reclama youtube lumeasatuluitv
update 26 Sep 2022

Cercetarea agricolă, cheia marilor producţii

• Interviu cu acad. Cristian Hera, preşedinte de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti şi vicepreşedinte al Academiei Române.

– Preşedinţii diverselor state sunt tot mai preocupaţi de criza alimentară. Chiar este o problemă, domnule Hera?

– Este o problemă majoră a omenirii, care se amplifică pe an ce trece. Este un subiect esenţial, pentru că astăzi, din cele 7,3 miliarde de locuitori ai planetei, 1,35 miliarde sunt subnutriţi. În 1995, Organizaţia Naţiunilor Unite a prevăzut reducerea numărului celor care nu au ce mânca. Pe vremea aceea erau 800 milioane de oameni în această situaţie. Iată că astăzi, în loc să scadă, numărul acestora este în creştere. Aceasta pentru că nu se acordă atenţia cuvenită dezvoltării unei agriculturi care să fie nu doar durabilă, ci şi performantă, pentru că agricultura este cea care asigură hrana cea de toate zilele întregii planete. Trebuie să avem în vedere că suprafaţa globului este împărţită astfel: 71% apă şi 29% uscat. Din suprafaţa de uscat, doar 6,4% este reprezentată de terenuri agricole şi, cu toate acestea, ele asigură 98% din hrana mondială, în timp ce hrana din ape oferă doar 2% din alimentaţia planetei. Acesta este motivul pentru care, pe de o parte, trebuie să oprim poluarea apelor, oceanelor, mărilor, râurilor, lacurilor ca să putem creşte producţia de hrană provenită din ape, dar în acelaşi timp trebuie să întreprindem măsuri pentru creşterea producţiei pe unitatea de suprafaţă. Aceasta din urmă este posibilă numai sau mai ales cu contribuţia cercetării ştiinţifice în agricultură. În unele ţări ale lumii se fac progrese în realizarea unor noi organisme modificate genetic, a unor noi soiuri şi hibrizi de plante agricole şi elaborarea tehnologiilor. Din fericire, ţara noastră dispune de o zestre genetică extraordinară pentru noile condiţii, dar, pe lângă faptul că nu sunt aplicate cuceririle ştiinţifice, se mai adaugă şi schimbările climatice globale.

„Săraci într-o ţară bogată“

– Tocmai de aceea avem nevoie de cercetarea ştiinţifică, agricultura nu se mai poate face decât cu cartea în mână, de acum agricultura trebuie învăţată în fiecare zi, chiar dacă avem impresia că o ştim de când lumea şi pământul. Cum apreciaţi acest moment pentru cercetarea noastră agricolă?

– Gheorghe Ionescu Şişeşti mărturisea în jurnalul său, în anul 1937, că „e timpul să părăsim rutina şi să adoptăm în agricultură procedee tehnice înaintate“, care nu sunt de fapt decât rezultatele cercetării. „Dacă nu vom face asta, vom continua să fim săraci într-o ţară bogată şi vom rămâne în urma neamurilor care ne înconjoară“. Lucru adevărat şi astăzi.

România are soluri cu o fertilitate mai mare, mai bună decât a celor la nivel mondial. Dacă ne-am referi la suprafaţa cu fertilitate redusă şi foarte redusă la nivel mondial, aceasta se regăseşte în proporţie de 62%, în timp ce în ţara noastră numai 52%. De asemenea, starea de fertilitate bună şi foarte bună a solurilor la nivel mondial este de 11%, iar în România starea bună şi foarte bună reprezintă 28%. Dar, din păcate, azi nu reuşim să valorificăm acest potenţial pe care îl au solurile româneşti şi să producem suficientă hrană atât pentru populaţia ţării noastre cât şi pentru export, ba mai mult, importăm produse agroalimentare. De aceea, trebuie gândite o serie întreagă de măsuri care să conducă la valorificarea potenţialului de producţie a solurilor româneşti. Încă există unităţi de cercetare cu potenţial de a produce rezultate utile pentru fermieri. În ultimii 25-27 de ani au avut loc o decapitalizare a cercetării ştiinţifice din agricultură, o reducere drastică a personalului, dar şi a terenurilor. Motiv pentru care este absolut necesară redresarea acestui sector, revigorarea unităţilor de cercetare care ar putea deveni competitive la nivel internaţional. În acelaşi timp, unităţile care nu mai au performanţă în cercetare ar trebui transformate în baze experimentale care să producă sămânţa din categoriile biologice superioare pentru diferitele specii de cereale, plante tehnice şi furajere, să producă material de prăsilă şi să poată testa tehnologiile performante de cultură. Aşadar, cercetarea ar trebui să recâştige rolul pe care l-a avut încă de la înfiinţare, în anul 1927.

Hibrizii româneşti, performanţi în lupta cu schimbările climatice

– Marii fermieri din România care au izbândit în agricultură spun că succesul lor s-a datorat în mare parte şi faptului că au folosit soiuri şi hibrizi româneşti.

– Problema cercetării ştiinţifice agricole este valorificarea resurselor genetice de care dispune aceasta, pentru că, timp de 70 de ani, s-a lucrat pentru crearea unor soiuri şi hibrizi care să fie mai rezistenţi la condiţii mai puţin favorabile de mediu. Există această zestre genetică, iar unii dintre cercetătorii noştri de elită o valorifică mai ales la grâu şi porumb. În prezent, peste 70% din suprafaţa cultivată cu grâu şi porumb este însămânţată cu soiuri şi hibrizi româneşti care sunt solicitate prioritar de către fermieri, mai ales de către cei performanţi, pentru că întrunesc caracteristicile favorabile pentru a rezista modificărilor climatice globale, au un potenţial ridicat de producţie, dar şi calităţi deosebite – conţinut ridicat de proteine, de gluten pentru panificaţie etc. Nu întâmplător o parte din soiurile create la Fundulea sunt solicitate în multe alte ţări ale lumii.

– În condiţiile în care cercetarea agricolă se dezvoltă peste tot în lume, de ce se pune totuşi problema crizei alimentare?

– În primul rând, pentru că ne confruntăm cu schimbarea climatică globală, care afectează agricultura, pe de altă parte, cu creşterea populaţiei, dar şi cu schimbarea destinaţiei produselor agricole de la consumatorul uman la maşinile şi utilajele agricole. Criza alimentară este cea mai periculoasă dintre toate crizele pentru că are efecte sociale dramatice, dar să nu uităm că această criză este determinată şi de cea a apei (70% din cantitatea de apă dulce, potabilă, este folosită în agricultură, 19% în industrie şi 11% în gospodăriile casnice.) Datorită faptului că, odată cu schimbările climatice, cantitatea de apă la nivel global şi naţional se reduce substanţial, aceasta contribuie la diminuarea producţiei pe suprafaţă, fapt ce accentuează criza alimentară.

– Ce se întâmplă cu ingineria genetică? Soluţiile pe care le oferă în unele ţări se aplică cu succes, pe când în alte ţări sunt refuzate.

– Este o temă extrem de dezbătută. La nivel mondial se cultivă 168 milioane ha cu plante modificate genetic. Este vorba în primul rând de porumb, soia şi bumbac. Nici eu şi nici colaboratorii mei nu am citit încă un articol care să evidenţieze clar efectele negative asupra omului, a consumului de diferite produse în care sunt incluse şi cele modificate genetic. Cred însă că există o mare presiune din partea unor grupuri sau organisme care au diferite interese şi din acest punct de vedere.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Tratamentele aduc sporuri importante de producţie la grâu

Bolile foliare şi ale spicului, în culturile de grâu, reprezintă un permanent factor de risc pentru stabilitatea şi calitatea recoltelor. Studiile efectuate în ţară şi în străinătate au demonstrat că, în cazul în care se planifică o producţie de grâu de peste 3.000 kg/ha, adică atunci când se doreşte practicarea unei tehnologii intensive cu investiţii suplimentare în calitatea seminţei, pregătirea terenului şi fertilizare, atunci presiunea de infecţie a agenţilor patogeni creşte proporţional. Evitarea pierderilor de recoltă în acest caz se realizează prin aplicarea a două până la trei tratamente cu fungicide.

Importanţa ultimelor două frunze

La cerealele păioase, pentru tehnologia intensivă, BASF recomandă în general două tratamente.

Orientativ, primul se poate efectua în perioada formării celui de-al doilea internod, iar cel de-al doilea, împotriva bolilor foliare şi ale spicului, în perioada înspicării. În condiţii speciale, cel de-al treilea se aplică imediat după înflorire.

George Petcu, specialist al Departamentului tehnic din cadrul BASF, este de părere că trebuie protejate în special ultimele două frunze ale grâului, pentru că influenţează cel mai mult producţia, atât cantitativ, în procent de 75%, cât şi calitativ.

Unul dintre produsele recomandate este Duett Ultra, fungicid sistemic, care asigură o protecţie completă împotriva complexului de boli, în doză de 0,5 l/ha. Are două substanţe active, tiofanat metil şi epoxiconazol. „În funcţie de momentul şi intensitatea atacului, se pot aplica unul sau două tratamente cu Duett Ultra.

La grâu, în condiţiile în care se aplică un singur tratament, momentul optim este de la începutul alungirii celui de-al doilea internod până la înspicare. În situaţia în care sunt necesare două tratamente, momentul optim este de la creşterea intensă a paiului până la faza de burduf“ – a spus specialistul.

În aceleaşi momente şi împotriva aceloraşi boli, a menţionat Petcu, se poate aplica Tango Super, care este un fungicid pe bază de fenpropimorf şi epoxiconazol. Are acţiune sistemică şi este transportat acropetal în plante. Doza recomandată, 0,75 l/ha.

„Sporurile de producţie înregistrate la cultura grâului au fost cu până la 1.774 kg/ha mai mari cu tehnologia BASF faţă de loturile martor netratate corespunzător. În schimb, în cazul nerespectării tratamentelor, pierderile de producţie dar şi de calitate înregistrate la grâu pot fi cuprinse între 10%-30%, la care se adaugă deprecierea calitativă a valorii alimentare, furajere şi culturale a seminţelor. În funcţie de soiul cultivat, condiţiile climatice şi tehnologia de cultură, aparatul foliar poate fi afectat în proporţie de 40-50%“, a afirmat George Petcu.

Fungicid stick and stay

Un alt produs recomandat este Capalo, un fungicid din noua generaţie (stick and stay – soluţia aderă la frunze aproape fără pierderi), care are acţiune protectivă, curativă şi eradicativă.

Cele trei substanţe active (epoxiconazol, fenpropimorf şi metrafenonă) garantează o eficacitate foarte bună împotriva bolilor în culturile de cereale păioase, în mod special asupra făinării, chiar şi în faza latentă a acesteia.

Dozele recomandate pentru grâu sunt de 1 l/ha împotriva făinării, septoriozei, ruginii şi de 1,5 l/ha în cazul fusariozei. Se pot aplica unul sau două tratamente.

La grâu, perioada optimă este de la faza de creştere intensă a paiului până la burduf. Se poate utiliza în asociere cu alte produse.

Efectul stay green

În continuare, Petcu a vorbit despre Alegro, un fungicid cu două substanţe active, kresoxim metil şi epoxiconazol. Acesta este eficient împotriva celor mai importante boli foliare şi ale spicului, pe durata mai multor săptămâni. Datorită efectelor fiziologice ale produsului, plantele rămân verzi mai mult timp (green effect), cu implicaţii pozitive în creşterea cantităţii şi calităţii recoltei. Doza recomandată: 0,75 l/ha. Se poate folosi în faza de înspicare, pentru al doilea tratament.

Combaterea dăunătorilor

Specialistul companiei BASF a spus că Fastac (substanţă activă alfa-cipermetrin) este un insecticid de contact cu acţiune imediată, de şoc, cu efect asupra sistemului nervos al insectelor. Astfel, prin eliminarea lor rapidă, se previn pierderile de recoltă, asigurând o producţie de calitate. Produsul are un spectru foarte larg de combatere împotriva unui număr mare de insecte dăunătoare din grupe diferite, putând fi aplicat la mai multe culturi. Combate atât adulţii, cât şi larvele insectelor dăunătoare. Este rezistent la acţiunea de spălare a ploilor. Doza omologată împotriva ploşniţelor cerealelor şi a gândacului bălos al orzului: 0,1 l/ha.

Tratamentele se fac la avertizare sau la începutul infestării, la atingerea pragului economic de dăunare.

Avantajele tehnologiei intensive de combatere a bolilor prin 2-3 tratamente

● Controlul de timpuriu al bolilor care apar la începutul vegetaţiei: mucegaiul de zăpadă, făinarea;

● Posibilitatea combinării primului tratament cu alte măsuri de combatere a buruienilor şi insectelor;

● Optimizarea combaterii patogenilor virulenţi care produc septoriozele şi ruginile prin tratamente preventive;

● Protejarea ultimelor etaje foliare, inclusiv a frunzei stindard, pentru asigurarea producţiei;

● Controlul corespunzător al bolilor spicului – fuzariozele care afectează calitatea recoltei;

● Creşteri substanţiale de recoltă care asigură investiţiile iniţiale;

● Calitate sporită prin creşterea masei hectolitrice şi procent de gluten mai mare;

● Vandabilitate şi profitabilitate.

Principalele boli ale grâului

  • Erysiphe graminis f. sp. tritici – Făinarea grâului
  • Fusarium spp - Fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor
  • Puccinia graminis - Rugina neagră
  • Puccinia recondita - Rugina brună
  • Puccinia striiformis - Rugina galbenă
  • Septoria tritici - Septorioza grâului
  • Tilletia spp - Mălura comună
  • Principalele boli ale orzului
  • Erysiphe graminis f. sp. hordei – Făinarea orzului
  • Helminthosporium teres – Pătarea reticulară
  • Rhynchosporium secalis – Arsura frunzelor
  • Ustilago nuda – Tăciunele zburător
  • Principalii dăunători ai cerealelor păioase
  • Eurygaster spp – Ploşniţele cerealelor
  • Lema melanopa – Gândacul bălos

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

După boom, producţia agricolă va încetini în lume, avertizează FAO

Creşterea producţiei agricole mondiale va încetini până în 2021, după un deceniu excepţional, dar 'nesustenabil' în numeroase ţări în curs de dezvoltare, a avertizat joi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie /FAO/.

'Creşterea anuală medie a producţiei agricole va încetini până în 2021 la 1,7% pe an faţă de 2,6% în deceniul 2000-2012', a precizat FAO în raportul său anual asupra situaţiei alimentaţiei şi agriculturii prezentat vineri la sediul său de la Roma.

Cifrele deceniului trecut au scos la iveală însă mari diferenţe între regiunile Globului, în contextul în care în America Latină producţia agricolă a crescut cu peste 50 la sută în 12 ani şi chiar 70% în Brazilia; procentul a fost de peste 40% în Africa Subsahariană, la fel ca în Europa de Est şi Asia Centrală. Pe de altă parte, producţia agricolă nu s-a dezvoltat decât în proporţie de 20 la sută în SUA şi de doar 6% în Europa de Vest, conform FAO.

Organizaţia a mai subliniat că, la ora actuală, 'circa 25% din pământurile agricole ale planetei sunt puternic degradate', că 'aceste presiuni au atins un nivel critic în anumite regiuni şi că modificările climatice ar urma să agraveze în continuare situaţia'. De asemenea, a tras un semnal de alarmă şi cu privire la epuizarea resurselor naturale, în special a celor de apă.

Sursa AGERPRES