Adama Sultan iulie 2020
update 3 Aug 2020

Indigestia produsă de supraîncărcarea rumenului

Această indigestie acută și nerecidivantă este caracterizată de excesul de conținut alimentar nefermentabil în rumen și de perturbarea digestiei.

Etiopatogeneza

Supraîncărcarea rumenului apare destul de rar, în special la bovine, la animalele lacome, înfometate și tahifagice. Cauzele principale ale apariției bolii sunt greșelile de igienă alimentară, schimbarea bruscă a rației de hrană, consumul unor cantități exagerate de furaj, precum concentrate, rădăcinoase și lanuri nerecoltate, consumul de borhoturi în cantități mari, adăpare insuficientă, efort intens imediat după consumul tainului. O altă cauză a apariției acesteia este reprezentată de consumul de nutrețuri necorespunzătoare calitativ, precum furaje alterate sau înghețate și consumul corpilor străini din furaje consumate de animale cu pică. De asemenea, reducerea motilității rumenale este un declanșator al indigestiei. Aceasta se manifestă ca urmare a colicilor, a bolilor febrile, a metalopatiilor, după consumul de apă sau furaje reci, autointoxicațiilor din perioada de gestație, a medicației antibacteriene necorespunzătoare. Toate acestea duc la modificarea micropopulației rumenoreticulare și implicit a motilității. Destinderea rumenului cu conținut alimentar și de fermentație acționează mecanic asupra pereților rumenului compresând organele din jur.

Modificările anatomopatologice includ destinderea rumenului cu conținut alimentar, adesea împăstat. Gazele de fermentație sunt prezente în cantitate redusă și au un miros fetid. Mucoasa rumenală poate prezenta leziuni inflamatorii și leziuni degenerative în restul organelor interne.

Tabloul clinic

Acesta include abatere, colici, disapetență, suspendarea rumegării, constipație, scăderea sau oprirea lactației. Dacă apare și meteorismul, apar și dificultăți de respirație. După 2-3 zile, starea generală se poate înrăutăți prin apariția rumenotoxiemiei, cetozei secundare sau a paraparezei. Abdomenul animalului este mărit în volum, cu flancul stâng deformat, iar mișcările peristaltice se reduc sau lipsesc. Evoluția supraîncărcării rumenului durează 1-2 zile, iar rezolvarea acestei probleme se poate face spontan, prin descărcare diareică sau chiar prin vomitare. Dacă se prelungește peste 3 zile, boala determină toxicoză, ruminită, gastroenterită sau chiar moarte.

Diagnosticul se bazează pe parezia prestomacelor, colici și destinderea abdomenului. Profilaxia se referă la igiena alimentației și asigurarea de nutrețuri de sănătate.

Tratament

În tratamentul acestei boli se indică plimbări, adăparea la discreție, suprimarea completă a alimentației sau doar oferirea unor barbotaje laxative, masaje ale rumenului, administrarea de apă ușor sărată și zaharată, cu sonda sau sticla, în vederea ramolirii conținutului împăstat. Aceasta se administrează în cantitate de 20-40 de litri la taurine, alături de drojdie de bere în cantitate de 100-200 g și TONDIGEST, în doză de 100-200 ml, după care se execută masaj. Tratamentul medicamentos vizează, în primul rând, evacuarea conținutului rumenal prin extragerea acestuia cu ajutorul unei sonde cu dublu curent. Acest tratament medicamentos presupune administrarea de ROMPIL, pilocarpină, în doză de 3-10 ml, în funcție de talia animalului și purgative saline precum SULFATUL DE MAGNEZIU, în doză de 500-800 g, în soluție apoasă 10%.

În cazuri grave, se practică ruminotomia, urmată de extragerea prin plagă a cât mai mult conținut alimentar și administrarea direct intraruminal de VITA B COMPLEX, în cantitate de 50 ml + RUMIGEN, în doză de 50-100 ml și eventual probiotice, precum BIOENTEROM și BIOLACTOROM, în doză de 20-30 ml.

Dr. Cătălin TUDORAN, SC Romvac Company SA

Pursept - virulicid, bactericid, fungicid pentru cea mai eficientă dezinfecție

În această perioadă, folosirea dezinfectanților de calitate asigură evitarea contaminării cu virusuri cu potențial de contagiune și patogenitate ridicată, atât la oameni, cât și la animale. Pentru a înțelege cum poate fi folosit un dezinfectant trebuie, mai întâi, să știm ce reprezintă dezinfecția și cum se realizează aceasta.

Operațiunea de dezinfectare

Dezinfecția reprezintă procedura prin care se distrug microorganismele cu potențial patogen de pe orice suprafață, inclusiv tegumente, utilizându-se agenți fizici precum radiații UV, temperatură etc. sau agenți chimici. Biocidul PURSEPT este un dezinfectant chimic, cu acțiune largă bactericidă împotriva germenilor Gram pozitivi și Gram negativi, cu efect virulicid, bactericid, micobactericid și fungicid. O tabletă efervescentă conține 2,7 grame dicloroizocianurat de sodiu și eliberează, după dizolvarea în apă, 1,5 grame de clor activ.

Operațiunea de dezinfecție trebuie să fie precedată de cea de curățenie deoarece dezinfecția nu suplinește curățenia, ci o completează. Curățenia presupune îndepărtarea mecanică a diferitelor resturi organice sau anorganice.

Utilizarea biocidului Pursept

Dezinfectantul PURSEPT se folosește după dizolvarea tabletelor efervescente în apă, la o concentrație diferită, în funcție de starea de curățenie a substratului ce urmează a fi dezinfectat după cum este descris în rândurile de mai jos.

Biocidul Pursept este utilizat în industria alimentară, pentru dezinfecția echipamentului, recipientelor, ustensilelor de consum, suprafețelor sau conductelor aferente producției, transportului, depozitării și consumului de alimente, furaje sau băuturi pentru oameni și animale, în doză de 6 tablete / 10 litri de apă, cu timp de așteptare 10 minute, în condiții de curățenie și 6 tablete / litri de apă, cu timp de așteptare 20 minute, în condiții de murdărie. Pentru efect dezinfectant asupra micobacteriilor se administrează 1 tabletă / litru de apă în condiții de curățenie și 8 tablete / litru de apă în condiții de murdărie, cu timp de așteptare 10 minute.

Se utilizează în laboratoare, pentru dezinfecția ustensilelor și recipientelor cu încărcătură organică redusă, în doză de 2 tablete / litru de apă, cu timp de așteptare 10 minute.

Se dezinfectează instrumentarul și ustensilele de inox cu încărcătură organică redusă, cu o doză de 4 tablete / 12 litri de apă, cu timp de așteptare 5-10 minute și 6 tablete / litru de apă la cele cu încărcătura organică ridicată, cu timp de așteptare 30-60 minute.

În decontaminarea, în general, a suprafețelor cu încărcătură organică redusă, produsul se folosește în doză de 7 tablete / 10 litri de apă, iar în cazul celor cu încărcătura organică ridicată, doza este de 3 tablete / litru de apă, cu timp de așteptare 30 minute.

Pursept se utilizează și pentru dezinfecția și albirea lenjeriei exclusiv din bumbac, în doză de 1 tabletă / 10 litri de apă, cu timp de așteptare 30 minute. Produsul este compatibil cu detergenții obișnuiți și, prin urmare, dezinfecția se poate face concomitent cu spălarea. Nu se folosește pentru lenjeria din lână sau mătase.

Dezinfecția apei din fântâni se face cu 6-8 tablete de produs / m³ de apă, cu timp de așteptare 24 de ore. Apa poate fi consumată după expirarea timpului de contact.


Produsul este disponibil în farmaciile companiei Romvac, în farmaciile partenere, dar și online (https://imunoinstant.romvac.ro/magazin/biocide/pursept-x-50-tb/). Biocidul Pursept este condiționat în flacoane de 50, 200 și 300 tablete sau vrac, la prețuri accesibile.


Dr. Ion IACOB, Romvac Company S.A.

Gripa aviară, o boală cu consecinţe grave şi implicaţii financiare dezastruoase

Gripa aviară este un tip de gripă care afectează în principal păsările, dar poate infecta și unele specii de mamifere. Aceasta constituie o mare problemă a aviculturii mondiale deoarece patogenitatea virusului variază de la boli respiratorii uşoare până la forme grave de infecții viscerotrope şi pansistemice cu mortalitate de 100%. Păsările sălbatice sunt rezervorul de virus al gripei aviare și de aceea o eradicare a bolii nu este practic posibilă. Această boală infecțioasă are consecinţe grave şi implicaţii financiare dezastruoase.

Gripa aviară este produsă de un virus din familia Orthomyxo - viridae care se subdivide în trei tipuri antigenice diferite, și anume tipul A, singurul care are importanță în medicina veterinară, tipul B și tipul C.

Tipurile antigenice A sunt diverse și se caracterizează prin apariţia pe suprafaţa virusului a antigenelor hemaglutinante şi a neuraminidazei.

Transmiterea bolii

Păsările migratoare, rațele sălbatice în mod special, sunt sursa naturală de gripă aviară, ele fiind și cele mai rezistente la infecții şi transmit boala efectivelor de păsări domestice cu biosecuritatea sub standarde. Dacă nu se iau măsuri urgente de contracarare a bolii, forma înalt patogenă produce îmbolnăvirea întregului efectiv şi chiar a unei întregi regiuni prin intermediul deplasării oamenilor, a vehiculelor și a insectelor sau prin praful şi penele duse de vânt. Această situaţie este întâlnită în ţările cu comerţ intens de păsări vii.

Simptome

Influenţa aviară înalt patogenă – HPAI – provoacă declinul producţiei de ouă, prin creșterea rapidă a mortalitaţii, caracterizată prin simptome respiratorii şi nervoase. În forma acută de gripă aviară, păsările vor muri până la o săptămână. Tulpinile slab patogene determină apariţia traheitei, a edemului pulmonar şi a aerosaculitei, acestea fiind urmate de infecţii supraadăugate bacteriene.

Anatomopatologic, HPAI se caracterizează prin hemoragii, chiar pe seroasele viscerelor şi prin edeme subcutanate ale capului. Totodată, pot apărea vezicule pe crestele şi bărbiţele păsărilor.

Diagnosticul

Diagnosticul bolii se face pe baza analizelor de laborator. Astfel, se izolează virusul hemoaglutinant folosind embrioni SPF sau culturi celulare și în felul acesta virusurile sunt identificate şi serotipizate. Cele mai comune și des folosite teste sunt testul de imunodifuzie în gel de agar și testul ELISA.

Profilaxia și combaterea

Focarele de gripă aviară sunt eradicate prin aplicarea unui program intensiv ce cuprinde diagnosticarea rapidă, sacrificarea şi neutralizarea efectivelor afectate, carantina zonelor cu păsări bolnave, supravegherea constantă a păsărilor din crescătorii și eliminarea celor seropozitive.

Se impun restricţii de deplasare a păsărilor prin interzicerea târgurilor şi a comerțului cu produse din zonele infectate. Există şi vaccinuri autogene inactivate sau recombinante. Vaccinarea elimină manifestarea clinică a bolii, dar virusul se menţine în populaţia de păsări.

Măsurile stricte de biosecuritate pot elimina răspândirea virusului gripei aviare în fermele comerciale.

Pursept

Pentru acțiuni bactericide, fungicide și micobactericide se pot folosi produse precum PURSEPT, sub formă de tablete efervescente cu dicloroizocianurat de sodiu.

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Veterinare, CSI

Îngrijirea animalelor de companie în sezonul rece

Frigul

În sezonul rece, principalul inamic al animalelor de companie este umezeala. Aceasta produce o scădere semnificativă a temperaturii corpului, iar în combinație cu frigul șansele ca hipotermia să își facă apariția cresc. Semnele primare ale hipotermiei sunt tremurul, stările de agitație și scheunatul. Animalele de companie trebuie să stea într-un loc uscat și cald, iar adăpostul acestora să fie bine întreținut și curățat pentru a evita acumularea de umezeală.

Blana este singura protecție a animalelor împotriva frigului, de aceea trebuie îngrijită corespunzător. Dacă animalul este în vârstă, acesta are nevoie de mult mai multă căldură, în special câinii de talie mică, care sunt predispuși la artrită de la vârste fragede, indiferent de cât de deasă este blana lor.

În cazul pisicilor, temperatura constantă din casele stăpânilor le poate provoca probleme ale pielii, mai ales dacă acestea au obiceiul de a lenevi în apropierea caloriferelor. Căldura excesivă duce la uscarea și exfolierea pielii, iar majoritatea pisicilor nu își curăță blana în această perioadă.

Alimentația

Alimentația reprezintă un detaliu important în această perioadă și trebuie să fie proaspătă, la temperatura camerei și de bună calitate. Pentru animalele care stau afară sau care fac un efort fizic mare hrana trebuie să conțină suficiente calorii pentru ca acestea să poată genera mai multă căldură și energie. Formulele de hrană din gama DIBAQ sunt concepute pentru a satisface cerințele unei nutriții corespunzătoare, ajută la întărirea sistemului imunitar, prevenind totodată alergiile și problemele digestive ale câinilor și pisicilor.

Administrarea hranei corespunzătoare se face în funcție de talie, rasă, intensitatea activității și specificațiile fiecărui individ în parte. Se poate administra şi echivalentul în hrană umedă, atât pentru câini, cât și pentru pisici, dar se va ține cont de faptul că hrana uscată oferă, în plus, un detartraj și un scaun mai legat care ajută la vidarea glandelor perianale.

Sănătatea tractului digestiv poate fi asigurată prin pulverizarea pe hrană a produsului BIOENTEROM în asociere cu BIOLACTOROM, probiotice pentru stabilizarea florei intestinale. În cazul animalelor cu tendinţe de îngrăşare sau care au un nivel scăzut de activitate fizică, se va reduce cantitatea de hrană pe timpul iernii, dar va fi administrată la același interval orar.

medicamente Romvac

Suplimentele alimentare

Administrarea suplimentelor alimentare pe timpul iernii este recomandată tuturor animalelor. O atenție sporită trebuie acordată acelora care intră în iarnă cu patologii deja existente și se vor administra, pe lângă suplimentele uzuale pentru imunitate, și alte suplimente necesare nevoilor fiecărui animal de companie în parte. Sistemul osteoarticular este mult mai solicitat iarna, iar pentru ameliorarea durerilor articulare provocate de reumatismul articular se folosește un adjuvant osteoreparator, antiinflamator şi rubefiant, sub formă de gel, precum OSTEOCICATRAT GEL, administrat în strat subțire.

osteocicatrat gel Romvac

Pentru construirea unui sistem imunitar puternic sunt recomandate suplimente de uz veterinar cu cel mai important rol în imunitatea animalelor față de infecțiile virale sau bacteriene, ROMIMUNOACTIV S, indicat cu predilecție în primele 48 de ore ale nou-născuților. Pentru protecția pielii și a blănii se recomandă BIOTINĂ SUPER.

Protecția extremităților

Coada, urechile şi labele animalelor au cel mai mare risc de producere a degerăturilor în timpul plimbărilor foarte lungi. Este recomandată scurtarea plimbărilor, în special în cazul raselor cu blană scurtă.

O problemă reală şi serioasă a câinilor pe timp de iarnă o reprezintă crăpăturile perniţelor provocate de sarea împrăștiată pe asfalt împotriva îngheţului şi alunecuşului. Pentru prevenţia şi tratamentul acestor crăpături se recomandă DERMACICATRAT, unguent cicatrizant cu extract de gălbenele, cu aplicare în strat subțire, de 2-3 ori pe zi, până la dispariția simptomelor. Acesta nu este indicat pentru feline.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Boli digestive și afecțiuni podale la iepurele domestic

Ca toate celelalte animale domestice, iepurii necesită o atenție deosebită pentru îngrijirea corespunzătoare, în vederea prevenirii sau evitării numeroaselor probleme de sănătate care îi pot afecta, inclusiv cele cauzate de infecțiile parazitare.

Efectele coccidiozei asupra iepurilor domestici

Eimerioza (coccidioza) este una dintre bolile parazitare care afectează în special iepurii tineri și care evoluează cu tulburări digestive sau hepatice, în funcţie de speciile de Eimeria parazite.

Sursele de infecție sunt reprezentate de iepurii bolnavi, de cei trecuți prin boală, dar și de adulții purtători, aceștia contaminând așternutul, furajele și cuștile prin eliminarea ouălor de paraziți. Răspândirea bolii se mai realizează și prin consumul furajelor și al apei contaminate, prin condiţiile necorespunzătoare de igienă, umezeală, curenţi de aer rece, aglomeraţiile şi carenţele alimentare, care sunt factori ce contribuie la apariţia şi menţinerea coccidiozei.

Semnele bolii sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare, constipație, balonare și slăbire exagerată. După câteva zile apar diareea, cu fecale gălbui și miros respingător, deshidratare și murdărirea blănii.

La iepurii mai mari de 3-6 luni, forma cronică se manifestă prin întârzierea creșterii acestora, alternanță diaree-constipație și apetit capricios.

În forma hepatică, la simptomele digestive se adaugă icterul sau subicterul, ascita şi anemia, caz în care mucoasele capătă un aspect palid.

Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice instalate la tineret şi se confirmă prin diagnostic de laborator ante şi postmortem, când se pun în evidenţă oochişti și leziuni specifice.

Tratamentul împotriva coccidiozelor se recomandă a fi făcut cu medicamente anticoccidiene precum SULFACOCCIROM – soluţie buvabilă sau AMPROLROM 20 %.

De asemenea, medicul specialist recomandă ca la medicaţia specifică să se adauge vitamino-terapie cu COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL şi VITAMINA AD3E – soluție buvabilă.

medicamente Romvac

Pododermatita – afecțiunea membrelor iepurilor

Pododermatita reprezintă o afecțiune în care membrele inferioare prezintă semne de inflamație și/sau infecție. Laba piciorului, care în mod normal este supusă greutății corpului, este locul în care proprietarii observă apariția acestei afecțiuni. Hrănirea în exces a iepurilor este principala cauză care determină pododermatita. Aceasta conduce la supraponderalitate, fiind nevoie ca picioarele din spate să susțină o greutate mai mare. Presiunea suplimentară asupra călcâiului cauzează durere și iritare și conduce la pododermatită.  Suferința se înrăutățește în cazul în care iepurele nu are o suprafață solidă pe care să stea. Podelele din sârmă, cele aspre sau cele cu canturi ascuțite provoacă disconfort animalului și favorizează apariția bolii.

Pododermatita mai este cauzată și de creșterea iepurilor în cuști prea mici, în care nu există suficient spațiu de mișcare, dar și de condițiile insalubre și așternutul umed și murdar. Cuștile în care iepurii sunt crescuți pot fi medii propice pentru bacterii care vor intra cu ușurință în contact cu călcâiele iepurilor. În cazul în care călcâiele suferă răni deschise, contactul cu aceste bacterii poate duce la infecții grave.

Pododermatita este relativ ușor de detectat, aspectele care indică existența acestei afecțiuni incluzând labe roșii și umflate, șchiopătat, refuzul de a se mișca prin cușcă, picioarele din spate extrem de sensibile sau inflamate, letargie.

Cea mai bună metodă prin care se poate preveni pododermatita este asigurarea hranei corespunzătoare, a mișcării și a unei cuști optime. Cușca trebuie curățată frecvent pentru a împiedica dezvoltarea bacteriilor care cresc severitatea pododermatitei, iar așternutul animalelor să fie schimbat periodic și păstrat mereu curat.

Tratamentul împotriva pododermatitei

În vederea tratamentului, medicul va curăța zona afectată și îi va administra animalului antibiotice pentru infecție.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company S.A.

Probioticele - o reevaluare a utilizării lor în medicina veterinară

Probioticele (pro bios – pentru viață) reprezintă o multitudine de microorganisme vii, nepatogene, benefice organismului, prezente îndeosebi în tubul digestiv al omului și al animalelor. Aceste probiotice, utilizate relativ intens în perioada anilor ’60-‘70, au fost uitate odată cu epoca de glorie a antibioticelor. În ultimii 10 ani, efectele benefice ale acestora au fost reevaluate, iar utilizarea lor a reînceput, pe scară largă, în special datorită creșterii antibiorezistenței germenilor patogeni.

Mecanismele de acțiune a probioticelor

Mecanismele de acțiune a probioticelor sunt foarte complexe, dar acestea pot fi sintetizate după cum urmează. Prin blocarea receptorilor celulari de la nivelul celulelor epiteliale ale intestinului, se împiedică fixarea germenilor patogeni.

La toate speciile de animale, tubul digestiv este acoperit cu un covor de celule epiteliale cu rol de protecție și absorbție a nutrienților, care au niște receptori pe care se fixează bacteriile.

Toate animalele, păsări sau mamifere, vin pe lume cu tubul digestiv steril, fără germeni. În primele ore de viață, odată cu consumul de apă și furaje, începe și popularea intestinului cu germeni.

Crescătorii de animale experimentați cunosc acest lucru, motiv pentru care administrarea probio­ticelor în apa de băut sau în furaje începe din primele ore de viață, populând astfel intestinul cu o floră benefică acestuia, care împiedică fixarea germenilor patogeni (E. coli, Salmonella, Pseudomonas, Clostridium etc.). Această acțiune reprezintă ceea ce se numește „dreptul primului venit“; bacteriile probio­tice ocupă locurile goale.

Are loc secreția de bacteriocine – substanțe antimicrobiene –, un fel de antibiotice naturale secretate de bacteriile probiotice după popularea intestinului care inhibă înmulțirea germenilor patogeni și care sunt eliminați din tubul digestive, prin tranzitul intestinal.

Se activează celulele din tubul digestiv, responsabile de producerea unei imunoglobuline și anume imunoglobulina IgA secretoare, mărind secreția acesteia și creând o imunitate locală.

Utilizare și efecte

Utilizarea acestor probiotice este reglementată în Uniunea Europeană, fiind permisă doar folosirea unor tulpini acreditate, selectate din colecțiile de tulpini europene. Pentru a veni în sprijinul crescătorilor de animale, cercetătorii din Compania Romvac au elaborat și testat, în mari unități de creștere, două produse: BIOENTEROM și BIOLACTOROM.

BIOENTEROM este un probiotic ce conține un miliard de germeni vii de Enterococcus faecium, tulpina NCIMB11181.

BIOLACTOROM este un probiotic ce conține un miliard de germeni vii de Lactobacillus plantarum, tulpina NCIMB11974.

Culturile sunt obținute prin creștere pe zer deproteinizat, într-un mediu absolut natural, fără substanțe chimice. Ambele probiotice se administrează tuturor speciilor de animale, dar specialiștii Romvac recomandă ca BIOENTEROM să se administreze în special, păsărilor, iar BIOLACTOROM, care conține bacterii lactice, să fie administrat, în special, mamiferelor.

În urma administrării acestora, în primele zile de viață se obțin o serie de efecte benefice, precum stabilizarea digestiei, creșterea conversiei furajelor, absorbția nutrienților și sporul în greutate, reducerea nivelului toxinelor din intestine și asigurarea protecției integrității epiteliului intestinal.

De asemenea, se recomandă utilizarea probioticelor cu 2-3 zile înaintea unor perioade de stres (vaccinări, lotizări, transport), precum și ca adjuvant în terapia antiinfecțioasă, pentru a păstra o floră intestinală benefică.

Produsele se găsesc sub formă lichidă, fiind ușor de administrat în apa de băut, lapte sau înglobate în furaje.

Dr. Petru SEVCIUC, Romvac Company S.A.

Abonează-te la acest feed RSS