Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Apr 2021

Centrele de sacrificare pentru păsări și iepuri de la nivelul fermelor înregistrate sanitar veterinar vor putea să își desfășoare activitatea și după data de 31 decembrie 2020

Comercializarea cărnii de pasăre în țara noastră se realizează cu respectarea legislației comunitare și a legislației naționale corespondente. În conformitate cu aceasta, carnea de pasăre trebuie să fie obținută în abatoare autorizate de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede posibilitatea ca, prin legislația națională, statele membre să acorde derogări în cazul furnizării  directe de cantități mici de carne de pasăre de către un producător, care are producție anuală de maxim 10.000 de păsări.

Flexibilitatea pachetului pe igienă în ceea ce privește producerea și comercializarea cărnii de pasăre, pentru a veni în sprijinul micilor producători, se aplică prin permiterea vânzării directe şi a vânzării cu amănuntul.

În acest sens, prin legislația națională elaborată de către ANSVSA, a fost prevăzută vânzarea directă și vânzarea cu amănuntul a cărnii de pasăre sau iepure obținută în ferma proprie, cu o producție de până la 10.000 de capete pe an.

Carnea obținută poate fi vândută direct consumatorului final la poarta fermei sau poate fi comercializată către consumatorul final prin unitățile de vânzare cu amănuntul.

La nivelul fermei sau exploatației, carnea de pasăre sau iepure trebuie să fie obținută într-un centru de sacrificare păsări și/sau iepuri - o unitate cu spații și dotări corespunzătoare în care se desfășoară activități pentru sacrificarea animalelor provenite numai din ferma proprie.  

Aceste unități trebuie să fie înregistrate de către DSVSA județene pe raza cărora își desfășoară activitatea şi să îndeplinească condițiile prevăzute de legislația în vigoare. 

Centrele de sacrificare păsări la nivelul fermei nu necesită autorizare, ci doar înregistrare sanitară veterinară.

În prezent, în România funcționează 24 centre de sacrificare păsări sau iepuri la nivelul fermelor înregistrate de către DSVSA județene conform legislației naționale.  

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 exclude din domeniul său de aplicare furnizarea directă de către producător a unor cantități mici de carne de pasăre și de iepure, obținute din sacrificarea acestora în centrele de sacrificare de la nivelul fermei către consumatorul final sau către unitățile de comerț cu amănuntul care furnizează carnea respectivă direct consumatorului final, sub formă de carne proaspătă.

În anul 2020, în cadrul întrunirilor Grupului de experți privind igiena alimentelor și controalele oficiale ale alimentelor de origine animală organizate de Comisia Europeană, Statele Membre, la inițiativa Franței, au susținut prelungirea acestor măsuri tranzitorii după data de 31 decembrie 2020.

În situația în care măsurile de derogare nu ar fi fost prelungite după această dată,  ar fi fost pusă în pericol viabilitatea economică a numeroși  producători pentru care veniturile provin, în principal, din furnizarea directă a unor cantități mici de carne de pasăre și de lagomorfe sacrificate în fermă către consumatorul final sau către unitățile de vânzare cu amănuntul.

Menținerea acestui tip de activitate se înscrie în strategia Comisiei  Europene „De la fermă la furculiță”.

De asemenea, trebuie luată în considerare situația economică generată în contextul pandemiei COVID -19.

ANSVSA a susținut propunerea serviciilor veterinare din Franța cu privire la menținerea derogării privind furnizarea directă de către producători a unor cantități mici de carne de pasăre în cadrul Grupului de experți privind igiena alimentelor și controalele oficiale ale alimentelor de origine animală, în cadrul întâlnirii Șefilor Serviciilor Veterinare (CVO) și în cadrul Consiliului AGRIFISH, 19 – 20 octombrie 2020.

Reprezentanții Comisiei Europene au răspuns solicitărilor Statelor Membre, precizând faptul că derogarea privind furnizarea directă de către producător a unor cantități mici de carne de pasăre și de lagomorfe sacrificate în centrele de sacrificare de la nivelul fermei către consumatorul final sau către unitățile de comerț cu amănuntul care furnizează carnea respectivă direct consumatorului final, sub formă de carne proaspătă va rămâne aplicabilă și după data de 31 decembrie 2020.

În concluzie, centrele de sacrificare păsări și iepuri de la nivelul fermelor vor continua să își desfășoare activitatea  și după data de 31 decembrie 2020.

Sursa: ansvsa.ro

Ferme de creștere a păsărilor emu în România. Oare este posibil?

Ați auzit până acum de păsările emu? Poate le-ați văzut la Grădina Zoologică, în filmele australiene sau în cărțile dedicate animalelor sălbatice. Vă vine însă să credeți că aceste înaripate, incluse în topul celor mai mari păsări nezburătoare, dar „maratoniste“ de profesie, pot fi crescute și în ferme românești? Liviu Nicolae, managerul unei afaceri cu incubatoare din Curtea de Argeș, a început să testeze această teorie acum trei ani. Experimentul său a început cu două ouă, importate nu din Australia, de unde este originară pasărea emu, ci din Ungaria, de la o fermă cu 1.700 de exemplare.

Experiența te învață mai mult decât teoria

Prin prisma afacerii sale, dl Nicolae cunoștea deja multe dintre secretele incubării pentru o varietate mare de specii de păsări, așa că posibilitatea de a crește emu nu i s-a părut ceva nefiresc. A cumpărat, așadar, două ouă și le-a pus în incubator alături de un ou de struț. A fost o greșeală pentru că, spune dl Nicolae, perioada și timpul de incubare pentru cele două specii sunt diferite. Fără condiții prielnice eclozării – în special dezumidificare – oul de struț a fost pierdut. Însă unul dintre cele două ouă de emu a eclozat. Fără a avea totuși suficiente informații despre întreținerea lui, puiul nu a supraviețuit. Prima încercare a fost și primul eșec. În anul următor a continuat însă experimentul său cu alte 20 de ouă aduse tot din Ungaria. De data aceasta au eclozat șapte pui. Al treilea an a fost și mai prolific pentru că a incubat 100 de ouă din care au ieșit 26 de pui. Astăzi Liviu Nicolae confirmă teoria potrivit căreia experiența te învață mai mult decât teoria. Spune că prin practică a aflat că pasărea emu are o incubare apropiată de oul de curcă. Dacă pe parcursul celor 60 de zile de incubație intervenția omului este minimă, în ultimele zile este nevoie de o atenție sporită. Sunt două condiții esențiale de care ar trebui să se țină cont. În primul rând, este nevoie de apă pentru a crește umiditatea în interiorul incubatorului. În al doilea rând, în cazul incubatoarelor mai puțin perfor­mante, în ultimele trei zile trebuie să se facă periodic o aerisire. Explicația este că oul respiră dioxid de carbon în prima etapă a incubației și elimină oxigen, iar în ultimele trei zile respiră oxigen și elimină dioxid de carbon. Incubatoarele profesionale fac această aerisire digital, iar umiditatea crește controlat prin încălzirea apei.

Creșterea și întreținerea puilor

Prima și chiar a doua săptămână de viață în afara cojii de ou reprezintă o perioadă de tranziție la mediul extern. În tot acest răstimp puiul are nevoie doar de apă. Nu este nevoie să fie hrănit pentru că se alimentează încă din gălbenușul ingerat când era în ou. Fără a avea instinctul înnăscut de a se hrăni, puii de emu au nevoie de cineva care să le arate cum să se hrănească. De aceea este foarte important să fie crescuți alături de alți pui de la care să deprindă arta de a mânca, de a ciuguli. Este însă nevoie de multă atenție pentru că, fiind masivi – la eclozare pot cântări peste un kilogram – puii de emu îi pot omorî pe ceilalți pui. De altfel, în primele două săptămâni aceștia au tendința de a sta unii într-alții. Practic se ridică unul peste altul, iar cei de jos pot muri sufocați. Pentru a evita astfel de situații, spune dl Nicolae, este recomandat să existe un sistem de lemn în formă de fagure. Astfel fiecare pui poate fi pus în spațiul lui. Este o măsură care trebuie luată doar până încep să mănânce. Primul meniu nu a fost unul special pentru că i-a hrănit cu același furaj administrat puilor de curcă. Există totuși o condiție de la care potențialii crescători de păsări emu nu trebuie să se abată. O particularitate a păsărilor emu este că nu au pipotă, în consecință boabele nemăcinate le elimină ca atare. De aceea este recomandat să li se administreze spărtură. În rest se hrănesc cu iarbă, fructe, trifoi, lucernă și chiar pâine. Păsările emu au o creștere foarte rapidă și iau în greutate un kilogram în fiecare săptămână.

Monogamă convinsă

Ca să crești păsări emu trebuie să dispui de un spațiu generos. Pentru o singură pereche ar fi nevoie de 100 m2. Acesta este de altfel unul dintre inconvenientele majore care împiedică dezvoltarea unui business cu păsări emu, spune Liviu Nicolae. Apoi trebuie să împrejmuiești suprafața cu gard realizat din materiale rezistente care să facă față unui potențial asalt. Deși sunt păsări relativ docile, atunci când se stârnesc conflicte își folosesc ghearele ca pe niște veritabile arme albe, iar femelele dau dovadă de mult mai multă agresivitate decât masculii. Ca aspect, începând cu vârsta de doi ani este foarte greu să diferențiezi masculii de femele. Un reper sunt sunetele pe care le scot. Femela își creează în timp o gușă din care scoate sunete similare unei bătăi de tobă, iar masculul scoate sunete similare grohăitului. În rest au aproape aceleași dimensiuni – femela este un pic mai mare, ajungând până la o înălțime de aproximativ 190 cm și 50-60 kg. Chiar și așa aleargă foarte rapid, atingând până la 50 km/oră. Deși seamănă foarte mult cu struțul, pasărea emu se diferențiază prin aripile mult reduse. Penele și puful ei sunt foarte fine și în două varietăți de culoare, gri și maro deschis. La eclozare puii prezintă dungi negre. În pofida disensiunilor frecvente dintre cei doi parteneri, această pasăre este monogamă convinsă. De aceea atunci când își pierde perechea pasărea emu trebuie sacrificată pentru că nu mai ouă. Oul său, care echivalează cu 12 ouă de găină, poate avea între 700 și 900 de grame și este clocit de mascul. Devotamentul față de misiunea sa este aproape extrem pentru că, pe parcursul celor 60 de zile de incubație, acesta nu se hrănește și poate pierde în greutate și până la 15 kilograme.

Nimic nu se pierde, totul se valorifică

Ca să pui pe picioare un business cu păsări emu trebuie să accepți mai întâi faptul că profitul nu va apărea peste noapte, ci abia în câțiva ani. Prima investiție vizează cumpărarea ouălor sau a perechii emu. Prețul unui ou este de aproximativ 100 de lei, iar pentru o pereche (este important ca puii să fie cumpărați de la vârsta de o lună pentru a fi siguri că vor supraviețui) se plătește de la 500 de euro în sus. Deși mai costisitor, Liviu Nicolae recomandă ultima variantă, pentru a exclude posibilitatea de a nu ecloza ouăle. Apoi sunt trei ani de așteptare, în care păsările emu nu ouă. Abia după această perioadă se poate începe mărirea nucleului. Încep să ouă din al treilea an de viață, când fac 10 ouă pe an, în al patrulea an fac 20 de ouă, iar începând cu al cincilea an de viață fac 30 de ouă pe an. Deși pornirea este costisitoare, întreținerea lor nu ridică mari probleme financiare pentru că nu sunt păsări sensibile, nu se îmbolnăvesc ușor, rezistă foarte bine temperaturilor scăzute din iarnă și nu au nevoie nici măcar în această perioadă a anului de un spațiu acoperit. În plus, le crești într-un an cu aceeași mâncare pe care o dai curcanilor, dar iau în greutate dublu. Dacă ai răbdare, în câțiva ani poți avea o afacere rentabilă, spune Liviu Nicolae, pentru că numai kilogramul de carne de emu poate ajunge la 100 de euro. Și de la această pasăre se poate valorifica tot: carnea, grăsimea este foarte căutată de industria farmaceutică, penele (spre coadă acestea ajung și la 30 cm, iar emu este singura pasăre din lume care are două pene într-o rădăcină) și puful ei sunt folosite în industria textilă, iar din unghii se fac mărgele. Rămâne totuși problema valorificării în România. Timpul va arăta cine va fi pionierul fermelor de creștere a păsărilor emu. Sau dacă vor exista astfel de ferme.

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS