reclama youtube lumeasatuluitv

Îngrijirea animalelor de companie în sezonul rece

Frigul

În sezonul rece, principalul inamic al animalelor de companie este umezeala. Aceasta produce o scădere semnificativă a temperaturii corpului, iar în combinație cu frigul șansele ca hipotermia să își facă apariția cresc. Semnele primare ale hipotermiei sunt tremurul, stările de agitație și scheunatul. Animalele de companie trebuie să stea într-un loc uscat și cald, iar adăpostul acestora să fie bine întreținut și curățat pentru a evita acumularea de umezeală.

Blana este singura protecție a animalelor împotriva frigului, de aceea trebuie îngrijită corespunzător. Dacă animalul este în vârstă, acesta are nevoie de mult mai multă căldură, în special câinii de talie mică, care sunt predispuși la artrită de la vârste fragede, indiferent de cât de deasă este blana lor.

În cazul pisicilor, temperatura constantă din casele stăpânilor le poate provoca probleme ale pielii, mai ales dacă acestea au obiceiul de a lenevi în apropierea caloriferelor. Căldura excesivă duce la uscarea și exfolierea pielii, iar majoritatea pisicilor nu își curăță blana în această perioadă.

Alimentația

Alimentația reprezintă un detaliu important în această perioadă și trebuie să fie proaspătă, la temperatura camerei și de bună calitate. Pentru animalele care stau afară sau care fac un efort fizic mare hrana trebuie să conțină suficiente calorii pentru ca acestea să poată genera mai multă căldură și energie. Formulele de hrană din gama DIBAQ sunt concepute pentru a satisface cerințele unei nutriții corespunzătoare, ajută la întărirea sistemului imunitar, prevenind totodată alergiile și problemele digestive ale câinilor și pisicilor.

Administrarea hranei corespunzătoare se face în funcție de talie, rasă, intensitatea activității și specificațiile fiecărui individ în parte. Se poate administra şi echivalentul în hrană umedă, atât pentru câini, cât și pentru pisici, dar se va ține cont de faptul că hrana uscată oferă, în plus, un detartraj și un scaun mai legat care ajută la vidarea glandelor perianale.

Sănătatea tractului digestiv poate fi asigurată prin pulverizarea pe hrană a produsului BIOENTEROM în asociere cu BIOLACTOROM, probiotice pentru stabilizarea florei intestinale. În cazul animalelor cu tendinţe de îngrăşare sau care au un nivel scăzut de activitate fizică, se va reduce cantitatea de hrană pe timpul iernii, dar va fi administrată la același interval orar.

medicamente Romvac

Suplimentele alimentare

Administrarea suplimentelor alimentare pe timpul iernii este recomandată tuturor animalelor. O atenție sporită trebuie acordată acelora care intră în iarnă cu patologii deja existente și se vor administra, pe lângă suplimentele uzuale pentru imunitate, și alte suplimente necesare nevoilor fiecărui animal de companie în parte. Sistemul osteoarticular este mult mai solicitat iarna, iar pentru ameliorarea durerilor articulare provocate de reumatismul articular se folosește un adjuvant osteoreparator, antiinflamator şi rubefiant, sub formă de gel, precum OSTEOCICATRAT GEL, administrat în strat subțire.

osteocicatrat gel Romvac

Pentru construirea unui sistem imunitar puternic sunt recomandate suplimente de uz veterinar cu cel mai important rol în imunitatea animalelor față de infecțiile virale sau bacteriene, ROMIMUNOACTIV S, indicat cu predilecție în primele 48 de ore ale nou-născuților. Pentru protecția pielii și a blănii se recomandă BIOTINĂ SUPER.

Protecția extremităților

Coada, urechile şi labele animalelor au cel mai mare risc de producere a degerăturilor în timpul plimbărilor foarte lungi. Este recomandată scurtarea plimbărilor, în special în cazul raselor cu blană scurtă.

O problemă reală şi serioasă a câinilor pe timp de iarnă o reprezintă crăpăturile perniţelor provocate de sarea împrăștiată pe asfalt împotriva îngheţului şi alunecuşului. Pentru prevenţia şi tratamentul acestor crăpături se recomandă DERMACICATRAT, unguent cicatrizant cu extract de gălbenele, cu aplicare în strat subțire, de 2-3 ori pe zi, până la dispariția simptomelor. Acesta nu este indicat pentru feline.

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Boli digestive și afecțiuni podale la iepurele domestic

Ca toate celelalte animale domestice, iepurii necesită o atenție deosebită pentru îngrijirea corespunzătoare, în vederea prevenirii sau evitării numeroaselor probleme de sănătate care îi pot afecta, inclusiv cele cauzate de infecțiile parazitare.

Efectele coccidiozei asupra iepurilor domestici

Eimerioza (coccidioza) este una dintre bolile parazitare care afectează în special iepurii tineri și care evoluează cu tulburări digestive sau hepatice, în funcţie de speciile de Eimeria parazite.

Sursele de infecție sunt reprezentate de iepurii bolnavi, de cei trecuți prin boală, dar și de adulții purtători, aceștia contaminând așternutul, furajele și cuștile prin eliminarea ouălor de paraziți. Răspândirea bolii se mai realizează și prin consumul furajelor și al apei contaminate, prin condiţiile necorespunzătoare de igienă, umezeală, curenţi de aer rece, aglomeraţiile şi carenţele alimentare, care sunt factori ce contribuie la apariţia şi menţinerea coccidiozei.

Semnele bolii sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare, constipație, balonare și slăbire exagerată. După câteva zile apar diareea, cu fecale gălbui și miros respingător, deshidratare și murdărirea blănii.

La iepurii mai mari de 3-6 luni, forma cronică se manifestă prin întârzierea creșterii acestora, alternanță diaree-constipație și apetit capricios.

În forma hepatică, la simptomele digestive se adaugă icterul sau subicterul, ascita şi anemia, caz în care mucoasele capătă un aspect palid.

Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice instalate la tineret şi se confirmă prin diagnostic de laborator ante şi postmortem, când se pun în evidenţă oochişti și leziuni specifice.

Tratamentul împotriva coccidiozelor se recomandă a fi făcut cu medicamente anticoccidiene precum SULFACOCCIROM – soluţie buvabilă sau AMPROLROM 20 %.

De asemenea, medicul specialist recomandă ca la medicaţia specifică să se adauge vitamino-terapie cu COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL şi VITAMINA AD3E – soluție buvabilă.

medicamente Romvac

Pododermatita – afecțiunea membrelor iepurilor

Pododermatita reprezintă o afecțiune în care membrele inferioare prezintă semne de inflamație și/sau infecție. Laba piciorului, care în mod normal este supusă greutății corpului, este locul în care proprietarii observă apariția acestei afecțiuni. Hrănirea în exces a iepurilor este principala cauză care determină pododermatita. Aceasta conduce la supraponderalitate, fiind nevoie ca picioarele din spate să susțină o greutate mai mare. Presiunea suplimentară asupra călcâiului cauzează durere și iritare și conduce la pododermatită.  Suferința se înrăutățește în cazul în care iepurele nu are o suprafață solidă pe care să stea. Podelele din sârmă, cele aspre sau cele cu canturi ascuțite provoacă disconfort animalului și favorizează apariția bolii.

Pododermatita mai este cauzată și de creșterea iepurilor în cuști prea mici, în care nu există suficient spațiu de mișcare, dar și de condițiile insalubre și așternutul umed și murdar. Cuștile în care iepurii sunt crescuți pot fi medii propice pentru bacterii care vor intra cu ușurință în contact cu călcâiele iepurilor. În cazul în care călcâiele suferă răni deschise, contactul cu aceste bacterii poate duce la infecții grave.

Pododermatita este relativ ușor de detectat, aspectele care indică existența acestei afecțiuni incluzând labe roșii și umflate, șchiopătat, refuzul de a se mișca prin cușcă, picioarele din spate extrem de sensibile sau inflamate, letargie.

Cea mai bună metodă prin care se poate preveni pododermatita este asigurarea hranei corespunzătoare, a mișcării și a unei cuști optime. Cușca trebuie curățată frecvent pentru a împiedica dezvoltarea bacteriilor care cresc severitatea pododermatitei, iar așternutul animalelor să fie schimbat periodic și păstrat mereu curat.

Tratamentul împotriva pododermatitei

În vederea tratamentului, medicul va curăța zona afectată și îi va administra animalului antibiotice pentru infecție.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company S.A.

Probioticele - o reevaluare a utilizării lor în medicina veterinară

Probioticele (pro bios – pentru viață) reprezintă o multitudine de microorganisme vii, nepatogene, benefice organismului, prezente îndeosebi în tubul digestiv al omului și al animalelor. Aceste probiotice, utilizate relativ intens în perioada anilor ’60-‘70, au fost uitate odată cu epoca de glorie a antibioticelor. În ultimii 10 ani, efectele benefice ale acestora au fost reevaluate, iar utilizarea lor a reînceput, pe scară largă, în special datorită creșterii antibiorezistenței germenilor patogeni.

Mecanismele de acțiune a probioticelor

Mecanismele de acțiune a probioticelor sunt foarte complexe, dar acestea pot fi sintetizate după cum urmează. Prin blocarea receptorilor celulari de la nivelul celulelor epiteliale ale intestinului, se împiedică fixarea germenilor patogeni.

La toate speciile de animale, tubul digestiv este acoperit cu un covor de celule epiteliale cu rol de protecție și absorbție a nutrienților, care au niște receptori pe care se fixează bacteriile.

Toate animalele, păsări sau mamifere, vin pe lume cu tubul digestiv steril, fără germeni. În primele ore de viață, odată cu consumul de apă și furaje, începe și popularea intestinului cu germeni.

Crescătorii de animale experimentați cunosc acest lucru, motiv pentru care administrarea probio­ticelor în apa de băut sau în furaje începe din primele ore de viață, populând astfel intestinul cu o floră benefică acestuia, care împiedică fixarea germenilor patogeni (E. coli, Salmonella, Pseudomonas, Clostridium etc.). Această acțiune reprezintă ceea ce se numește „dreptul primului venit“; bacteriile probio­tice ocupă locurile goale.

Are loc secreția de bacteriocine – substanțe antimicrobiene –, un fel de antibiotice naturale secretate de bacteriile probiotice după popularea intestinului care inhibă înmulțirea germenilor patogeni și care sunt eliminați din tubul digestive, prin tranzitul intestinal.

Se activează celulele din tubul digestiv, responsabile de producerea unei imunoglobuline și anume imunoglobulina IgA secretoare, mărind secreția acesteia și creând o imunitate locală.

Utilizare și efecte

Utilizarea acestor probiotice este reglementată în Uniunea Europeană, fiind permisă doar folosirea unor tulpini acreditate, selectate din colecțiile de tulpini europene. Pentru a veni în sprijinul crescătorilor de animale, cercetătorii din Compania Romvac au elaborat și testat, în mari unități de creștere, două produse: BIOENTEROM și BIOLACTOROM.

BIOENTEROM este un probiotic ce conține un miliard de germeni vii de Enterococcus faecium, tulpina NCIMB11181.

BIOLACTOROM este un probiotic ce conține un miliard de germeni vii de Lactobacillus plantarum, tulpina NCIMB11974.

Culturile sunt obținute prin creștere pe zer deproteinizat, într-un mediu absolut natural, fără substanțe chimice. Ambele probiotice se administrează tuturor speciilor de animale, dar specialiștii Romvac recomandă ca BIOENTEROM să se administreze în special, păsărilor, iar BIOLACTOROM, care conține bacterii lactice, să fie administrat, în special, mamiferelor.

În urma administrării acestora, în primele zile de viață se obțin o serie de efecte benefice, precum stabilizarea digestiei, creșterea conversiei furajelor, absorbția nutrienților și sporul în greutate, reducerea nivelului toxinelor din intestine și asigurarea protecției integrității epiteliului intestinal.

De asemenea, se recomandă utilizarea probioticelor cu 2-3 zile înaintea unor perioade de stres (vaccinări, lotizări, transport), precum și ca adjuvant în terapia antiinfecțioasă, pentru a păstra o floră intestinală benefică.

Produsele se găsesc sub formă lichidă, fiind ușor de administrat în apa de băut, lapte sau înglobate în furaje.

Dr. Petru SEVCIUC, Romvac Company S.A.

Abonează-te la acest feed RSS