Lumea satului 750x100

update 22 Oct 2020

Obligaţiile şi responsabilităţiile crescătorilor de animale privind supravegherea, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om

Rentabilitatea creşterii animalelor este condiţionată în primul rând de modul în care crescătorii de animale respectă legislaţia cu referire la asigurarea condiţiilor de bunăstare (adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, tehnologie de exploatare, etc), respectarea legislației privind mişcarea animalelor în judeţ, pe teritoriul naţional şi în activitatea de import-export, precum și a normelor de protecţie sanitară veterinară, obligații care însumate generează, acestora, un status de sănătate corespunzător.

În context, starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ, condiție ce impune responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţiilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare, pentru promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

  • respectarea legislației privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitară veterinară a exploataţiilor comerciale și a exploatațiilor nonprofesionale cu animale şi păsări vii crescute în scop economic;
  • să solicite și să colaboreze cu medicii veterinari arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în proprietate şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcările de efective survenite în exploataţie;
  • să comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
  • să solicite medicului veterinar carnet de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, completat la zi, cu acţiunile sanitare veterinare efectuate și documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate, necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor;
  • mișcarea animalelor să se efectueze numai cu aprobarea medicului veterinar cu mijloace de transport autorizate, dezinfectate și care să fie dotate cu echipamente  de confort  corespunzătoare speciei și categoriei de animale;
  • în timpul mişcării animalelor, deţinătorii acestora sunt obligați să aibă asupra lor următoarele documente:
    • cartea de exploataţie,
    • formularul de mişcare,
    • cartea de sănătate a animalului,
    • paşaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline)
    • certificatul de sănătate şi documentul privind informaţile pentru lanţul alimentar, în cazul mişcării către abator.
  • să solicite, să colaboreze și să spijine medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică și de necesitate, etc.
  • să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
  • să respecte legislaţia privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei;
  • să efectueze curăţirea mecanică, dezinfecţia, deratizarea şi demuştizare în adăposturi cu produse omologate și cu unităţi şi personal de specialitate;
  • să colecteze cadavrele şi deşeurile animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităţilor locale, la unitatea de distrugere Protan;
  • să respecte legislația privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat;
  • pentru a-şi valorifica legal producţia primară, sau produsele alimentare obţinute prin procesarea producţiei primare, să solicite DSVSA judeţeană, documentul de înregistrare pentru vânzare directă, sau, după caz, de vânzare cu amănuntul;
  • să valorifice produsele alimentare numai în unităţi sau spaţii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în zonele de depozitare şi expunere;

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală, sau prin diferite forme de suvenţii.

Medicii veterinari membri ai Colegiul Medicilor Veterinari din România, organizați în baza Legii 160/1998 cu modificările și completările ulterioare, care profesează în sectorul de stat, medicii veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii) precum și un număr însemnat care sunt angajați în unități economice sau în învățământ, cercetare, în baza responsabilităţilor ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient, oferă crescătorilor de animale o serie de servicii de specialitate la solicitarea acestora, sau acțiuni obligatorii prevăzute în Programul strategic național  de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, protecţia animalelor şi a mediului, siguranţa alimentelor destinate consumului uman, stabilit la nivel național și local, cu referire la:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecţie şi bunăstare;
  • evaluarea și înregistrarea exploataţiilor nonprofesionale şi comerciale, identificarea şi înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilităţi pentru obţinerea de suvenţii sau alte ajutoare guvernamentale;
  • asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, recoltarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
  • spijin în implementarea normelor sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile individuale. prin evaluări şi controale programate;
  • monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor (prioritar antibiotice și antiparazitare) şi a  produselor biologice;
  • Întocmirea documentelor specifice pentru despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale;
  • garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa rezidiilor, din materii prime, şi din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Medicii veterinari caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, cu micii producători de bunuri alimentare, prin soluţionarea operativă a doleanţelor şi solicitărilor acestora, de asemenea monitorizează, verifică şi controlează modul în care sunt respectate obligaţiile privind prevenirea apariţiei unor cazuri de îmbolnăvire la animalele din proprietate şi aplică măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.               

Dr. Penţea Ioan Viorel - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Simptomele, prevenirea și tratamentul bolilor bacteriene la păsări de rasă (II)

Examenul clinic zilnic al păsărilor (vitalitate, numărul de păsări cu semne de boală, numărul de păsări moarte, procentul de ouat etc.), verificarea consumului de furaj și apă oferă indicii crescătorului despre prezența eventualelor boli. 

Aplicarea măsurilor preventive generale și speciale, efectuarea de tratamente rapide în urma unui dignostic de certitudine duce în final, la obținerea de rezultate pozitive în exploatarea acestei categorii de păsări.

Salmonelozele aviare

Sub această denumire se reuneşte un grup mare de boli primare prezente la numeroase specii de păsări domestice şi sălbatice, produse de germeni din genul Salmonella.

Salmonelozele pot fi grupate în două categorii: infecţii determinate de salmonele imobile (tifoza şi puloroza) proprii galinaceelor; și infecţii produse de salmonele mobile comune tuturor speciilor de animale.

La păsările adulte, salmonelozele afectează organele de reproducere de unde trec în ouă, asigurând în acest fel, transmiterea verticală a bolii, adică prin ou.

Puloroza

Boală infecţioasă a puilor de găină şi, mai rar, de curcă şi fazan produce mortalitate ridicată embrionară şi la pui în primele zile de viaţă.

Simptome sunt diaree cu fecale de culoare albă cretoasă, urât mirositoare. Găinile adulte prezintă evoluţie subclinică cu localizări genitale (ovarită, salpingită, peritonită). Producţia de ouă scade, iar multe dintre acestea rămân nefecundate şi deformate.

Tifoza

Boala este frecventă la găinile ouătoare, dar şi la alte specii (curcă, bibilică, păun, prepeliţă, fazan etc.). Are mare difuzibilitate în focar, dar are un pronunţat caracter staţionar. Simptomele sunt hipertermie, diaree cu fecale lichide de culoare verzuie sau galben-portocalie, urât mirositoare.

La necropsie, se constată hipertrofia şi congestia ficatului, splinei şi rinichiului. În contact cu aerul, ficatul capătă un aspect verzui (ficat „bronzat“).

Ca tratament, este activă o gamă largă de antibiotice. Controlul bolii se efectuează prin vaccinări periodice (TIFOROMVAC).

Paratifoza

Boala apare la toate speciile de păsări domestice şi sălbatice. Receptivitatea maximă este la tineret.

Simptomele sunt asemănătoare cu cele din puloroză şi tifoză. Embrionii pot muri în ou. Puii prezintă abatere, diaree cu fecale de culoare galben-verzui, uneori cu sânge. Unele păsări prezintă conjunctivite, dispnee, rinite, artrite, uneori tulburări nervoase (convulsii, incoordonări în mers, pareze şi paralizii).

Particularităţi clinice: artritele aripilor la porumbei care fac zborul dificil sau imposibil, motiv pentru care infecţia este cunoscută şi sub denumirea de boala zborului. Tulburările digestive şi fenomenele nervoase (pareze, paralizii, convulsii) apar şi la păsările de agrement (canari, peruşi).

Tratament: agenţii bacterieni sunt sensibili la o gamă largă de antibiotice (COLISTIROM, ENROFLOXAROM, FOSFOTILROM, ROMIGAL, AMOXINEOVIT, AMPICILINĂ, OXIROM, DOXIROM, AVIANPROTECT, ENTEROGUARD).

Controlul bolii se realizează prin vaccinări cu vaccinuri vii şi inactivate (SALMOVACOL) periodice. La porumbei, se practică și vaccinarea cu vaccin mixt contra salmonelozei și paramixovirozei (COLUMBOPOLIVAC S). Un rol important în controlul acestei boli, îl au măsurile de igienă corespunzătoare printre care și eliminarea vectorilor (căpușe, păduchi, purici, țânțari, păsări sălbatice etc.) care au rol de permanentizare a bolii în efectiv.

Dr. Ion IACOB

Laboratorul de Diagnostic, Romvac Company SA

Colistirom I

Enrofloxarom 1

Tiforomvac

Prevenirea toxiinfecţiilor alimentare în perioadele cu temperaturi ridicate

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor recomandă populaţiei ca, în perioadele cu temperaturi ridicate, să acorde atenţie locurilor de unde acestea sunt cumpărate și modului în care păstrează sau prepară alimentele.

Astfel, consumatorilor li se recomandă:

– să cumpere produse alimentare numai din locuri sau spaţii înregistrate sau autorizate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor pentru că le oferă garanţia unor produse sigure, care sunt contro­late şi depozitate în condiţii corespunzătoare de temperatură şi igienă;

– cât mai repede posibil după cumpărare, alimentele de origine animală trebuie să fie introduse în frigider, unde se păstrează astfel: carnea refrigerată, laptele, produsele din lapte şi ouăle la o temperatură de refrigerare, de preferinţă între 0˚C+4˚C şi separat în funcţie de categoria de produs, iar carnea congelată la o temperatură cât mai scăzută, respectiv sub -12˚C;

– să ambaleze separat alimentele care urmează a fi depozitate în frigider şi să le menţină în decursul perioadei de valabilitate, la temperaturile indicate pe ambalaj;

– produsele care au fost decongelate să nu se recongeleze pentru a fi preparate sau consumate ulterior;

– să păstreze alimentele gătite în recipiente acoperite;

– să îndepărteze alimentele alterate, care sunt o sursă de contaminare pentru celelalte alimente;

– să spele bine fructele şi legumele înainte de a le depozita în frigider şi de a le consuma.

Inspectorii din cadrul Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor județene se vor asigura că agenţii economici vor respecta:

– evitarea expunerii pentru vânzare a produselor de origine animală în locuri sau spaţii care nu asigură temperaturi adecvate şi condiţii de igienă corespunzătoare;

– condiţiile de manipulare, depozitare şi transport ale produselor de origine animală în toate unităţile autorizate sau înregistrate sanitar-veterinar şi, în mod special, a produselor perisabile (carne preparată şi carne tocată, peşte, ouă, lapte şi produse din lapte);

– măsurile privind confiscarea, denaturarea şi distrugerea produselor de origine animală alterate sau depreciate pe timpul transportului, distribuţiei, depozitării sau comercializării;

– asigurarea temperaturilor adecvate pentru menţinerea lanţului frigorific în timpul transportului;

– interzicerea comercializării şi punerii în consum a cărnurilor care nu sunt inspectate, ştampilate şi certificate sanitar-veterinar.

Măsuri de prevenire a bolilor în efectivele de mistreţi

În cadrul programelor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, mediciiveterinari coordonaţi depersonalul de specialitate din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană, în colaborare cu alte autorităţi locale şi judeţene, sunt implicaţi în această perioadă,când se desfăşoară campania de vânătoare pentru recoltarea mistreţiilor din fondurile de vânătoare,pentru supravegherea şi monitorizarea stării de sănătate a efectivelor de animale din mediul silvatic şi în special a efectivelor de mistreţi, care constitue un rezervor importantde virus al Pestei Porcine Clasice şi alte boli transmisibile la animale şi de la animale la om (trichineloza).

Pesta Porcină Clasică (P. P. C.) este o boală infecto-contagioasă cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de porcine domestice şi sălbatice, care generează pierderi economice importante datorită mortalităţii ridicate, a restricţiilor privind mişcarea animalelor şi a produselor de origine animală, sistarea comerţului cu porcine vii şi a produselor provenite de la aceştia.

Reamintim că transmiterea bolii la mistreţi se realizează, prin:

- contactul direct dintre animale, prin secreţii, excreţii, material seminal, sânge;

- circulaţia în habitatul natural a vânătorilor, a paznicilor de vânătoare, a pădurarilor şi a altor persoane;

- diferiţi vectori, cum sunt carnasierele domestice şi sălbatice, păsări sălbatice;

- deşeuri alimentare, cadavre abandonate sau alte materii şi materiale ce pot fi contaminate;

Căile de infecţie sunt: ingestia, contactul cu mucoasa oro-nazală, leziuni ale pielii, inseminările, contactul cu sângele animalelor bolnave.

Principalele semne clinice sunt evuidenţiate prin:febra (41ºC), leziuni hemoragice ale pielii, conjunctivite, cianoza pielii, in special a extremitatilor; diaree, dispnee, tuse, pareze şi convulsii, moarte (la tineret până la100%) dupa 5-15 zile de la apariţia semnelor clinice.

Faptul că un rezervor importantde virus se poate identifica în mediul natural, respectiv în populaţia de mistreţi, obligă deţinătorii de fonduri de vânătoare, pe membrii A.J.V.P.S, personalul din cadrul Direcţiei Silvice, care în colaborare cu personalul sanitar veterinar din cadrul D.S.V.S.A. judeţeană şi de la Circumscripţiile Sanitare Veterinare, concesionate, care funcţionează la nivelul localităţiilor, să respecte şi să implementeze măsurile stabilite prinProgramul naţional şi judeţean de prevenire a P.P.C, reactualizat pentru anul în curs,respectiv:

-comunicarea şi informarea permanentă intre autorităţile veterinare, şi gestionarii fondurilor de vânătoare (este întocmit un protocol cu măsuri, obligaţii şi responsabilităţi în acest sens);

-monitorizarea efectivelor de mistreţi pe categorii de vârstă şi sexe, a fondurilor de vânătoare, a culoarelor de circulaţie a mistreţilor, a comerţului de carcase şi carne;

-comunicarea medicilor veterinari despre modificările care apar în starea de sănătate a porcinelor domestice şi sălbatice, sau înregistrarea de animale moarte;

-ţinerea la zi a documentelor oficiale la centrul de colectare a vânatului sălbatic, cu referire la identificarea carcaselor, situaţia sanitară a mistreţilor depozitaţi, modul de valorificare a carcaselor;

-respectarea normelor privind ecarisarea fondurilor de vânătoare;

-participarea medicilor veterinari la partidele de vânătoare;

-supravegherea bolii prin examene de laborator, prin recoltarea şi afluirea de probe de la mistreţii vânaţi, accidentaţi, sau găsiţi morţi, respectiv, sânge şi un set de organe (ganglioni, amigdale,stern, splină, rinichi) indiferent de situaţia epidemiologică;

-probele să fie transportate în containere închise ermetic, să fie păstrate reci, la temperatura frigiderului; dar să nu fie îngheţate şi să fie expediate la laborator cât mai repede posibil;

Pentru a prevenii îmbolnăvirea populaţiei consumatoare de carne şi preparate derivate, după sacrificarea porcilor domestici, sau vânat sălbatic (mistreţ, urs) proprietarul sau consumatorul are obligaţia să solicite medicului veterinar examinarea cărnii, în special pentru diagnosticul trichinelozei.

Campania de vânătoare pentru recoltarea mistreţilor din fondurile de vânătoare, impune şi prelevarea de probe pentruexamenul trichineloscopic(examenul se efectuează obligatoriu la laboratorul D.S.V.S.A. judeţean prin metoda digestiei artificiale) se recoltează eşantioane cântărind cel puţin 10 g dintr-un membru anterior, din musculatura limbii sau din pilierii diafragmatic.;

Atenţionăm populaţia (vânătorii şi participanţii la partidele de vânătoare) să nu consume sau să comercializeze carne şi organe neexaminate de serviciile sanitare veterinare.

Menţionăm că prin respectareaprogramului de prevenire a pestei porcine în general şi cu atenţia cuvenită pentru mistreţi,concretizat prinacţiunile specifice intreprinse, de personalul din reţeaua sanitară veterinară, coordonat de conducerea A.N.S.V.S.A. în colaborare cu personalul de specialitate din cadrul altor autorităţi naţionale şi judeţene, prin supravegherea clinică şi a circulaţiei la porcinele domestice şi sălbatice, supravegherea prin examene de laborator, urmărirea implementării normelor de biosecuritate în exploataţiile comerciale, la această dată ţara noastră este indemnă faţă de acastă gravă maladie.

Dr. Penţea Ioan,
Secretar Executiv al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Abonează-te la acest feed RSS