Gripa aviară este un tip de gripă care afectează în principal păsările, dar poate infecta și unele specii de mamifere. Aceasta constituie o mare problemă a aviculturii mondiale deoarece patogenitatea virusului variază de la boli respiratorii uşoare până la forme grave de infecții viscerotrope şi pansistemice cu mortalitate de 100%. Păsările sălbatice sunt rezervorul de virus al gripei aviare și de aceea o eradicare a bolii nu este practic posibilă. Această boală infecțioasă are consecinţe grave şi implicaţii financiare dezastruoase.

Gripa aviară este produsă de un virus din familia Orthomyxo - viridae care se subdivide în trei tipuri antigenice diferite, și anume tipul A, singurul care are importanță în medicina veterinară, tipul B și tipul C.

Tipurile antigenice A sunt diverse și se caracterizează prin apariţia pe suprafaţa virusului a antigenelor hemaglutinante şi a neuraminidazei.

Transmiterea bolii

Păsările migratoare, rațele sălbatice în mod special, sunt sursa naturală de gripă aviară, ele fiind și cele mai rezistente la infecții şi transmit boala efectivelor de păsări domestice cu biosecuritatea sub standarde. Dacă nu se iau măsuri urgente de contracarare a bolii, forma înalt patogenă produce îmbolnăvirea întregului efectiv şi chiar a unei întregi regiuni prin intermediul deplasării oamenilor, a vehiculelor și a insectelor sau prin praful şi penele duse de vânt. Această situaţie este întâlnită în ţările cu comerţ intens de păsări vii.

Simptome

Influenţa aviară înalt patogenă – HPAI – provoacă declinul producţiei de ouă, prin creșterea rapidă a mortalitaţii, caracterizată prin simptome respiratorii şi nervoase. În forma acută de gripă aviară, păsările vor muri până la o săptămână. Tulpinile slab patogene determină apariţia traheitei, a edemului pulmonar şi a aerosaculitei, acestea fiind urmate de infecţii supraadăugate bacteriene.

Anatomopatologic, HPAI se caracterizează prin hemoragii, chiar pe seroasele viscerelor şi prin edeme subcutanate ale capului. Totodată, pot apărea vezicule pe crestele şi bărbiţele păsărilor.

Diagnosticul

Diagnosticul bolii se face pe baza analizelor de laborator. Astfel, se izolează virusul hemoaglutinant folosind embrioni SPF sau culturi celulare și în felul acesta virusurile sunt identificate şi serotipizate. Cele mai comune și des folosite teste sunt testul de imunodifuzie în gel de agar și testul ELISA.

Profilaxia și combaterea

Focarele de gripă aviară sunt eradicate prin aplicarea unui program intensiv ce cuprinde diagnosticarea rapidă, sacrificarea şi neutralizarea efectivelor afectate, carantina zonelor cu păsări bolnave, supravegherea constantă a păsărilor din crescătorii și eliminarea celor seropozitive.

Se impun restricţii de deplasare a păsărilor prin interzicerea târgurilor şi a comerțului cu produse din zonele infectate. Există şi vaccinuri autogene inactivate sau recombinante. Vaccinarea elimină manifestarea clinică a bolii, dar virusul se menţine în populaţia de păsări.

Măsurile stricte de biosecuritate pot elimina răspândirea virusului gripei aviare în fermele comerciale.

Pursept

Pentru acțiuni bactericide, fungicide și micobactericide se pot folosi produse precum PURSEPT, sub formă de tablete efervescente cu dicloroizocianurat de sodiu.

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Veterinare, CSI

Frigul

În sezonul rece, principalul inamic al animalelor de companie este umezeala. Aceasta produce o scădere semnificativă a temperaturii corpului, iar în combinație cu frigul șansele ca hipotermia să își facă apariția cresc. Semnele primare ale hipotermiei sunt tremurul, stările de agitație și scheunatul. Animalele de companie trebuie să stea într-un loc uscat și cald, iar adăpostul acestora să fie bine întreținut și curățat pentru a evita acumularea de umezeală.

Blana este singura protecție a animalelor împotriva frigului, de aceea trebuie îngrijită corespunzător. Dacă animalul este în vârstă, acesta are nevoie de mult mai multă căldură, în special câinii de talie mică, care sunt predispuși la artrită de la vârste fragede, indiferent de cât de deasă este blana lor.

În cazul pisicilor, temperatura constantă din casele stăpânilor le poate provoca probleme ale pielii, mai ales dacă acestea au obiceiul de a lenevi în apropierea caloriferelor. Căldura excesivă duce la uscarea și exfolierea pielii, iar majoritatea pisicilor nu își curăță blana în această perioadă.

Alimentația

Alimentația reprezintă un detaliu important în această perioadă și trebuie să fie proaspătă, la temperatura camerei și de bună calitate. Pentru animalele care stau afară sau care fac un efort fizic mare hrana trebuie să conțină suficiente calorii pentru ca acestea să poată genera mai multă căldură și energie. Formulele de hrană din gama DIBAQ sunt concepute pentru a satisface cerințele unei nutriții corespunzătoare, ajută la întărirea sistemului imunitar, prevenind totodată alergiile și problemele digestive ale câinilor și pisicilor.

Administrarea hranei corespunzătoare se face în funcție de talie, rasă, intensitatea activității și specificațiile fiecărui individ în parte. Se poate administra şi echivalentul în hrană umedă, atât pentru câini, cât și pentru pisici, dar se va ține cont de faptul că hrana uscată oferă, în plus, un detartraj și un scaun mai legat care ajută la vidarea glandelor perianale.

Sănătatea tractului digestiv poate fi asigurată prin pulverizarea pe hrană a produsului BIOENTEROM în asociere cu BIOLACTOROM, probiotice pentru stabilizarea florei intestinale. În cazul animalelor cu tendinţe de îngrăşare sau care au un nivel scăzut de activitate fizică, se va reduce cantitatea de hrană pe timpul iernii, dar va fi administrată la același interval orar.

medicamente Romvac

Suplimentele alimentare

Administrarea suplimentelor alimentare pe timpul iernii este recomandată tuturor animalelor. O atenție sporită trebuie acordată acelora care intră în iarnă cu patologii deja existente și se vor administra, pe lângă suplimentele uzuale pentru imunitate, și alte suplimente necesare nevoilor fiecărui animal de companie în parte. Sistemul osteoarticular este mult mai solicitat iarna, iar pentru ameliorarea durerilor articulare provocate de reumatismul articular se folosește un adjuvant osteoreparator, antiinflamator şi rubefiant, sub formă de gel, precum OSTEOCICATRAT GEL, administrat în strat subțire.

osteocicatrat gel Romvac

Pentru construirea unui sistem imunitar puternic sunt recomandate suplimente de uz veterinar cu cel mai important rol în imunitatea animalelor față de infecțiile virale sau bacteriene, ROMIMUNOACTIV S, indicat cu predilecție în primele 48 de ore ale nou-născuților. Pentru protecția pielii și a blănii se recomandă BIOTINĂ SUPER.

Protecția extremităților

Coada, urechile şi labele animalelor au cel mai mare risc de producere a degerăturilor în timpul plimbărilor foarte lungi. Este recomandată scurtarea plimbărilor, în special în cazul raselor cu blană scurtă.

O problemă reală şi serioasă a câinilor pe timp de iarnă o reprezintă crăpăturile perniţelor provocate de sarea împrăștiată pe asfalt împotriva îngheţului şi alunecuşului. Pentru prevenţia şi tratamentul acestor crăpături se recomandă DERMACICATRAT, unguent cicatrizant cu extract de gălbenele, cu aplicare în strat subțire, de 2-3 ori pe zi, până la dispariția simptomelor. Acesta nu este indicat pentru feline.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Ca toate celelalte animale domestice, iepurii necesită o atenție deosebită pentru îngrijirea corespunzătoare, în vederea prevenirii sau evitării numeroaselor probleme de sănătate care îi pot afecta, inclusiv cele cauzate de infecțiile parazitare.

Efectele coccidiozei asupra iepurilor domestici

Eimerioza (coccidioza) este una dintre bolile parazitare care afectează în special iepurii tineri și care evoluează cu tulburări digestive sau hepatice, în funcţie de speciile de Eimeria parazite.

Sursele de infecție sunt reprezentate de iepurii bolnavi, de cei trecuți prin boală, dar și de adulții purtători, aceștia contaminând așternutul, furajele și cuștile prin eliminarea ouălor de paraziți. Răspândirea bolii se mai realizează și prin consumul furajelor și al apei contaminate, prin condiţiile necorespunzătoare de igienă, umezeală, curenţi de aer rece, aglomeraţiile şi carenţele alimentare, care sunt factori ce contribuie la apariţia şi menţinerea coccidiozei.

Semnele bolii sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare, constipație, balonare și slăbire exagerată. După câteva zile apar diareea, cu fecale gălbui și miros respingător, deshidratare și murdărirea blănii.

La iepurii mai mari de 3-6 luni, forma cronică se manifestă prin întârzierea creșterii acestora, alternanță diaree-constipație și apetit capricios.

În forma hepatică, la simptomele digestive se adaugă icterul sau subicterul, ascita şi anemia, caz în care mucoasele capătă un aspect palid.

Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice instalate la tineret şi se confirmă prin diagnostic de laborator ante şi postmortem, când se pun în evidenţă oochişti și leziuni specifice.

Tratamentul împotriva coccidiozelor se recomandă a fi făcut cu medicamente anticoccidiene precum SULFACOCCIROM – soluţie buvabilă sau AMPROLROM 20 %.

De asemenea, medicul specialist recomandă ca la medicaţia specifică să se adauge vitamino-terapie cu COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL şi VITAMINA AD3E – soluție buvabilă.

medicamente Romvac

Pododermatita – afecțiunea membrelor iepurilor

Pododermatita reprezintă o afecțiune în care membrele inferioare prezintă semne de inflamație și/sau infecție. Laba piciorului, care în mod normal este supusă greutății corpului, este locul în care proprietarii observă apariția acestei afecțiuni. Hrănirea în exces a iepurilor este principala cauză care determină pododermatita. Aceasta conduce la supraponderalitate, fiind nevoie ca picioarele din spate să susțină o greutate mai mare. Presiunea suplimentară asupra călcâiului cauzează durere și iritare și conduce la pododermatită.  Suferința se înrăutățește în cazul în care iepurele nu are o suprafață solidă pe care să stea. Podelele din sârmă, cele aspre sau cele cu canturi ascuțite provoacă disconfort animalului și favorizează apariția bolii.

Pododermatita mai este cauzată și de creșterea iepurilor în cuști prea mici, în care nu există suficient spațiu de mișcare, dar și de condițiile insalubre și așternutul umed și murdar. Cuștile în care iepurii sunt crescuți pot fi medii propice pentru bacterii care vor intra cu ușurință în contact cu călcâiele iepurilor. În cazul în care călcâiele suferă răni deschise, contactul cu aceste bacterii poate duce la infecții grave.

Pododermatita este relativ ușor de detectat, aspectele care indică existența acestei afecțiuni incluzând labe roșii și umflate, șchiopătat, refuzul de a se mișca prin cușcă, picioarele din spate extrem de sensibile sau inflamate, letargie.

Cea mai bună metodă prin care se poate preveni pododermatita este asigurarea hranei corespunzătoare, a mișcării și a unei cuști optime. Cușca trebuie curățată frecvent pentru a împiedica dezvoltarea bacteriilor care cresc severitatea pododermatitei, iar așternutul animalelor să fie schimbat periodic și păstrat mereu curat.

Tratamentul împotriva pododermatitei

În vederea tratamentului, medicul va curăța zona afectată și îi va administra animalului antibiotice pentru infecție.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company S.A.

Creșterea păsărilor reprezintă o ocupație și o sursă de venit deosebit de importantă pentru fermieri și, astfel, se asigură o valorificare superioară a producțiilor agricole (grâu, porumb, floarea-soarelui). Administrarea de furaj necorespunzător din punct de vedere cantitativ și calitativ determină numeroase tulburări de creștere a păsărilor sau modificări ale producției de ouă. Astfel, puii obținuți din păsări de reproducție hrănite cu rații dezechilibrate de proteine vitamine și minerale pot prezenta vitalitate scăzută și greutate sub stas (subponderali).

Încă din prima zi de viață...

În asemenea cazuri se recomandă, încă din prima zi de viață, administrarea de complexe de polivitamine, minerale și aminoacizi precum Complex polivitaminic buvabil, în doză de 1ml/litru de apă, și Vita B Complex, administrat în doză de 1ml/2 litri de apă. Acestea sunt suplimente nutritive de vitamine folosite în tulburările de creştere şi în toate cazurile de avitaminoze. Printre produsele folosite în perioada de creştere la tineretul de păsări amintim și Vitamina AD3E, dozată în 1ml / litru de apă, precum și Biovit comprimate, administrându-se 1 comprimat la 1 kg de greutate vie.

Dacă puii nu sunt hrăniți cu rețete standard de nutreț combinat, la amestecul de cereale (porumb, grâu, floarea-soarelui etc.) se vor adăuga suplimente precum Romstarter 9+1 A, complex protein-vitamin-mineral bine echilibrat, în doză de 1 kg de produs la 9 kg amestec de cereale.

Pentru valorificarea superioară a furajului, dar și pentru reducerea contaminării cu bacterii patogene este indicată utilizarea de Prodigest, în doză de 1 ml de produs la 1 litru de apă, timp de 5-7 zile, a cărui folosire determină îmbunătățirea performanței de creștere și diminuarea riscului tulburărilor intestinale. Bioenterom este un probiotic pentru stabilizarea florei intestinale și se administrează în doză de 1ml/litru de apă, timp de 3-4 zile. Cele două produse se pot administra toată viața păsărilor, cel puțin o dată pe lună.

Faza de creștere

În faza de creștere consumul de proteine (aminoacizi), vitamine, minerale și alți nutrienți este esențial pentru dezvoltarea armonioasă a scheletului, a musculaturii și a organelor. Împreună ele asigură un spor de greutate constant și adecvat perioadei de vârstă. Lipsa acestora poate cauza apariția rahitismului manifestat prin slăbire excesivă și deformări ale membrelor și carenei sternale la nivelul pieptului.

Ca remedii se utilizează biostimulatorul de creştere Romstarter 9+1 A sau Romzeofort pulbere insolubilă, în doză de 1 kg de produs la 10 kg amestec de cereale, până la dispariția simptomelor de rahitism și reluarea creșterii în greutate.

Năpârlirea

O altă perioadă critică în creșterea păsărilor este reprezentată de năpârlire, acțiune care este asociată cu schimbarea penajului și formarea rezervei de ouă pentru noul sezon de ouat. În această perioadă este indicată administrarea de Cavitrom, un supliment nutritiv pentru combaterea hipocalcemiilor şi stimulator de creştere, în doză de 1,5 kg de produs la 100 kg de amestec de cereale.

Perioada de ouat

Declanșarea ouatului determină un consum sporit de proteine și vitamine, dar mai ales de calciu și fosfor. Lipsa acestora din rația zilnică duce la scăderea numărului de ouă produse, iar în situații extreme, când este asociat cu temperaturi foarte scăzute, chiar și la stagnarea oatului. În acest caz se indică în alimentaţia găinilor ouătoare Ovoplus pulbere, supliment nutritiv, în doză de 1 kg de produs la 9 kg de amestec de cereale, care asigură o producție constantă de-a lungul acestei perioade.

Dr. Ion IACOB, Romvac Company SA

Odată cu venirea iernii apar şi fenomenele specifice acestui sezon (temperaturi scăzute, ploi, ninsori, îngheţuri, vânturi puternice) care solicită capacitatea de adaptare a organismului. Lipsa unor parametri optimi de confort pentru animale duce la consecinţe grave: pierderea de tineret bovin, ineficiența tratamentelor curative sau preventive, scăderea producţiei de lapte, apariția bolilor determinate de mucegaiuri şi microorganisme.

Menţinerea unei temperaturi optime are o importanţă majoră deoarece schimbările bruşte de temperatură influenţează negativ digerarea furajelor şi favorizează apariția bolilor digestive. Frigul din adăposturi are un impact negativ şi asupra reproducţiei, producţiei şi realizării sporului mediu zilnic la tineret. Umiditatea scăzută duce la uscarea mucoaselor şi la scăderea rezistenţei organismului la îmbolnăviri, iar o umiditate mult prea ridicată favorizează apariţia bolilor produse de mucegaiuri şi ciuperci (boli digestive, respiratorii, afecţiuni podale).

Afecțiuni specifice sezonului rece

Virozele respiratorii afectează, în special, tineretul taurin cu imunitate scăzută. În tratamentele specifice afecţiunilor respiratorii se recomandă antibioticele, antiinflamatoarele şi antihistaminicele. PANDROM este un produs a cărui eficacitate se bazează pe acţiunea sinergică şi complementară a două grupe de antibiotice, precum şi pe proprietăţile antiinflamatorii şi antialergice ale celorlalte componente. Acesta se injectează intramuscular, în doză de 1ml/10 kg greutate corporală, repetat la 24 ore, timp de 2-3 zile.

Pododermatitele reprezintă leziuni inflamatorii ale pielii, localizate la nivelul extremității distale a membrelor și care apar în perioada de stabulaţie. Se recomandă curăţarea ongloanelor şi a copitelor, asociată cu băile cu formol, iar local se folosește PODODERMIN UNGUENT, antiinfecţios şi cicatrizant. Aplicarea produsului se face zilnic timp de 4-5 zile. O atenţie sporită se va acorda taurilor de reproducţie întrucât pododermatita influenţează negativ dorinţa de montă a masculului prin absenţa acesteia.

Şchiopătura reprezintă o altă afecţiune podală ce apare, de asemenea, în perioada de stabulaţie şi care afectează picioarele în zona chişiţei, prin inflamarea şi sensibilizarea acesteia. Animalul prezintă, pe lângă şchiopătură, durere la atingere şi dificultate la ridicare și așezare. Se administrează antiinflamator, iar local se folosește OSTEOCICATRAT TR, unguent pe bază de extracte de plante, adjuvant în tratamentul rănilor şi afecţiunilor osoase. Produsul se aplică pe zona afectată în strat subţire, de 2-3 ori pe zi, timp de 4-5 zile.

Asigurarea alimentației conforme

Alimentaţia deține un rol important în bunăstarea animalelor și de aceea în perioada rece se vor asigura toţi nutrienții necesari prin hrănirea cu nutreţuri fibroase (fân, lucernă), suculente (siloz, borhoturi) și grosiere (paie, coceni de porumb, vrejuri, gozuri), precum şi cu nutrețuri bogate în vitamine, minerale şi aminoacizi. Astfel, în hrana animalelor se administrează următoarele produse: ROMZEOFORT (biostimulator de creştere), CAVITROM (supliment nutritiv pentru combaterea hipocalcemiilor şi stimulator de creştere) și VITAPREMIX BIO MOS (supliment nutritiv cu rol în creştere).

În cazul indigestiilor se va corecta raţia alimentară și se vor administra, pe cale orală, ruminative precum RUMIGEN care acţionează asupra mucoasei ruminale (efect excitant), ceea ce duce la intensificarea sau reluarea mişcărilor compartimentelor gastrice. De asemenea, se administrează Ulei de parafină şi Sulfat de magneziu. Ca tratament de susținere se administrează VITA B1-B6, PERFUZOL, GLUCOZĂ şi MULTIVITAROM.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ

Fitoterapia adjuvantă este, în continuare, un bun însoțitor al schemei de tratament cu medicamente farmaceutice. Accesibile, eficiente și lipsite de substanțe chimice, produsele fitoterapice sunt de multe ori preferate în detrimentul celor moderne, mai ales în contextul creșterii rezistenței la antibiotice, ca urmare a utilizării neraționale a produselor antimicrobiene.

Pe piața din România este utilizat un număr foarte limitat de produse care au componente bazate pe chimia verde. Din acest considerent, dezvoltarea unor astfel de produse constituie o oportunitate pentru firma Romvac și pentru piața din România.

Utilizarea produselor

Gama de produse GREENVET reprezintă o alternativă naturală pentru tratamentul și prevenirea mastitelor la rumegătoare. Acest pachet este format din: GREENVET UGEROCLEAN-S – săpun lichid de uz veterinar, GREENVET UGEROCLEAN-G – gel pentru protecția mamelei după muls, GREENVET MASTITRAT GEL – unguent de uz extern, adjuvant pentru tratamentul mamitelor.

Toate aceste produse au în compoziție principii active vegetale, cu activitate antibacteriană pronunţată (uleiuri esențiale de oregano, cimbru, pin, ceai verde) și antiinflamatoare. Datorită compoziției, bogată ȋn uleiuri esențiale, produsele posedă și activitate repelentă pentru insecte (țȃnțari, muște); astfel se reduce numărul de leziuni produse de hematofagi și riscul de diseminare a bolilor care au ca vectori insectele, scade.

GREENVET UGEROCLEAN-S este soluția de spălare și dezinfectare înainte de muls sau înainte de aplicarea unui tratament medicamentos. Având în compoziţie uleiuri volatile (pin, chiparos, ienupăr, mentă și cimbrișor) și extracte apoase din plante medicinale (salvie și ceai verde) produsul distruge un spectru larg de bacterii Gram pozitive şi negative. Compuşii tensioactivi din săpun asigură îndepărtarea impurităţilor de pe suprafaţa ugerului.

Gelul pentru aplicare externă după muls, GREENVET UGEROCLEAN G, asigură protecţia tegumentului mameloanelor între două mulsuri. Este un produs natural cu proprietăţi antiseptice şi astringente, folosit după muls, cu scopul închiderii porilor şi a tratării eventualelor microtraumatisme de la nivelul tegumentului.

GREENVET MASTITRAT-GEL este un adjuvant în tratamentul infecțiilor mamare și are în compoziție uleiuri volatile de oregano, cimbrișor, pin și mentă. Acestea sunt înglobate într-o bază formată din caolin, la care se adaugă colagen și vitamina D2. Uleiurile volatile au acțiune antimicrobiană și sunt cicatrizante. Colagenul și vitamina D3 au o activitate antiinflamatoare, hidratantă și reparatoare la nivelul celulelor dermice. Caolinul este o argilă cu rol detoxifiant și cicatrizant. Acțiunea produsului se manifestă prin diminuarea inflamației, îmbunătățirea circulației, hidratare, revitalizare și redarea elasticității dermului.

Pachetul de produse GREENVET pentru tratamentul şi prevenirea mastitelor la rumegătoare rezolvă o problemă importantă în zootehnia rumegătoarelor, și anume asigurarea igienei mulsului şi a stării de sănătate a animalelor. Produsele pot avea un impact pozitiv asupra fermelor de rumegătoare şi a gospodăriilor țărănești, prin reducerea costului și a duratei tratamentului, prin utilizarea produselor prietenoase cu mediul și cu remanență reziduală netoxică pentru consumul uman al produselor de origine animală.

– Beneficii –

Vitamina C sau acidul ascorbic este o vitamină hidrosolubilă, cu acțiune remarcabilă asupra sănătății animalelor și a omului. Majoritatea speciilor de animale și plante își sintetizează singure vitamina C cu ajutorul unor enzime care convertesc glucoza în acid ascorbic, în rinichi (la păsări) sau în ficat (la mamifere). Oamenii, majoritatea primatelor, cobaii și unii lilieci nu au ultima enzimă (L – gluconolacton oxidaza) din acest proces și nu pot sintetiza vitamina C, o vitamină esențială a cărei lipsă produce scorbutul – avitaminoza mortală.

Beneficiile vitaminei C

Stimulent al organismului în producerea colagenului în cantități ridicate (o proteină esențială pentru regenerarea pielii, întreținerea articulațiilor, tendoanelor, cartilajelor și a vaselor capilare);

Antioxidant puternic, ce neutralizează radicalii liberi din organism; acumularea masivă în timp a acestora conduce la apariția unor boli cardiovasculare, artrite, îmbătrânire precoce și chiar cancer;

Participă la sinteza celor mai importanți neurohormoni, precum adrenalina, noradrenalina și dopamina, produși la nivelul sistemului nervos sau în glandele suprarenale (hormonii corticosteroizi), unele dezechilibre hormonale putând indica o deficiență de vitamina C;

Accelerează cicatrizarea rănilor, proces care consumă o mare cantitate de vitamina C la animale, inclusiv la om. O capră adultă produce mai mult de 13.000 mg de vitamina C într-o zi normală și până la 100.000 mg/zi dacă se află într-o stare de stres, traumă sau boală;

Participă la sinteza CARNITINEI, aminoacid implicat în transferul energiei la mitocondriile celulelor;

Reduce nivelul de stres, previne apariția astmului, diabetului și a hipertensiunii arteriale;

Activează protrombina (accelerează coagularea sângelui), stimulează hematopoieza, absorbția fierului din intestin, maturarea eritrocitelor, leucocitopoieza și trombocitopoieza;

Este implicată în formarea oaselor și a cojii ouălor.

Starea de hipervitaminoză apare extrem de rar deoarece excesul de vitamina C se elimină prin urină și fecale.

Indicații și utilizare terapeutică

Vitamina C este prescrisă pe cale orală (în apă sau furaj, timp de 3-5 zile), în cazul carențelor, al stărilor de oboseală, al unor tulburări capilare și venoase (stări hemoragice, fragilitate capilară), ca supliment în stări cu necesar crescut în vitamina C (gestație, lactație, stări febrile, boli infecțioase, stres termic, boli alergice, hepatopatii, cetonemia vacilor, boli ale oaselor, pielii, cordului). De asemenea, vitamina C se prescrie pentru puii cu afecțiuni osoase și la păsări cu tulburări de ouat (defecte ale cojii oului).

Doze recomandate pentru administrarea vitaminei C pulbere

La cai și vaci se administrează 0,5-3 g de vitamina C/zi. Pentru oi, capre, porci, câini și pisici, doza recomandată este de 0,1-0,5 g / zi, iar la păsări se administrează 0,1-0,2 g de vitamina C/litru de apă sau la un kg de furaj.

Pe cale injectabilă (intravenos, subcutanat, intramuscular), vitamina C se recomandă în stări hemoragice, toxice, plăgi și leziuni traumatice/postoperatorii și ca tratament de completare în majoritatea bolilor infecțioase și/sau metabolice, methemoglobinemie.

Doze recomandate pentru administrarea vitaminei C injectabile

La cai și vaci se injectează intravenos 20, 100 sau 200 ml, în funcție de talia fiecărui animal. În cazul oilor, caprelor și vițeilor se recomandă inocularea (pe cale intravenoasă) cu 2-10 ml; porcii se injectează cu același dozaj, dar pe cale intramusculară. La câini și pisici se administrează intravenos și subcutanat 0,5-10 ml de vitamina C, iar la păsări dozajul prescris este de 0,1-0,5 ml, administrat pe cale intramusculară (de preferință diluat cu ser fiziologic), zilnic, timp de 1-4 zile.

Romvac Company SA produce Vitamina C 99% pulbere hidrosolubilă și soluție injectabilă 10%, produse care pot fi utilizate, simultan, cu antibiotice și/sau alte polivitamine (Complex Polivitaminic Buvabil, Nutri Vita-Min-Amino, Vitamina B1+B6, Vitamina AD3E).

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

romvac vitamina c flacon 50mlromvac vitamine b1 b6 cutie

Emfizemul cailor sau boala obstructivă a căilor respiratorii, denumită popular tignafes sau târnafes, este o boală destul de des întâlnită în rândul cailor. Boala determină apariția unei tuse puternice, dificultăți în respirație și rezistență diminuată la efort. Caii cu emfizem pulmonar tușesc des și sec, la eforturi mici obosesc repede, respirația devine greoaie, nările se dilată, iar cutia toracică se mărește. Această boală apare în urma unei exploatări necorespunzătoare a cailor, prin folosirea îndelungată a acestora la efort și lipsa pauzelor pentru refacere și odihnă, cu precădere atunci când deja există afecțiuni cronice respiratorii.

Manifestarea bolii

În cazul în care boala este cronică, animalele prezintă simptomatologie mai puțin vizibilă. Doar în cazul supunerii la efort se observă că animalele obosesc mai repede și respiră greu. La debutul bolii caii prezintă apetit, cu o stare de întreținere bună, iar la nivelul nărilor se observă serozități mucoase. Volumul plămânilor duce la modificarea cutiei toracice ca aspect, în formă de butoi, iar insuficiența cardiacă duce la dilatarea venelor, în mod deosebit cea a pintenului. În cazul complicării emfizemului pulmonar cu alte afecțiuni respiratorii (bronșite) urinarea se face sacadat, din cauza presiunii abdominale.

Această boala, deseori exprimată prin bronșită recidivantă, cu caracter asmatiform, induce de cele mai multe ori emfizem pulmonar secundar cronic.

Factori agravanți

Pe lângă o anumită predispoziție, pot interveni și factori ocazionali, cu efect iritativ sau alergic care agravează boala: praful, sporii de mucegaiuri sau alți compuși poluanți ai aerului, care se regăsesc, în principal, în adăposturi. Praful din grajduri (din furaje și așternuturi) trebuie eliminat prin înlocuirea fânului cu furaje granulate, pășunat, cositură, însilozare. Astfel, se evită împrăștierea sporilor de mucegaiuri și a prafului. Este recomandat ca, înaintea distribuirii fânului în grajd, să se înlocuiască paiele de așternut cu fâșii de hârtie, talaș sau turbă. În cazurile de microbronșită și astm, pentru a se evita inducerea emfizemului pulmonar cronic, este necesar tratamentul medicamentos timp de 4-6 săptămâni cu expectorante, antibiotic, antiinflamatorii nonsteroidiene sau steroidiene cu înalte proprietăți antihistaminice (antialergice).

Din punct de vedere economic, emfizemul pulmonar înseamnă o problemă gravă întrucât animalele nu mai pot fi folosite la efort. În cazul în care nu se renunță la expunerea la efort, emfizemul pulmonar va duce la moartea animalului, prin edem pulmonar acut și insuficiență cardiacă. În tratamentul tusei acute, un rol important îl au condițiile igieno-dietetice preferențiale, evitarea eforturilor fizice și a eforturilor depuse de organismul cailor pentru adaptarea la solicitările climatice. Se recomandă ventilația strictă a adăposturilor sau chiar întreținere în libertate, eventual la pășune.

Prevenția

Prevenirea îmbolnăvirii se face prin pauzele de refacere și odihnă după efort, prin supravegherea animalelor și observarea semnelor timpurii de alte boli respiratorii și prin furajarea cu nutrețuri calitative. De asemenea, igienizarea grajdurilor trebuie făcută corect, pentru a evita contaminarea căilor respiratorii cu mucegaiuri sau bacterii și ventilația grajdurilor trebuie asigurată la un nivel corespunzător.

Tratamentul

pandrom

Tratamentul emfizemului pulmonar se face cu antibiotice, precum Pandrom 1ml/10 kg, antiinflamatorii – Dexametarom 5-10 ml, administrat timp de 1-2 zile, antitusive și expectorante Tusifug, Pneumoguard care, pe lângă proprietățile de antiseptic pulmonar și fluidifiant al secrețiilor bronșice, susține și funcția inimii; Vitahorses, pulbere hidrosolubilă 10 g/10 kg furaj sau 10 g/10 litri apă. Tratamentul aplicat nu duce la vindecarea totală a bolii, dar poate ameliora evoluția acesteia, prin încetinirea ei.

Dr. Diana OPRIȘIU, Romvac Company S.A.

Coccidiozele sau eimeriozele sunt boli date de protozoare din genul Eimeria, care afectează mamiferele, păsările şi peştii, evoluând cu forme clinice grave la tineret, pe de-o parte, şi subclinic, inaparent, la păsările adulte, pe de altă parte.

Factori favorizanți

Coccidioza apare, de obicei, în sezoanele cu umiditate crescută, atunci când se creează factori favorizanţi în adăpost (căldură și umezeală), instalându-se în crescătoriile supraaglomerate, neigienice, cu dejecţii neridicate la timp sau cu adăpători și hrănitori așezate necorespunzător. Boala este favorizată și de raţiile furajere neechilibrate cantitativ și calitativ, de hrănirea carenţată în vitamine (vitamina A, complex B, vitamina E, vitamina K), în unele elemente (calciu, seleniu) sau în aminoacizi esenţiali.

Păsările afectate de boală

Coccidioza este frecvent ȋntȃlnită la găini și mai rar la curci, bibilici, fazani, păuni, gâște, raţe, porumbei şi alte păsări. Tineretul, mai ales puii de carne, sunt cei mai sensibili.

Eimeriile manifestă o strictă specificitate faţă de gazde, fiind localizate, de preferinţă, în anumite segmente ale intestinului, cu afinitate crescută pentru cecumuri. Menţinerea şi transmiterea bolii sunt favorizate de vectori precum şoarecii, şobolanii şi câinii. Umezeala şi curenţii de aer rece contribuie direct la apariţia şi menţinerea coccidiozei.

Contaminarea are loc pe cale orală, prin ingerarea oochiştilor odată cu apa şi furajele. Păsările bolnave şi cele care au trecut prin boală sunt purtătoare şi elimină oochiştii care se menţin în adăposturile neigienizate timp îndelungat.

Efectele bolii

Boala se poate manifesta ȋn formă acută, subacută sau cronică. Ȋn forma acută a bolii, caracteristică puilor de găină de 10-25 zile, apare diareea albă, care devine sangvinolentă, iar ȋn consecinţă, puii slăbesc rapid, stau abătuţi, au penele zburlite, mortalitatea putȃnd ajunge până la 60-70%.

În forma subacută, mai frecventă la tineretul de 45-60 de zile, semnele clinice sunt mai şterse cu evoluţie benignă de 3-4 săptămâni, cu un procent de mortalitate care ajunge pȃnă la 20-25% din efectiv. Forma cronică se întâlneşte la păsările care au depăşit vârsta de 3 luni, cu semne clinice aproape nesesizabile, dar păsările rămân slabe datorită malabsorbţiei intestinale, determinată de leziunile provocate de parazit. Caracterul leziunilor este dependent de formă clinică, localizarea şi tipul coccidiilor.

Diagnosticul bolii se stabileşte pe baza semnelor clinice şi se confirmă prin analize de laborator.

Tratament

coccidiozele pasarilor 2

Tratamentul se realizează cu substanţe anticoccidiene, cum ar fi AMPROLIUM 20%, SULFACOCCIROM, soluţie buvabilă, asociată cu VITAMINA K3, VITAMINA C și GALIPROTECT, iar pentru păsările de companie şi ornament se administrează şi OXIFURAN, respectiv ENTEROGUARD comprimate. Terapia medicamentoasă trebuie completată cu o terapie simptomatică cu rehidratante precum PERFUZOL şi cu vitamine.

coccidiozele pasarilor 4

Dr. Costin STOICA,
Laboratorul de Diagnostic Romvac

La această dată, Pesta Porcină Africană (PPA) evoluează în 346 de localități din 26 de județe, cu un număr de 1.223 de focare (dintre care 13 focare în exploatații comerciale și 6 focare în exploatații de tip A). În alte 3 județe există doar cazuri la mistreți. În total au fost eliminați 481.921 de porci afectați de boală și există 2.126 de cazuri la mistreți.

Detaliat, situația focarelor active de PPA se prezintă astfel:

  • Județul Arad – 32 de focare (dintre care 2 focare în exploatații de tip A) și 59 de cazuri la mistreți;
  • Județul Argeș – 15 focare (dintre care un focar într-o exploatație de tip A) și 9 cazuri la mistreți;
  • Județul Bihor – 30 de focare în gospodăriile populației și 164 de cazuri la mistreți;
  • Județul Bistrița-Năsăud – 4 cazuri la mistreți.
  • Județul Botoșani – 13 focare în gospodăriile populației și 92 de cazuri la mistreți;
  • Județul Brăila – 49 de focare (dintre care 2 focare în exploatații comerciale) și 24 de cazuri la mistreți;
  • Județul Buzău – 64 de focare în gospodăriile populației și 22 de cazuri la mistreți;
  • Județul Călărași – 10 focare (dintre care 3 focare în exploatații comerciale) şi 99 de cazuri la mistreți;
  • Județul Constanța – un focar în gospodăria populației și 33 de cazuri la mistreți;
  • Județul Dâmbovița – 39 de focare (dintre care un focar într-o exploatație comercială) și 38 de cazuri la mistreți;
  • Județul Dolj – 190 de focare în gospodăriile populației și 14 cazuri la mistreți;
  • Județul Galați – 32 de focare în gospodăriile populației și 39 de cazuri la mistreți;
  • Județul Giurgiu – 219 focare (dintre care 5 focare exploatații comerciale și 3 focare în exploatații de tip A) și 260 de cazuri la mistreți;
  • Județul Gorj – 24 focare în gospodăria populației;
  • Județul Hunedoara – un focar în gospodăria populației;
  • Județul Ialomița – 22 de focare în gospodăriile populației și 161 de cazuri la mistreți;
  • Județul Iași – un focar în gospodăria populației și un caz la mistreț;
  • Județul Ilfov – 18 focare (dintre care 2 focare în exploatații comerciale) și 143 de cazuri la mistreți;
  • Județul Maramureș – 20 de cazuri la mistreți;
  • Județul Mehedinți – 2 focare în gospodăriile populației.
  • Județul Olt – 98 de focare în gospodăriile populației și 3 cazuri la mistreți;
  • Județul Prahova – 42 de focare în gospodăriile populației și 8 cazuri la mistreți;
  • Județul Satu-Mare – 21 de focare în gospodăriile populației și 157 de cazuri la mistreți;
  • Județul Sălaj – 6 focare în gospodăriile populației și 47 de cazuri la mistreți;
  • Județul Teleorman – 281 de focare în gospodăriile populației și 527 de cazuri la mistreți;
  • Județul Tulcea – un focar în gospodăria populației și 173 de cazuri la mistreți;
  • Județul Vaslui – 8 focare în gospodăriile populației și 3 cazuri la mistreți;
  • Județul Vâlcea – un caz la mistreț;
  • Județul Vrancea – 4 focare în gospodăriile populației și 25 de cazuri la mistreți;

Până la această data (24.09.2019) au fost despăgubiți 10.186 de proprietari, valoarea totală a plăților fiind de 260.438.090 de lei.

În total au fost stinse 1.353 de focare.

ANSVSA solicită sprijinul și înțelegerea cetățenilor pentru respectarea acestor măsuri, având în vedere gravitatea bolii și consecințele economice grave generate de apariția ei.

Acțiunile autorităților sunt conjugate și întreprinse pentru a gestiona eficient focarele de boală, pentru a le lichida cât mai rapid și pentru a împiedica răspândirea bolii.

Orice suspiciune de boală trebuie anunțată imediat medicului veterinar sau DSVSA județeană.

Pentru a împiedica răspândirea bolii, toate animalele suspecte trebuie sacrificate și neutralizate, iar proprietarii vor fi despăgubiți de către stat, în condițiile prevăzute de legislație.

Probioticele (pro bios – pentru viață) reprezintă o multitudine de microorganisme vii, nepatogene, benefice organismului, prezente îndeosebi în tubul digestiv al omului și al animalelor. Aceste probiotice, utilizate relativ intens în perioada anilor ’60-‘70, au fost uitate odată cu epoca de glorie a antibioticelor. În ultimii 10 ani, efectele benefice ale acestora au fost reevaluate, iar utilizarea lor a reînceput, pe scară largă, în special datorită creșterii antibiorezistenței germenilor patogeni.

Mecanismele de acțiune a probioticelor

Mecanismele de acțiune a probioticelor sunt foarte complexe, dar acestea pot fi sintetizate după cum urmează. Prin blocarea receptorilor celulari de la nivelul celulelor epiteliale ale intestinului, se împiedică fixarea germenilor patogeni.

La toate speciile de animale, tubul digestiv este acoperit cu un covor de celule epiteliale cu rol de protecție și absorbție a nutrienților, care au niște receptori pe care se fixează bacteriile.

Toate animalele, păsări sau mamifere, vin pe lume cu tubul digestiv steril, fără germeni. În primele ore de viață, odată cu consumul de apă și furaje, începe și popularea intestinului cu germeni.

Crescătorii de animale experimentați cunosc acest lucru, motiv pentru care administrarea probio­ticelor în apa de băut sau în furaje începe din primele ore de viață, populând astfel intestinul cu o floră benefică acestuia, care împiedică fixarea germenilor patogeni (E. coli, Salmonella, Pseudomonas, Clostridium etc.). Această acțiune reprezintă ceea ce se numește „dreptul primului venit“; bacteriile probio­tice ocupă locurile goale.

Are loc secreția de bacteriocine – substanțe antimicrobiene –, un fel de antibiotice naturale secretate de bacteriile probiotice după popularea intestinului care inhibă înmulțirea germenilor patogeni și care sunt eliminați din tubul digestive, prin tranzitul intestinal.

Se activează celulele din tubul digestiv, responsabile de producerea unei imunoglobuline și anume imunoglobulina IgA secretoare, mărind secreția acesteia și creând o imunitate locală.

Utilizare și efecte

Utilizarea acestor probiotice este reglementată în Uniunea Europeană, fiind permisă doar folosirea unor tulpini acreditate, selectate din colecțiile de tulpini europene. Pentru a veni în sprijinul crescătorilor de animale, cercetătorii din Compania Romvac au elaborat și testat, în mari unități de creștere, două produse: BIOENTEROM și BIOLACTOROM.

BIOENTEROM este un probiotic ce conține un miliard de germeni vii de Enterococcus faecium, tulpina NCIMB11181.

BIOLACTOROM este un probiotic ce conține un miliard de germeni vii de Lactobacillus plantarum, tulpina NCIMB11974.

Culturile sunt obținute prin creștere pe zer deproteinizat, într-un mediu absolut natural, fără substanțe chimice. Ambele probiotice se administrează tuturor speciilor de animale, dar specialiștii Romvac recomandă ca BIOENTEROM să se administreze în special, păsărilor, iar BIOLACTOROM, care conține bacterii lactice, să fie administrat, în special, mamiferelor.

În urma administrării acestora, în primele zile de viață se obțin o serie de efecte benefice, precum stabilizarea digestiei, creșterea conversiei furajelor, absorbția nutrienților și sporul în greutate, reducerea nivelului toxinelor din intestine și asigurarea protecției integrității epiteliului intestinal.

De asemenea, se recomandă utilizarea probioticelor cu 2-3 zile înaintea unor perioade de stres (vaccinări, lotizări, transport), precum și ca adjuvant în terapia antiinfecțioasă, pentru a păstra o floră intestinală benefică.

Produsele se găsesc sub formă lichidă, fiind ușor de administrat în apa de băut, lapte sau înglobate în furaje.

Dr. Petru SEVCIUC, Romvac Company S.A.

Mixomatoza este o boală virală, contagioasă, cu evoluţie acută, comună tuturor iepurilor. Tineretul şi iepurii din rasele specializate, belgiană şi angora, sunt cei mai sensibili. Boala se manifestă clinic prin secreții lacrimale, conjunctivită şi apariţia, sub piele, a unor tumefacții cu aspect tumoral, numite mixoame, în special în zona capului, pe bot, pleoape şi urechi.

Sursele de contaminare sunt reprezentate de iepurii bolnavi sau de cei trecuţi prin boală, care elimină virusul în mediul extern, contaminând apa, furajele, adăposturile şi ustensilele zootehnice, acestea constituind surse secundare de infecţie, alături de cadavrele animalelor. Transmiterea, virusului se face pe cale bucală odată cu furajele şi apa contaminate, dar şi prin mucoase şi piele, prin intermediul insectelor hematofage (țânțari).

Perioada de incubaţie a virusului este de 4-10 zile, iar boala debutează prin febră, abatere, congestia conjunctivei, edemul pleoapelor (blefaroconjunctivită) cu secreţii oculare care devin mucopurulente. Apoi, are loc tumefierea capului, în special a botului, acesta căpătând aspect de „cap de leu“. Sub pielea din diferite regiuni ale corpului, respectiv pleoape, bot, urechi, spate, abdomen şi organele genitale, apar mici formațiuni cu aspect tumoral (mixoame), care pot să ajungă, de la 1-2 cm, până la mărimea unei nuci. Iepurii slăbesc, cu toate că apetitul se păstrează. Boala are o evoluţie rapidă şi se termină, în majoritatea cazurilor, prin moarte în 5-14 zile.

Tratament simptomatic

Deși este o boală virală, se poate ȋncerca un tratament simptomatic cu bune rezultate. Pentru prevenirea apariției infecțiilor asociate bacteriilor se administrează ENROFLOXAROM (inițial injectabil, iar apoi în apa de băut), asociat cu polivitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITAMINA AD3E, NUTRI VITAMIN-AMINO), timp de 7-10 zile. Conjunctivitele se tratează prin aplicații de UNGUENT OFTALMIC și MIBAZON. Se administrează obligatoriu ramuri proaspete de salcie sau răchită (au efect antiinflamator și antitermic), timp de 10-14 zile. Se vor combate insectele hematofage (țȃnțarii) cu ROMPARASECT sau TETRACIP. După antibiotic se recomandă administrarea de probiotice: BIOENTEROM (1 ml/2 litri apă/zi) și PRODIGEST (0,5-1 ml/litru de apă/zi, 2 zile pe săptămȃnă).

Boala hemoragică a iepurelui este o boală infecţioasă virală cu evoluție fulminantă, foarte contagioasă, caracterizată prin febră, sindrom hemoragic, morbiditate şi mortalitate ridicate.

Sursele de contaminare sunt reprezentate de iepurii bolnavi, cei cu forme subclinice și cei purtători de virus; de asemenea, cadavrele şi carnea congelată reprezintă o sursă de infectare. Virusul este transmis prin furaje, apă, diferite obiecte, mijloace de transport, vectori (personalul din crescătorie, rozătoare, insecte etc.) şi pătrunde în organism pe cale bucală, pe calea cutanată sau a mucoaselor, dar şi pe cale respiratorie.

După perioada de incubaţie de 48-72 de ore, boala se manifestă prin tulburări generale grave, precum abatere, febră, secreții nazale hemoragice, cianoza mucoaselor, diaree, hematurie, convulsii, iar, în final, căderi în decubit şi moarte în circa 24 de ore. La boală sunt mai receptivi iepurii de casă, mai ales cei cu vârste de peste 2 luni şi mai puţin cei sălbatici.

Prevenire

Ȋn cele două boli specifice iepurilor baza profilaxiei o reprezintă vaccinarea. Preventiv, se recomandă administrarea vaccinului mixt, bivalent, contra mixomatozei și a bolii hemoragice a iepurilor, MIXOHEMOVIROVAC, 0,5 ml/iepure, subcutanat sau intramuscular, de la vârsta de 1 lună, cu repetare la 21-45 de zile de la prima vaccinare, apoi repetare din 6 în 6 luni pe toată viața economică a iepurelui.

Dr. Costin STOICA, Romvac Company SA

mixohemovirovac Romvac

Telazioza este o boală parazitară localizată la nivelul ochiului și este produsă de speciile de viermi din genul Thelazia, determinând apariţia unei conjunctivite cronice, care nu cedează la tratamentul clasic.

Telaziile sunt viermi subţiri, de culoare alb-sidefiu și sunt localizați cel mai adesea între ochi şi pleoapă (în sacul conjunctival, sub pleoapa a treia și în canalele lacrimale ale animalului).

Femela adultă își depune larvele în sacul conjunctival şi în secrețiile lacrimale, muștele ingeră larvele odată cu secreţiile lacrimale, iar în interiorul muştei are loc dezvoltarea acestora, care durează 30 de zile, urmând ca larvele să se orienteze către trompa muştei şi să iasă activ, în timp ce aceasta se hrăneşte cu secreţii lacrimale.

Descrierea bolii

Telazioza are o evoluție sezonieră în țările cu climă temperată, unde muștele sunt prezente doar în sezonul cald. Sursa paraziților este reprezentată de animalele bolnave. Boala este mai frecventă la animalele care pasc în turme, în comparație cu cele izolate. Perioadele calde, cu puțin vânt, sunt cele mai favorabile pentru răspândirea telaziozei deoarece activitatea muştelor este mai intensă în aceste condiţii. Alţi factori favorizanţi sunt bălegarul și substanțele organice, mediu ideal de dezvoltare a larvelor de muște.

Animalele purtătoare transmit boala de la focar la alte animale, iar viermii supraviețuiesc peste iarnă din cauza localizării oculare. Acest fapt trebuie reținut și luat în considerare când se face controlul parazitologic al bolii.

Simptome

Șansele de apariţie a bolii sunt mai mari în perioada iulie-septembrie. La bovinele intens parazitate simptomele apar la 3-4 zile de la infestare, iar acestea presupun tulburări oculare la ambii ochi, lăcrimare, teamă de lumină, sensibilitate crescută, conjunctivă tumefiată și congestionată (umflarea şi înroşirea pleoapelor), mâncărime cauzată de mișcările viermilor și conjunctivită foliculară.

Complicațiile telaziozei, în lipsa intervenției terapeutice, sunt reprezentate de cheratite, panoftalmie, ulcere corneene și pierderea vederii. Evoluția bolii este de 1-2 luni, timp în care pofta de mâncare a animalelor scade, acestea slăbesc, iar producția de lapte se micșorează.

Diagnostic

Examenul clinic duce la un potențial diagnostic de telazioză, în timp ce confirmarea este dată de evidențierea adulților în sacul conjunctival și de examenul microscopic al secrețiilor lacrimale.

Diagnosticul diferențial se face în raport cu conjunctivitele banale, cu keratoconjunctivită contagioasă cu virusuri sau alte parazitoze care pot avea o localizare rară în camera oculară a animalului.

Tratament

Tratamentul specific acestei boli se face cu LEVAMISOL timp de 5 zile și cu ROMIVERMECTIN 1%, cu vindecare după 9 zile și acțiune asupra gazdelor intermediare. Leziunile produse de viermi se tratează cu unguente sau colire cu antibiotice, antiinflamatorii și cicatrizante.

Profilaxia

Profilaxia include deparazitarea animalelor din focare. Se recomandă aplicarea unui tratament unic pe timpul iernii, când parazitul se află în gazda definitivă, un singur tratament fiind suficient pentru a elimina toate telaziile adulte. Pentru deparazitare vom folosi la cai ECVIROM I, iar la celelalte specii de animale vom folosi LEVAMISOL sau ROMIVERMECTIN 1%. Pentru câni și pisici putem utiliza produsul PARACAN (o combinaţie de albendazol şi levamisol).

Dezinsecția reprezintă o altă măsură de profilaxie în perioada caldă, cu scopul de a reduce populațiile de muște și de a scădea posibilitatea de evoluție enzootică a parazitozei, alături de diminuarea mediilor favorabile muștelor. Aceasta se poate face utilizând produsul ROMPARASECT 5%.

Este de reţinut şi faptul că animalele care pasc în zone mai uscate și deschise sunt mai puțin predispuse la îmbol­năviri față de animalele aflate pe pășuni mai umede și umbroase.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

O boală parazitară importantă întâlnită la ovine este babesioza, caracterizată prin evoluție sezonieră, estivală și zonală, în strânsă concordanță cu aria de răspândire și biologia vectorilor (căpușele). Agenții etiologici ai babesiozelor la ovine sunt reprezentați de Babesia motasi, de Babesia ovis și de căpusele Rhipicephalus bursa, Ixodes spp., Haemaphysalis spp., ca agenți transmițători.

Babesioza oilor, denumită popular „cârceag“, apare din cauza parazitării intraeritrocitare de către babesii care se dezvoltă, ajung la maturitate și se înmulțesc asexuat în celula gazdă. În absența unei deparazitări corespunzătoare a ovinelor, căpușele infestate cu babesii contaminează sângele animalului și declanșează boala.

Simptomele clinice ale bolii evoluează cu febră, anemie, icter și hemoglobinurie, urinare cu sânge des întâlnită în cazul tuturor babesiozelor. Din punct de vedere clinic, evoluția bolii poate fi supraacută, acută și cronică.

În forma supraacută, boala evoluează de la câteva minute până la 4-5 ore, cu mortalitate în procent de 100% și imposibilitatea unei intervenții terapeutice. Oile cad, scot gemete și mor în decubit. În cazul în care oile nu mor fulgerător, în 3-4 ore, se poate constata și hemoglobinurie caracterizată prin urină de culoare cafenie. Animalul moare prin asfixie datorată anemiei.

În forma acută, forma cea mai des întâlnită, animalele suferă de hipertermie, dar cu perioade de remisie a febrei în raport direct proporțional cu numărul paraziților intraeritrocitari; după această perioadă temperatura corporală se menține ridicată timp de 4-5 zile, cu risc mare de mortalitate în această fază, dar de regulă moartea oilor are loc în hipotermie. Oile bolnave sunt abătute și își pierd pofta de mâncare. După 3-4 zile de boală, se instalează anorexia, timp în care oile beau foarte multă apă. Poate apărea paralizia trenului posterior, oile stau culcate, iar ridicarea de la sol se face cu mare greutate, scoțând gemete și scrâșnind din dinți, decubitul este costal cu capul întins pe gât, se observă tremurături musculare. Mucoasele sunt congestionate, ulterior devin anemice, iar uneori mucoasa conjunctivală poate fi colorată subicteric. Urina se modifică și capătă culoare roșiatică la 3-4 zile după infestație și poate deveni cafenie, intensitatea culorii depinzând de numărul de paraziți.

În stabilirea diagnosticului, un rol principal îl au datele epizootologice; boala este strâns legată de sezon și poate evolua din lunile mai până în noiembrie. Simptomele clinice sunt abatere, inapetență, mers greoi, anemie și urină colorată în roșu-brun.

Din punctul de vedere al diagnosticului diferențial, acesta trebuie făcut, din punct de vedere clinic, cu antrax, luând în considerare aspectul congestiv și cianotic al mucoaselor, spre deosebire de babesioză care are o evoluție mai lentă, cu mucoase cu un aspect anemic.

În tratamentul babesiozelor se utilizează dipropionat de imidocarb 0,25 - 0,5 ml/10 kg, greutate corporală în funcție de gravitatea bolii, administrat subcutanat sau intramuscular.

multivitarom borogluconat de calciu Romvac

Se utilizează tonice generale și rehidratante: BOROGLUCONAT DE CALCIU 10-30 ml/animal, CAFEINĂ NATRIUM BENZOICĂ 1-5 ml/zi fracționată în mai multe prize, PNEUMOGUARD 1-2 ml/animal, MULTIVITAROM 7-12 ml soluție/animal, VITA B1+B6 2-5 ml/animal, VITA C 10% 2-10 ml/zi, VITAMINA K3 2-5 ml/animal.

Profilactic, animalele trebuie deparazitate extern cu ROMIVERMECTIN 1ml/50 kg/greutate corporală.

Laboratorul de Diagnostic Romvac Company SA

În țara noastră, creșterea bovinelor pentru carne are o tendință ascendentă și de aceea este necesar să știm că acestea au o receptivitate crescută la agenții patogeni care produc bolile specifice. Receptivitatea raselor de bovine de carne față de agenții patogeni este similară cu cea a raselor de bovine de lapte, însă sensibilitatea este mai mică la acestea datorită timpului îndelungat petrecut în aer liber, pe pășune, precum și producției mai mici de lapte.

Afecțiunile oftalmologice la bovinele de carne sunt destul de frecvente, în special la tineret, cu simptome de cheratită și conjunctivită; în unele cazuri este afectat văzul, producându-se pagube mari din cauza sacrificărilor de necesitate. Cauzele sunt infectocontagioase și parazitare. Factorii favorizanți sunt aerul din grajd plin de amoniac și praf, condițiile de igienă necorespunzătoare, precum și insectele care transmit boala și lipsa vitaminei A. Ca tratament, se recurge la administrarea de unguente sau picături oftalmice (UNGUENT OFTALMIC, OCULOFORTE) și la dezinfecția periodică a grajdului cu Dezinfectant cationic sau Decontaminol. Ca măsură de prevenție se administrează Vitamina AD3E buvabilă în apa de băut, timp de 5-7 zile.

Indigestia ruminală se produce cel mai frecvent prin schimbări bruște de furaje, prin nutreț cu stare fizică necorespunzătoare sau furajare necorespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ.

Alcaloza ruminală este rezultatul greșelilor de furajare, prin administrarea bruscă (fără perioadă de „obișnuire“) de furaje bogate în proteine sau azot și, respectiv, de furaje sărace în glucide. Consecința poate fi afectarea activității prestomacelor.

Indigestia ruminală putridă este consecința administrării de apă sau furaje contaminate cu bacterii, adică foarte murdare, depozitate în condiții improprii sau a pășunatului pe terenuri necorespunzătoare.

Acidoza ruminală este, de asemenea, consecința furajării defectuoase prin administrarea bruscă de nutrețuri bogate în glucide care fermentează ușor, distrug flora bacteriană ruminală benefică, formând în perioade scurte de timp cantități mari de acid lactic.

Meteorismul ruminal acut („balonare“) este rezultatul acumulării masive de gaze de fermentație în rumen și rețea, conținutul putând fi reprezentat de o spumozitate fină de fermentație – indigestie spumoasă sau gaze fără spumozitate – indigestie gazoasă.

Meteorismul ruminal acut este întotdeauna caz de urgență. Eliminarea gazelor din stomac se poate asigura prin consumul de furaje grosiere înainte de consumul nutrețurilor verzi, fragede, umede și reci, mai cu seamă al leguminoaselor. În cazul apariției bolii la un animal pe pășune, sunt obligatorii întreruperea pășunatului și scoaterea animalelor din parcela respectivă, pentru a preveni consumul de furaje și pentru a limita numărul de animale afectate.

Tratamentul este în funcție de tipul indigestiei și urmărește corectarea rației alimentare, administrarea orală de ruminative ca RUMIGEN, cu efect excitant asupra mucoasei ruminale prin stimularea indirectă a rumegării și îmbunătățirea digestiei; antibiotice: oxitetraciclină, 1-3 administrări. De asemenea, se administrează ulei de parafină și sulfat de magneziu.

De asemenea, se administrează un tratament de susținere cu HEPATO­PROTECT, VITAMINA B1-B6, PERFUZOL, GLUCOZĂ ȘI MULTIVITAROM.

În cazuri grave, se recurge la sondaj bucoesofagian sau ruminocenteză și la însămânțarea rumenului cu alt conținut rumenal de la un animal sănătos.

Dr. Gabriela Băncilă, Romvac Company S.A.

Vitamina B1 B6 Romvac

Bibilica (Numida meleagris) este o pasăre originară din Africa, cu un instinct gregar similar păsărilor de vânat. Acestea sunt crescute pentru carne sau pentru carne și ouă. În general, bibilica este o pasăre mult mai rezistentă decât găina. Peste 50% din afecțiunile patologice se întâlnesc în primele 4 săptămâni de viață, cu o incidență mare a afecțiunilor digestive.

Boli gastrointestinale

Sindromul gastroenteritei transmi­sibil este produs de un astrovirus și apare la vârsta de 8-20 de zile. Tineretul prezintă o stare de prostrație, anorexie și se grupează în zonele călduroase, cu aripile lăsate. Apare diareea profuză și nu există tratament, decât un program strict de biosecuritate care previne această viroză.

Candidoza, cauzată de Candida albicans, reprezintă o micoză a gușii, ce apare, în special, după antibioterapie, iar la necropsie apar depozite albicioase în gușă și în esofag.

Coccidioza este produsă la bibilică de virusurile Eimeria numidae (cea mai patogenă) și Eimeria grenieri (cea mai comună), virusuri care se întâlnesc frecvent la bibilici în vârstă de 3-8 săptămâni, însă tineretul cu vârsta de 8 și 15 zile fiind cel mai susceptibil la îmbolnăviri.

Nu există leziuni specifice pentru această boală, dar poate fi controlată prin administrarea de coccidiostatice.

Trichomonoza produsă de Trichomonas gallinarum, cu localizare în cecumuri, afectează în special tineretul. Păsările prezintă o stare de prostrație și enterită cu diaree de culoare galbenă, iar la bibilicile mai în vârstă, boala are o manifestare cronică, cecumurile sunt destinse și pline cu un material cazeos. Tratamentul se poate face cu ROMETRONIDAZOL sau RONIACTIV.

Capillariaza, ascaridioza și heterakidoza sunt nematodoze (produse de viermii rotunzi) care se întâlnesc în tractul intestinal.

Teniaza este produsă de Raillietina cesticillus și Raillietina tetragona și au ca gazde intermediare furnicile și gărgărițele. Tratamentul pentru această boală se poate face cu ROMBENDAZOL F (inclusiv nematodozele).

Histomonoza produsă de Histomonas meleagridis este o boală care poate prezenta leziuni cecale sau septicemice (în special focare albe hepa­tice). Tratamentul poate fi făcut cu ROMETRONIDAZOL sau RONIACTIV.

Boli respiratorii

Bolile respiratorii pe care le putem întâlni la bibilici sunt descrise în rândurile ce urmează.

Aspergiloza este micoza care apare atunci când așternutul este mucegăit. Pneumoviroza apare la vârsta de 6 săptămâni și prezintă lăcrimare, prostrație, cu mortalitate variabilă. Infecția cu Ornithobacterium rhinotraheale este o boală infecțioasă foarte contagioasă care se manifestă prin scurgeri mucoase de la nivelul sinusurilor infraorbitale, prostrații și mortalitate de peste 5%. Mycoplasmoza, produsă de Mycoplasma gallisepticum, este o boala respiratorie la care bibilicile, ca și alte păsări domestice, sunt foarte sensibile.

Boli sistemice

În cazul bibilicilor, tineretul este sensibil la salmonelozele produse de Salmonella enteritidis, S. typhimurium sau S. gallinarum pullorum.

Erizipelul este produs de Erysipelothrix rhusiopathiae și induce o stare de prostrație și moarte rapidă (mortalitate aproximativ 10%).

Dintre bolile sistemice amintim colibacilozele, însă colisepticemia e foarte rar întâlnită la bibilici și streptococia, septicemia streptococica fiind neobișnuită la bibilici.

Tratament

În general, tratamentele antimicrobiene pentru bibilici, sunt identice cu cele ale găinilor.

Se pot administra ENROFLOXAROM 10%, DOXIROM 10%, OXITETRACICLINA RO 50%, ROMETRONIDAZOL în asociere cu COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITA B COMPLEX, NUTRIVITAMINOMIN.

Dr. Cătălin Tudoran – Şeful Laboratorului de Diagnostic Romvac

Rațele sunt crescute pentru producția de carne (rațele Muscovy, masculi și femele), pentru îngrășat (un hibrid Mulard obţinut din masculi Muscovy și femele de rasă comună) sau pentru ouă. Bolile bacteriene se întâlnesc în toate cele două tipuri de producție, inclusiv în sistemul extensiv țărănesc și apar, în general, după 9 săptămâni de viață. Bacteriozele care apar înaintea vârstei de 3 săptămâni (omfalite) sunt produse în 90% din cazuri de E.coli, ca urmare a condițiilor de umiditate excesivă din incubator. Alți patogeni implicați sunt Pseudomonas spp., Klebsiella spp. și, posibil, Salmonella spp. Mortalitatea apare în primele 3 zile de viață, sacul vitelin având o culoare verde închis.

Infecțiile cu salmonella

Aceste infecții provoacă mortalitate la tineretul infectat cu virusuri (reovirus, parvovirus) sau/și la cel stresat, de exemplu, de frig.

Bacteria S. typhimurium este frecvent izolată când transmiterea acesteia se face pe verticală, iar mortalitatea apare între 2 și 10 zile de viață. În cazul infecțiilor orizontale, mortalitatea poate fi observată și la păsările bătrâne. Septicemia apare rapid și conduce la moarte (apare pericardită fibrinoasă, perihepatită, hepatită miliară necrotică, tiflită, diaree, conjunctivită purulentă).

Bacterioze care apar după vârsta de 3 săptămâni

Colisepticemia este provocată de tulpini patogene de E.coli. În cazul acestei boli infecțioase apar congestii hepatice, splenice, pulmonare, renale și pericardite, aerosaculite și perihepatite fibrinoase. Morbiditatea poate ajunge la 50% și mortalitatea la 50% dacă antibioterapia nu este inițiată. Izolarea E. coli pur din ficat și splină confirmă diagnosticul.

Colisepticemia trebuie diferențiată de riemereloză. Riemerella anapestifer (RA), cunoscută drept infecția cu Pasteurella anaspestifer, apare în condițiile clasice la mularzi și la rațele îngrășate, pe cale transcutanată (leziuni ale tălpilor sau ciocului) sau pe cale pulmonară.

Semnele clinice sunt prostrație, încoordonare, slăbiciune musculară, semne nervoase, „căderi“ ale capului; pot apărea și semne respiratorii (tuse, scurgeri nazale și oculare). Moartea subită apare și după câteva zile de evoluție clinică. Își fac prezența leziuni de poliserozită și meningită fibrinoasă. Ecoli complică tabloul clinic și morfopatologic.

Pasteureloza (holera aviară) este produsă de Pasteurella multocida care este cea mai veche bacterioză identificată la păsările domestice și sălbatice. Holera aviară a fost observată la efectivele în vârstă de 4 săptămâni, în special la cele expuse stresului provocat de microclimat, adică frig, variații mari de temperatură sau la cel provocat de transportul la mare distanță. Aceşti factori duc la multiplicarea patogenilor din tractul superior al păsărilor.

Semnele bolii

Semnele clinice ale pasteurelozei se prezintă în două forme. Forma supraacută este fulminantă și se manifestă prin leziuni vasculare: congestii difuze ale carcasei, sângerări ale mușchilor, ficatului sau plămânilor şi epicardită hemoragică. În forma acută, boala evoluează între 1-5 zile. Apar depresia, cianoza capului și diareea.

Leziunile sunt foarte sugestive pentru holera aviară, și anume hemoragii intense ale epicardului („aspect de cord stropit cu fucsină“), hemoragii urmate de necroze miliare ale parenchimului hepatic.

Diagnosticul bacteriologic confirmă prezența pasteurelelor în ficat și cord.

Tratament

Dacă holera aviară este suspicionată, tratamentul se inițiază cu antibiotice injectabile (de exemplu: ENROFLOXAROM 5%, AMOXILROM 10%, AMPICILINA 10%, PANDROM) și trebuie continuat cel puțin 7-8 zile cu antibiotice administrate oral, de preferat în urma antibiogramei (de exemplu: ENROFLOXAROM 10%, DOXYROM 10%, OXITETRACICLINA RO 50%, tratamente utile și în cazul celorlalte bacterioze ale rațelor). Rațele pot fi vaccinate preventiv cu vaccinul HOLEPAL (vaccin inactivat hidroxidat cu 4 tulpini de P. multocida), iar doza vaccinală este de 2 ml/pasăre, inoculat subcutanat, administrat de la vârsta de 6 săptămâni, cu rapel la 2 săptămâni. Revaccinările se fac din 4 în 4 luni.

Dr. Cătălin Tudoran – Şeful Laboratorului de Diagnostic Romvac

Babesiozele sunt boli deosebit de periculoase care pot duce chiar la decesul animalului afectat. Astăzi, acestea sunt tot mai des întâlnite pe teritoriul României. Babesioza (hemosporidioza) este o boală cosmopolită, sezonieră, determinată de sporozoare din familia Babesiidae care se dezvoltă în celulele din sânge și care sunt transmise prin intermediul căpușelor ixodide.

Babesiile parazitează intracelular și au înmulțire asexuată în gazda vertebrată și sexuată în corpul căpușelor. Babesiile au parazistism strict specific, ceea ce înseamnă că fiecare specie de babesie corespunde unei specii de căpușe. La câine, hemosporidioza este produsă de Babesia canis, Babesia gibsoni si Babesia vogeli, iar la pisică este produsă de Babesia felis, aceste babesii fiind transmise de căpușele Rhipicephalus sanguineus, Dermacentor spp, Haemaphysalis bispinoza.

Manifestările bolii

Boala se manifestă în formă acută cu: abatere, anemie, icterul mucoaselor, febră de peste 39,9˚C, edem intraorbital și al pavilionului urechii, ataxie locomotorie, anorexie, slăbire și tulburări nervoase, renale și respiratorii. De asemenea, pot apărea lăcrimarea abundentă, precum și hemoragii retiniene și con­junctivale.

Se constată bilirubinurie și hemoglobinuria, adică urina are culoare roșiatică sau brună. După câteva zile, boala se manifestă prin hipotermie și refuzul complet al hranei.

Procesul de vindecare, prin revenirea la temperatura și apetitul normale, se reali­zează în cazuri foarte rare.

Diagnosticul

Se identifică paraziții în hematii, în frotiuri din sângele periferic sau din organe: rinichi, cord, splină, ficat (colorate prin metoda MGG – May Grunwald Giemsa), iar prin hemoleucogramă se constată scăderea hematocritului, trombocitopenie.

Tratamentul

Tratamentul se face cu Imidocarb și Diminazen, substanțe care au totuși un potențial toxic destul de ridicat. Simultan, pe parcursul tratamentului, se indică și reechilibrarea hidroelec­trolitică (de exemplu, Perfuzol) și, eventual, în cazuri grave, transfuzie de sânge. Aplicarea din timp a tratamentului mărește rata de succes a vindecarii, însă câinii care au suferit de această boală pot ramâne purtători ai paraziților și rezervor natural.

Prevenția, cea mai importantă

Combaterea căpușelor este esențială și se realizează prin pulverizarea de Tetracip (Zapi) sau Romparasect 5% în mediul înconjurător (curte, vegetație etc.) și adăposturi.

La câini și la pisici, lunar, din luna martie până în octombrie, se administrează simultan antiparazitare care combat căpușele: Parakill (1-2 picături/kg greutate vie, aplicat pe piele în zona cefei) și Rombendazol Super (1 cpr/2,5 kg greutate vie/2 zile, lunar). Administrarea simultană asigură deparazitarea completă a câinilor și a pisicilor, eliminând inclusiv pericolul dirofilariozei (viermii cardiaci).

Dr. Cătălin TUDORAN

Șeful Laboratorului de Diagnostic Romvac

Dirofilarioza este o parazitoză produsă de Dirofilaria immitis, parazit care se găsește acum foarte des la animalele de companie (câini și pisici), în zonele cu număr crescut de țânțari, climat cald și cu bălți. După ce un țânțar suge sânge cu larve (microfilarii) de la un câine infestat, transferă prin înțepare, la alt câine, aceste larve microscopice. Timp de 6-7 luni, larvele migrează lent prin corpul câinelui și, ajungând la inimă, devin viermi adulți care pot trăi între 5-7 ani în corpul câinelui.

Cum recunoaștem boala?!

În general, câinii nu prezintă niciun semn în primele stadii ale bolii. Însă, când, acestea încep să se manifeste, primul semn de boală este îmbătrânirea prematură, cu albirea părului în zona botului și a membrelor anterioare, cu pierderea luciului blănii și scăderea efortului depus în activitățile fizice. Din păcate, în general proprietarii nu observă acest lucru.

În timp, debutează o tuse uscată, persistentă, accentuată noaptea, când câinele se odihnește. Tusea apare din cauza bronșitei provocate de viermii morți care ajung în pulmoni, a lichidului care se acumulează în pulmoni în urma insuficienței cardiace și a dilatației inimii bolnave care apasă pe traheea câinelui.

Apare și ascita, adică acumularea de lichid în abdomen, pe măsură ce ficatul se mărește și astfel abdomenul câinelui capătă aspect de butoi.

Inima și arterele pulmonare se dilată din cauza obstrucției mecanice a viermilor, a inflamației și deteriorării valvelor inimii, apărând blocarea parțială a arterelor care conduce la epuizarea cordului. Nu se mai produce oxigenarea sângelui și apare colapsul cardiovascular care debutează brusc, cu respirație greoaie, gingii decolorate și urină de culoare roșu-brun.

Dacă numărul viermilor este mare, aceștia pot rupe arterele pulmonare, ducând la moartea subită a animalului.

Diagnosticul se poate face prin teste ELISA, testul KNOTT sau microscopic (o picătură de sânge proaspăt se observă la microscop, dar trebuie avut în vedere că acest test poate fi uneori fals negativ).

Tratamentul este costisitor, se poate face cu un singur medicament scump (Melarsomine), dar care are numeroase efecte secundare, putând provoca chiar moartea animalului în stadiile avansate ale bolii.

Prevenția este cea mai importantă! Din păcate, nu toate produsele antiparazitare interne au efect asupra acestor viermi. De aceea, este imperioasă administrarea terapiilor corecte.

Astfel, se vor folosi LUNAR, din martie până în octombrie, antiparazitare care ucid microfilariile (larvele):

  • ROMBENDAZOL SUPER (conține avermectină și albendazol) 1 comprimat/2,5 kg greutate vie/zi, timp de 2 zile.
  • PARACAN (conține levamisol și albendazol) 1 cpr/5 kg greutate vie/zi, timp de 2 zile.
  • Administrarea simultană a produsului PARAKILL asigură și acțiunea de combatere a puricilor și căpușelor care pot transmite, printre altele, babesioza – o boală parazitară mortală a sângelui.
  • OBLIGATORIU se vor efectua acțiuni de combatere regulată a tânțarilor cu TETRACIP Zapi, administrat prin pulverizare în adăposturi, dar și în mediul înconjurător (curte, vegetație etc.).

Dr. Cătălin TUDORAN
Șeful Laboratorului de Diagnostic Romvac

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, acestea trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se evită atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor având în vedere rolul acestora ca gazdă pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți, câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza.

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiilor. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Moniensioza (panglica mieilor) este o parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbire avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor, chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea internă a câinilor din gospodărie, cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

rombendazol 10 la suta Romvac

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar CS I,
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti