reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Jun 2022

Alimentele funcționale. Obținerea și efectele benefice ale alimentelor funcționale asupra sănătății

Produsele alimentare a căror valoare nutritivă este îmbogățită și care oferă beneficii specifice pentru sănătate dincolo de nutriția de bază sunt cunoscute sub denumirea de alimente funcționale. Conceptul de aliment funcțional se referă la un produs alimentar care va „avea în plus față de impactul nutritiv de bază și efecte benefice asupra uneia sau mai multor funcții ale organismului uman, îmbunătățind condiția generală, implicit cea fizică, și scăzând riscul de evoluție a unor afecțiuni“. Această preocupare oferă oportunități mari pentru industria produselor alimentare, existând un mare potenţial de transformare a alimentelor clasice, consumate zilnic, în alimente funcționale.

În acest moment, pe piața consumatorilor există patru categorii principale cunoscute, de alimente funcționale, denumite astfel: produse alimentare fortificate (sucurile de fructe fortificate cu vitamine și minerale); produse alimentare cu adaos de substanțe nutritive noi sau componente care nu se regăsesc în mod normal în tipul de produs alimentar selectat (precum probioticele sau prebioticele); produse alimentare din care au fost eliminate componente cu efect nociv, sau cantitatea acestora a fost redusă la minimum, ori au fost înlocuite cu alte componente cu efecte benefice (denumite produse modificate) (de exemplu, fibrele ca factori de îndepărtare a grăsimilor din carne și din înghețată); produse alimentare în care unul dintre componente a fost în mod natural îmbogățit sau a cărui cantitate a fost crescută (ouăle de consum îmbogățite cu acizi grași polinesaturați omega 3).

alimente

În prezent, produsele alimentare de origine animală cu proprietăți nutriționale îmbunătățite pe cale naturală nu sunt obținute prin folosirea antibioticelor sau a hormonilor în nutriția animalelor, ci folosind surse vegetale bogate în diferiți nutrienţi și compuşi bioactivi naturali. Ținând cont de interzicerea de la 1 ianuarie 2006 a antibioticelor utilizate în hrana animalelor ca promotori de creștere, dar și de faptul că rațiile animalelor de fermă cuprind 10-15 ingrediente care asigură animalelor necesarul zilnic de proteină, grăsime, energie, minerale, vitamine etc, putem considera nutriția animalelor de fermă o știință de precizie, poate comparabilă cu nutriția sportivilor de performanță. Necesarul de nutrienți asigurat prin hrană este permanent calculat și controlat de către nutriționiști, corelând compoziția chimică a fiecărui ingredient prezent în rație cu performanțele specifice fiecărei rase și specii în parte (de exemplu, rațiile puilor de carne diferă față de rațiile găinilor ouătoare și de rațiile găinilor de reproducție). În acest mod se poate obține o creștere performantă a animalelor de fermă în care productivitatea este măsurată cu foarte multă precizie. Rațiile complex elaborate pentru animalele crescute în sistem intensiv au condus la o rată de dezvoltare a animalelor tinere mult mai crescută față de creșterea în sistem gospodăresc, unde hrana de bază a animalului este compusă dintr-o singură cereală. Nutriționiștii folosesc anumite tipuri de cereale ca sursă de proteină (de exemplu soia sau floarea-soarelui), alte cereale ca surse energetice precum și minerale, vitamine și aminoacizi necesare atingerii cerințelor nutriționale. Dincolo de acest sistem complex de hrănire a animalelor, implementat din fermele zootehnice, fermierii producători de alimente funcționale includ în rații surse vegetale bogate în compuşi biologic activi. Acest surplus natural de nutrienți este biologic convertit și transferat în ceea ce numim „aliment de origine animală“, de exemplu ouă, carne, lapte.

Ouăle sunt o parte importantă a dietei umane datorită conținutului ridicat de proteine și alte substanțe nutritive, cu diferite proprietăți. Până în momentul de față, există trei direcții de dezvoltare a ouălor ca aliment funcțional, acestea putând fi îmbogățite cu: acizi grași omega 3, vitamine (și antioxidanți) și minerale. Necesitatea îmbogățirii cu acizi grași polinesaturați (PUFA) omega 3 este datorată dorinței de echilibrare a raportului între PUFA omega 6 și PUFA omega 3, acesta nefiind unul adecvat ca urmare a lipsei surselor de PUFA omega 3 din dieta umană. Îmbogățirea rațiilor găinilor ouătoare cu surse vegetale bogate în PUFA face ca randamentul  transferului biologic până la nivelul gălbenușului de ou să fie foarte bun, astfel încât ouăle obținute să devină alimente cu proprietăți nutriționale îmbunătățite pe cale naturală.

Dieta reprezintă doar unul dintre aspectele unui stil de viață sănătos. Aceasta ar trebui să cuprindă și activitate fizică regulată, evitarea exceselor, reducerea stresului și menținerea unei greutăți corporale sănătoase, pentru a considera alimentele funcționale parte a unei strategii eficiente pentru a reduce riscul de boală și pentru a maximiza starea de sănătate.

Newsletter finanțat în cadrul contractului nr. 144/13.10.2016 „Dezvoltarea unor soluții de furajare inovative pentru galinacee în vederea obținerii de alimente accesibile, cu calități nutriționale îmbunătățite“, GALIM PLUS, POC, Axa Prioritara 1.

Alexandru VLAICU

Acţiuni ale serviciilor sanitare veterinare pentru asigurarea statusului de sănătate la animale

În conformitate cu Programul de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecţia animalelor şi a mediului pentru acest an, medicii veterinari, coordonați de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor județeană, în colaborare cu Colegiul Medicilor Veterinari, efectuează acţiuni specifice în care sunt implicaţi şi proprietarii de animale şi păsări crescute în exploataţii comerciale şi exploataţii nonprofesionale din gospodăriile populaţiei.

Acţiunile prevăzute pentru acest an au ca ţintă asigurarea statusului de sănătate şi bunăstare la animale şi păsări, prin programe concrete, stabilite ca indici de performanţă, cu referire la:

  • implementarea programului de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la oameni prin efectuarea examenelor clinice, prelevări de probe pentru supravegherea bolilor prin analize de laborator, vaccinări și tratamente profilactice şi curative la termenul stabilit, precum şi prin alte măsuri care se impun;
  • implementarea programelor, cofinanţate din fonduri UE, de prevenire şi combatere a unor boli transmisibile (PPC, Bluetongue, EST, Influenţa Aviară, Salmonelozele la păsări, Rabia), precum şi a altor boli prevăzute în programul strategic aprobat pentru acest an;
  • asigurarea bazei materiale pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare programate, respectiv medicamente, produse biologice, kituri, reactivi, dezinfectante, instrumentar şi ustensile;
  • întărirea autorităţii şi a responsabilităţilor medicilor veterinari din cadrul unităţilor medicale teritoriale ca verigă importantă de legătură pentru comunicare, informare, supraveghere şi exercitare a activităţii profesionale, între DSVSA şi crescătorii de animale;
  • monitorizarea implementării legislaţiei privind activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor, precum şi efectuarea corecţiilor ce se impun, pentru o mai bună gestionare a bazei de date;
  • monitorizarea focarelor de boală declarate, eliminarea operativă a animalelor bolnave, executarea dezinfecţiilor şi a altor acţiuni specifice în vederea stingerii focarelor respective;
  • verificarea modului de implementare a acţiunilor de profilaxie generală, a normelor de biosecuritate, protecţia şi bunăstarea animalelor;
  • supravegherea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentelor, în special a antibioticelor şi antiparazitarelor, a furajelor medicamentate, precum şi circulaţia acestora;
  • implementarea legislaţiei privind ecarisarea teritoriului, prin gestionarea şi predarea cadavrelor de la animalele moarte la unitatea de neutralizare, cu sprijinul autorităţilor locale;
  • despăgubirea proprietarilor de animale şi păsări în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale şi păsări, inclusiv pentru cazurile de suspiciuni de boală, care implică tăierea sau uciderea acestora, cu respectarea HG 1214 / 2009, cu modificările și completăriile ulterioare;
  • menţinerea gradului de transparenţă la nivelul DSVSA şi al Colegiului Medicilor Veterinari judeţean prin publicarea pe site-urile acestora a informaţiilor specifice activităţii noastre despre modificările legislative în domeniul sanitar-veterinar şi alte informaţii de interes public;
  • comunicare şi colaborare cu instituțiile județene implicate, cu asociaţii profesionale şi alte organizaţii civice, prin participarea la analize şi dezbateri organizate.

Creşterea responsabilităţii medicilor veterinari pentru implementarea strategiilor şi programelor prevăzute pentru acest an impune o disciplină profesională operativă şi eficientă, o colaborare permanentă între personalul de conducere şi personalul din teritoriu, cu autorităţile judeţene şi locale implicate, cu organizaţiile profesionale, în interesul dezvoltării economice şi, nu în ultimul rând, al bunăstării populaţiei judeţului nostru.


Dr. Ioan Viorel Penţea

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Dirijarea microbiomului gastro-intestinal la taurine pentru îmbunătățirea sănătăţii şi productivității

Un element important pentru sănătatea și producția rumegătoarelor îl constituie microbiomul gastro-intestinal, ce reprezintă ansamblul tuturor organismelor vii prezente în segmentul gastric.

În tractusul digestiv al rumegătoarelor se găsesc aproximativ 7.000 de specii de microorganisme (bacterii, protozoare, arhee și drojdii), acestea reprezentând circa 95% din microbiomul ruminal, urmate de virusuri și bacteriofagi (cca 5% din mediul ruminal). PH-ul rumenului este menținut relativ constant, în limite fiziologice de 6-7, dar poate varia în funcție de rația administrată. Colonizarea și componența populațiilor microbiene prezente în rumen sunt strâns legate de factori precum: mediu (zona geografică, climatul, flora și umiditatea specifică), individ (rasă, sex, vârstă, starea fiziologică) și tehnologia de creștere (nutriție, igienă, sistemul de creștere).

Microbiomul rumenului este populat de microorganisme aparținând genurilor: Bacteroidetes sp. (38-42%), Firmicutes sp. (48-50%) și Proteobacteria sp. (5-6%). Speciile genului Bacteroidetes asigură fermentația biomasei vegetale, generând cantități semnificative de acizi grași volatili (AGV), numiți și acizi grași cu lanț scurt, care nu sunt doar sursă de energie, ci și precursori ai componentelor nutritive din lapte. Firmicutes sp. sunt responsabile de buna funcționare a metabolismului carbohidraților, fiind capabile să degradeze fibre (de exemplu lignoceluloza) și compuși amiloidici rezistenți în mod normal la enzimele gastrice. Specii aparținând genului Proteobacteria asigură condiții anaerobe, prin consumul mare de oxigen și diminuează totodată procesele oxidative metabolice prezente în segmentul gastric. Abundența genurilor Bacteroidetes sp., Firmicutes sp. și Proteobacteria sp. este influențată de diversitatea furajelor din rația taurinelor și  de starea de sănătate a acestora.

Interacțiunea dintre microorganismele constitutive ale microbiomului ruminal este de complementaritate (simbioză) datorată interschimbului de compuși nutritivi. Un exemplu în acest sens poate fi reprezentat de bacteriile celulozice, ce servesc ca prim producător de zaharuri simple (obținute în urma hidrolizei celulozei și hemicelulozelor), indispensabile pentru susţinerea drojdiilor prezente în rumen.

Capacitatea de adaptare a microbiomului gastric reprezintă o caracteristică importantă în dirijarea acestuia pentru a favoriza starea de sănătate a animalului şi ulterior pentru a îmbunătății performanțele productive.

Interacțiunea dintre animal și microorganismele prezente în rumen este de tip sinergic, descrisă prin capacitatea taurinelor de a furniza căldură, umiditate și hrană, în timp ce microorganismele produc compuși biologici utili vacii: proteine și subproduse ale digestiei, cum ar fi AGV-urile. Funcționalitatea microbiomului reiese din capacitatea de a furniza peste 70% din necesarul energetic zilnic. Fermentația microbiană a biomasei ingerate în rumen permite vacii să valorifice eficient hrana, fapt ce-i asigură necesarul de întreținere a funcţiilor vitale, respectiv cel de producție. Microorganismele ruminale au un regim nutrițional bogat în carbon, amoniac, fosfor, sulf și oligoelemente.

Este important să asigurăm o nutriție adecvată şi de calitate, în funcție de starea fiziologică a animalului; în același timp e necesar să dirijăm structura și abundența microbiomului gastric ce poate avea efecte asupra cantității de lapte și, totodată, asupra calității proteinelor întâlnite în lapte.

dirijarea microbiomului 3

Enteritele infecțioase, corelate cu o rație deficitară, conduc la proliferarea microorganismelor patogene și a bacteriofagilor (≥5%), fapt ce determină o diminuare semnificativă a populațiilor de microorganisme benefice şi perturbă buna funcţionare a digestiei şi absorbţiei nutrienţilor.

Microorganismele producătoare de acizi grași volatili (Bacillus sp., Prevotella sp., Ruminobacter sp., și Seleomonas sp., acizi precum acetat, propionat și butirat) sunt necesare pentru a susţine performanțe productive ridicate de lapte (>25 kg/cap/ vacă), în timp ce prezența a mai mult de 0,3-3,3% din microbiom a microorganismelor metanogene (arhee – Methanobrevibacter sp.) poate avea efecte negative asupra mediului înconjurător datorită emisiilor semnificativ crescute de gaze cu efect de seră.


Metode de dirijare a microbiomului gastric la vacile de lapte:

  • Asigurarea unei rații bogate în polizaharide, carbohidrați și proteine de calitate (de exemplu borhoturi şi şroturi);
  • Includerea în raţia vacilor a unor furaje de volum bogate în vitamine și minerale (de exemplu leguminoase);
  • Suplimentarea rațiilor cu produse biologic active (probiotice, prebiotice și simbiotice);
  • Prevenirea instalării bolilor enterice prin măsuri de zooigienă și menținerea unui status de sănătate corespunzător la nivel de fermă;
  • Diminuarea stresului de înțărcare al vacilor şi monitorizarea atentă a raţiei în perioada de repaus mamar;
  • Introducerea treptată a furajelor sezoniere în raţia vacilor (minimum 10-14 zile de tranziţie).

Daniela-Mihaela GRIGORE

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Balotești

Acțiuni privind asigurarea statusului de sănătate. Protecția și bunăstarea animalelor în perioada de iarnă

Iarna este deja instalată și trecerea unor specii de animale (bovine, ovine, caprine şi cabaline) la sistemul de creştere şi exploatare în stabulaţie permanentă impune crescătorilor de animale şi păsări să întreprindă şi să realizeze din timp o serie de acţiuni și lucrări prin care să se protejeze starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor care sunt crescute în exploataţiile comerciale sau în exploataţiile nonprofesionale din gospodăriile populaţiei.

În acest context trebuie cunoscut că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, respectiv asigurarea unui confort biologic, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă în decursul anului, factori ce trebuie oferiţi de către proprietarii de animale.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor şi, implicit, produse animaliere corespunzatoare se recomandă ca pentru perioada de iarnă proprietarii de animale şi păsări să asigure:

  • Adăpostirea animalelor şi păsărilor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să respecte densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, realizată prin :
  • remedierea, după caz, la adăposturi a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);
  • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
  • asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18 – 20 grade C, a coeficientului de luminozitate, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală;
  • suprafaţa totală de adăpostire şi dimensiunea grupului pentru animale se determină în funcţie de specie, vârstă, şi alte caracteristici biologice la specia bovină, la viţei – 1,5 m, la tineret 1,8 la vacă în sistem legat patul cu L – 1,8 m, l – 0,8 m şi front de furajare 50 cm;
  • la ovine, densitatea în saivan trebuie sã asigure 1,5 m² pe cap de oaie adultã þi 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţa minimă de 2,5 m² pe cap de adult și de 0,5 m² pe miel. În perioada fătărilor adăpostul se compartimentează în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei);
  • igienizarea adăposturilor prin curăţire mecanică, dezinfecţii deratizare, dezinsecţii şi zugrăvit, acțiuni efectuate cu unități specializate.
  • Asigurarea apei la nivelul necesarului, verificarea şi protejarea surselor de apă, remedierea anumitor defecţiuni pentru a nu fi supuse îngheţului.
  • Inventarul stocului de furaje pe sortimente şi indici de calitate, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
  • Asigurarea condiţiilor optime de depozitare, păstrare şi administrare a stocurilor de furaje.
  • Evitarea pășunatului pe suprafețele acoperite de brumă sau administrarea de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate, în perioada cu temperaturi scăzute, sau furaje depreciate calitativ, care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni digestive grave,
  • Menţinerea în stare de funcționare și igienă a instalaţiilor, echipamentelor, containerelor şi a vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea şi transportul furajelor şi evitarea oricărei surse de contaminare a acestora,
  • Verificarea calităţii furajelor prin trimiterea de probe la laboratorul de referinţă, respectarea recomandărilor menţionate în buletinele emise de către specialişti în cazul unor neconformităţi;
  • Respectarea normelor de biosecuritate în ferme prin:
  • funcționarea filtrului sanitar pentru personal și rutier la intrarea în fermă;
  • asigurarea condiţiilor de evacuare şi depozitare a dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor;
  • amenajarea unor spaţii pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la unitatea specializată.
  • Pentru protejarea împotriva SARS-CoV-2 se recomandă:
  • restricţionarea accesului în fermă a personalului non-esenţial;
  • implementarea unui registru al persoanelor care intră în fermă (dată, informaţii de contact, orele de intrare şi de ieşire, scopul vizitei şi orice alte contacte cu alte ferme în ultimele 2 săptămâni);
  • restricţionarea accesului persoanelor cu o temperatură corporală care depăşeşte valoarea de 37.5 grade Celsius; orice persoană care manifestă semne clinice compatibile cu boala COVID-19, a celor care au fost testate pozitiv pentru SARS-CoV-2 sau care au fost în carantină până în momentul în care au fost declarate vindecate de către medici;
  • în cazul fermelor de capacitate mare, sosirea angajaţilor la muncă trebuie programată astfel încât să se evite aglomerările;
  • se interzice prezenţa câinilor, pisicilor, animalelor sălbatice şi a dăunătorilor prin construirea de elemente de împrejmuire; de asemenea, trebuie îndepărtate furajele, aşternuturile şi materiile fecale care pot atrage aceste animale;
  • asigurarea echipamentului personal de protecţie; acesta trebuie ales în funcţie de activităţile desfăşurate; precum și asigurarea de echipamente de protecţie suplimentare (măști, mânuşi, ochelari de protecţie) care se schimbă și se dezinfectează zilnic;
  • respectarea distanţării fizice între angajaţi, cel puţin un metru, cu o atenţie deosebită pentru pauzele de masă;
  • inițierea unei campanii de informare în rândul angajaţilor în ceea ce priveşte mecanismele de transmitere a SARS-CoV-2 şi a măsurilor de biosecuritate care trebuie respectate la nivelul fermei;
  • să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoaterea de animale în/din exploataţie şi a altor mişcări interne de animale;
  • să anunţe urgent medicul veterinar arondat despre apariţia unor modificări în starea de sănătate a animalelor şi a păsărilor din exploataţie;
  • să colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, tratamente antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică etc.

Precizăm că în această perioadă a anului sunt programate acţiuni de supraveghere prin măsuri specifice a unor boli transmisibile, respectiv T.B.C. Blutonguie, E.S.B. Scrapia la ovine, Gripa aviară, Salmonelele la păsări, vaccinarea antirabică a carnasierelor domestice, tratamente antiparazitare de necesitate etc.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evaluării unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja atât propria sănătate cât și pe cea a celor cu care lucrează. În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.

Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a COVID-19.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări pentru proprietarii animalelor de companie privind limitarea răspândirii infecției cu COVID 19

Odată cu înregistrarea unui număr mare de persoane infectare cu noul coronavirus în majoritatea localităților din țara noastră, Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Sibiu recomandă proprietarilor de animale de companie, următoarele:

  • Plimbați animalele de companie obligatoriu în lesă, în apropierea locuinței dumneavoastră, evitând contactul cu alte persoane, evitați ca alte persoane să atingă animalul dumneavoastră și păstrați distanța fizică în timpul plimbării.
  • După plimbarea animalului de companie spălați extremitățile picioarelor (labuțele) animalului cu șampon cu clorhexidină, șampon normal sau săpun, după care limpeziți foarte bine. Puteți să folosiți și șervețelele speciale pentru curățat. În caz de reacții cutanate apelați medicul veterinar curant.
  • Spălați-vă pe mâini înainte și după ce ați atins animalul de companie, mâncarea sau ustensilele acestuia și evitați să le sărutați în această perioadă.
  • Înainte de a merge la un cabinet veterinar sunați pentru un sfat, faceți o programare telefonică sau online, mergeți la cabinet doar pentru urgențe și numai după ce ați făcut programarea.
  • Animalul de companie, atunci când este dus la un cabinet veterinar, să fie însoțit doar de o singură persoană adultă. Evitați vizitarea animalului de companie pe durata internării lui.
  • Când ajungeți la un cabinet veterinar așteptați indicațiile afară sau în sala de așteptare și scurtați pe cât posibil prezența la cabinetul veterinar.
  • Dezinfectați-vă mâinile când intrați și ieșiți din cabinetul veterinar.
  • Evitați contactul direct și păstrați o distanță între persoane de cel puțin 1,5 m în sala de așteptare și față de personalul cabinetului veterinar.
  • Încercați să nu atingeți nimic în sala de așteptare sau în sala de consultații și tratamente.
  • Achitați serviciile medicale veterinare utilizând cardul.
  • Medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.
  • În această fază a epidemiei medicii veterinari pot solicita deținătorilor animalelor de companie să precizeze dacă au fost testați, vaccinați, sau izolați, dacă au fost suspecți sau pozitivi pentru COVID-19.
  • Dacă un proprietar are COVID trebuie evitat contactul apropiat cu membrii familiei, inclusiv cu animalele de companie.

Proprietarii de animale de companie trebuie să mențină întotdeauna bunele practici de igienă (inclusiv spălarea mâinilor înainte și după ce au fost în preajma animalelor sau au atins animalul, mâncarea sau consumabilele lor, precum și evitarea sărutării lor) și în niciun caz nu ar trebui să renunțe la animalele de companie.

În acest moment, din datele oficiale nu există dovezi că animalele se pot îmbolnăvi și pot răspândi virusul mai departe. Multe companii au testat deja mii de câini și pisici pentru COVID-19, iar în toate cazurile rezultatele au fost negative.

Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a COVID-19.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Profesia de medic veterinar, o activitate cu un impact important în zona socială și economică

Medicina veterinară ca profesie, indiferent de țară, este pusă în slujba asigurării sănătății publice prin întărirea rolului și aportului serviciilor veterinare de stat și private pentru creșterea responsabilității, eficienței și contribuției privind promovarea politicilor naționale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor și a oamenilor, asigurarea siguranței lanțului alimentar de la producere la consumator, protecția, bunăstarea animalelor și protecția mediului.

Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală și independentă, cu organizare autonomă, funcționând în baza principiului autonomiei în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari, având ca bază Legea nr. 160 din 1998, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de medic veterinar pe teritoriul României.

Trecerea la economia de piață, aplicarea măsurilor de reformă în agricultură, apariția și consolidarea rapidă a proprietății private asupra animalelor și produselor de origine animală au condus la o diversificare a domeniilor în care se exercită profesiunea de medic veterinar.

O parte din această categorie profesională cu liberă practică, titulari de unități medicale veterinare de asistență, au concesionat cu ANSVSA, prin Direcțiile Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene, efectuarea unor acțiuni de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la om cuprinse în programul național, asigurând prin aceasta statusul de sănătate animalelor, siguranța alimentară și crearea de locuri de muncă.

În acest context medicii veterinari au căutat permanent să își organizeze mai bine activitatea, să sprijine și să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar, segment care contribuie prioritar la dezvoltarea și stabilitatea economică a localităților unde aceștia activează, prin:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție şi bunăstare;
  • identificarea și înregistrarea animalelor și gestionarea bazei naționale de date ca facilități, monitorizarea statusului de sănătate a acestora și pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
  • efectuarea acțiunilor de supraveghere, prin operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare şi examene de laborator pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om;
  • aplicarea criteriile de calificare a statusului de sănătate a efectivelor de bovine în relație cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalita spongiformă la bovine și scrapia la ovine, pentru fiecare exploatație în care se cresc aceste specii, prin operaţiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;
  • implementarea normelor sanitare veterinare privind protecția și bunăstarea animalelor de fermă şi din exploatațiile individuale. prin evaluări şi controale programate;
  • monitorizarea circulației animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internațională, în condițiile legii.
  • monitorizarea şi controlul respectării legislației privind utilizarea medicamentelor, în special a antibioticelor şi produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, precum şi a circulației acestora;
  • sprijin de specialitate pentru valorificarea animalelor vii și a produselor provenite de la acestea (materii prime sau produse finite) pe plan național, intracomunitar și la export, de către operatorii din domeniul creșterii animalelor și din domeniul alimentar;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu crescătorii de animale, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, participând la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Statutul de stat membru al Uniunii Europene impune un mod de organizare și exercitare a profesiei de medic veterinar în România, pentru a o face compatibilă cu principiile legislației Uniunii Europene în domeniu, medicii veterinari având posibilitatea să-și valorifice în deplină libertate cunoștințele și experiența pe care au dobândit-o, în condiții de dotare tehnică din ce în ce mai bune și cu siguranță într-o competiție profesională.

Regulile impuse de normele europene trebuie însoțite de intensificarea activității profesionale a personalului sanitar-veterinar și de o mai atentă supraveghere a evoluțiilor concrete din teren.

Pentru ca activitatea sanitară veterinară să-şi realizeze menirea la cele mai eficiente cote se impune ca organizarea și funcționarea profesiei de medic veterinar să fie bine definită în acte normative emise de autoritatea statului, respectiv Parlamentul României.

În acest context, în anul 2020 Parlamentul României, înțelegând situația gravă a serviciilor medicale veterinare din teritoriu, au votat o lege (291) pentru modificarea și completarea O.G. 42/2004, privind organizarea activității sanitar-veterinare din România.

Această lege este vitală din următoarele considerente:

  • asigură un control mai bun al bolilor la animale de către medicii veterinari de liberă practică;
  • asigură proprietarilor de animale garanția asistenței de specialitate în cadrul unui program de lucru cu publicul de 8 ore/zi;
  • asigură o conștientizare și consiliere a proprietarilor de animale privind cerințele de biosecuriate a exploatațiilor, a normelor de bunăstare pentru animale;
  • asigură o stabilitate financiară a medicilor veterinari din mediul rural și o creștere a atractivității pentru medicii veterinari tineri, contribuie la reducerea exodului de medici veterinari către alte țări;
  • evită conflictul de interese al medicilor veterinari în cazul certificării stării de sănătate a animalelor;
  • asigură o supraveghere epidemiologică eficientă a întregului teritoriu al țării și a spațiului european.

Începând cu anul 2021, această lege, cu unele întârzieri în alocarea fondurilor stabilite lunar, a început să-și producă efectul în sens benefic pentru medicii veterinari și pentru personalul auxiliar care activează în unitățile medicale veterinare din teritoriul național.

Din acest motiv este surprinzător și de neînțeles cum conducerea ANSVSA, principala răspunzătoare pentru garantarea sănătății animalelor, a siguranței alimentelor și, în final, a sănătății publice, propune un proiect de Ordonanță de Urgență prin care să se suspende aplicarea prevederilor Legii nr. 291/2020, începând cu 01.07.2021.

Aprobarea acestui act normativ va genera mari perturbări în realizarea programului național de prevenire și combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la om, a siguranței alimentare, a sănătății publice, precum și în activitatea de comerț intracomunitar și cu țări terțe, cu animale vii și produse alimentare.

Medicii veterinari care își desfășoară activitatea pe teritoriul țării noastre solicită ca toți factorii implicați, din zona socială, economică și politică, să susțină implementarea Legii nr. 291/ 2020 în forma adoptată anterior, act esențial pentru ca profesia noastră să-și realizeze ținta finală, apărarea sănătății animalelor și a sănătății publice.

Dr. Ioan Viorel PENȚEA, secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări pentru combaterea efectelor temperaturilor ridicate asupra sănătății efectivelor de animale

În situația condițiilor meteorologice cu temperaturi ridicate peste media specifică zonei geografice, cu avertizare „cod portocaliu” sau „cod roșu”, pentru asigurarea statusului de sănătate a efectivelor de animale, medicii veterinari atenționează operatorii economici care dețin exploatații cu animale și păsări, tabere de vară pentru animale, proprietarii cu animale de companie, transportatori de animale, unități care abatorizează animale, să implementeze și să respecte următoarele recomandări:

  • Să asigure adăposturi corespunzătoare pentru animale și păsări care să ofere protecție față de acțiunea directă a razelor ultraviolete nocive, precum şi respectarea densității, ventilației, temperaturii și a zooigienei la parametrii optimi;
  • Să asigurare normele de biosecuritate în special în exploatațiile cu porcine și pasări, precum și limitarea circulației animalelor și a oamenilor, în și din ferme;
  • Să asigure cantități suficiente de apă și furaje corespunzătoare cantitativ și calitativ în funcție de specie, categorie și stare fiziologică

Cantitatea de apă recomandată este pentru :

  • bovine: 38 - 52 litri
  • cabaline: 20 - 40 litri
  • porci: 4 -  11 litri
  • ovine: 6 litri
  • păsări: 0,5 litri
  • Să verifice permanent buna funcționare a echipamentelor de adăpare, de furajare și a sistemelor de ventilație;  
  • Să asigure echipamente de rezervă, în principal a sistemelor de ventilație și generatoarelor de energie electrică;
  • Să nu folosească animalele pentru tracțiune sau pentru alte activități în intervalul de timp 12.00 - 18.00, dacă temperatura exterioară, la umbră, depășește 25ºC;
  • În pășuni să se evite pășunatul între orele 10 - 18. când temperaturile sunt toride și să amenajeze umbrare şi sursă de apă la nivelul necesarului, pentru a reduce riscul de deshidratare;
  • Să se asigure locuri prestabilite pentru retragerea animalelor în cazuri excepționale;
  • Animalele de companie (câinii, pisicile, iepurii, etc.) care sunt ținute afară, să aibă asigurată o sursă de apă potabilă, precum și adăpost corespunzător împotriva razelor solare;
  • Transportul animalelor să se efectueze numai cu mijloace de transport dotate corespunzător care să asigure densitatea și confortul necesar în funcție de specia şi categoria de animale, precum și distanța la care se efectuează transportul;
  • Se va reduce densitatea animalelor în mijlocul de transport cu cel puțin 25% din capacitatea maximă de încărcare autorizată, în funcție de specie, talie, vârstă și stare fiziologică;
  • Transportul să se efectueze numai în situații în care acest lucru se impune folosind perioada mai răcoroasă din zi, asigurându-se funcționarea sistemului de ventilație din vehicul pentru a se menține temperatura de confort termic și să se asigure planuri de urgență pentru a îngriji animalele, în funcție de necesități;
  • Să colaboreze permanent cu serviciile veterinare, pentru supravegherea stării de sănătate a animalelor și pentru intervenții operative în situații deosebite;
  • Să anunțe urgent medicului veterinar, responsabil de supravegherea statusului de sănătate al animalelor din localitatea respectivă, orice modificare a stării de sănătate a animalelor precum şi de apariția unor modificări comportamentale;
  • Să participe activ la efectuarea acțiunilor sanitare veterinare obligatorii stabilite de medicii veterinari pentru această perioadă, sau acțiuni de necesitate, (acțiuni de supraveghere a bolilor transmisibile prin afluirea de probe pentru examene de laborator, vaccinări imunoprofilactice, tratamente antiparazitare, examinarea apei potabile, dezinfecții, dezinsecții, )
  • Să fie asigurate la nivelul unităților veterinare și la fermele comerciale stocurile de medicamente, dezinfectante și produse biologice necesare pentru situații de urgență;
  • Sacrificarea animalelor este pisă numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare;
  • Să se asigure de către autoritățile locale și fermieri colectarea, gestionarea și neutralizarea cadavrelor și a deșeurilor animaliere;
  • Să urmărească informațiile și comunicatele instituțiilor de specialitate despre fenomenele meteorologice prognozate;

Dr. Penţea Ioan Viorel - Secretar  al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Măsuri pentru prevenirea Antraxului la animale

Antraxul (cărbunele sau dalac) este o boală infecțioasă comună omului şi animalelor, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine), produsă de un bacil (Bacillus anthracis) care în mediul ambiant se transformă în spori, o formă de supraviețuire a acestui microb și care îi conferă o rezistență înaltă la acţiunea factorilor mediului extern (razele solare, substanţele dezinfectante). Astfel se favorizează menţinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioadă îndelungată de zeci de ani şi posibilitatea îmbolnăvirii animalelor mai frecvent primăvara şi în anii cu precipitaţii abundente.

Animalele se pot îmbolnăvii prin intermediul furajelor şi al apei infectate; un risc major îl reprezintă organele şi ţesuturile animalului bolnav sau care a murit de această boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.

Omul se poate contamina în timpul îngrijirii animalelor bolnave prin sacrificarea şi tranşarea lor, la prelucrarea pielii şi lânii sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, precedată de tulburări generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiraţia accelerată, dispneică, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul cade în decubit, are contracţii musculare, cu final letal. Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Rapiditatea evoluţiei simptomelor este în funcţie de forma bolii, respectiv supraacută, acută sau subacută, finalizată cu moartea animalului în câteva ore sau la 3-6 zile de la debutul infecţiei.

În cazul de suspiciune sau îmbolnăvire a unui animal proprietarul are obligaţia:

  • să solicite consultarea animalului (animalelor, după caz) de către medicul veterinar;
  • să nu sacrifice animalele bolnave fără permisiunea autorizată a medicului veterinar;
  • de a respecta interdicția de a întrebuinţa în alimentaţie, în scopuri tehnice sau pentru comercializare, carnea şi produsele (pielea, lâna, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
  • să utilizeze în activitatea lucrativă haine de protecţie (salopetă, şorţ, mănuşi, cizme etc.);
  • să gestioneze corect situația prin colectarea, înlăturarea şi inactivarea deşeurilor animaliere;
  • persoanele care au fost în contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta trebuie să se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenţa medicală de specialitate.
  • Antraxul este o boală care se poate preveni prin măsuri profilactice care includ acţiuni şi responsabilităţi din partea proprietarilor de animale, a autorităţiilor locale în colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:
  • proprietarii de animale să comunice medicului veterinar mişcările survenite în efectivul din exploatație prin fătări, cumpărări, vânzări, donații sau mortalităţi la data producerii;
  • să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în exploataţie;
  • să implementeze normele de biosecuritate, normele de protecţie şi bunăstare a animalelor din exploataţiile comerciale şi exploataţiile din gospodăriile populaţiei;
  • să respecte legislaţia privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, naţional şi în activitatea de import-export;
  • să se efectueze curăţirea mecanică, dezinfecţia adăposturilor şi acţiunile de deratizare cu unităţi şi personal de specialitate;
  • să implementeze legislaţia cu privire la ecarisarea teritoriului şi protecţia mediului prin utilizarea spaţilor de colectare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, în scopul distrugerii la unitatea specializată, Protan;
  • să interzică tăierea animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate;
  • să asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operaţiunilor de vaccinare anticărbunoasă pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele şi ovinele după împlinirea vârstei de două luni în campania organizată o dată pe an înainte ca animalele să fie scoase la păşunat, urmată de vaccinări de completare pentru animalele sub vârstă sau care nu au fost vaccinate în campania organizată.
  • Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
  • informarea, ori de câte ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, având ca surse mass-media sau consultări cu personal de specialitate;
  • achiziţionarea alimentelor de origine animală, în special carne, numai din spaţii sau unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul „stradal“;
  • evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Măsuri şi recomandări pentru prevenirea îmbolnăvirilor la animale în perioada cu temperaturi scăzute

Ninsorile şi temperaturile scăzute din perioada de iarnă pot afecta starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor de animale care sunt crescute în exploatațiile comerciale sau în gospodăriile populaţiei în situația în care nu sunt respectate normele de protecţie şi bunăstare, prin care să se asigure toate condițiile impuse în această perioadă şi care se referă la biosecuritate, adăpostire, hrănire, îngrijire, exploatare, transportul la alte locații.

Proprietarii de animale trebuie să cunoască un element esenţial, şi anume că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, respectiv un anumit confort biologic, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalităţii, inclusiv a comportamentului natural, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă.

Acest deziderat înseamnă asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor animalelor, monitorizarea factorilor de microclimat, a ventilaţiei, a consumului de furaje şi de apă, aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor şi implicit obținerea de produse animaliere corespunzătoare se recomandă proprietarilor de animale ca pentru perioada anotimpului rece să asigure:

  • Adăpostirea animalelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure temperatura, densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, prin:
    • remedierea, după caz, a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, pardoseli, jgheaburi);
    • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
    • asigurarea unor spaţii confortabile pentru perioada fătărilor la specia bovină, porcină şi în special pentru ovine;
    • verificarea şi remedierea elementelor tehnologice (utilajele și aparatura de muls, de furajare, de evacuare dejecții, adăpare, ventilaţie);
    • asigurarea apei calde necesare pentru igienizarea ugerului, a ustensilelor şi vaselor de muls.
  • Verificarea şi protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului.
  • Inventarul stocului de furaje pe sortimente, asigurarea condiţiilor optime de depozitare şi păstrare, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
  • Evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.
  • Evacuarea şi depozitarea dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor.
  • Asigurarea de facilităţi pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la o unitate specializată.
  • Transportul animalelor să se efectueze numai dacă situaţia o impune şi dacă sunt asigurate mijloace de transport echipate corespunzător care să le protejeze de intemperii.
  • Animalelor de companie (câini, pisici, iepuri etc.), care sunt ţinute afară, să li se asigure o sursă de apă potabilă, precum şi un adăpost corespunzător care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi a zăpezii.
  • Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoatere a animalelor în/din exploataţie şi alte mişcări interne de animale.
  • Să anunțe urgent medicul veterinar arondat despre apariția unor modificări în starea de sănătate a animalelor și păsărilor din exploatație.
  • Să colaboreze cu serviciile veterinare pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator, acțiuni programate pentru această perioadă.

Pentru perioada cu temperaturi scăzute, medicii veterinari verifică, evaluează şi colaborează cu proprietarii de animale pentru respectarea normelor de biosecuritate, protecţie şi bunăstare pentru animalele crescute în exploataţii, precum şi pentru respectarea legislaţiei privind mişcarea acestora în judeţ pe teritorul naţional, în spațiul intracomunitar și la export în țări terțe, după caz.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Acţiuni privind asigurarea statusului de sănătate, a normelor de protecție și bunăstare la animale în perioada de iarnă

Apropierea anotimpului de iarnă şi, totodată, trecerea treptată a unor specii de animale (bovine, ovine, caprine şi cabaline) la sistemul de creştere şi exploatare în stabulaţie permanentă impune crescătorilor de animale şi păsări să întreprindă şi să realizeze din timp o serie de acţiuni și lucrări prin care să se protejeze starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor care sunt crescute în exploataţiile comerciale sau în exploataţiile nonprofesionale din gospodăriile populaţiei.

În acest context trebuie cunoscut că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, elemente care reprezintă starea animalului la un moment dat în raport cu factorii tehnologici de exploatare, respectiv de asigurarea unui confort biologic, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă în decursul anului, factori oferiţi de către proprietarii de animale, prin:

  • asigurarea spaţiului vital indispensabil;
  • supravegherea zilnică a animalelor;
  • respectarea normelor tehnologice de exploatare, a parametrilor de microclimat, a ventilaţiei și a normelor de zooigienă;
  • asigurarea consumului necesar de furaje şi de apă;
  • aplicarea programelor de profilaxie a bolilor transmisibile sau a tehnopatiilor;
  • asigurarea conceptului de securitate alimentară şi trasabilitate.

Deși majoritatea fermierilor își cunosc acțiunile și responsabilitățiile privind pregatirea pentru iernare a animalelor de rentă, consider necesare unele recomandări plecând de la premisa că, pentru a obține producții superioare și de calitate, este nevoie de animale sănătoase.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor se recomandă ca pentru perioada de iarnă proprietarii de animale şi păsări să asigure:

Adăpostirea animalelor şi păsărilor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să respecte densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, realizată prin:

  • remedierea, după caz, la adăposturi a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);
  • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
  • asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20°C, a coeficientului de luminozitate, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală;
  • suprafaţa totală de adăpostire şi dimensiunea grupului pentru animale se determină în funcţie de specie, vârstă şi de alte caracteristici biologice;
  • la specia bovină, la viţei – 1,5 m, la tineret 1,8 la vacă în sistem legat patul cu L – 1,8 m, l – 0,8 m şi front de furajare 50 cm;
  • la ovine, densitatea în saivan trebuie să asigure 1,5 m² pe cap de oaie adultă și 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţă minimă de 2,5 m² pe cap de adult și de 0,5 m² pe miel. În perioada fătărilor adăpostul se compartimentează în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei);
  • igienizarrea adăposturilor prin curăţire mecanică, dezinfecţii, deratizare, dezinsecţii şi zugrăvit, efectuate cu unități specializate.
  • Asigurarea apei la nivelul necesarului, verificarea şi protejarea surselor de apă, remedierea anumitor defecţiuni pentru a nu fi supuse îngheţului.
  • Inventarul stocului de furaje pe sortimente şi indici de calitate, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
  • Asigurarea condiţiilor optime de depozitare, păstrare şi administrare a stocurilor de furaje prin:
  • evitarea pășunatului pe suprafețele acoperite de brumă sau administrarea de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate, în perioada cu temperaturi scăzute, sau furaje depreciate calitativ, care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni digestive grave;
  • menţinerea în stare de funcționare și igienă a instalaţiilor, echipamentelor, containerelor şi a vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea şi transportul furajelor şi evitarea oricărei surse de contaminare a acestora,
  • verificarea calităţii furajelor prin afuirea de probe la laboratorul de referinţă, respectarea recomandărilor menţionate în buletinele emise de către specialişti în cazul unor neconformităţi.

Respectarea normelor de biosecuritate în ferme prin:

  • funcționarea filtrului sanitar pentru personal și rutier la intrarea în fermă;
  • asigurarea condiţiilor de evacuare şi depozitare a dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare, astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor;
  • amenajarea unor spaţii pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la unitatea specializată.
  • Să colaboreze cu medicii veterinari arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor (bovine, ovine, caprine şi porcine) existente în exploataţie.
  • Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoaterea de animale în/din exploataţie şi a altor mişcări interne de animale.
  • Să anunţe urgent medicul veterinar arondat despre apariţia unor modificări în starea de sănătate a animalelor şi păsărilor din exploataţie.
  • Să colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, tratamente antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică etc.

Precizăm că în această perioadă a anului sunt programate acţiuni de supraveghere prin măsuri specifice a unor boli transmisibile, respectiv TBC Blutonguie, ESB Scrapia la ovine, Gripa aviară, Salmonelele la păsări, vaccinarea antirabică a carnasierelor domestice, tratamente antiparazitare de necesitate etc.

Medicii veterinari, pe lângă verificările şi evaluările privind respectarea normelor de biosecuritate, protecţie şi bunăstare în exploataţiile cu animale şi păsări, caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, cu micii producători de bunuri alimentare, prin informări reciproce cu problematica existentă, pentru a soluţiona operativ doleanţele şi solicitările acestora şi pentru aplicarea unor măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om

Rentabilitatea creşterii animalelor este condiţionată în primul rând de modul în care crescătorii de animale respectă legislaţia cu referire la asigurarea condiţiile de bunăstare (adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, tehnologie de exploatare etc.), respectarea legislației privind mişcarea animalelor în judeţ, pe teritoriul naţional şi în activitatea de import-export, precum și a normelor de protecţie sanitară veterinară. Astfel, toate aceste obligații însumate generează animalelor un status de sănătate corespunzător, după cum se arată într-un document dat publicității de către Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Sibiu.

Politici esențiale

În acest context, starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ, condiție ce impune responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare. De aceea, se impune promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

  • respectarea legislației privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitară veterinară a exploataţiilor comerciale și a exploatațiilor nonprofesionale cu animale şi păsări vii crescute în scop economic;
  • să solicite și să colaboreze cu medicii veterinari arondaţi pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în proprietate şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcările de efective survenite în exploataţie;
  • să comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
  • să solicite medicului veterinar carnet de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, completat la zi cu acţiunile sanitare veterinare efectuate și documentele de mişcare şi certificare a stării de sănătate, necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor;
  • mișcarea animalelor să se efectueze numai cu aprobarea medicului veterinar cu mijloace de transport autorizate, dezinfectate și care să fie dotate cu echipamente de confort corespunzătoare speciei și categoriei de animale;
  • în timpul mişcării animalelor, deţinătorii acestora sunt obligați să aibă asupra lor următoarele documente:
  • cartea de exploataţie;
  • formularul de mişcare;
  • cartea de sănătate a animalului;
  • paşaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline);
  • certificatul de sănătate şi documentul privind informaţiile pentru lanţul alimentar în cazul mişcării către abator;
  • să solicite, să colaboreze și să sprijine medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică și de necesitate etc.;
  • să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • să respecte legislaţia privind gestionarea câinilor, pisicilor și a altor animale de companie care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei;
  • să efectueze curăţirea mecanică, dezinfecţia, deratizarea şi demuştizarea în adăposturi cu produse omologate și cu unităţi şi personal de specialitate;
  • să colecteze cadavrele şi deşeurile animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităţilor locale, la unitatea de distrugere Protan;
  • să respecte legislația privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat;
  • pentru a-şi valorifica legal producţia primară sau produsele alimentare obţinute prin procesarea producţiei primare să solicite DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare directă sau, după caz, de vânzare cu amănuntul;
  • să valorifice produsele alimentare numai în unităţi sau spaţii autorizate sanitar-veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în zonele de depozitare şi expunere.

Servicii specializate

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale a unui sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală sau prin diferite forme de subvenţii, se mai arată în comunicat.

Medicii veterinari membri ai Colegiul Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii nr. 160/1998 cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ și cercetare, în baza responsabilităţilor ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient oferă crescătorilor de animale o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora ori acțiuni obligatorii stabilite la nivel național și local, cu referire la:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecţie şi bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploataţiilor nonprofesionale şi comerciale, identificarea şi înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilităţi pentru obţinerea de subvenţii sau a altor ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, recoltarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • sprijin în implementarea normelor sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile individuale prin evaluări şi controale programate;
  • monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) şi a produselor biologice;
  • întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
  • garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, a unor examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa reziduurilor din materii prime şi din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;

- dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social sau direct.


Medicii veterinari caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, cu micii producători de bunuri alimentare, prin soluţionarea operativă a doleanţelor şi solicitările acestora; de asemenea, monitorizează, verifică şi controlează modul cum sunt respectate obligaţiile privind prevenirea apariţiei unor cazuri de îmbolnăvire la animalele din proprietate şi aplică măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Pesta Porcină Africană confirmată în două gospodării din comuna Borcea, județul Călărași

În data de 15 august a fost confirmată prezența virusului Pestei Porcine Africane la porcii din două gospodării din comuna Borcea, județul Călărași, situată la limita teritorială cu județul Ialomița.

În urma confirmării diagnosticului, de către Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală București (I.D.S.A.) – Laboratorul Național de Referință pentru Diagnostic și Sănătate Animală, serviciile veterinare au intervenit de urgență.

Gospodăriile respective au fost plasate sub supraveghere oficială și au fost aplicate măsuri de restricție pentru circulația persoanelor, animalelor, a produselor, subproduselor și a mijloacelor de transport si a fost dispusa  uciderea porcinelor din cele două gopodării și ecarisarea carcaselor.

Centrul Local de Combatere a Bolilor Ialomita reunit astăzi, a dispus, conform planului de măsuri adoptate, pentru a preveni răspândirea bolii, uciderea preventivă a porcinelor din cele două gopodării și ecarisarea carcaselor.

Totodată, au fost recoltate probe pentru examene de laborator, de la animalele moarte și cele sacrificate.

Proprietarii animalelor vor beneficia de despăgubiri conform prevederilor HG 1214/2009, modificată și completată prin HG 484/2018.

Ancheta epidemiologică este în desfășurare.

Facem precizarea că pesta porcină africană nu afectează oamenii, neexistând nici cel mai mic risc de îmbolnăvire pentru oameni, acest virus având, însă, impact la nivel social din punct de vedere economic.

Sursa: ANSVSA

Recomandări pentru combaterea efectelor temperaturilor ridicate asupra sănătăţii efectivelor de animale şi a calităţii alimentelor destinate consumului uman

În situaţia condiţiilor meteorologice cu temperaturi ridicate peste media specifică zonei geografice, cu avertizare „cod portocaliu” sau „cod roşu”, pentru asigurarea statusului de sănătate a efectivelor de animale şi siguranţa produselor alimentare, personalul din reţeaua sanitară veterinară atenţionează operatorii economici care deţin exploataţii cu animale şi păsări, taberele de vară pentru animale, unităţi care abatorizează animale, organizatorii de târguri şi expoziţii că au obligaţia:

  • Să asigure adaposturi corespunzătoare pentru animale şi păsări care să ofere protecţie faţă de acţiunea directă a razelor ultraviolete nocive, precum şi respectarea densităţii, ventilaţiei, temperaturii şi a zooigienei la parametrii optimi;
  • Să asigurare normele de biosecuritate în special în exploataţiile cu porcine şi pasări, precum şi limitarea circulaţiei animalelor şi a oamenilor, în şi din ferme;
  • Să asigure cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare cantitativ şi calitativ (în funcţie de specie, categorie şi stare fiziologică) 
  • Cantitatea de apă recomandată este pentru:
  • bovine - 38-52 litri
  • cabaline - 20-40 litri
  • porci - 4-11 litri
  • păsări-curte - 0,5 litri
  • Să verifice permanent buna funcţionare a echipamentelor de adăpare, de furajare şi a sistemelor de ventilaţie;  
  • Să asigure echipamente de rezervă, în principal a sistemelelor de ventilaţie şi generatoarelor de energie electrică;
  • Să nu folosească animalele pentru tracţiune sau în alte activităţi de exploatare în intervalul de timp 12.00 - 18.00, dacă temperatura exterioară, la umbră, depăşeşte 25ºC;
  • În păşuni, când temperaturile sunt toride,să se evite păşunatul între orele 10.00 – 18.00, şi să amenajeze umbrare şi sursă de apă la nivelul necesarului, pentru a reduce riscul de deshidratare;
  • Să se asigure locuri prestabilite pentru retragerea animalelor în cazuri excepţionale;
  • Animalele de companie (câinii, pisicile, iepurii, etc.) care sunt ţinute afară, să aibă asigurată o sursă de apă potabilă, precum şi adăpost corespunzător împotriva razelor solare;
  • Limitarea circulaţiei animalelor în special în cursul zilei, când temperaturiile sunt ridicate. Mişcarea animalelor se v-a efectua numai cu aprobarea serviciilor veterinare locale sau de la nivelul D.S.V.S.A. judeţeană, după caz;
  • Transportul animalelor se va efectua numai cu mijloace de transport dotate corespunzator care să asigure densitatea şi confortul necesar în funcţie de specia şi categoria de animale, precum şi de distanţa la care se efectuiază transportul
  • Reducerea densităţii animalelor în mijlocul de transport cu cel puţin 25% din capacitatea maximă de încărcare autorizată  în funcţie de specie, talie, vârstă şi stare fiziologică
  • Transportul să se efectueze numai în situaţii în care acest lucru se impune folosind perioada mai răcoroasă din zi;
  • În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi;
  • Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul să fie funcţionale pentru a menţine temperatura de confort termic;
  • În cazul comercializării animalelor în târguri, administratorii acestora trebuie să asigure padocuri suficient de spaţioase pentru a garanta libertatea de mişcare necesară animalelor cazate şi să fie prevăzute cu zone de adăpostire umbrite. să asigure accesul permanent la sursele de apă potabilă pentru a reduce riscul de deshidratare.
  • Să participe activ la efectuarea acţiunilor sanitare veterinare obligatorii stabilite de medicii veterinari, pentru această perioadă, sau acţiuni de necesitate, (acţiuni de supraveghere prin afluirea de probe pentru examene de laborator, vaccinări imunoprofilactice, tratamente antiparazitare, examinarea apei potabile, dezinfecţii, dezinsecţii, etc.)
  • Să colaboreze permanent cu serviciile veterinare, pentru supravegherea stării de sănătate a animalelor şi pentru intervenţii operative în situaţii deosebite;
  • Să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate al animalelor din localitatea respectivă orice modificare a stării de sănătate a animalelor precum şi la apariţia unor modificări comportamentale;
  • Asigurarea, la nivelul unităţiilor veterinare şi la ferme comerciale a stocurilor de medicamente, dezinfectante şi produse biologice pentru situaţii de urgenţă;
  • Să se asigure de către consiliile locale şi fermieri colectarea, gestionarea şi neutralizarea deşeurilor animaliere;
  • Informarea crescătorilor de animale de către administraţiile locale despre fenomenele prognozate;

În domeniul sănătăţii publice:

  • Asigurarea documentelor care să ateste transabilitatea produselor alimentare, asigurarea spaţiilor frigorifice şi respectarea temperaturilor optime în spaţiile de prelucrare, depozitare, în mijloace de transport şi în spaţii de expunere;
  • Verificarea mărcii de sănătate, etichetarea, valabilitatea produselor şi modul de păstrare a lor;
  • Reespectarea normelor de igienă, prin efectuarea acţiunilor de dezinfecţie,a spatiilor tehnologice, a utilajelor şi ustensilelor folosite;
  • Evitarea expunerii la vânzare a produselor de origine animală sau vegetală în locuri şi spaţii care nu asigură temperaturile adecvate, precum şi valorificarea unor produse alimentare perisabile în perioada zilei când temperatura atmosferică este în exces;
  • Este interzisă sacrificrea animalelor în alte locuri decât abatoarele autorizate, cât şi al celor neînsoţite de documente sanitare veterinare;
  • Se interzice comercializrea şi punerea în consum a produselor alimentare care nu au fost verificate de serviciile de specialitate, iar certificarea calităţii şi salubrităţii alimentelor să se asigure numai prin buletine emise în urma examenelor de laborator;
  • Administratorii pieţelor agroalimentare, sau organizatorii de târguri, sau manifestări tradiţionale, să asigure producătoriilor agricoli spaţii corespunzătoare şi funcţionarea agregatelor pentru realizarea permanentă a temperaturii optime în spaţiile de expunere şi comercializare;
  • Transportul produselor alimentare cu mijloace dotate corespunzator in funcţie de sotimentul de aliment şi distanţa la care se transportă;
  • Afluirea de probe recoltate din materii prime şi produse finite alimentare, la laboratorul de diagnostic acreditat comform programului de autocontrol sau ori de câte ori este cazul;
  • Confiscarea, denaturarea şi distrugerea produselor de origine animală şi non animală alterate sau depreciate pe timpul transportului, distribuţiei, depozitării sau comercializării, sau cu termenul de valabilitate expirat;
  • Se recomandă populaţiei să se aprovizioneze numai din unităţi autorizate sanitar veterinar, să evite comerţul stradal;
  • Să respecte normele de păstrare, preparare şi data valabilităţii a alimentelor cu care se aprovizionează;
  • Să informeze serviciile sanitare veterinare cu situaţiile deosebite pentru intervenţii de urgenţă specifice;

Dr. Penţea Ioan - Secretar Executiv al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

  • Publicat în Social

Căpuşele - un pericol pentru sănătatea animalelor și a omului

Odată cu sosirea zilelor călduroase și a apariției colțului ierbii își fac simțită prezența și căpușele, paraziți foarte periculoși pentru sănătatea animalelor și a omului. Acestea sunt hematofage (se hrănesc cu sânge) şi au o activitate biologică maximă în acest sezon, atacând atât animalele cât şi omul. Acestea, hrănindu-se cu sânge, au în primul rând efect spoliator, sărăcind organismul în sânge, vitamine şi minerale. Saliva căpușelor care conţine diferite substanţe toxice, anticoagulante sau hemolizante poate determina fenomene de anemie, toxicoză sau reacții alergice de diferite grade.

Căpușele sunt cei mai întâlniți vectori pentru transmiterea bolilor atât la animale, cât și la oameni. Astfel, ele transmit prin secrețiile lor, odată cu înţepătura, numeroşi agenţi patogeni: virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi miceţi, producând astfel diferite boli cum sunt: paralizia de căpuşe, encefalite, borelioza, babesioza, ehrichioza, febra Q etc.

Căpuşele parazitează temporar pe animal sau om, timp în care se hrănesc cu sânge, iar în stare liberă trăiesc în natură (sol, iarbă, tufişuri), fără să se hrănească ani de zile. Există două familii de căpușe care pot transmite boli: Ixodidae (căpușe cu carapacea tare) și Argasidae (căpușe moi). Există căpuşe din familia Ixodidae care parazitează la mamifere şi care uneori atacă şi păsările, dar există şi căpuşe din familiile Argasidae şi Gamassidae, specifice păsărilor.

Mamiferele pot fi parazitate de mai multe specii de căpuşe răspândite pe teritoriul ţării noastre, indiferent de relief. Căpuşele au următoarele stadii de evoluţie: ou, larvă, nimfă şi adult, care se desfă­şoară fie pe o singură gazdă (animal), fie pe mai multe; din acest punct de vedere există trei tipuri de căpuşe, şi anume: căpuşe cu o singură gazdă; căpuşe cu două gazde – adică larvele şi nimfele acestora, după ce se hrănesc pe un animal cad pe sol, se transformă în adulți şi apoi atacă alt animal; și căpuşe cu trei gazde, fiind cele care îşi desfăşoară fiecare stadiu de evoluţie pe animale diferite.

Căpuşele cu două sau trei gazde intermediare folosesc pentru a se hrăni mamifere sălbatice mici (rozătoare, insectivore), păsări sălbatice şi în special mamifere de talie mare, domestice şi sălbatice. În felul acesta se creează un lanţ parazitar în care sunt cuprinse mai multe specii de animale.

Animalele şi omul se infestează cu căpuşe pe care le iau din iarbă sau de pe tufişuri. Pentru animalele de companie (câine, pisică) care trăiesc în casă vectorii pentru aceste insecte sunt chiar stăpânii lor care le aduc în locuinţă pe haine sau încălţăminte.

Căpuşele păsărilor trăiesc pe pasăre în stadiile de larvă şi nimfă, iar ca adult în diferite materiale lemnoase, cuibare, coaja copacilor, tufişurile de lângă coteţe, unde se retrag ziua, atacând doar noaptea.

Romavermectin B Romvac

Prevenirea şi combaterea infestării animalelor cu căpuşe se fac atât prin deparazitarea lor, cât şi a adăposturilor. Deparazitarea rumegătoarelor se face cu ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS, iar la ovine se fac şi îmbăieri antiscabioase. Caii se deparazitează cu ECVIROM sau ECVIROM I, iar câinii şi pisicile cu PARAKILL. Păsările se deparazitează cu ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea adăposturilor se folosesc soluţii insecticide ca ROMPARASECT.

Combaterea căpuşelor în mediu este mai greu de realizat și are în vedere defrişarea terenurilor prin distrugerea şi arderea arbuştilor, buruienilor, precum şi prin aplicarea unor metode zootehnice care se bazează pe rotaţia păşunilor și interzicerea animalelor infestate pe păşu­nile asanate.

Parakil Romvac

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, pagina 26