Având în vedere că starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ, se impun responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare, concretizate prin promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

• respectarea normelor legale privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitară veterinară a exploataţiilor cu animale şi păsări vii crescute în scop economic.
• Colaborarea cu medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în exploataţie şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcăriile de efective survenite în exploataţie.
• Necesitatea de a comunica medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
• Obligațiile de a solicita medicului veterinar cartea de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, complectată la zi cu acțiunile sanitare veterinare efectuate, documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate, necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor.
• Necesitatea ca, în timpul mişcării animalelor, deţinătorii să aibă asupra lor următoarele documente:

– Cartea de exploatație:

– Formularul de mişcare;

– Cartea de sănătate al animalului;

– Pașaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline);

– Certificatul de sănătate şi documentul privind informaţiile pentru lanțul alimentar, în cazul mișcării către abator.

• Colaborarea cu serviciile veterinare pentru efectuarea acțiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operațiuni de vaccinare profilactică etc.
• Respectarea dispozițiile autorității veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.
• Respectarea legislației privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populației.
• Efectuarea curățirii mecanice şi dezinfecția adăposturilor, a acțiunilor de deratizare şi demuştizare, cu unități și personal de specialitate.
• Colectarea cadavrelor şi a deșeurilor animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităților locale, la unitatea de distrugere Protan.
• Respectarea legislației privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat.
• Necesitatea de a solicita DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare directă sau, după caz, de vânzare cu amănuntul, pentru a-şi valorifica legal producția primară sau produsele alimentare obținute prin procesarea producției primare.
• Să comercializeze produsele alimentare numai în unități sau spații autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în zonele de depozitare şi expunere.
• În baza responsabilităților ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient crescătorilor de animale, serviciile sanitare veterinare de stat și private oferă o serie de servicii cu referire la:
• acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
• evaluarea și înregistrarea exploatațiilor non profesionale și comerciale, identificarea și înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
• asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, recoltarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
• implementarea normelor sanitare veterinare privind protecția și bunăstarea animalelor de fermă şi din exploatațiile individuale, prin evaluări şi controale programate;
• monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor şi a produselor biologice.
• despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale.
• garantarea calității şi salubrității produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene și analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezența reziduurilor, din materii prime și din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialiști bine pregătiți profesional și cu experiență în domeniu;
• dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, prin analize și dezbateri organizate, prin participarea la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social sau direct.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Reamintim că Rabia (turbarea) este o boală produsă de un virus care afectează sistemul nervos central (creierul şi măduva spinării) atât la animale, cât şi la oameni. Apare foarte rar la animalele domestice vaccinate, dar poate fi contractată uşor în cazul în care un animal domestic nevaccinat intră în contact cu un alt animal domestic sau sălbatic bolnav şi este muşcat de acesta.

Principala zoonoză la nivel mondial

Din datele statistice rezultă că rabia este considerată principala zoonoză la nivel mondial, boala fiind diagnosticată în peste 150 de ţări sau teritorii, în special în mediul rural sau în zone geografice izolate. Aproximativ 55.000 de oameni mor anual din cauza rabiei (mai ales în Africa și Asia), 40% din cei muşcaţi de animale suspecte de a fi infectate cu rabie sunt copii cu vârsta sub 15 ani și se consideră că, în cazul deceselor umane în 99% din cazuri, acestea au fost cauzate de mușcătura unui câine infectat cu rabie. Anual, peste 15 milioane de persoane primesc profilaxie postexpunere, estimându-se că se previn astfel 327.000 de decese.

Oamenii pot dobândi boala în urma muşcăturilor produse atât de animale domestice, cât şi de cele sălbatice.

La om perioada de incubare este în medie de 30-40 de zile. Primele simptome sunt: dureri şi o senzaţie de amorţire a părţii muşcate, febră, iritaţie în gât, ameţeli, halucinaţie, tahicardie (bătăi cardiace frecvente), vomă, diaree, dureri abdominale, teamă, agitaţie, nervozitate. Evoluţia bolii este rapidă, ducând la paralizie, spasme ale gâtului, delir, comă şi, în final, deces (în 2-3 zile). Tratamentul eficient se instituie în perioada de incubaţie a bolii.

Animalul bolnav prezintă următoarele semne clinice: agitaţie, irascibilitate, apetitul este capricios și pervertit, înghite diferite obiecte (pietre, bucăți de lemn), se repede la obiecte imaginare şi are tendinţa de a muşca, privirea este rătăcită, fără expresivitate, apoi devine fixă, pânditoare, rece, feroce; nu mai poate înghiţi, limba îi iese afară din gură, cu hipersalivație şi în ultima fază se instalează paralizia generală a muşchilor, urmată de decesul animalului.

Vulpea, fiind un vector important de transmitere a bolii, prezintă schimbarea comportamentului specific, dispare teama caracteristică animalelor sălbatice, pătrunde în localităţi ziua, în adăposturi de animale, permite apropierea omului de ea şi, fără să devină agresivă, muşcă animalele şi omul, are privire fixă, uneori, cu mers nesigur urmat de paralizie şi moarte.

Măsuri de prevenție și combatere

Din motive de ordin social şi economic, Rabia, este în atenţia serviciilor veterinare din România şi din întreaga lume, fiind întocmite în acest sens programe de supraveghere, de prevenire şi combatere a bolii, specifice fiecărei ţări, dar cu aceeaşi ţintă, respectiv protejarea populaţiei şi a animalelor receptive.

Programul de prevenire şi combatere a Rabiei este direcţionat pe acţiuni de supraveghere prin examene de laborator efectuate din probele recoltate de la animale moarte sau suspecte de boală, prin măsuri de profilaxie generală şi prin vaccinarea preventivă a animalelor receptive, acțiuni prin care se urmăreşte:

– Catagrafia lunară a câinilor şi pisicilor cu stăpân cunoscut din localităţile judeţului şi a animalelor receptive din mediul silvatic.

– Identificarea şi confirmarea cazurilor de Rabie prin teste de laborator şi depistarea originii bolii.

– Oprirea răspândirii bolii prin delimitarea de zonele infectate.

– Controlul permanent al stării de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, receptive.

– Reducerea numărului de animale cu potenţial ridicat de infectare şi de răspândire a bolii din zonele rabigene, prin măsuri specifice.

– Imunoprofilaxia antirabică prin vaccinarea carnasierelor domestice şi a vulpilor din zona silvatică.

– Implicarea autorităţilor locale pentru gestionarea, conform normelor legale, a câinilor fără stăpân (capturarea, sterilizarea, vaccinarea antirabică şi efectuarea tratamentelor antiparazitare).

– Respectarea legislaţiei în vigoare, precum şi a regulilor de recoltare, ambalare şi transport al probelor la laborator pentru diagnosticul Rabiei.

Un rol foarte important pentru a evita răspândirea turbării îl are populaţia şi în special proprietarii de câini, care au următoarele îndatoriri:

• să prezinte animalele la medicul veterinar arondat pentru efectuarea identificării, înregistrării în RECS şi vaccinării antirabice în campania organizată sau în termen de 90 zile de la fătare ori înainte de vânzarea, donarea cu titlu gratuit sau scoaterea în spaţii publice a acestora, dacă nu au fost vaccinat antirabic;
• să deţină carnetul de sănătate al câinelui completat la zi în cazul deplasării animalelor în spaţiile publice pe teritoriul României;
• să nu lase câinii în afara curţilor, să ţină câinii de pază legaţi în permanenţă astfel încât să nu poată ieşi din curţi;
• să anunţe imediat orice suspiciune de boală medicului veterinar arondat;
• să anunţe imediat orice muşcătură produsă oamenilor de către câinii sau pisicile aflate în proprietatea sau în îngrijirea lor sau muşcături produse de către animale sălbatice;
• persoanele muşcate de un animal trebuie să se prezinte de urgenţă la medic;
• proprietarii adăposturilor de câini fără stăpân şi de animale de companie (primăriile sau persoane fizice, asociaţii, fundaţii etc.) sunt obligaţi să vaccineze animalele pe care le gestionează;
• este interzisă jupuirea animalelor domestice sau sălbatice găsite moarte, se anunță medicul veterinar arondat pentru a se interveni profesional, în consecință.

În derularea acţiunilor prevăzute în programul de prevenire şi combatere a Rabiei, serviciile veterinare colaborează cu alte instituţii judeţene şi cu autoritaţile locale cu scopul de a monitoriza şi controla respectarea legislaţiei privind identificarea, înregistrarea şi efectuarea acţiunilor sanitare veterinare obligatorii pentru aceste specii în termenii stabiliți prin actele normative, precum şi respectarea obligaţiilor impuse prin lege proprietarilor de carnasiere domestice şi proprietarilor fondurilor de vânătoare.

Dr. Ioan Viorel Penţea

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Antraxul (cărbunele sau dalac) este o boală infecțioasă comună omului şi animalelor, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine), produsă de un bacil (Bacillus anthracis) care în mediul ambiant se transformă în spori, o formă de supraviețuire a acestui microb și care îi conferă o rezistență înaltă la acţiunea factorilor mediului extern (razele solare, substanţele dezinfectante). Astfel se favorizează menţinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioadă îndelungată de zeci de ani şi posibilitatea îmbolnăvirii animalelor mai frecvent primăvara şi în anii cu precipitaţii abundente.

Animalele se pot îmbolnăvii prin intermediul furajelor şi al apei infectate; un risc major îl reprezintă organele şi ţesuturile animalului bolnav sau care a murit de această boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.

Omul se poate contamina în timpul îngrijirii animalelor bolnave prin sacrificarea şi tranşarea lor, la prelucrarea pielii şi lânii sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, precedată de tulburări generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiraţia accelerată, dispneică, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul cade în decubit, are contracţii musculare, cu final letal. Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Rapiditatea evoluţiei simptomelor este în funcţie de forma bolii, respectiv supraacută, acută sau subacută, finalizată cu moartea animalului în câteva ore sau la 3-6 zile de la debutul infecţiei.

În cazul de suspiciune sau îmbolnăvire a unui animal proprietarul are obligaţia:

• să solicite consultarea animalului (animalelor, după caz) de către medicul veterinar;
• să nu sacrifice animalele bolnave fără permisiunea autorizată a medicului veterinar;
• de a respecta interdicția de a întrebuinţa în alimentaţie, în scopuri tehnice sau pentru comercializare, carnea şi produsele (pielea, lâna, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
• să utilizeze în activitatea lucrativă haine de protecţie (salopetă, şorţ, mănuşi, cizme etc.);
• să gestioneze corect situația prin colectarea, înlăturarea şi inactivarea deşeurilor animaliere;
• persoanele care au fost în contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta trebuie să se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenţa medicală de specialitate.
• Antraxul este o boală care se poate preveni prin măsuri profilactice care includ acţiuni şi responsabilităţi din partea proprietarilor de animale, a autorităţiilor locale în colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:
• proprietarii de animale să comunice medicului veterinar mişcările survenite în efectivul din exploatație prin fătări, cumpărări, vânzări, donații sau mortalităţi la data producerii;
• să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în exploataţie;
• să implementeze normele de biosecuritate, normele de protecţie şi bunăstare a animalelor din exploataţiile comerciale şi exploataţiile din gospodăriile populaţiei;
• să respecte legislaţia privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, naţional şi în activitatea de import-export;
• să se efectueze curăţirea mecanică, dezinfecţia adăposturilor şi acţiunile de deratizare cu unităţi şi personal de specialitate;
• să implementeze legislaţia cu privire la ecarisarea teritoriului şi protecţia mediului prin utilizarea spaţilor de colectare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, în scopul distrugerii la unitatea specializată, Protan;
• să interzică tăierea animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate;
• să asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operaţiunilor de vaccinare anticărbunoasă pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele şi ovinele după împlinirea vârstei de două luni în campania organizată o dată pe an înainte ca animalele să fie scoase la păşunat, urmată de vaccinări de completare pentru animalele sub vârstă sau care nu au fost vaccinate în campania organizată.
• Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
• informarea, ori de câte ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, având ca surse mass-media sau consultări cu personal de specialitate;
• achiziţionarea alimentelor de origine animală, în special carne, numai din spaţii sau unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul „stradal“;
• evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Ninsorile şi temperaturile scăzute din perioada de iarnă pot afecta starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor de animale care sunt crescute în exploatațiile comerciale sau în gospodăriile populaţiei în situația în care nu sunt respectate normele de protecţie şi bunăstare, prin care să se asigure toate condițiile impuse în această perioadă şi care se referă la biosecuritate, adăpostire, hrănire, îngrijire, exploatare, transportul la alte locații.

Proprietarii de animale trebuie să cunoască un element esenţial, şi anume că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, respectiv un anumit confort biologic, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalităţii, inclusiv a comportamentului natural, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă.

Acest deziderat înseamnă asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor animalelor, monitorizarea factorilor de microclimat, a ventilaţiei, a consumului de furaje şi de apă, aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor şi implicit obținerea de produse animaliere corespunzătoare se recomandă proprietarilor de animale ca pentru perioada anotimpului rece să asigure:

• Adăpostirea animalelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure temperatura, densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, prin:
  • remedierea, după caz, a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, pardoseli, jgheaburi);
  • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
  • asigurarea unor spaţii confortabile pentru perioada fătărilor la specia bovină, porcină şi în special pentru ovine;
  • verificarea şi remedierea elementelor tehnologice (utilajele și aparatura de muls, de furajare, de evacuare dejecții, adăpare, ventilaţie);
  • asigurarea apei calde necesare pentru igienizarea ugerului, a ustensilelor şi vaselor de muls.
• Verificarea şi protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului.
• Inventarul stocului de furaje pe sortimente, asigurarea condiţiilor optime de depozitare şi păstrare, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
• Evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.
• Evacuarea şi depozitarea dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor.
• Asigurarea de facilităţi pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la o unitate specializată.
• Transportul animalelor să se efectueze numai dacă situaţia o impune şi dacă sunt asigurate mijloace de transport echipate corespunzător care să le protejeze de intemperii.
• Animalelor de companie (câini, pisici, iepuri etc.), care sunt ţinute afară, să li se asigure o sursă de apă potabilă, precum şi un adăpost corespunzător care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi a zăpezii.
• Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoatere a animalelor în/din exploataţie şi alte mişcări interne de animale.
• Să anunțe urgent medicul veterinar arondat despre apariția unor modificări în starea de sănătate a animalelor și păsărilor din exploatație.
• Să colaboreze cu serviciile veterinare pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator, acțiuni programate pentru această perioadă.

Pentru perioada cu temperaturi scăzute, medicii veterinari verifică, evaluează şi colaborează cu proprietarii de animale pentru respectarea normelor de biosecuritate, protecţie şi bunăstare pentru animalele crescute în exploataţii, precum şi pentru respectarea legislaţiei privind mişcarea acestora în judeţ pe teritorul naţional, în spațiul intracomunitar și la export în țări terțe, după caz.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Rentabilitatea creşterii animalelor este condiţionată în primul rând de modul în care crescătorii de animale respectă legislaţia cu referire la asigurarea condiţiilor de bunăstare (adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, tehnologie de exploatare, etc), respectarea legislației privind mişcarea animalelor în judeţ, pe teritoriul naţional şi în activitatea de import-export, precum și a normelor de protecţie sanitară veterinară, obligații care însumate generează, acestora, un status de sănătate corespunzător.

În context, starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ, condiție ce impune responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţiilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare, pentru promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

• respectarea legislației privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitară veterinară a exploataţiilor comerciale și a exploatațiilor nonprofesionale cu animale şi păsări vii crescute în scop economic;
• să solicite și să colaboreze cu medicii veterinari arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în proprietate şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcările de efective survenite în exploataţie;
• să comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
• să solicite medicului veterinar carnet de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, completat la zi, cu acţiunile sanitare veterinare efectuate și documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate, necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor;
• mișcarea animalelor să se efectueze numai cu aprobarea medicului veterinar cu mijloace de transport autorizate, dezinfectate și care să fie dotate cu echipamente  de confort  corespunzătoare speciei și categoriei de animale;
• în timpul mişcării animalelor, deţinătorii acestora sunt obligați să aibă asupra lor următoarele documente:
  • cartea de exploataţie,
  • formularul de mişcare,
  • cartea de sănătate a animalului,
  • paşaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline)
  • certificatul de sănătate şi documentul privind informaţile pentru lanţul alimentar, în cazul mişcării către abator.
• să solicite, să colaboreze și să spijine medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică și de necesitate, etc.
• să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
• să respecte legislaţia privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei;
• să efectueze curăţirea mecanică, dezinfecţia, deratizarea şi demuştizare în adăposturi cu produse omologate și cu unităţi şi personal de specialitate;
• să colecteze cadavrele şi deşeurile animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităţilor locale, la unitatea de distrugere Protan;
• să respecte legislația privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat;
• pentru a-şi valorifica legal producţia primară, sau produsele alimentare obţinute prin procesarea producţiei primare, să solicite DSVSA judeţeană, documentul de înregistrare pentru vânzare directă, sau, după caz, de vânzare cu amănuntul;
• să valorifice produsele alimentare numai în unităţi sau spaţii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în zonele de depozitare şi expunere;

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală, sau prin diferite forme de suvenţii.

Medicii veterinari membri ai Colegiul Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii 160/1998 cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii) precum și un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ, cercetare, în baza responsabilităţilor ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient, oferă crescătorilor de animale o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora, sau acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național  de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecţia animalelor şi a mediului, siguranţa alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la:

• acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecţie şi bunăstare;
• evaluarea și înregistrarea exploataţiilor nonprofesionale şi comerciale, identificarea şi înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilităţi pentru obţinerea de suvenţii sau alte ajutoare guvernamentale;
• asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, recoltarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
• spijin în implementarea normelor sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile individuale. prin evaluări şi controale programate;
• monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) şi a  produselor biologice;
• Întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
• garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa rezidiilor, din materii prime, şi din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;
• dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Medicii veterinari caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, cu micii producători de bunuri alimentare, prin soluţionarea operativă a doleanţelor şi solicitărilor acestora, de asemenea monitorizează, verifică şi controlează modul în care sunt respectate obligaţiile privind prevenirea apariţiei unor cazuri de îmbolnăvire la animalele din proprietate şi aplică măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.               

Dr. Penţea Ioan Viorel - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Examenul clinic zilnic al păsărilor (vitalitate, numărul de păsări cu semne de boală, numărul de păsări moarte, procentul de ouat etc.), verificarea consumului de furaj și apă oferă indicii crescătorului despre prezența eventualelor boli. 

Aplicarea măsurilor preventive generale și speciale, efectuarea de tratamente rapide în urma unui dignostic de certitudine duce în final, la obținerea de rezultate pozitive în exploatarea acestei categorii de păsări.

Salmonelozele aviare

Sub această denumire se reuneşte un grup mare de boli primare prezente la numeroase specii de păsări domestice şi sălbatice, produse de germeni din genul Salmonella.

Salmonelozele pot fi grupate în două categorii: infecţii determinate de salmonele imobile (tifoza şi puloroza) proprii galinaceelor; și infecţii produse de salmonele mobile comune tuturor speciilor de animale.

La păsările adulte, salmonelozele afectează organele de reproducere de unde trec în ouă, asigurând în acest fel, transmiterea verticală a bolii, adică prin ou.

Puloroza

Boală infecţioasă a puilor de găină şi, mai rar, de curcă şi fazan produce mortalitate ridicată embrionară şi la pui în primele zile de viaţă.

Simptome sunt diaree cu fecale de culoare albă cretoasă, urât mirositoare. Găinile adulte prezintă evoluţie subclinică cu localizări genitale (ovarită, salpingită, peritonită). Producţia de ouă scade, iar multe dintre acestea rămân nefecundate şi deformate.

Tifoza

Boala este frecventă la găinile ouătoare, dar şi la alte specii (curcă, bibilică, păun, prepeliţă, fazan etc.). Are mare difuzibilitate în focar, dar are un pronunţat caracter staţionar. Simptomele sunt hipertermie, diaree cu fecale lichide de culoare verzuie sau galben-portocalie, urât mirositoare.

La necropsie, se constată hipertrofia şi congestia ficatului, splinei şi rinichiului. În contact cu aerul, ficatul capătă un aspect verzui (ficat „bronzat“).

Ca tratament, este activă o gamă largă de antibiotice. Controlul bolii se efectuează prin vaccinări periodice (TIFOROMVAC).

Paratifoza

Boala apare la toate speciile de păsări domestice şi sălbatice. Receptivitatea maximă este la tineret.

Simptomele sunt asemănătoare cu cele din puloroză şi tifoză. Embrionii pot muri în ou. Puii prezintă abatere, diaree cu fecale de culoare galben-verzui, uneori cu sânge. Unele păsări prezintă conjunctivite, dispnee, rinite, artrite, uneori tulburări nervoase (convulsii, incoordonări în mers, pareze şi paralizii).

Particularităţi clinice: artritele aripilor la porumbei care fac zborul dificil sau imposibil, motiv pentru care infecţia este cunoscută şi sub denumirea de boala zborului. Tulburările digestive şi fenomenele nervoase (pareze, paralizii, convulsii) apar şi la păsările de agrement (canari, peruşi).

Tratament: agenţii bacterieni sunt sensibili la o gamă largă de antibiotice (COLISTIROM, ENROFLOXAROM, FOSFOTILROM, ROMIGAL, AMOXINEOVIT, AMPICILINĂ, OXIROM, DOXIROM, AVIANPROTECT, ENTEROGUARD).

Controlul bolii se realizează prin vaccinări cu vaccinuri vii şi inactivate (SALMOVACOL) periodice. La porumbei, se practică și vaccinarea cu vaccin mixt contra salmonelozei și paramixovirozei (COLUMBOPOLIVAC S). Un rol important în controlul acestei boli, îl au măsurile de igienă corespunzătoare printre care și eliminarea vectorilor (căpușe, păduchi, purici, țânțari, păsări sălbatice etc.) care au rol de permanentizare a bolii în efectiv.

Dr. Ion IACOB

Laboratorul de Diagnostic, Romvac Company SA

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor recomandă populaţiei ca, în perioadele cu temperaturi ridicate, să acorde atenţie locurilor de unde acestea sunt cumpărate și modului în care păstrează sau prepară alimentele.

Astfel, consumatorilor li se recomandă:

– să cumpere produse alimentare numai din locuri sau spaţii înregistrate sau autorizate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor pentru că le oferă garanţia unor produse sigure, care sunt contro­late şi depozitate în condiţii corespunzătoare de temperatură şi igienă;

– cât mai repede posibil după cumpărare, alimentele de origine animală trebuie să fie introduse în frigider, unde se păstrează astfel: carnea refrigerată, laptele, produsele din lapte şi ouăle la o temperatură de refrigerare, de preferinţă între 0˚C+4˚C şi separat în funcţie de categoria de produs, iar carnea congelată la o temperatură cât mai scăzută, respectiv sub -12˚C;

– să ambaleze separat alimentele care urmează a fi depozitate în frigider şi să le menţină în decursul perioadei de valabilitate, la temperaturile indicate pe ambalaj;

– produsele care au fost decongelate să nu se recongeleze pentru a fi preparate sau consumate ulterior;

– să păstreze alimentele gătite în recipiente acoperite;

– să îndepărteze alimentele alterate, care sunt o sursă de contaminare pentru celelalte alimente;

– să spele bine fructele şi legumele înainte de a le depozita în frigider şi de a le consuma.

Inspectorii din cadrul Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor județene se vor asigura că agenţii economici vor respecta:

– evitarea expunerii pentru vânzare a produselor de origine animală în locuri sau spaţii care nu asigură temperaturi adecvate şi condiţii de igienă corespunzătoare;

– condiţiile de manipulare, depozitare şi transport ale produselor de origine animală în toate unităţile autorizate sau înregistrate sanitar-veterinar şi, în mod special, a produselor perisabile (carne preparată şi carne tocată, peşte, ouă, lapte şi produse din lapte);

– măsurile privind confiscarea, denaturarea şi distrugerea produselor de origine animală alterate sau depreciate pe timpul transportului, distribuţiei, depozitării sau comercializării;

– asigurarea temperaturilor adecvate pentru menţinerea lanţului frigorific în timpul transportului;

– interzicerea comercializării şi punerii în consum a cărnurilor care nu sunt inspectate, ştampilate şi certificate sanitar-veterinar.

În cadrul programelor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, mediciiveterinari coordonaţi depersonalul de specialitate din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană, în colaborare cu alte autorităţi locale şi judeţene, sunt implicaţi în această perioadă,când se desfăşoară campania de vânătoare pentru recoltarea mistreţiilor din fondurile de vânătoare,pentru supravegherea şi monitorizarea stării de sănătate a efectivelor de animale din mediul silvatic şi în special a efectivelor de mistreţi, care constitue un rezervor importantde virus al Pestei Porcine Clasice şi alte boli transmisibile la animale şi de la animale la om (trichineloza).

Pesta Porcină Clasică (P. P. C.) este o boală infecto-contagioasă cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de porcine domestice şi sălbatice, care generează pierderi economice importante datorită mortalităţii ridicate, a restricţiilor privind mişcarea animalelor şi a produselor de origine animală, sistarea comerţului cu porcine vii şi a produselor provenite de la aceştia.

Reamintim că transmiterea bolii la mistreţi se realizează, prin:

- contactul direct dintre animale, prin secreţii, excreţii, material seminal, sânge;

- circulaţia în habitatul natural a vânătorilor, a paznicilor de vânătoare, a pădurarilor şi a altor persoane;

- diferiţi vectori, cum sunt carnasierele domestice şi sălbatice, păsări sălbatice;

- deşeuri alimentare, cadavre abandonate sau alte materii şi materiale ce pot fi contaminate;

Căile de infecţie sunt: ingestia, contactul cu mucoasa oro-nazală, leziuni ale pielii, inseminările, contactul cu sângele animalelor bolnave.

Principalele semne clinice sunt evuidenţiate prin:febra (41ºC), leziuni hemoragice ale pielii, conjunctivite, cianoza pielii, in special a extremitatilor; diaree, dispnee, tuse, pareze şi convulsii, moarte (la tineret până la100%) dupa 5-15 zile de la apariţia semnelor clinice.

Faptul că un rezervor importantde virus se poate identifica în mediul natural, respectiv în populaţia de mistreţi, obligă deţinătorii de fonduri de vânătoare, pe membrii A.J.V.P.S, personalul din cadrul Direcţiei Silvice, care în colaborare cu personalul sanitar veterinar din cadrul D.S.V.S.A. judeţeană şi de la Circumscripţiile Sanitare Veterinare, concesionate, care funcţionează la nivelul localităţiilor, să respecte şi să implementeze măsurile stabilite prinProgramul naţional şi judeţean de prevenire a P.P.C, reactualizat pentru anul în curs,respectiv:

-comunicarea şi informarea permanentă intre autorităţile veterinare, şi gestionarii fondurilor de vânătoare (este întocmit un protocol cu măsuri, obligaţii şi responsabilităţi în acest sens);

-monitorizarea efectivelor de mistreţi pe categorii de vârstă şi sexe, a fondurilor de vânătoare, a culoarelor de circulaţie a mistreţilor, a comerţului de carcase şi carne;

-comunicarea medicilor veterinari despre modificările care apar în starea de sănătate a porcinelor domestice şi sălbatice, sau înregistrarea de animale moarte;

-ţinerea la zi a documentelor oficiale la centrul de colectare a vânatului sălbatic, cu referire la identificarea carcaselor, situaţia sanitară a mistreţilor depozitaţi, modul de valorificare a carcaselor;

-respectarea normelor privind ecarisarea fondurilor de vânătoare;

-participarea medicilor veterinari la partidele de vânătoare;

-supravegherea bolii prin examene de laborator, prin recoltarea şi afluirea de probe de la mistreţii vânaţi, accidentaţi, sau găsiţi morţi, respectiv, sânge şi un set de organe (ganglioni, amigdale,stern, splină, rinichi) indiferent de situaţia epidemiologică;

-probele să fie transportate în containere închise ermetic, să fie păstrate reci, la temperatura frigiderului; dar să nu fie îngheţate şi să fie expediate la laborator cât mai repede posibil;

Pentru a prevenii îmbolnăvirea populaţiei consumatoare de carne şi preparate derivate, după sacrificarea porcilor domestici, sau vânat sălbatic (mistreţ, urs) proprietarul sau consumatorul are obligaţia să solicite medicului veterinar examinarea cărnii, în special pentru diagnosticul trichinelozei.

Campania de vânătoare pentru recoltarea mistreţilor din fondurile de vânătoare, impune şi prelevarea de probe pentruexamenul trichineloscopic(examenul se efectuează obligatoriu la laboratorul D.S.V.S.A. judeţean prin metoda digestiei artificiale) se recoltează eşantioane cântărind cel puţin 10 g dintr-un membru anterior, din musculatura limbii sau din pilierii diafragmatic.;

Atenţionăm populaţia (vânătorii şi participanţii la partidele de vânătoare) să nu consume sau să comercializeze carne şi organe neexaminate de serviciile sanitare veterinare.

Menţionăm că prin respectareaprogramului de prevenire a pestei porcine în general şi cu atenţia cuvenită pentru mistreţi,concretizat prinacţiunile specifice intreprinse, de personalul din reţeaua sanitară veterinară, coordonat de conducerea A.N.S.V.S.A. în colaborare cu personalul de specialitate din cadrul altor autorităţi naţionale şi judeţene, prin supravegherea clinică şi a circulaţiei la porcinele domestice şi sălbatice, supravegherea prin examene de laborator, urmărirea implementării normelor de biosecuritate în exploataţiile comerciale, la această dată ţara noastră este indemnă faţă de acastă gravă maladie.

Dr. Penţea Ioan,
Secretar Executiv al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu