii și se pun la fiert în apă cu sare pentru 15-20 minute, apoi se lasă la scurs. Ardeii și gogoșarii se coc, de preferat la foc de lemne, iar roșiile pot fi fie coapte, fie doar puțin fierte și apoi decojite. După coacerea lor, legumele se decojesc și se lasă la scurs. Ceapa se curăță, se taie în patru, apoi se călește în puțin ulei, la fel și morcovul. După ce s-au recit toate ingredientele, se toacă la mașina de tocat.

Un alt pas important este alegerea recipientului în care se fierbe zacusca, pentru că, știm bine, materialul poate influența gustul preparatelor. Așadar, se aleg un ceaun, o oală de tuci sau de aluminiu, se pune uleiul și se adaugă treptat legumele, hribii și apoi roșiile sau sucul de roșii. Se adaugă sarea, foile de dafin, cimbrul și boabele de piper și se lasă la fiert, însă cu mențiunea că trebuie amestecat destul de des pentru a nu se prinde compoziția.

Între timp se pregătesc borcanele în care va fi pusă zacusca; acestea trebuie să fie curate și uscate pentru ca zacusca să poată fi păstrată cât mai mult timp.

Timpul de fierbere a zacuștei depinde dacă alegeți să faceți acest lucru pe o plită cu gaz sau pe foc de lemne. Ne dăm seama că este gata atunci când deasupra compoziției apare uleiul.

Zacusca gata fiartă se pune în borcane cât timp este încă caldă. Se verifică capacele borcanelor, după care se pun la sterilizat cca 30-40 de minute. După fierberea borcanelor, acestea se lasă în apă până când aceasta se răcește complet, de preferat până a doua zi. Se depozitează în loc răcoros, cămară sau beci.

Poftă bună!

Larissa DINU

Peste 3,5 milioane de puieți forestieri vor fi plantați de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva în cursul campaniei de împăduriri de toamnă în fondul forestier administrat. În această campanie vor fi împădurite 1.081 hectare fond forestier, cu precădere în zonele cu altitudini mai mici, de câmpie și silvostepă, după ce în campania de împăduriri de primăvară au fost regenerate pădurile de la munte și deal.

Cele mai mari suprafețe vor fin împădurite în fondul forestier de stat administrat de direcțiile silvice Tulcea, 178 hectare, Dolj, 125 hectare, Brăila, 123 hectare, Galați, 119 hectare, și Călărași, cu 101 hectare.

Vor fi plantați peste 3,5 milioane puieți de stejar brumăriu și pendunculat, cer, gârniță, plopi albi și hibrizi, salcie sau salcâm, toți puieții forestieri fiind produși în pepinierele Romsilva.

În campania de împăduriri de primăvară s-au regenerat 10.789 hectare fond forestier de stat, din care 7.158 hectare prin regenerări naturale și 3.631 hectare prin lucrări de împăduriri.

Programul anual de regenerare a fondului forestier de stat administrat de Romsilva prevede, în cele două campanii de împăduriri, de primăvară și de toamnă, regenerarea a 12.531 de hectare, din care 8.073 prin regenerări naturale și 4.458 prin regenerări artificiale.

Programul anual de regenerare a pădurilor de stat se va realiza cu o investiție de 199,2 milioane lei.

Harta interactivă a tuturor șantierelor de împăduriri din fondul forestier de stat administrat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva poate fi consultată la următoarea adresă de internet: https://bit.ly/2V82PlF

În ultimii șapte ani, Romsilva a regenerat 111.554 hectare fond forestier de stat și a plantat, în acest interval, peste 200 milioane de puieți forestieri.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,13 milioane hectare fond forestier proprietatea publică a statului, aproximativ 48% din totalul pădurilor la nivel național.

Mâncarea de gutui cu carne este o reţetă tradiţională la cuptor. O mâncare ardelenească veche, de toamnă, parfumată, dulce-acrişoară şi extrem de gustoasă. Gutuile merg grozav cu cubuleţele fragede de carne de pui, viţel sau porc, mai ales când sunt caramelizate şi coapte încet.

Reţeta aceasta de mâncare de gutui este inspirată după cea a regretatului Radu Anton Roman, fiind publicată în monumentala sa lucrare „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti“ la capitolul „Ardealul, la pohta ce pohtim noi“. Iată ce spunea autorul despre această mâncare: „De la gutuie se mănâncă doar mirosul. Dar o tocană de pasăre sau de viţel, aromată cu gutui fragede, aurii-arămii, cu sos gros, iute-dulce-acrişor... La asemenea mâncări de toamnă târzie se îndeasă vinurile licoroase (adică nu chiar licoroase: „demi dulci“) cu parfumuri exaltante de înnebuneşte cerul şi devine violent de poftă!“

Ingrediente:

  • 100 g de unt
  • 1 lingură de făină
  • 3 linguri de vin alb sec
  • 2 linguri de zahăr
  • sare, piper
  • 250 ml supă de carne
  • 25 ml rachiu de fructe
  • 4 kg de gutui
  • 1 kg de carne de pasăre (copane şi piept)

Mod de preparare:

  • Carnea se rumeneşte acoperită în puţin unt.
  • Într-o cratiţă mai mare se încinge făina și se stinge cu zeamă de carne.
  • Se scoate carnea, se scurge de grăsime şi se pune la fiert în zeama de carne cinci-zece minute.
  • Se curăţă gutuile de cotoare şi sâmburi, se taie felii, se pun la prăjit în unt încins, să se rumenească – crustă, ca să nu se mai înmoaie decât în gura pofticioasă (se poate face, aidoma, din mere).
  • Se aşază şi gutuile crocante în cratiţă să dea cărnii gustul lor.
  • Se arde zahărul un pic, până se lichefiază-colorează („caramelizează“), se stinge cu vin, rachiu şi puţină zeamă de la mâncărică, se varsă peste carne.
  • Se sărează, piperează, se pune cratiţa în cuptor, acoperită, la foc mic – zeamă cât de-o cană jumătate – cam o juma’ de oră, să scadă. Poftă bună!

Beatrice Alexandra MODIGA

Evoluția culturilor agricole este stabilită încă din toamnă, când startul lor depinde aproape în exclusivitate de condițiile meteo. Toamna aceasta a fost una prielnică, iar perspectiva este una pozitivă, spune Alexandru Daniel, șeful Laboratorului de Agrometeorologie din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie.

Informațiile sunt cumulate din 66 de puncte de observație din țară

Reporter: Administrația Națională de Meteorologie are în teren 66 de stații care furnizează constant informații despre starea vremii și modul în care culturile agricole au evoluat în funcție de  impactul condițiilor meteo.

Alexandru Daniel: Într-adevăr, Departamentul de Agrometeorologie are 66 de puncte în ceea ce privește Rețeaua de Monitorizare a Principalelor Culturi Agricole din țară. Acestea furnizează săptămânal informații referitoare la starea de vegetație a principalelor culturi aflate în câmp. Aceste observări de natură fenologică – stadiul de dezvoltare a culturii, faza în care se găsesc aceste culturi, lucrările care s-au efectuat în cultura respectivă, dacă s-au aplicat sau nu irigații – se coroborează cu măsurătorile decadale, la 10 zile, efectuate pentru măsurarea umidității în câmp în culturile de grâu de toamnă și la porumb și floarea-soarelui pe parcursul sezonului de primăvară-vară. Aceste informații se compilează aici, la București, și se realizează hărțile de umiditate a solului în care se evidențiază zonele cu probleme legate de regimul hidric în sol. Adică, dacă există fenomenul de secetă și care sunt gradele acestuia. Aceste informații sunt bazate și validate de fiecare dată prin formule matematice care ne ajută să facem o estimare cât mai apropiată de realitatea din teren. Din nefericire, nu putem să avem în toate zonele din România astfel de puncte de observație, așa că facem o situație la nivel de țară cu rigoarea corespunzătoare calculelor și măsurătorilor din teren.

Perspectiva evoluției culturilor de toamnă este optimistă

Rep.: Îmi spuneați că ați primit deja informări de la aceste puncte de observație, cum le spuneți, și că sunt culturi care arată foarte bine în momentul de față.

A.D.: Anul acesta agricol a debutat foarte târziu, în mod normal sezonul agricol începe în septembrie anul curent și se termină în luna august a anului viitor, și a fost secetă aproape în toate culturile semănate în această toamnă. Pregătirea terenului înainte de semănat a fost foarte greu de realizat, dar și semănatul în sine și acest fapt a cauzat probleme foarte mari fermierilor în ceea ce privește semănatul de toamnă. Unii au reușit să semene, alții au depășit perioada optimă de la jumătatea lunii octombrie și au prelungit-o către sfârșitul lunii octombrie, chiar începutul lunii noiembrie. Chiar dacă acestea au fost semănate târziu, au reușit să răsară și să parcurgă primele faze fenologice, germinarea, apariția primelor frunze și chiar înfrățirea. Din informațiile pe care le avem noi, grâul și orzul în acest moment prezintă un covor bine încheiat, adică răsărirea culturilor a fost făcută uniform. Asta ne creează o perspectivă optimistă în ceea ce privește evoluția culturilor în anul viitor. Acest lucru s-a produs în condițiile în care abia acum, în luna noiembrie, am avut primele precipitații după o perioadă foarte îndelungată. În aproape patru luni cantitățile de precipitații au lipsit cu desăvârșire pentru terenurile care au fost cultivate în toamnă. Dar, spre deosebire de alți ani, ultimii ani au avut particularități specifice în ceea ce privește culturile din câmp. În toamna anului 2018, spre exemplu, când a fost, de asemenea, secetă, dar ploile au apărut mai devreme, prin luna octombrie s-a semănat mai târziu și au existat zone în care culturile de grâu și orz nu au răsărit înainte de intrarea în iarnă, dar au răsărit în primăvară. Culturile acestea au dat producții foarte bune, chiar dacă au fost semănate în afara perioadei optime.

Ultimii doi ani au fost atipici

Rep: Și ce relevă acest aspect?

A.D.: În această ecuație plantă-climă- atmosferă-sol există o complexitate care uneori nu poate fi explicată. Sunt situații în care nu știm cum vor decurge lucrurile pentru că, pe parcurs, condițiile meteo se pot îmbunătăți. Avem exemplul anului trecut care, deși a fost unul dificil la început, ulterior lucrurile s-a redresat prin precipitațiile care s-au acumulat pe perioada iernii. Trebuie să precizăm că în intervalul decembrie – februarie plantele intră într-o așa-zisă perioadă de odihnă. Asta nu înseamnă neapărat că își întrerup procesele, ci are loc o desfășurare mult mai lentă a acestor procese biologice. Practic, intră într-o fază de latență și nu mai utilizează foarte mult resursele din sol, nici apa. Așadar, se pot acumula precipitații care ar trebui să vină preponderent din zăpadă, dar este bine și dacă vin din lapoviță sau ploaie. Această apă care se acumulează în sol va fi foarte bună în primăvară, atunci când au loc primele faze în dezvoltarea culturilor de toamnă și când cerința de apă este mai mare. Ultimii doi ani au fost foarte atipici pentru agricultură pentru că am avut perioade foarte secetoase sau cu cantități foarte mari de precipitații la începutul verii în acest an și iarăși cu secetă care s-a prelungit până în  pragul iernii.

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Condițiile climatice din țara noastră îi obligă pe agricultori să ia toate măsurile ca în perioada de toamnă-iarnă să acumuleze maximum de apă în sol pentru a trece cu bine perioada de primăvară care, deseori este secetoasă în majoritatea zonelor agricole.

În sezonul rece cad, de regulă, cantități importante de precipitații și noi trebuie să avem solul pregătit pentru a înmagazina și conserva maximum de apă. În acest scop, solul trebuie să fie ca un burete care înmagazinează și păstrează apa rezultată din precipitații.

Solul nu trebuie să fie nici prea afânat, pentru că prin el circulă aerul care provoacă evaporarea apei și, mai ales, intensifică mineralizarea humusului cu eliberarea de săruri nutritive care sunt levigate. Nu trebuie să fie nici afânat pe adâncime mai mare decât nivelul de creștere a rădăcinilor, pentru că apa se pierde prin infiltrare în adâncime. Cel mai corect este ca solul să aibă o structură glomerulară care permite infiltrarea și păstrarea apei în sol în stratul necesar plantelor.

Solul nu trebuie lucrat decât la umiditatea optimă pentru a nu rezulta bolovani sau „curele“ care, după uscare, se întăresc precum betonul. Acestea, pentru mărunțire, necesită intervenții multiple care sfarmă și prăfuiesc solul, praf care astupă porii solului și nu mai permit infiltrarea apei. Același lucru se întâmplă când se lucrează cu utilaje agresive precum freza și mai ales grapa rotativă care macină solul. În acest caz, apa provenită din precipitații se scurge la suprafața solului, băltește și se evaporă, deci se pierde.

Solul nu trebuie să conțină straturi impermeabile care nu permit infiltrarea apei și stânjenesc creșterea rădăcinilor. Când un astfel de strat se găsește în orizontul arabil (0-30 cm) se poate sfărâma prin executarea arăturii cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul, sub fundul brazdei, pe 10-15 cm. Când se găsește la 35-40 cm se lucrează cu cizelul, iar când este mai adânc stratul impermeabil (60-70 cm) se lucrează cu scarificatorul.

Din aceste lucrări solul capătă porozitatea și permeabilitatea corespunzătoare înmagazinării și conservării apei.

Capacitatea maximă pentru apă a unui sol cultivat este de 59% pe teren afânat, 46% pe teren așezat și 38% pe terenul compactat. Când pe adâncimea 0-90 cm solul a înmagazinat 100-150 mm apă poate rezista la 1-2 luni de secetă. Când după o ploaie umiditatea ajunge la 1 m adâncime în 24 ore înseamnă că solul respectiv are permeabilitate corespunzătoare.

De menționat că materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul reține de 4-6 ori mai multă apă, putând întârzia cu 2 săptămâni efectele secetei.

Când pe stratul 0-100 cm s-au acumulat sub 600 t/ha apă utilă este insuficientă, la 1.000-1.400 t/ha cantitatea este mică, la 1.400-1.700 t/ha este mijlocie, iar la peste 1.700 t/ha este mare.

În aprecierea cantității de apă înmagazinată în sol nu trebuie să ne ghidăm după cantitatea de precipitații căzute, ci trebuie să se analizeze în laborator, după care se calculează cu relația:

U = Ug x Da x H

Ug este procentul de apă din sol rezultat la analiză

Da – densitatea aparentă

H – adâncimea analizată

Ex.: U = 18% x 1,4 g/cm3 x 100 cm = 2.520 m3 (t)/ha

Pentru a asigura acumularea în sol a unor cantități mai mari de apă este necesar ca în perioada de iarnă să se ia următoarele măsuri:

– executarea unor valuri de zăpadă cu plug special la 10-15 m perpendicular pe vântul principal din zonă;

– realizarea unor ziduri din baloți de paie sau calupuri din zăpadă distanțate la 12-15 m;

– pe teren în pantă tăvălugit zăpada la 20 m distanță – paralel cu curbele de nivel. Pe zona tăvălugită se topește mai greu zăpada.

– realizarea unor perdele din câte 2-3 rânduri de tulpini porumb/sorg, cânepă etc. la distanță de 20-25 m între ele.

– montarea unor parazăpezi ca cele de la căile ferate, drumuri; când sunt îngropate 2/3 se mută pe altă poziție la 20-25 m;

– executarea unor arături cu coame, de-a lungul curbelor de nivel, pentru reținerea zăpezii și pentru a împiedica eroziunea solului;

– pe stratul de zăpadă se împrăștie materiale de culoare deschisă (paie, pleavă, rumeguș) care întârzie cu o săptămână topirea zăpezii, facilitând infiltrarea apei în sol;

– în ultimul timp se folosesc „culturile verzi“ care pot acumula peste 97% din precipitații și evită spulberarea zăpezii;

– cele mai indicate ar fi perdelele forestiere de protecție care asigură strat uniform de zăpadă și reduc viteza vântului.

De menționat că fiecare strat de 10 cm de zăpadă asigură 300 m3/ha apă și 1 mm apă acumulată în sezonul rece echivalează cu 2-3 mm din perioada de vegetație. Prin urmare, sunt la îndemâna agricultorilor posibilități multiple pentru acumularea și conservarea apei în sol.

Seceta din primăvara 2018 ne-a demonstrat că cei care au luat asemenea măsuri au trecut cu bine perioada de secetă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Toamna, odată cu intrarea în stabulaţie a ovinelor/bovinelor, se recomandă tratamentul antiparazitar profilactic, împotriva geohelmintozelor (boli parazitare) digestive și respiratorii. Acestea sunt boli sezoniere, cu evoluţie clinică la tineret, manifestate prin tulburări digestive şi metabolice, malnutriţie, anemie și întârzieri în creştere. Parazitarea animalelor prezintă importanţă economică, influenţând negativ producţia de lână, lapte etc. Existenţa geo-helmintozelor este strâns legată de condiţiile de mediu, larvele infestante putând supravieţui pe păşune până la 75 de zile. Geohelmintozele pot fi întâlnite chiar şi pe păşunile teoretic slab poluate cu paraziți.

Ideal este ca tratamentul antiparazitar să fie precedat de un examen coproparazitologic, în funcţie de care se alege produsul corespunzător. Este importantă respectarea dozelor recomandate, precum şi alternarea produselor utilizate, evitându-se riscul apariţiei rezistenţei helminţilor faţă de substanţa activă.

Compania Romvac produce antihelmintice/produse antiparazitare uşor de dozat, bine tolerate şi cu spectru larg de acţiune, ideale pentru terapia geohelmintozelor.

ROMFENBENDAZOL 10%, suspensie buvabilă poate fi administrat la femele gestante sau în lactaţie. Tratamentul constă într-o doză unică. Se recomandă 4 administrări anuale (înainte de ieşirea la păşunat, după intrarea în stabulaţie şi pe perioada păşunatului, în iulie şi septembrie). Doza este de 2,5 ml/50 kg  la oi și capre, iar la bovine 5 ml/50 kg.

LEVAMISOL, soluţie injectabilă, reprezintă un antihelmintic activ, în doza de 1 ml/10 kg împotriva nematodelor. Este și un imunostimulator nespecific excepțional; se administrează 1 ml/40 kg g.v., în 3-4 reprize, repetat o dată la 4-5 zile, care reprezintă un sfert din doza antihelmintică curativă.

ROMBENDAZOL 2,5% şi ROMBENDAZOL 10%, suspensii buvabile, sunt antihelmintice active faţă de trematode, cestode şi nematode, în toate formele evolutive (ouă, larve, adulţi). Dozele sunt de 3-5 ml/10 kg g.v. (bovine, ovine, caprine) pentru Rombendazol 2,5%, respectiv 5-7,5 ml/50 kg g.v. pentru Rombendazol 10%, repetat la 24 și 48 ore (bovine, ovine).

ROMBENDAZOL PLUS, suspensie orală, conţine două substanţe active: albendazol şi levamisol. Albendazolul este activ faţă de trematode, cestode şi nematode în toate formele evolutive. Levamisolul acţionează asupra nematodelor. Doza este de 3-5 ml/10 kg g.v., repetat la 24 și 48 ore.

ROMAVERMECTINA B1 PLUS, soluție injectabilă cu avermetină și clorsulon. În doză de 1 ml/50 kg g.v., administrat subcutan, pentru combaterea endo și ectoparaziților, având și acțiune în combaterea gălbezei.

ROMIVERMECTIN 1%, soluţie injectabilă, are acțiune antihelmintică şi acaricidă, cu activitate asupra nematodelor (ex.: limbrici etc.) şi artropodelor ex.: râie, căpușe, păduchi hematofagi). Nu are acţiune asupra cestodelor şi nematodelor. Este activ faţă de larvele unor miaze şi faţă de insectele care se hrănesc cu sânge şi detritusuri celulare. Doza este 0,5 ml/25 kg g.v.

TONDIGEST, sirop, este adjuvant tonic digestiv. Conţine extracte de: iarbă de pelin, rădăcină de ghinţură și fructe de chimen. Stimulează secreţia sucului gastric, secreţia bilei şi eliberarea acesteia. Se recomandă după terapia parazitozelor intestinale. Nu se administrează animalelor cu hiperaciditate digestivă. Doza este de 0,25-0,5 ml/kg g.v., timp de 4-5 zile.

Se recomandă, ca în paralel cu tratamentul efectivelor, să se efectueze dezinsecţia adăposturilor şi a utilajelor cu ROMPARASECT 5% sau TETRACIP ZAPI.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company S.A.

De știut!

  • Prin descompunerea lor naturală, frunzele au beneficii extraordinare pentru sol. Odată ajunse în pământ, acestea ajută la creșterea faunei microbiene, eliberează potasiu și sodiu, dar și alți nutrienți importanți și sporesc capacitatea solului de a reține apa.
  • Frunzele și iarba tăiată se pot folosi și pe post de fertilizator natural pentru gazon. Iarba eliberează azot în sol, iar frunzele carbon. Dacă veți folosi această compoziție, ulterior va scădea necesitatea de a adăuga fertilizatori comerciali.
  • Deși în general mucegaiul are o reputație proastă, se pare că mucegaiul frunzelor reprezintă o sursă bună de fibre care ajută solul să rețină umezeala și să îmbunătățească scurgerea. Practic, frunzele mucegăite care se descompun se transformă într-un ameliorator de sol pe care se pot cultiva bulbi de flori, plante de pădure și plante alpine. Frunzele mucegăite în amestec cu lut și pietricele pot fi folosite pentru obținerea unor composturi speciale ce pot fi folosite pentru cultivarea în recipiente a plantelor alpine.
  • Frunzele uscate pot fi folosite pentru a proteja alte plante de frigul de peste iarnă. Este suficient să împrejmuiți plantele cu o plasă pusă în formă de cerc. Puneți apoi frunzele uscate în acest cerc, presați-le ușor într-un strat de 2-3 cm și astfel ați asigurat plantei câteva grade în plus pentru anotimpul rece. Frunzele uscate pot fi folosite și pentru păstrarea legumelor în pivniță. Este suficient să le acoperiți cu frunze uscate și vor trece cu bine de iarnă.
  • Dacă sunteți legumicultor, profe­sionist sau amator, atunci trebuie să știți că frunzele uscate ale toamnei au întrebuințări și în acest segment de activitate. Puteți adăuga frunzele în straturi deasupra răsadurilor de legume. Aveți două opțiuni: să le puneți întregi sau tăiate mărunt, astfel încât până la finalul iernii acestea să se descompună complet.

Laura ZMARANDA

Se consideră că limita rodniciei pământului este determinată, în primul rând, de coeficientul folosirii energiei solare prin plantele verzi în procesul de fotosinteză. Acestea captează energia solară pe care o transformă în energie chimică și o depozitează în substanțele complexe pe care le sintetizează.

Din totalul de energie luminoasă care ajunge pe pământ plantele folosesc doar 1-5%, și anume: floarea-soarelui 4,5%, grâul 3,2%, porumbul 2,5%, secara 2,6%, sfecla de zahăr 2,12% etc.

Durata de strălucire a soarelui în Câmpia Română și Câmpia de Vest este de 1.970-2.150 ore, iar în zonele de deal și de munte 1.750-1.800 ore.

Energia valorică furnizată de soare în zonele agricole este de 3.800-4.100°C.

Constanța termică (temperaturi mai mari de 0°C) de la semănat la maturitate la diferite culturi este: mazăre 1.352-1.900°C, grâu 2.000-2.300°C, porumb 1.200-2.300°C, floarea-soarelui 1.700-2.500°C, soia 2.000-3.000°C etc.

Rezultă că, din cele peste 4.000°C furnizate de soare, plantele consumă cel mult 2.000-3.000°C. Rămân 1.000-2.000°C nefolosite care reprezintă temperatura lunilor iulie – august – septembrie – octombrie.

Pentru a valorifica un volum cât mai mare din energia solară este necesar ca terenul să fie permanent ocupat cu plante, să fie permanent verde.

În zonele irigate acest deziderat este mai ușor realizat deoarece, după culturile care se recoltează în vară, urmează culturile în miriște sau culturile duble. Se folosesc soiuri (hibrizi) de porumb, floarea-soarelui, soia și fasole din categoria extratimpurii care, dacă sunt însămânțate până la 3-5 iulie, asigură producții eficiente de boabe. Acestea ajung la maturitate în octombrie și o brumă timpurie de toamnă este bine-venită, acționând ca un desicant care grăbește maturitatea culturilor.

Dar se pot folosi, cu foarte bune rezultate, culturile pentru siloz. Prin aceasta se valorifică energia solară pe toată perioada de vegetație, se obțin producții eficiente și se previne sărăturarea secundară a solului.

Dar în zonele neirigate? Este cel mai indicat ogorul negru?

Ogorul negru a fost cândva foarte apreciat, având avantajul lui, însă nu valorifică energia solară disponibilă în scopul producerii de materie organică atât de necesară solurilor noastre.

În ultimul timp, au devenit obligatorii pe anumite suprafețe culturile verzi care rezolvă, în bună măsură, atât valorificarea energiei solare, crearea materiei organice pentru sol, cât și acumularea de apă care este deficitară în solurile noastre.

Pe restul suprafețelor din zonele neirigate se poate proceda astfel:

După recoltarea culturilor de vară se execută lucrarea de dezmiriștit care amestecă resturile vegetale tocate cu stratul superior al solului, formând un fel de mulci care favorizează acumularea apei din precipitații și împiedică pierderile de apă prin evaporare la suprafața solului.

În acest strat se menține o umiditate favorabilă germinării și răsăririi buruienilor și samulastrei care cresc până se disponibilizează tractoarele și umiditatea solului va permite executarea arăturii cu care ocazie toată masa vegetală, eventual tocată, este încorporată în sol.

După arătură, o nouă serie de semințe de buruieni vor germina și răsări, vor crește, fără a fi lăsate să producă semințe, se toacă și se introduc în sol.

În acest fel, în anii normali se obțin 20-30 t/ha masă vegetală, iar în anii ploioși 40-50 t/ha, îmbogățind solul în materie organică.

Prin urmare, și cu ajutorul buruienilor se poate valorifica cea mai mare parte a energiei solare, iar prin menținerea terenului permanent verde se realizează:

– limitarea levigării nitraților care sunt încorporați în covorul verde și se întorc în sol odată cu masa vegetală, evitând poluarea pânzei freatice;

– se reduce eroziunea solului, fiind protejat de covorul verde;

– solul este protejat de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie care pot distruge agregatele structurale;

– rădăcinile buruienilor pot afâna straturile compactate din sol;

– în timpul arșiței protejează solul prin umbrire, asigurând temperaturi cu 2-4°C mai mici și favorizând activitatea de nitrificare;

– se realizează o bogată sursă de materie organică pentru sol.

Notă: În fiecare an, prin procesul de mineralizare se consumă cca 10 t/ha materie organică. Prin resturile vegetale ale fiecărei culturi se constituie 4-5 t/ha, iar restul trebuie adăugat dacă dorim să menținem în echilibru procesele de formare a humusului și de mineralizare.

– se epuizează o bună parte din rezerva de semințe de buruieni;

– rădăcinile buruienilor pot contribui la solubilizarea substanțelor mai greu solubile din sol;

– unele buruieni sunt gazde pentru insectele folositoare;

– unele pot fi folosite ca plante medicinale sau melifere;

– se asigură hrana viețuitoarelor din sol, contribuind la menținerea biodiversității;

– pe timp de secetă se pot folosi și ca plante furajere.

Prin urmare, există variate posibilități de valorificare la maximum a energiei solare prin menținerea terenului permanent verde.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Orice program care aduce bani în buzu­narele agricultorilor poate fi considerat un succes. Exact așa stau lucrurile și în cazul programului „Tomate Românești“. Prima etapă a acestui program, desfășurată în primăvară a atras numeroși legumicultori. Cu toate problemele întâmpinate, majoritatea dintre cei înscriși în program au reușit să își atingă obiectivele. Aceasta în ciuda vremii potrivnice din luna aprilie! Nu e mai puțin adevărat că la reu­șita programului a contribuit și Ministerul Agriculturii, care s-a dovedit flexibil în a adapta termenele programului la realitatea din teren, fără însă a-i modifica obiectivul principal, acela de a reduce drastic importurile de tomate.

Acasă la specialiștii în solarii

Succesul etapei de primăvară i-a încurajat pe o parte dintre fermieri să se înscrie și în etapa de toamnă. În județul Teleorman, care este una dintre zonele unde legumicultura constituie o tradiție, la prima fază a programului au participat 213 cultivatori de tomate și cu toții au reușit să încaseze subvenția suplimentară de 3.000 de euro. În faza a doua a programului, care a început de pe 23 octombrie, s-au înscris 71 de fermieri. Obiectivul pe care trebuie să îl îndeplinească este acela de a obține o cantitate de minimum 2 kg de roșii pentru fiecare metru pătrat de solar cultivat, pe care să o pună pe piață după data de 23 octombrie.

Pentru Florian Țică, din comuna Peretu, acest obiectiv pare floare la ureche. În această vară a reușit ca dintr-un solar de 1.300 metri pătrați să obțină o recoltă de peste 20 de tone de tomate. Așadar, nu se gândește că în toamnă, din solarul de 1.100 de metri pătrați destinat culturii de tomate, cu care s-a înscris în program, nu ar obține o producție care să nu depășească de câteva ori baremul minimal al programului.

Ca cei mai mulți dintre locuitorii din Peretu, Florian Țică este un horticultor cu multă experiență. Anul acesta se află deja la a treia cultură. În prima etapă a plantat specialitatea comunei Peretu: cartofii extratimpurii. La Paște deja era cu ei pe piață! După cartofi au urmat roșiile. Acum, spre iarnă, a plantat răsaduri de roșii și dovlecei.

Florian Tica cultivarea rosiilor

Paradoxal, probleme mai mari decât primăvara

După cum spun specialiștii, cea mai mare dificultate în pregătirea unei culturi târzii de tomate, cum este cazul în etapa a doua a acestui program, o constituie obținerea răsadului. Pentru că este produs atunci când afară este cald, parametrii săi de dezvoltare sunt alții. Răsadurile cresc mai repede, dar nu neapărat și la fel de viguroase. De asemenea, rata de maturizare este alta. Ca atare, fermierii trebuie să se gândească din vreme și să înceapă să producă răsadul necesar. Căci, aceasta este o altă regulă de aur a profesioniștilor legumelor: ce îți produci tu, pentru tine, e sfânt. Asta cu toate că, mai nou, unii horticultori au început să cumpere răsaduri de la firme specializate, uneori chiar din import.

Revenind însă la necesitatea de a produce singur răsadul și la ce se întâmplă dacă nu o faci, dl Țică ne-a povestit că nu i-a ajuns materialul săditor pe care și l-a făcut singur, astfel încât a trebuit să mai ia ceva răsaduri și din altă parte. „Numai că tot ceea ce am luat, în jur de 15 – 20%, a fost infectat cu un virus. Infecția s-a întins și la o parte din roșiile din răsadurile mele.“ În termeni concreți, acest lucru se traduce prin pierderi destul de însemnate de producție.

Dăunătorii o duc mai bine vara

În altă ordine de idei, majoritatea plantelor din solar sunt din soiul Yigido, un hibrid cu o rezistență crescută la boli și dăunători, adaptat cultivării în solarii și alte spații protejate. Așa cum se poate vedea și în fotografii, după 20 octombrie, când am vizitat solarul, fiecare plantă avea câte cinci etaje cu fructe, în diverse stadii de dezvoltare. Așadar, cum am mai spus deja, cea mai mare problemă a lui Florian Țică nu o reprezintă producția. Aceasta cu toate că, față de dificultățile din primăvară, se mai adaugă și dezvoltarea masivă a dăunătorilor. Primăvara, când e mai rece, aceștia sunt mai puțini, atât ca număr de indivizi, cât și ca număr de specii. În schimb, la sfârșitul verii și toamna, situația e mult mai complicată. Pe măsură ce vremea se răcește, cei care au stat în câmp încearcă să se retragă în spațiile protejate, pentru a supraviețui. Așa că lupta împotriva lor este cu atât mai grea.

„Tripsul e în floare. De musculița albă nici nu mai vorbesc. Seara, cel puțin, dacă treci prin zonă, te acoperă cu totul.“ Împotriva tripsului luptă cu mijloace biologice, respectiv folosind prădătorii. Până acum, rezultatele s-au dovedit bune. Mai bune decât în cazul folosirii produselor chimice.

Desfacerea, eterna problemă

Dar, dincolo de grijile legate de producție, stau grijile legate de desfacere. De fapt, desfacerea reprezintă încununarea întregii munci. Căci, dacă nu reușești să îți primești banii pentru ceea ce ai produs, atunci degeaba ai mai muncit. Aceasta este – și e normal să fie așa – redusă în două fraze, esența activității oricărui fermier. Or, tocmai aici este problema. Fermierii sunt ocupați cu producția și nu au prea mult timp la îndemână să se ocupe de desfacere. Și astfel ajung la mâna a tot felul de samsari, care profită de graba lor și le cumpără marfa pentru te miri ce.

De exemplu, fermierul nostru, Florian Țică, și-a vândut cele 20 de tone de roșii obținute în cultura a doua cu 1,5 lei/kg. Dar banii nu i-a încasat încă și nici nu știe când îi va primi. „Era un băiat care a luat și de la alții. Zicea că le duce la Metro sau la Profi, nu știu exact. Alții ziceau că le duce la MegaImage. Ideea e că le-a plătit la toți, dar abia după vreo trei luni de când a luat marfa. Așa că sper că o să-mi dea și mie banii. N-am avut altă variantă. Era cald, roșiile s-ar fi stricat, nici la piață nu era cine știe ce preț, așa că i le-am dat să nu rămân cu ele“, ne-a povestit dl Țică.

Unirea face puterea!

Această poveste ți-o pot repeta, cu mici variații, cam toți fermierii din zonă. Dar probabil că, într-un timp destul de scurt, lucrurile se vor schimba. La inițiativa GAL Câmpia Burnazului, în Peretu s-a înființat o cooperativă, care deocamdată reunește 11 membri fondatori.

Primul obiectiv este construirea unui depozit local de legume, cu o suprafață de minimum 1.000 de metri pătrați și cu posibilitatea de control al temperaturii.

În felul acesta, legumicultorii vor putea să se adreseze direct lanțurilor de magazine, având la îndemână cantități suficiente de marfă, și vor putea elimina intermediarii. Dar asupra acestui subiect vom reveni într-un alt material.

Una peste alta, Florian Țică este mulțumit de rezultatele muncii sale. Programul „Tomate Românești“ îl consideră ca fiind un ajutor venit la timp și ca un mesaj de încurajare. Atât de încurajator, încât mi-a destăinuit că a hotărât ca în primăvară să înființeze încă două solarii, pe lângă cele două pe care le are deja, și să renunțe la cultivarea legumelor în câmp. „Merită mai mult, cred eu! Mai ales dacă se mai fac niște programe din astea pentru încă vreo două – trei legume“, mi-a spus fermierul, la despărțire.

Alexandru GRIGORIEV

Reușita culturii grâului este condiționată, în primul rând, de calitatea semănatului. Avem în vedere epoca optimă de semănat, distribuirea cât mai uniformă în spațiu a semințelor și asigurarea aceleiași adâncimi de încorporare a seminței în sol. La acestea se adaugă, în mod hotărâtor, necesarul de apă pentru germinarea și răsărirea explozivă și uniformă a plantelor.

Preocuparea permanentă a cultivatorilor este să asigure înmagazinarea în sol a fiecărei picături de apă și să limiteze, prin toate mijloacele, pierderea apei din sol. Socotind ca plante premergătoare pentru grâu culturile recoltate în vară (mazărea, rapița, borceagul, muștarul, cartofii timpurii ș.a.) acestea, la eliberarea terenului, mai lasă în sol anumite cantități de apă care, pentru a fi conservate, este necesar ca imediat să se efectueze lucrarea de dezmiriștit.

S-au efectuat analize și pe stratul 0-30 cm solul mai conținea, imediat după recoltare, 11,4% umiditate, după 4 zile a scăzut la 8,4%, iar după 10 zile mai avea 6,16% umiditate.

Analizând umiditatea solului într-un teren dezmiriștit comparativ cu cel nedezmiriștit, s-au constatat următoarele:

– în teren dezmiriștit umiditatea în iulie era 15%, în august 14,3% și în septembrie 13,1%;

– în teren nedezmiriștit, umiditatea în iulie era 12%, în august 9,5% și în septembrie 5,4%.

La determinările efectuate în toamnă, înainte de semănat, s-a constatat că atunci când s-a arat în iulie la 15 cm solul conținea pe stratul 0-20 cm 357 t/ha apă, când s-a discuit în iulie și s-a arat în august avea 375 t/ha apă, iar în terenul nelucrat 255 t/ha apă, cu 120 t/ha mai puțină.

Rezultă că o lucrare cu grapa cu discuri la 8-10-12 cm adâncime efectuată imediat după recoltarea culturilor premergătoare și o arătură la 15-18 cm adâncime, efectuată după 2-3-4 săptămâni, când tractoarele devin disponibile și umiditatea solului permite o arătură de bună calitate, realizată cu plugul în agregat cu grapa stelată, asigură cele mai bune condiții pentru semănatul de calitate.

Într-un asemenea teren pregătirea patului germinativ se efectuează cu combinatorul în preziua sau în ziua semănatului care lucrează numai stratul superficial, cât adâncimea de încorporare a seminței în sol.

În urma acestei lucrări rezultă un pat germinativ cu condiții optime pentru germinarea și răsărirea grâului, fiind format din agregate cu diametrul sub 1 mm 35%, de 1-10 mm 30% și de peste 10 mm 35%.

Acestea ar fi condițiile ideale pentru însămânțarea grâului.

Dar sunt și cazuri când unii cultivatori se gândesc la însămânțările de toamnă mai târziu, când solul este foarte uscat și execută arături adânci din care rezultă bolovani tari precum betonul. Printre aceștia se creează canale prin care circulă aerul uscat, eliminând și puțina apă existentă sub stratul arat. Pentru sfărâmarea bolovanilor se trece în mod repetat cu grapa cu discuri, cu tăvălugi și uneori chiar cu grape rotative care, la turația de 500-1.000 rot./minut, distrug structura solului, îl macină și îl prăfuiesc.

Prin aceste lucrări repetate se creează un strat mărunțit (prăfuit) la suprafață, însă dedesubt bolovanii rămân intacți, printre care circulă aerul.

Cel mai indicat ar fi ca asemenea suprafețe să fie destinate culturilor de primăvară pentru ca în perioada de iarnă, prin procesele de umezire-uscare, îngheț-dezgheț să aibă loc o așezare a solului.

Dacă se însămânțează în acest strat mărunțit de la suprafață fără a avea un substrat umezit, sămânța stă ca „în sac“ până apar primele precipitații. Acestea determină germinarea semiței dar, dacă ulterior apare o perioadă de uscăciune, neavând un substrat prin care are loc ascensiunea capilară a apei, grâul încolțit se usucă, apărând așa-numita „mințire a colțului‟.

Pentru clarificarea situației privind comportarea seminței de grâu încolțit după întreruperea umidității, un anumit timp am organizat o experiență cu următoarele variante:

  • Asigurat umiditate continuă (varianta martor);
  • Întrerupt umiditatea 24 de ore, după care s-a reumezit;
  • Întrerupt umiditatea 48 de ore, după care s-a reumezit;
  • Întrerupt umiditatea 72 de ore, după care s-a reumezit.

După 7 zile am constatat următoarele:

– la varianta 1 se formaseră câte 5 rădăcini embrionare care măsurau, în medie, 11,1 cm, iar tulpinița avea 8,5 cm;

– la varianta 2 se formaseră 3 rădăcini embrionare cu lungimea de 4,7 cm, iar tulpinița avea 4,2 cm;

– la varianta 3 apăruseră rădăcini embrionare foarte scurte, iar tulpinița avea 1,5 cm;

– la varianta 4 am constatat doar tendințe de reluare a activității, dar majoritatea germenilor erau uscați.

Prin urmare, sunt suficiente 3 zile de uscăciune după germinarea seminței de grâu ca să apară uscarea germenilor (mințirea colțului).

Cultivatorii cu experiență și care nu renunță la arătură urmăresc că execute această lucrare când solul permite și numai până la adâncimea la care nu se scot bolovani. Altfel, când solul este uscat, cel mai indicat este să se lucreze cu grapa cu discuri grea sau să se însămânțeze în teren nelucrat, dacă se dispune de semănători adecvate.

În asemenea condiții este indicat să se întârzie epoca de semănat ca sămânța să germineze când timpul devine răcoros și după o ploaie nu mai apar perioade de uscăciune care pot provoca mințirea colțului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Anul pomicol 2017 s-a caracterizat prin condiții climatice extreme: perioade foarte reci în primăvară, urmate în luna iulie și august de caniculă, întrerupte de adevărate ploi diluviale urmate de perioade cu secetă prelungită. Toate aceste fenomene climaterice au creat condiții deosebit de favorabile înmulțirii bolilor și mai ales a dăunătorilor la toate speciile pomicole. În luna septembrie apar noi generații de boli și dăunători, la speciile de măr, prun, piersic și chiar cireș apar dezechilibre în alimentarea cu elemente de hrană, ceea ce ne obligă să continuăm unele tratamente specifice fiecărei specii, astfel:

pomicultura tabel 1

Pregătirea pomilor pentru perioada rece și stimularea formării mugurilor de rod.

În lunile octombrie și noiembrie pomicultorii din Olanda pregătesc pomii pentru a rezista la frig, dar mai ales pentru a asigura mugurilor de rod protecția în iarnă și în perioada înfloritului, acumulând cantități cât mai mari de amidon și grăunciori de lipide, alături de aminoacizi. Celula plantelor, aceeași peste tot, are membrana, protoplasma și nucleu, în protoplasmă are apă cu principalele elemente de rod. Cercetarea a stabilit că în celula plantelor trebuie să avem niște relaţii, astfel, raportul între azotul proteic (amidic) și cel neproteic trebuie să fie 2/1, raportul de 3/1 între azotul proteic și amidon, apa totală trebuie să fie 3 părți apă legată și o parte apă nelegată, iar lipidele să fie atașate de membranele celulei. În această perioadă, din cauza ploilor repetate trebuie să combatem eficient monilioza, rapănul și făinarea a căror micelii trăiesc până în primăvară în mugurii de rod. După recoltare am făcut tratamentele cu Uree46 și microelemente, acum vom face următoarele amestecuri de soluții pentru trei tratamente:

pomicultura tabel 2

La specia măr, după căderea frunzelor stropiți solul cu o soluție de 500 l apă + 50 kg uree 46 care distruge bolile și dăunătorii. Cei care în vară nu au aplicat tratamentele foliare cu uree, la fiecare tratament să adauge în soluţie 3 kg/ha uree 46.

Petre EREMIA

Frunze colorate, cămări ce se umplu, piețe cu mormane de legume, dulcețuri și compoturi, zacuscă și crizanteme, must și struguri copți… e clar că vorbim despre toamnă! Dar toamna nu e doar momentul culesului, ci și al îngrijirii, curățării și al pregătirii grădinii pentru anotimpul rece.

Viața fructelor începe toamna

Vremea culesului e în toi, însă după ce acesta se va fi sfârșit e bine să începi să cureți solul și pomii de fructele căzute și stricate, să sapi în jurul acestora și să le administrezi îngrășăminte organice. De asemenea, e momentul potrivit pentru a completa grădina cu noi pomi și arbuști fructiferi.

Nuc altoit CHANDLER 3

Cine nu are un nuc să își planteze. Simbol al regalității, al belșugului și longevității, nucul este un pom fructifer care rodește foarte bogat. Cu rezultate recunoscute pentru productivitatea ridicată, nucul Chandelier pe care îl puteți comanda online de pe Jardina.eu rodește încă din anul 4, așa că vă puteți bucura în doi ani de la plantare de miezul care se dez­ghioacă ușor. Și dacă pofta de nuci nu este suficientă și nu ați da nimic pe un compot de prune, e timpul să mai aduceți un membru nou în grădina dvs. – prunul Stanley, care rodește timpuriu în ciorchini de fructe purpurii-albăstrii, sănătoase și aromate, numai bune pentru a fi servite la masă.

Dacă plantările au fost încheiate, e timpul să ancorați pomii împotriva viscolului, iar spre sfârșitul toamnei scoarța acestora se tratează cu ulei mineral pentru a distruge dăunătorii. Tot acum se fac tăierile rugilor uscați de mur și zmeur, iar în zonele în care temperaturile scad sub 17 grade Celsius în timpul iernii, tufele se protejează cu coceni de porumb sau paie. Smochinul trebuie învelit și el cu materiale speciale, iar speciile exotice plantate în ghivece se mută în casă. Nu neglijați vița-de-vie! Butucii joși și cei tineri se mușuroiesc neapărat pentru a trece bine de îngheț.

Înfloririle toamnei

Stratul de flori, ca și pomii și arbuștii, trebuie reîmprospătat în acest anotimp. Acest lucru începe prin eliminarea plantelor trecute și uscate și replantarea unor flori de sezon precum crizantemele, ochiul boului, tufănelele, panseluțele, crinii de toamnă sau anemonele, dar și a plantelor bienale: părăluțe, garoafa turcească, micșunele sau clopoței. Pentru a da un aspect mai plin grădinii și pentru a îmbogăți zidurile, puteți opta pentru arbuști și plante cățărătoare cum sunt iedera, coniferele pitice, Buxus, Ilex și altele. Nu uitați să adunați semințele plantelor aromatice și ale florilor care au ajuns la maturitate, să scoateți din pământ bulbii de begonii, tuberoze, gladiole și canna și să îi puneți la păstrare într-un spațiu uscat și întunecat până primăvara, când îi veți replanta. În schimb, bulbii de primăvară ai lalelelor, crocusului, zambilelor, anemonelor și narciselor trebuie scoși la lumină, fiind momentul propice pentru a le găsi cel mai potrivit loc în stratul de flori astfel încât primăvara să își reia înflorirea.

Odată cu anotimpul recoltelor, jardinierele și ghivecele își mută locul în pivnițe, iar cele de dimensiuni mari pot fi acoperite cu pături, rogojini, saci din iută, paie sau cetină de brad. Puteți planta încă de la începutul lui septembrie gazon, iar până la venirea iernii veți putea face și botezul primei tăieri. Pentru gazonul deja existent, toaletarea acestuia cu o greblă va fi suficientă pentru a-l proteja de mucegai peste iarnă. Trandafirii urcători se curăță de părțile bolnave și uscate și se ancorează de pergole și spaliere. Tufele trandafirilor se tund și se mușuroiesc, bătând bine pământul și acoperindu-l cu paie. Totuși, pentru ca planta să respire, se lasă cam 4-5 cm din tulpini libere.

Grădina de legume, pregătită pentru a fi din nou roditoare

Nu doar florile și pomii au nevoie de atenția și îngrijirea dvs. în aceste momente, ci și roditoarea grădină de legume care așteaptă să o culegeți, să o curățați de plantele moarte, să o săpați, să o semănați cu usturoi, ceapă sau chiar cu plante cu perioadă scurtă de vegetare cum sunt salata, loboda, ceapa verde, ridichiile de lună sau chiar morcovii. Acum e momentul în care terenul trebuie să fie hrănit cu îngrășăminte organice: gunoi de grajd putred, mraniță sau resturile plantelor, mai ales ale celor de mazăre și fasole. Varza și conopida pot rămâne afară, fiind plante rezistente.

Acestea fiind făcute, grădina dvs. va fi pregătită să se odihnească, să acumuleze substanțe hrănitoare, să respire și să fie la adăpost de frigul iernii. Un nou ciclu va începe pentru ea în anul următor.

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 24-25

Este o întrebare la care cercetarea ar trebui să răspundă.

Cu atât mai mult cu cât suprafețele agricole din țara noastră au un grad de umiditate diferit. De la exces de umiditate în zonele cu inundații, la o secetă cumplită în principalele zone agricole, unde solul are conținutul de apă sub coeficientul de ofilire.

Principala greșeală făcută pe aceste suprafețe este executarea arăturii adânci care „rupe“ solul sub forma unor bolovani tari, însoțită de uzura exagerată a utilajelor agricole folosite și cu mare consum de energie. În asemenea condiții, printre bolovani s-au realizat adevărate canale prin care circulă aerul uscat, provocând pierderi de apă din puțina care mai există sub stratul arat.

Măsura cea mai potrivită, în acest caz, ar fi ca parcelele respective să fie destinate culturilor de primăvară.

Dacă nu există această posibilitate, recomandarea ar fi executarea lucrărilor de pregătire prin puține treceri, lucrări superficiale mai puțin agresive asupra solului, sistem ce asigură o bună afânare a solului pe adâncimea de semănat cu pierderi minime de apă.

La semănat, brăzdarele semănătorii pătrund ușor prin acel strat mărunțit, distribuind uniform sămânța. În cazul pregătirii agresive după arătură majoritatea semințelor se strecoară printre bolovani la diferite adâncimi, până la fundul stratului arat și o mică parte rămâne în stratul mărunțit de la suprafață.

În urma unei ploi de 10-15 mm stratul mărunțit se umezește, determinând germinarea seminței. Dacă ulterior apare o sămânță de secetă germenii respectivi se usucă.

Pentru a clarifica situația privind comportarea seminței de grâu încolțit după întreruperea umidității un anumit timp, am organizat la INCDA Fundulea o experiență cu următoarele variante:

1. am asigurat umiditate continuă (Mt) martor.

2. am întrerupt umiditatea 24 de ore, după care am reumezit

3. am întrerupt umiditatea 48 de ore, după care am reumezit

4. am întrerupt umiditatea 72 de ore, după care am reumezit.

După 7 zile am constatat următoarele:

La var. 1 se formaseră câte 5 rădăcini embrionare care măsurau, în medie, 11,1 cm, iar tulpinița avea 8,5 cm.

La var. 2 se formaseră câte 3 rădăcini embrionare cu lungimea de 4,7 cm, iar tulpinița avea 4,2 cm.

La var. 3 apăruseră rădăcini embrionare foarte scurte, iar tulpinița avea 1,5 cm.

La var. 4 am constatat doar tendințe de reluare a activității, dar majoritatea germenilor erau uscați.

Prin urmare, sunt suficiente 3 zile de uscăciune după germinarea seminței de grâu ca să apară uscarea germenilor (mințirea colțului).

În concluzie, să se renunțe la arătură mai cu seamă în anii secetoși.

Cultivatorii cu experiență și care nu renunță la arătură urmăresc să o efectueze imediat după recoltarea culturii premergătoare și numai până la adâncimea la care nu se scot bolovani.

O asemenea arătură, cu încă o grapă după o eventuală ploaie, este corespunzătoare semănatului de calitate.

Altfel, în asemenea condiții, cel mai indicat este să se lucreze cu grapa cu discuri grea sau să se efectueze semănatul în teren nelucrat în măsura în care avem semănători corespunzătoare.

De asemenea, este mai bine să se întârzie epoca de semănat ca sămânța să germineze când timpul devine răcoros și cu probabilitate mai mare de aport pluviometric natural.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 16

Pregătirile anului agricol 2016, în pomicultură, încep în această toamnă, imediat după recoltarea ultimului soi de la fiecare specie de fructe. Astfel, din luna septembrie până în luna decembrie 2015 vom executa lucrări pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, diferenţiat pe specii. Acum pregătim pomii pentru iernat, îi ajutăm să-şi facă rezervele de hrană pe care le depozitează în trunchi şi muguri, să reziste la gerurile de peste iarnă, se finalizează formarea mugurilor de rod. Acum reducem la maximum rezerva de boli şi dăunători, diferenţiat pe specii, astfel ca în primăvară pomii să vegeteze normal, să înflorească, să formeze fructe şi să avem producţii mari de fructe. Lucrările de tăiere începute cu specia cais se vor finaliza până la  sfârşitul lunii septembrie. De asemenea, facem tăieri de rodire în ordine la cireş şi specia prun, iar în primăvară ne rămân tăierile la specia măr şi piersic.

La sâmburoase acum combatem bolile RAPĂNUL FĂINAREA, ERWINIA, iar în luna septembrie tratăm cu o soluţie care are în amestec 0,5% zeamă bordeleză + 0,15% DELAN.

Tratamentul cu zeamă bordeleză la specia sâmburoase se repetă de trei ori după ploi, până la sfârşit de octombrie. În completare cel mai eficient tratament este cel cu 5% UREE 46 care se aplică de obicei la început de decembrie, când încep să cadă frunzele şi, după ce au căzut, se aplică pe sol o soluţie de 5% UREE 46. Prin acest tratament oprim migrarea sporilor bolilor care sunt pe frunze înspre muguri, apoi azotul împreună cu apa putrezesc frunzele şi distrug sporii şi miceliile.

La speciile cais, prun şi piersic, prin tratamentele făcute toamna, diminuăm rezerva la boli = MONILIOZA, TAFRINA, CIURUIREA FRUNZELOR, POLISTIGMA RUBRUM. În acest scop stropim toate soiurile de 4 ori din septembrie până în noiembrie, recomandat după fiecare ploaie, cu câte 0,5% zeamă bordeleză, iar la ultimul tratament adăugăm şi 0,025 CAPTAN 80.

La toate tratamentele din toamnă, pentru mărirea efectului fungicidelor vom adăuga în soluţie 0,3% UREE 46 + 0,3% OVIPRON, dar şi 0,3% îngrăşăminte cu micro elemente. De asemenea din totalul apei din celulă 75% este apă legată (care nu îngheaţă iarna). Totodată, creşte rezerva de glucide (amidon care se hidrolizează iarna în zahăr) şi lipide (lipite de membrane) şi în acest fel mugurii vor rezista gerului, iar florile în primăvară nu au boli, rezistă la brume şi îngheţ.

Toamna vom calcula ce producţie dorim să obţinem, diferenţiat pe specii, şi vom aplica la sol îngrăşăminte cu un singur element, după regula – în totalitate cele cu potasiu, ¾ îngrăşământ cu fosfor şi ¼ cu azot.

Obligatoriu vom aplica pe rând un erbicid cu substanţa activă GLIFOSAT 1 l/100 l apă, dar nu mai mult de 300 l/ha. Unde avem sisteme de irigat trebuie să udăm cu o normă de 500 mc/hectar.

Petre EREMIA

Este îndeobște cunoscut de orice cultivator că reușita culturilor de primăvară este condiţionată, în primul rând, de modul cum a fost pregătit terenul încă din toamnă.

Cea mai mare parte a suprafețelor agricole din țara noastră sunt situate în zona cu primăveri secetoase, cu vânturi puternice și uscate. Aceasta îi determină pe cultivatorii din aceste zone să ia toate măsurile pentru a asigura, prin orice mijloace, acumularea și conservarea apei în sol. În acest scop, este de dorit ca primăvara să se intervină cât mai puțin asupra solului, făcându-se doar strictul necesar.

I. Dacă în cadrul asolamentului culturile de primăvară urmează după premergătoare care s-au recoltat în vară, este necesar ca imediat după eliberarea terenului să se efectueze o lucrare de dezmiriștit care asigură condiții pentru a împiedica pierderea apei care mai există în sol și, totodată, acumularea apei din eventualele precipitații care cad, realizând și o reducere a gradului de îmburuienare.

După 2-3 săptămâni, când solul se găsește într-o stare de umiditate optimă, se efectuează lucrarea de arat cu plugul în agregat obligatoriu cu grapa stelată pentru a asigura o mărunțire și nivelare a terenului și o ușoară „așezare“ a solului pentru a nu conține canale prin care circulă aerul antrenând vapori de apă către exterior.

Pe toată perioada solul trebuie menținut cu un grad de afânare corespunzător pentru a acumula cât mai multă apă din precipitații, pe întregul orizont de până la 150 cm, în special în perioada de iarnă. Totodată, la suprafață să-și formeze un strat de mulci natural pentru a împiedica pierderea apei prin evaporare.

Buruienile care apar peste vară vor fi distruse prin lucrări superficiale, înainte de a forma semințe. Ele prezintă avantajul că acumulează nitrații din sol, evitând levigarea acestora, protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie și, totodată, constituie o sursă importantă de materie organică pentru sol.

La desprimăvărare aceste suprafețe sunt mărunțite și nivelate, cu grad corespunzător de afânare datorită fenomenelor de îngheț-dezgheț și conțin rezerve importante de apă.

II. În situația când în perioada de vară nu s-a putut ara din lipsă de umiditate, precum și după culturile recoltate târziu în toamnă se va lucra cu cizelul pentru a afâna și favoriza acumularea apei în sol (peste iarnă), iar când umiditatea solului permite se va executa o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți, în perioada de toamnă sau, cel mai târziu, în ferestrele iernii, pentru a realiza mărunțirea și nivelarea stratului superficial al solului.

Și în acest caz, la desprimăvărare solul este afânat, mărunțit și nivelat, cu bogate rezerve de apă, apt pentru însămânțat.

La executarea lucrării de semănat se va proceda astfel:

1. Pentru însămânțarea culturilor din urgența I, cu semințe mici (lucernă, rapiță, muștar) se poate intra direct la semănat deoarece brăzdarele semănătorii pot asigura pătrunderea la 2-3 cm adâncime, atât cât este necesar pentru încorporarea seminței.

În situația în care au început să apară buruieni anuale se trece mai întâi cu grapa cu colți reglabili și apoi se intră la semănat.

În acest caz au loc pierderi de apă prin evaporare de cca 3%.

2. Pentru culturile din urgența I cu semințe mai mari (mazăre, năut) se pregătește patul germinativ, printr-o singură trecere, cu combinatorul, bine reglat, pentru adâncimea de încorporare a seminței (4-6 cm). Aici au loc pierderi de apă de 5-6% din umiditatea solului.

3. Pentru culturile din urgența a II-a nu este necesar să se lucreze solul decât în preajma semănatului deoarece mulciul natural asigură conservarea apei în sol. În preziua sau în ziua semănatului se pregătește patul germinativ cu combinatorul până la adâncimea de încorporare a seminței.

În niciun caz nu trebuie folosită grapa cu discuri în primăvară deoarece răscolește pământul și provoacă mari pierderi de apă de 15-16%, chiar şi de 28%. În același timp lucrează la adâncimi greu de controlat și nu se mai poate realiza „pat tare și plapumă moale“, cum este necesar.

4. Din capul locului trebuie eliminată arătura de primăvară deoarece ea nu se poate realiza decât târziu, când se zvântă terenul și, pe lângă marile pierderi de apă, se întârzie și epoca de semănat cu urmările cunoscute.

5. În situația în care terenul la desprimăvărare este nelucrat, se va efectua o lucrare superficială după care se intră la semănat. Desigur că în acest caz rezervele de apă din sol sunt mult diminuate, iar condițiile pentru creșterea și dezvoltarea plantelor precoce se vor reflecta în nivelul recoltelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Anul agricol în pomicultură începe toamna sau, mai exact, odată cu recoltarea ultimului soi la fiecare specie de fructe, când trebuie obligatoriu să realizăm până la venirea îngheţului foarte multe lucrări în vederea pregătirii pomului pentru iernat, acumulării de rezerve de hrană, pentru pornirea, cu dreptul, a vegetaţiei în primăvara anului de producţie.

Pentru ca mugurii să nu îngheţe în timpul iernii, iar în primăvară să iasă pe rod trebuie respectate anumite condiţii, astfel încât celula vegetală, sucul vegetal să conţină multă apă legată (din total apă, cea legată să fie 70%) care nu îngheaţă iarna, să existe, din totalul azot, 3 părţi azot amidic şi 1 parte nitric şi amoniacal, elemente ca bor, magneziu, suficiente lipide lipite de membrana celulară.

De asemenea, trebuie avut în vedere că, în perioada de toamnă, ceaţa şi ploile favorizează proliferarea bolilor criptogamice. Acestea se ascund în muguri şi acolo rezistă peste iarnă, iar în primăvară, când mugurii se deschid, apar boli precum rapăn, făinare, monilioza, taphrina, ciuruirea, erwinia şi altele. În schimb, dăunători ca cydia, anarsia, minatoare rămân în frunze, în crăpăturile din scoarţe şi atacă virulent florile, fructele lăstarii şi frunzele.

Din experienţă, lucrările de toamnă executate în perioada umflării mugurilor, ca şi cele executate înainte de înflorit reprezintă 80% din totalul lucrărilor şi sunt hotărâtoare pentru producţie. Persoanele care vara spun că au rapăn, făinare, taphrina, cydia, anarsia sunt cele care, după recoltarea fructelor, nu mai fac niciun fel de lucrare, dar aşteaptă primăvara să numere florile în pom. De multe ori acestea sunt şi cele care ajung să ceară ajutor de la stat pentru că nu fac producţie de fructe.

Prima lucrare, diferenţiat pe specii şi în funcţie de producţia pe care dorim să o obţinem în anul următor, este aceea de încorporare a îngrăşămintelor chimice în sol. Combinaţia de substanţe – ¼ din îngrăşămintele cu N, îngrăşămintele cu P 2o5 ¾, iar cele cu K 20 în totalitate vor ajuta rădăcinile să trimită spre trunchi toată iarna substanţe nutritive (aminoacizi, zaharuri) care vor fi valorificate până la înfrunzit.

A doua lucrare este combaterea bolilor şi dăunătorilor, stoparea dezvoltării miceliilor, după teoria tratamentelor cu doze mici aplicate după fiecare ploaie. Este vorba de tratamente care sunt completate cu azot amidic amestecat în soluţia de stropit, împreună şi cu microelemente foarte eficiente, de bor şi magneziu. Acestea se vor realiza la toate speciile imediat după recoltare, aplicându-se câte 4 tratamente în perioada septembrie–noiembrie, la un interval de 15 zile, de preferat după ploaie.

La seminţoase aplicaţi la fiecare tratament următorul amestec prevăzut pentru o suprafaţă de 1 ha – azot amidic (uree 46) 5 kg + zeamă bordeleză 5 kg + DELAN 1 kg = 1 kg microelemente cu bor şi MG+ 3 Lovipron. După ce au căzut 50% din frunze se face un tratament cu 50 kg/ha UREE 46 pentru rapăn şi făinare.

La piersic 4 tratamente cu un amestec de 5 kg Uree 46 +10 kg zeamă bordeleză +1 kg microelemente + 3 l OVIPRON. După căderea frunzelor, un tratament cu 5 kg CAPTAN 80/ha pentru tafrină şi ciuruire.

La speciile prunoide 5 kg uree 46 + 5 kg zeamă bordeleză + 1 kg microelemente + 3 L OVIPRON.

În perioada septembrie până la venirea îngheţului se fac tăieri la specia cais = eliminarea şarpantelor uscate şi cu moniliosa, scoaterea cu ciot (lung de 2 ori cât grosimea) a lăstarilor care au avut monilioză şi atac de anarsia.

Unde avem multă iarbă se face lucrarea de erbicidat cu 1% glifosfat, pe rând, pe interval, iar dacă nu avem cu ce cosi iarba se foloseşte 0,7%. Tăieri la celelalte specii care sunt în plină producţie se fac în perioada dezmuguririi, iar la pomii bătrâni se fac obligatoriu tăieri de regenerare până la venirea îngheţului.

Petre EREMIA

Pagina 1 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti