Câinele poate fi purtătorul unor paraziţi intestinali, mulţi cu implicaţii asupra sănătăţii omului prin elementele de contagiu - ouăle, răspândite în mediul înconjurător prin excremente.

Toxocaroza şi Toxascaroza

Acestea sunt helmintoze cunoscute sub numele popular de limbrici, fiind întâlnite la câini, indiferent de rasă şi vârstă.

Agenţii etiologici ai acestor parazitoze sunt Toxocara canis şi Toxascaris leonina, viermi rotunzi care se localizează în intestinul subţire, în special la căţei şi tineretul canin. Dimensiunea paraziţilor este în funcţie de specia şi sexul parazitului, femela de Toxoscaris leonina măsurând circa 10 cm lungime, iar femela de Toxocara canis, circa 18 cm.

Modul de infestare a câinilor se face în mod obişnuit, cu ouă răspândite în mediul extern de către câinii parazitați, odată cu fecalele. Aceste ouă sunt foarte rezistente şi constituie o sursă de infestare chiar și după un an de zile.

Din ouăle ingerate odată cu hrana se dezvoltă larve care vor migra prin organismul câinelui, în mod diferit. La animalul adult, larvele de Toxocara migrează din intestin (calea entero-pneumo-somatică) şi ajung în musculatură. În cazul contaminării femelelor gestante, larvele de Toxocara, de asemenea, ajung în musculatură, de unde, către jumătatea gestaţiei, trec în circulaţie, traversează placenta, ajungând la fetuşi. Astfel se explică de ce căţeii nou-născuţi au paraziţi. Căţeii se pot infesta şi cu ouăle paraziților din mediul extern. În cazul parazitului Toxascaris leonine, animalele se pot infesta cu ouă din mediul extern.

Ouălele celor doi paraziţi pot fi ingerate şi de şobolani, şoareci, gândaci, iar larvele rezultate se vor închista în musculatura acestora, putând trece la câine prin consumarea lor. Parazitismul cu Toxocara canis reprezintă o zoonoză gravă, parazitul Larva migrans fiind agentul etiologic al bolii parazitare de la om.

Manifestările clinice pot lipsi sau pot fi șterse. Acestea sunt în funcţie de numărul paraziţilor şi de vârsta animalelor, fiind mai grave la căţeii tineri (1-3 luni), intens parazitaţi. Astfel apare inapetenţa, abdomenul  balonat, vomismente uneori cu ascarizi, diaree uneori sangvinolentă ce alternează cu stări de constipaţie, fenomene nervoase, crize epileptiforme, prurit cutanat, slăbire progresivă, întârzierea creşterii, păr fără luciu, mat şi zburlit şi chiar decesul.

Diagnosticul prezumptiv se pune pe seama semnelor clinice asociate cu ancheta epizootologică şi se confirmă prin examen coproparazitologic.

Profilaxie și tratament

Este necesar să se aplice măsuri igienice de deparazitare a adăposturilor cu soluţii de ROMPARASECT; deratizări pentru distrugerea rozătoarelor cu momeli rodenticide RATITOX și BRODITOP.

Mai mult, se vor face deparazitarea internă a tuturor câinilor și, mai ales, a căţelelor în a doua parte a gestaţiei, cu TOTAL, ROMBENDAZOL SUPER sau PARACAN, precum și deparazitarea externă cu PARAKILL. Se recomandă, de asemenea, tonice generale precum CANIFORT, VITAMINA B1+B6, TRICAL D3 și BIOTINA SUPER.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Protostongilidoza este o biohelmintoză pulmonară subacută sau cronică, produsă de nematode din familia Protostrongylidae, ce afectează ovinele şi caprinele, caracterizată prin leziuni granulomatoase în parenchimul pulmonar şi tulburări respiratorii. Această afecţiune mai este cunoscută şi sub denumirea de pneumonie verminoasă datorită localizării larvelor de paraziţi la nivelul alveolelor pulmonare.

Etiologie

Principalii paraziţi care afectează animalele sunt: Protostrongylus rufescens, care parazitează bronhiolele la oaie şi capră; Mϋllerius capillaris, care parazitează în bronhiole şi alveolele pulmonare la oaie şi capră, şi Cystocaulus ocreatus, care parazitează subpleural, în alveole şi bronhiole la oaie şi capră.

Epidemiologie

Infestarea animalelor se produce de obicei la păşune, prin consumul melcilor infestaţi sau al larvelor infestate libere, odată cu iarba. Receptivitatea este, în general, mai crescută la ovinele şi caprinele adulte. Evoluţia bolii este caracterizată de sezonalitate și este asigurată de dinamica populaţiilor de melci activi începând din vară până în toamnă, perioadă în care se realizează şi infestarea animalelor receptive.

Modificări post-mortem

Modificările sunt reprezentate de: focare de bronho­pneumonie cronică caracterizate de zone proeminente de culoare grivitroasă, în cazul leziunilor noi (pneumonie sticloasă) sau de culoare albicioasă, în cazul leziunilor vechi (pneumonie albă); noduli pseudotuberculoşi în toată masa pulmonului, iar la palparea parenchimului se simte aspectul de „pulmon împănat cu alice“.

Simptomatologie

Evoluţia bolii este cronică şi fără simptome în infestaţii moderate. În cazul evoluției clinice se întâlnesc simptomele unei bronhopneumonii sau pleuro­pneumonii, cu tuse seacă, apoi chintoasă, respiraţie greoaie, fără sufocare, cu secreţie nazală puţin abundentă. La ascultare se percepe suflu tubar şi raluri subcrepitante. Animalele slăbesc şi le cade lâna.

Diagnosticul la animalele în viaţă se pune pe baza semnelor clinice şi epidemiologice, plus prin efectuarea unui examen larvohelmintoscopic.

Prognosticul este favorabil în infestaţii moderate şi rezervat în formele cronice, complicate cu bronhopneumonie sau edem pulmonar.

Tratamentul se efectuează cu antiparazitare specifice, reprezentate de Levamisol, Romivermectină 1%, Rombendazol 10% suspensie sau Romfenbendazol. Tratamentul antihelmintic se va completa cu tratament simptomatic cu antibiotice în cazul formelor pulmonare: Pandrom sau Tylavet şi se va avea în vedere îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a hranei.

Profilaxia vizează îndepărtarea excesului de umiditate din păşunile mlăştinoase, păşunatul rotativ, păşunatul tineretului pe păşuni separat de adulţi, efectuarea de tratamente profilactice la animale cu două săptămâni înainte de scoaterea la păşune şi la 2 săptămâni după introducerea în stabulaţie şi efectuarea de tratamente strategice la 6-8 săptămâni după scoaterea la păşune.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Leptospirozele sunt boli infectocontagioase răspândite pe toate continentele, întâlnite atât la om cât și la numeroase specii de mamifere domestice și sălbatice, caracterizate prin simptome de febră, icter, anemie, hemoglobinurie, nefrite și avorturi, dar în cele mai multe cazuri sunt inaparente clinic.

Leptospirozele sunt zoonoze grave, acestea transmițându-se de la animale la om, dar și invers.

Sursele de infecție

Sursele de infecție ale bolii pot fi directe: animalele domestice infectate (porci, câini) și sălbatice (rozătoarele); sau indirecte: apa, solul și chiar furajele contaminate.

Agenții patogeni ai bolii sunt diferite specii de bacterii de formă spiralată din familia Leptospiracee. Aceste bacterii au proprietatea de a pătrunde în organism prin piele sau mucoasele chiar intacte (conjunctivală, bucală, faringiană, esofagiană și genitală). Acestea ajung în sânge, țesuturi și organe, având acțiune patogenă în special asupra ficatului și rinichilor. La animalele gestante apar avorturi ca urmare a traversării placentei de către leptospire.

Dintre animalele domestice, cele mai receptive la aceste bacterii sunt porcinele, taurinele și câinele. Animalele infectate (bolnave sau purtătoare) elimină leptospire prin diverse secreții și excreții (urină) contaminând apa, solul și furajele. Câinele reprezintă, alături de rozătoare, un purtător obișnuit de leptospire care se pot transmite atât la alte animale, cât și la om.

Transmiterea leptospirelor se face frecvent în perioadele umede și călduroase ale anului, când omul își face baie în ape improprii.

O anchetă serologică făcută la câinii comunitari de la noi din țară a arătat că există un procent crescut de infecții leptospirice.

Leptospiroza canină (tifosul canin sau boala de Stuttgart) este cauzată de mai multe tipuri de leptospire, unele dintre ele transmițându-se ușor, de la câine la câine. Totodată, câinii bolnavi sau purtători reprezintă principala sursă de infecție cu unele leptospire pentru celelalte specii de animale și pentru om.

Tabloul clinic este variat în ceea ce privește durata și severitatea bolii, mergând de la lipsa manifestărilor clinice până la afecțiuni severe, depinzând de vârstă, de tipul leptospirei, de evoluția bolii sau de rezistența animalului. Astfel, câinii tineri sunt mai sensibili la infecții, iar boala se manifestă clinic; la cei adulți sau la câinii bătrâni semnele de boală sunt de cele mai multe ori mai șterse. În manifestarea clinică a bolii există două forme de evoluție: o formă icterică și o formă uremică.

Forma icterică (icterul canin)

Se întâlnește mai ales la câinii tineri și evoluează de obicei acut, debutând cu febră mare, abatere, lipsa poftei de mâncare, vomă și diaree cu sânge. După 2-3 zile se instalează icterul, mucoasa bucală și conjunctivală colorându-se în galben. Pe mucoasa bucală apar uneori ulcerații. Animalul prezintă sete exagerată, iar urina este de culoare brună și se elimină în cantități mici. Boala se termină prin moarte în 50% din cazuri.

Forma uremică (tifosul canin)

Se întâlnește mai ales la câinii adulți și debutează tot prin febră mare, apatie, somnolență, lipsa poftei de mâncare, vomă frecventă, diaree apoasă continuă, uneori hemoragică. Moartea survine după 2-10 zile în funcție de evoluția bolii.

Animalele care supraviețuiesc se refac greu, rămân cu nefrită cronică și purtătoare de leptospire pe care le elimină continuu prin urină.

Diagnosticul bolii se confirmă în laborator.

Prevenire și tratament

Profilaxia leptospirozei canine se face prin: vaccinarea câinilor cu vaccin TETRAVALENT LCHP; dezinfecția adăposturilor tuturor animalelor cu soluții de DECONTAMINOL, DEZINFECTANT CATIONIC și PURSEPT. Combaterea rozătoarelor se face cu momeli rodenticide.

Tratamentul se face folosind antibiotice cu spectru larg ca AMOXILROM și OXITETRACICLINĂ. Pentru tratamentul de susținere se recomandă MULTIVITAROM, VITAMINA B1-B6, VITAMINA C, CAFEINĂ și PERFUZOL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Unele dintre bolile frecvente care ameninţă sănătatea animalelor în sezonul cald sunt miazele cutanate. Aceste boli parazitare ale pielii afectează în special oile și sunt produse prin dezvoltarea pe piele, plăgi sau în cavităţile naturale a larvelor de muşte din familia Calliphoridae sau Sarcophagidae.

Musca, principalul vinovat

Cel mai des întâlnite insecte ale căror larve parazitează animalul sunt musca albastră de carne, musca verde şi musca de cadavre. Adulţii acestor insecte sunt activi mai ales în sezonul cald. Atrase de mirosul caracteristic, femelele depun ouă pe pielea animalului, în pliuri sau pe pielea murdară de fecale, mai ales la baza cozii, zona fesieră sau dorso-lombară şi baza coarnelor.

Contaminarea animalelor se realizează în perioada iunie - septembrie, pe măsura apariţiei insectelor adulte în natură, sub influenţa temperaturii şi umidității. Receptivitatea la boală este influenţată de specie, rasă și starea de întreţinere. Cele mai sensibile rase sunt cele ameliorate, cu piele fină şi umedă, precum Merinos și Corriedale. Rasele locale sunt mai rezistente, în special Ţurcana şi metişii acesteia.

Semnele care indică boala

Oile afectate de miazele cutanate sunt agitate, bat din picioare, scutură coada, apucă cu gura zona afectată sau se scarpină de obiectele din jur. În zonele unde se găsesc larvele lâna se desprinde uşor, lăsând loc unor zone roase care sângerează. În fazele avansate de boală apar zone de piele putrezită şi puroi în care se regăsesc larvele şi ouăle de muscă. Zona afectată miroase respingător, lâna este murdară şi aglomerată într-un loc din cauza secreţiilor bubelor. Animalele nu mai au poftă de mâncare şi slăbesc, iar în stări toxice fac temperatură, stau mai mult culcate şi în câteva zile mor.

În funcţie de localizarea larvelor pe corpul animalului, se diferențiază miaza corpului cu leziuni în regiunea dorso-lombară, greabăn şi flancuri; miaza codală şi pericodală produsă în urma tăierii cozii şi care cuprinde baza cozii, zona anusului şi vulva; miaza pericornuală care apare în perioada montei la berbecii cu leziuni la baza coarnelor și miaza mamară care apare mai ales la oile în lactaţie.

Diagnosticul se stabileşte prin examenul leziunilor, recoltarea şi identificarea larvelor din secreţii şi exudate.

Pierderi economice mari

Prognosticul este favorabil, în special în cazurile diagnosticate în faza de început, agravându-se atunci când apar leziuni la nivelul pielii, septicetie şi toxiemie. Pierderile economice sunt însemnate ca urmare a scăderii producţiei de lână şi lapte, a reducerii sporului de creştere, la care se adaugă deprecierea pieilor şi a cazurilor de mortalitate.

Profilaxie şi tratament

Fiind dificil să ferim animalele de insectele adulte, în sezonul de păşunat este indicat să se aplice măsuri de dezinsecţie în jurul adăposturilor, în perioada de zbor a insectelor. Se recomandă insecticide persistente ca ROMPARASECT 5% și TETRACIP. Dezinsecţiile trebuie făcute începând cu sezonul de iarnă pentru distrugerea eventualelor larve, astfel încât să se întrerupă ciclul biologic al insectei şi, ca urmare, să nu mai apară insecte mature anul următor. Foarte importantă este deparazitarea animalelor cu soluţie injectabilă ROMIVERMECTIN 1%. În cazurile grave, se îndepărtează ţesutul afectat şi se administrează timp de 3-5 zile antibiotic injectabil AMOXYLROM 10% sau AMOXICOLISTIN, iar pe zona respectivă se aplică soluţia cicatrizantă CICATRISOL.

Ca măsură de prevenire, lâna trebuie menţinută uscată prin combaterea oricăror stări diareice sau a altor surse de umezire. La oi, înainte de fătare se practică codinitul, iar la mieii din rasele de lână, după 3 săptămâni, se tund părţile laterale ale perineului pe o distanţă de 2-5 cm. Tunsul oilor se face cu atenţie pentru evitarea producerii plăgilor.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

De cele mai multe ori, la începutul verii ne confruntăm cu factori meteorologici de intensitate mare, cum sunt precipitaţiile abundente, acestea generând îmbolnăvirea păsărilor și, automat, scăderi ale producţiilor zootehnice.

Prin urmare, umiditatea excesivă afectează sănătatea animalelor (mamifere și păsări), ca și consumul furajelor verzi umede, ambele putând provoca diferite tulburări digestive, cu toate consecinţele care decurg de aici.

În al doilea rând, umiditatea ridicată în mediul extern, asociată cu vânt sau cu alte fenomene meteorologice, asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea unor microorganisme, a unor paraziți sau a gazdelor intermediare pentru unii dintre aceștia (melci, râme, coleoptere etc.). Bolile care apar la păsări (găini, curci, bibilici, prepelițe, palmipede, porumbei) mai frecvent în această perioadă sunt bolile parazitare, determinate de paraziți interni: coccidiozele – produse de paraziți aparte care nu se văd cu ochiul liber și se dezvoltă intracelular în epiteliile aparatului digestiv, în ficat sau rinichi. Boala evoluează frecvent la puii cu vârste cuprinse între 14-90 de zile și se manifestă prin abatere, lipsa poftei de mâncare. Puii beau multă apă şi prezintă diaree alb-văroasă și sangvinolentă. Mortalitatea poate fi până la 100% din efectiv.

Prevenția și tratamentul coccidiozelor se face cu SULFACOCCIROM în asociație cu Vitamina K3.

Singamoza (viermele roșu al gâtului) este o parazitoză care afectează galinaceele, provocată de un vierme care se localizează în trahee și se manifestă prin respirație zgomotoasă, cu gâtul întins, ciocul întredeschis, plin cu mucus, înghițiri repetate, accese de sufocare, inapetență și mortalitate ridicată.

Ascaridiozele sunt boli parazitare determinate de helminți care se localizează în aparatul digestiv. Această parazitoză produce îmbolnăviri la tineret, caracterizate prin apetit capricios, abatere, diaree, parezia aripilor uneori cu mortalități. La puicuțe și la găinile adulte se întâlnește diminuarea producției de ouă.

Cestodozele sunt boli parazitare determinate de viermi lați (tenii).

Pericolul reprezentat de paraziții externi

Căpușele se hrănesc cu sânge și, odată cu înțepătura, le pot transmite păsărilor boli de natură bacteriană sau virală, dar, în același timp, le provoacă anemie sau chiar toxicoză.

Păduchii malofagi sunt paraziți care neliniștesc păsările. Acestea ajung să se ciugulească în permanență, provocându-și răni. Astfel apare picajul (ciugulirea penelor, ingerarea ouălor) și canibalismul (ciugulirea pielii, în special la nivelul cloacei).

Prevenirea afecțiunilor

Pentru prevenirea acestor afecțiuni recomandăm o deparazitare suplimentară a păsărilor în această perioadă cu ROMBENDAZOL F, pentru deparazitarea internă; cu ROMPARATOX (pulbere) pentru deparazitarea externă. Pentru porumbei se va folosi ENDECTOCID, un produs special formulat atât pentru combaterea paraziților externi (căpușe, păduchi), cât și a unor paraziți interni.

Menținerea igienei în adăposturi este necesară și se realizează cu DECONTAMINOL pentru distrugerea microbilor și cu ROMPARASECT 5%, pentru distrugerea paraziților.

Rația de hrană se va suplimenta cu vitamine sau premixuri proteino-vitamino-minerale: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3, ROMSTARTER 9 + 1 A, OVOPLUS, CAVITROM, ROMZEOFORT etc.

Prin urmare, este necesar să se folosească padocuri sau tabere de vară fără umiditate, iar găinile adulte trebuie să fie separate de pui și tineret. De asemenea, găinile nu trebuie cazate cu curcile din cauza posibilității transmiterii unor agenți patogeni între aceste specii.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, acestea trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se evită atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor, având în vedere rolul acestora ca gazdă pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți, câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza.

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiilor. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme, în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator, cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Moniensioza (panglica mieilor) – parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbirea avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate, fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei, la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea internă a câinilor din gospodărie cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
Romvac Company SA

Astăzi ne aflăm într-un impas în ceea ce privește lupta cu diferite infecții sau boli noninfecțioase (cancer, diabet, boli cardiovasculare etc.). În plus, pe măsură ce organismul îmbătrânește, funcțiile sistemului imun se reduc, apărând fenomenul de imunosenescență (deteriorarea sistemului imun). Acest lucru ne face vulnerabili la diferite îmbolnăviri, cunoscând faptul că la baza răcelilor sau a unor boli infecțioase este o imunitate scăzută. În astfel de situații, organismul nu mai poate să se mai apere împotriva diferiților agenți patogeni, prin producerea de anticorpi care să-i distrugă.

La ora actuală, medicina clasică și industria farmaceutică nu reușesc întotdeauna să remedieze aceste situații, ci, dimpotrivă, prin folosirea antibioticelor sau a altor medicamente de sinteză, pot să crească riscul apariției multor boli. Organizația Mondială a Sănătății, precum și alte organizații medicale prestigioase și reviste științifice de specialitate raportează tot mai multe cazuri de infecții netratabile. Acestea arată că atât utilizarea prelungită a antibioticelor cât și întrebuințarea lor greșită au dus la instalarea fenomenului de antibiorezistenţă, acestea devenind ineficiente. În consecință, apar infecții intraspitalicești cu diferiți germeni patogeni sau infecții rebele la tratamentul clasic (infecții urinare cu Escherichia coli, infecții cu Klebsiella pneumoniae, Staphilococcus aureus etc.).

O nouă sursă de anticorpi

De aceea, oamenii de știință din întreaga lume încearcă să rezolve aceste probleme folosind terapii alternative. În acest context echipa de cercetare a Romvac Company SA a produs pentru prima oară în România Oul Hiperimun PC2 și gama Imunoinstant care constituie o sursă de anticorpi (imunoglobuline Y) produși de găină în urma imunizării controlate a acestora cu diferiți antigeni purificați. Aceste produse sunt fabricate conform standardelor europene, fiind testate atât în laborator, cât și pe pacienți din spitale din România și Germania.

Există tot mai des situații când imunitatea unui organism este foarte scăzută. În acest caz, organismul încetează să răspundă sau răspunde foarte slab agenților patogeni, fără să mai producă anticorpi meniți să distrugă bacteriile, virusurile, ciupercile etc. Atât timp cât această imunitate activă, naturală și normală nu mai funcționează corespunzător, trebuie să ajutăm organismul prin introducerea de anticorpi produși de alt organism.

Astfel, Oul Hiperimun PC2 și gama Imunoinstant sunt surse de anticorpi produși de găină, extrași din gălbenușul de ou. Aceste produse sunt suplimente alimentare, dar în același timp au efect profilactic și terapeutic în multe infecții de la nivelul cavității bucale, căilor respiratorii, infecții gastrointestinale, cutanate etc.

Produsele sunt create în mod țintit pentru o anumită infecție sau mai multe.

Produsele se recomandă și în boli non­infecţioase, fiind un bun adjuvant în bolile cardiovasculare, cancer, scleroză, artrită, ajutând la menţinerea structurii și funcţionării articulaţiilor, menţinerea nivelului normal al colesterolului din sânge, reglarea activităţii musculare (inclusiv a mușchiului cardiac).

Produsele se adresează persoanelor de toate vârstele, în general cu sistem imun slăbit și mai ales persoanelor de peste 65 de ani.

În concluzie, ouăle au fost și sunt o componentă importantă în alimentația omului. Acum, prin Oul Hiperimun PC2 și gama Imunoinstant (sub formă de granulă de ou integral, lichid buvabil, picături pentru nas, ungvent etc.), pe lângă componentele normale (vitamine, microelemente etc.), sunt puse la dispoziția organismului și resurse generoase de imunoglobuline Y (anticorpi) care participă efectiv la tratarea cauzei unor infecții și susținerea sistemului imun al organismului.

Gama Imunoinstant se adresează în egală măsură și animalelor, în diferite afecțiuni: afecțiuni digestive, mamite etc.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale, Romvac Company SA

Importanța prevenției

Principalele acţiuni de sezon care se recomandă crescătorilor de animale în sezonul de primăvară sunt cele care țin de prevenție, știind că este mai ușor să prevenim apariția unor îmbolnăviri decât să le tratăm. În primul rând, deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor, este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile. Acestea vor fi ingerate de alte animale scoase la păşunat şi, accidental, de către oameni. Orice animal parazitat are un răspuns imun necorespunzător în urma unei vaccinări, iar bolile parazitare, chiar dacă nu produc întotdeauna mortalităţi, afectează negativ producţiile.

Ce folosim pentru deparazitare

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie în acelaşi timp, de cel puţin 4 ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu următoarele produse: pentru cabaline, suspensii orale de ECVIROM și ECVIROM I; pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine), suspensiile orale de FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluţiile injectabile ROMAVERMECTIN PLUS și ROMIVERMECTIN.

Pentru porcine se recomandă ROMOXIBENDAZOL, comprimate şi pulvis, și ROMIVERMECTIN, soluţie injectabilă.

La păsări se administrează ROMBENDAZOL F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor se folosește produsul ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea internă a câinilor şi pisicilor se recomandă PARACAN, TOTAL şi ROMBENDAZOL SUPER sub formă de comprimate, iar pentru cea externă, PARAKILL.

În afară de acestea, este neapărat nevoie să se aplice măsuri de profilaxie generală prin acţiuni de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci) şi a vectorilor acestora (insecte şi rozătoare).

Astfel, concomitent cu deparazitarea animalelor, pentru a se evita noi infestări ale acestora cu paraziți, trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor, inclusiv a ustensilelor folosite la animale, cu ROMPARASECT 5%.

Pentru că în perioada de primăvară poate apărea miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză și hipovitaminoza E, continuare a carenţelor de la oaia gestantă, recomandăm ROMSELEVIT injectabil la miei.

Vaccinări obligatorii...

În afară de aceste acţiuni pe care le pot face gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în PROGRAMUL STRATEGIC de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să cunoască faptul că, primăvara, vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.

... contra pseudopestei aviare

Vaccinarea se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei). Vaccinarea se poate face cu produse româneşti foarte eficiente precum: AVIPESTISOTA, AVIPESTIOL FORTE sau PESTIHOLVAC.

... contra antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră)

Vaccinarea se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline, cu vaccinul Carboromvac.

Dintre acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale menţionăm: vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu AGALAXIN sau cu AGALAXIN FORTE, care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru), vaccinarea contra rujetului la porcine, cu ERYROMVAC.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale, Romvac Company SA

Enterotoxiemia anaerobă a oilor este o boală infecțioasă cauzată de bacterii anaerobe din genul Clostridium, care determină anumite entități infecțioase, în funcție de tipul bacteriei incriminate. Aceasta vizează atât infecția tubului digestiv, tradusă prin tulburări gastro-intestinale („enterotoxiemia oilor adulte“, „enterotoxiemia tineretului ovin“), cât și modificări ale unor organe interne („boala rinichiului moale“) la tineretul ovin. Boala apare la mieii și oile în stare bună de întreținere, care sunt hrănite cu multe concentrate sau pasc pe pășuni bogate, crescute luxuriant. Această alimentație duce la stagnarea alimentelor în diferitele segmente ale tubului digestiv, determinând multiplicarea clostridiilor care declanșează boala.

Semnele clinice se manifestă prin abatere, oboseală, mers clătinat și nesigur, de unde și denumirea populară a bolii de „bâjbâială“. Animalul cade în decubit, are privire speriată, scrâșnește din dinți și prezintă spumozități, uneori sangvinolente, la nivelul cavităților bucale și nazale. Animalele pot să prezinte diaree, uneori cu sânge, moartea survenind în general în câteva ore, fiind rare cazurile de vindecări.

Dizenterie anaerobă a mieilor este o toxiinfecție determinată de diferite tulpini de Clostridium perfringens, care apare în primele 10-14 zile de viață. Frecvența îmbolnăvirilor este favorizată de timpul rece și umed, de densitatea mare a oilor gestante într-un adăpost, de o igienă deficitară și o alimentație necorespunzătoare a mamelor în perioada de gestație și lactație.

Semne clinice.

În general boala debutează brusc, cu febră, abatere, diaree cu fecale galbene și spumoase, iar mai târziu, sangvinolente. Mielul nu mai suge, se deshidratează și moare.

Poliartrita streptococică a mieilor este o boală infecțioasă, produsă de o bacterie (Sreptococcus zooepidermicus), care apare la miei între 5-14 zile de viață, până la o lună, și se manifestă prin artrite purulente și șchiopături. Boala apare în urma unor infecții cu streptococi de portaj de la animalele adulte și are ca punct de plecare infecțiile ombilicale, digestive sau de la nivelul urechilor provocate cu ocazia aplicării crotaliilor.

Profilaxie şi combatere

Profilaxia generală, nespecifică, este foarte importantă în cazul tuturor acestor boli și constă în evitarea factorilor favorizanți: pășuni bogate și excesul de concentrate în rație. Schimbarea imediată a rației alimentare odată cu apariția primelor cazuri de îmbolnăviri și hrănirea animalelor cu fân pentru câteva zile vor reduce sau chiar opri îmbolnăvirile la oi. În această perioadă a anului, când oile sunt mai expuse la îmbolnăviri, se recomandă introducerea de antibiotice ca Oxitetraciclina 50%, pulvis.

De asemenea, în timpul iernii, când furajele verzi lipsesc, alimentația oilor trebuie suplimentată cu vitamine și minerale, în special cu BLOCURI PENTRU LINS care conțin, pe lângă sare, vitamine și minerale necesare organismului în această perioadă.

Se recomandă și vaccinarea oilor înaintea scoaterii lor la pășunat cu vaccin contra anaerobiozelor. Tratamentul, în cazul îmbolnăvirilor, este, în general, ineficient.

Igiena trebuie îmbunătățită mai ales în perioada fătărilor, prin aplicarea curățeniei mecanice și a dezinfecțiilor în saivane cu DECONTAMINOL, CATIOROM și PURSEPT.

Pentru prevenirea poliartritei streptococice trebuie să se dezinfecteze ombilicul mieilor la naștere cu TINCTURĂ DE IOD și să se facă tratamentul diferitelor plăgi cu unguente ca DERMO­GUARD.

Tratamentul mieilor bolnavi cu poliartrite streptococice se va institui rapid cu antibiotice precum AMOXILROM, OXITETRACICLINĂ etc.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
Romvac Company SA

În perioada de iarnă, când majoritatea oilor sunt gestante, există un risc crescut ca acestea să fie expuse la diferiți agenți infecțioși care cauzează pagube importante prin mortalitate, inclusiv prin avorturi.

După fătare, când glanda mamară este mai solicitată, iar traumatismele sunt mai frecvente, receptivitatea acesteia la infecții este mai mare.

Principalele boli infecțioase care apar la oi în această perioadă:

Avortul salmonelic este o boală infecțioasă specifică oilor, produsă de o bacterie (Salmonella abortus ovis) care are ca simptom principal avortul în a doua perioadă a gestației. Boala poate evolua singură sau asociată și cu alte infecții abortigene. În general, oile care avortează sunt aparent clinic sănătoase, unele putând avea febră ușoară, abatere, lipsa poftei de mâncare, diaree, scurgeri vaginale și edem mamar. Chiar dacă o parte din oi ajung la termen, acestea dau naștere la miei neviabili. Vaccinarea contra acestei boli nu are o eficiență prea mare.

Avortul campylobacterian este o boală infecțioasă (Campylo­bacter fetus), manifestată clinic în principal prin avorturi și fătări de miei neviabili. Avortul este total și survine în ultima parte a gestației, fără să fie precedat de alte semne de boală. Profilaxia prin vaccinare nu este folosită pe scară mare.

Avortul chlamidian (avortul enzootic al oilor) este o boală infecțioasă produsă de Chlamidya psitacii, bacterie cu afinitate pentru uterul gestant. Boala evoluează ca enzootie de efectiv și are ca exprimare clinică avortul și fătări premature cu produși neviabili sau subdezvoltați. Avortul are loc, de obicei, cu 2-3 săptămâni înainte de termenul fătării, fără niciun semn prodromal. Uneori, animalul prezintă scurgeri vaginale roșietice, colici, febră ușoară, iar, după puțin timp, avortează. Prevenția prin vaccinare nu și-a găsit o aplicabilitate largă în practică din cauza eficienței sale limitate.

Măsuri de prevenire

Toate aceste boli infecțioase pot fi prevenite prin măsuri de profilaxie specifice, adică prin vaccinare, metodă care nu întotdeauna este eficientă.

Măsurile generale de profilaxie sunt, din acest motiv, cele mai importante și constau în evitarea factorilor favorizanți: condițiile necorespunzătoare de întreținere și igienă, frigul, hrana dezechilibrată calitativ și cantitativ, furajele mucegăite și înghețate etc.

De aceea, în timpul iernii, când furajele verzi lipsesc, alimentația oilor trebuie suplimentată cu vitamine și minerale, în special cu BLOCURI PENTRU LINS care conțin, pe lângă sare și vitamine, și minerale necesare organismului în această perioadă. În plus, condițiile zooigienice necorespunzătoare favorizează apariția infecției și menținerea surselor de germeni în adăposturi.

De aceea, mai ales în perioada fătărilor, igiena trebuie îmbunătățită prin aplicarea curățeniei mecanice și a dezinfecțiilor în saivane cu DECONTAMINOL, CATIOROM și PURSEPT.

În cazul îmbolnăvirilor, animalele se izolează și se supun unui tratament antiinfecțios cu antibiotice, în funcție de afecțiune și antibiogramă: AMOXILROM, OXITETRACICLINĂ, ENROFLOXAROM sau DOXYCICLINĂ. În caz de metrite și retenții placentare, se va face tratament local cu METROSEPT.

La animalele bolnave se face și un tratament de susținere și stimulare a organismului cu GLUCOZĂ, VITAMINA B1-B6, MULTIVITAROM, COMPLEX POLI­VITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3, CAVITROM, ROMZEOFORT etc..

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar, doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Pe timpul iernii animalele suferă atât din cauza condițiilor climatice, cât și a schimbării structurii rației alimentare. Acest lucru este mai accentuat la păsări deoarece temperatura corporală este de 41-42°C, iar acestea nu dispun de mecanisme de termoreglare la fel de eficiente precum cele ale mamiferelor, adaptându-se mai greu la factorii de temperatură și umiditate din timpul iernii. Ca atare, trebuie să le asigurăm un anumit confort de adăpostire.

Frigul

Desigur, vizate sunt gospodăriile populației unde nu există posibilități de realizare a unor fluxuri sau programe tehnologice precum cele din fermele industriale, specializate, pentru creșterea păsărilor. În perioada de iarnă, reducerea duratei de lumină, asociată cu scăderea temperaturii și creșterea umidității, duce la scăderea ouatului chiar până la dispariție și inclusiv la năpârlirea păsărilor.

Năpârlirea este un fenomen fiziologic normal, de refacere a organismului, și se manifestă prin căderea penelor și încetarea ouatului. Apariția acestor fenomene pe timpul iernii are drept cauză anumiți factori: lumina, temperatura, umiditatea și furajarea necorespunzătoare. Păsările revin în limitele fiziologice odată cu restabilirea acestor factori. În gospodăriile populației, pentru că nu se respectă acești parametri tehnologici, păsările nu mai intră la ouat după faza de năpârlire. De aceea trebuie respectați acești parametri!

Temperatura în adăposturi, iarna

Astfel, dacă ne referim la temperatură în sezonul de iarnă, păsările nu trebuie să fie lăsate libere prin curte, ci ținute în adăposturi bine izolate termic. De asemenea, nu trebuie să fie dese (5-6 găini/ m2). În general, datorită căldurii biologice degajate de păsări se poate menține o anumită temperatură acceptabilă în adăposturi, dar, dacă zilele sunt prea geroase, se recomandă, pe cât posibil, instalarea unor surse de încălzire.

Umiditatea din adăposturi

Dacă ne referim la umiditatea din adăposturi, trebuie precizat faptul că o umiditate mare (80%), asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală excesivă a aerului din adăposturi și, implicit, la apariția unor boli afrigore. Mai mult, acești factori favorizează apariția unor boli infecțioase ca micoplasmoza, bronșita infecțioasă, LTI etc. De aceea, în adăposturile de păsări trebuie să punem așternut uscat de paie care trebuie împrospătat.

Asigurarea alimentației corespunzătoare

Foarte importantă este alimentația pe timp de iarnă când lipsesc furajele verzi, iar substanțele nutritive din alimentație se reduc semnificativ. Ca urmare, pentru întreținerea păsărilor și pentru menținerea ouatului este necesară introducerea în alimentație a unor suplimente proteino-vitamino-minerale: Complexul Polivitaminic Buvabil Romvac 3, Vitamina AD3E, OVOPLUS (special creat pentru găinile ouătoare), Romstarter 9+1 A, Vita B Complex și Romzeofort. La porumbei se recomandă suplimente nutritive special create ca Glucovit, Carnicol, Columboclin și Complexul Polivitaminic Buvabil.

Apa trebuie să fie proaspătă, curată, la temperatura camerei sau caldă. Aceasta trebuie verificată de cel puțin 2 ori pe zi sau chiar mai des, pentru a nu îngheța. De asemenea, trebuie ca în adăposturile fără ferestre să se amplaseze o sursă de lumină.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar, doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Pe timpul iernii, animalele suferă atât din cauza condițiilor climatice, cât și a schimbării structurii rației alimentare. Astfel, scăderea temperaturii din adăposturi, asociată cu o umiditate crescută sau curenți de aer reci, duce, pe lângă un consum crescut de furaje, la apariția bolilor afrigore (răceli, degerături). Se poate ajunge chiar până la hipotermie, caracterizată prin scăderea temperaturii sub limita normală, animalul nemaifiind capabil să-și mențină temperatura corpului în limite normale.

Fiecare specie de animal prezintă o anumită zonă de confort termic. De exemplu, vacile de lapte, junincile și tineretul taurin la îngrășat au zona de confort termic la temperaturi de 10-14°C. Cu alte cuvinte, la aceste temperaturi animalele precizate se simt confortabil și dau producțiile cele mai mari.

Izolarea adăposturilor

Pentru a trece de acest stres termic din timpul iernii trebuie să ținem seama de câteva reguli de bază. Astfel, adăposturile de animale trebuie să fie bine izolate, mai ales elementele de închidere (ușile, ferestrele). Cu toate acestea, trebuie să se știe că ventilația naturală nu trebuie blocată niciodată, având în vedere că animalele produc o mare cantitate de căldură, dar și vapori de apă eliminați prin respirație și transpirație, precum și gaze nocive, rezultate prin descompunerea dejecțiilor. Toate acestea duc la îmbolnăvirea animalelor și la scăderea producțiilor. În general, datorită căldurii biologice degajate de animale, se poate menține o anumită temperatură acceptabilă în adăposturi, dar, dacă zilele sunt prea geroase, recomandăm, pe cât posibil, instalarea unor surse de încălzire.

Fără umiditate excesivă

De asemenea, trebuie prevenită umiditatea din adăposturi prin asigurarea unui așternut curat și uscat. Umezeala excesivă a aerului din adăposturi poate să favorizeze apariția diferitelor afecțiuni podale, respiratorii, mamite etc.

Atenție la alimentație!

Pe timpul iernii trebuie să acordăm o atenție deosebită și alimentației care, fiind săracă în elemente nutritive din cauza lipsei furajelor verzi prezente vara, trebuie suplimentată cu premixuri proteino-vitamino-minerale, iar atunci când se administrează furaje trebuie să nu fie înghețate. Astfel, recomandăm Complexul Polivitaminic Buvabil Romvac3, Vitamina AD3E, Vita B Complex, Romzeofort, Vitapremix Bio-Mos, Cavitrom și blocurile de lins pentru rumegătoare și cabaline.

Apa, necesară pentru adăpatul animalelor, trebuie să fie proaspătă, curată, la temperatura camerei sau caldă. Aceasta trebuie verificată de cel puțin 2 ori pe zi sau chiar mai des, pentru a nu îngheța. De asemenea, trebuie ca în adăposturile fără ferestre să se amplaseze o sursă de lumină.

Cazarea pe specii a animalelor

Animalele trebuie cazate pe specii, fiind un lucru total greșit ca vaca să stea cu calul, porcul, găina etc. În acest caz, se exacerbează microbismul din adăpost, ajungându-se la îmbolnăviri.

Și câinele are nevoie de îngrijire specială

În zilele geroase trebuie să ținem cont și de câinele din curte, deoarece temperaturile scăzute din timpul iernii pot duce la diferite îmbolnăviri sau să agraveze unele afecțiuni ale oaselor sau articulațiilor.

Astfel, câinele trebuie să beneficieze de o cușcă bine izolată, cu așternut din paie sau un pled, care trebuie schimbate ori de câte ori se umezesc. În zilele foarte friguroase este bine să se pună în cușcă sticle cu apă fierbinte, învelite într-o bucată de pânză, iar câinelui să i se asigure o supă caldă pe zi. În cazul în care câinele suferă de artrită, luați-vă măsuri suplimentare împotriva frigului, cazându-l într-o încăpere încălzită.

De asemenea, pentru câini recomandăm mâncarea specială cu microzeogen și suplimentele nutritive: Canifort, Biotina super, TricalD3 și Castanrom.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în Știinţe medicale

Dezinsecția este definită ca fiind ansamblul mijloacelor și metodelor de combatere a insectelor și acarienilor, ce au rol de vectori în transmiterea unor boli infecțioase și parazitare la animale și om. De aceea dezinsecția reprezintă o componentă de bază a igienei atât la animale cât și la om.

Unele insecte trăiesc pe corpul animalelor ca paraziți permanenți (purici, păduchi) ale căror ouă se răspândesc pe sol sau în adăposturi. Altele se întâlnesc în adăposturile animalelor, magazii, lăptării, grupuri sociale etc. Acestea pot fi fie vectori pasivi (musca domestică, insecte din speciile Caliphora, Lucillia, Tabanidae, Culicidae etc) care vehiculează agenți patogeni ai unor boli, fie vectori activi, conservând sau multiplicând în organismul lor diferiți microbi sau paraziți, pe care îi transmit, prin înțepătură, la animale și om.

De exemplu, unele specii de culicoide transmit animalelor diferite virusuri (virusul bolii limbii albastre la rumegătoare) sau paraziți (dirofilarioza la câine și cal). Căpușele transmit prin înțepătură agenții diferitelor boli (febra de căpușe, babesioza, borelioza etc.). Unele insecte din familia muscidae transmit paraziți de la un animal la altul (telasioza la bovine – o boală parazitară a ochiului). Insectele acționează mecanic și iritativ, producând leziuni pe pielea ani­malelor, fapt ce are ca efect un stres continuu.

În plus, insectele, hrănindu-se cu sânge, au efect spoliator (sărăcesc organismul în anumite elemente), perturbându-se astfel metabolismul glucidic, protidic și mineral. Stresul permanent pe care-l provoacă animalelor aceste insecte, sub toate aspectele, duce la pierderi economice importante.

Omul este supus acelorași efecte negative din partea insectelor care transmit o multitudine de boli (bacteriene, virale, parazitare) pe diferite căi: prin înțepătură, prin contaminarea alimentelor și, uneori, chiar prin ingerarea accidentală a acestora, odată cu alimentele.

De aceea combaterea insectelor și acarienilor prin dezinsecție este o necesitate igienică și economică, iar aceasta trebuie făcută permanent sau periodic, în funcție de intensitatea invaziei de insecte. Dezinsecția poate fi locală, atunci când se face pe o suprafață restrânsă dintr-o gospodărie sau unitate zootehnică, sau generală, când se aplică în toate adăposturile sau în toată unitatea.

Dezinsecția poate fi profilactică și cuprinde un complex de măsuri și mijloace necesare pentru prevenirea înmulțirii insectelor în adăposturi, în incinta unei gospodării sau a fermelor. În sistemul gospodăresc acest tip de dezinsecție se aplică de cel puțin două ori pe an, iar în sistemul intensiv și semiintensiv aceasta este prevăzută ca acțiune tehnologică, printr-un program bine stabilit.

Dezinsecția de necesitate constă în distrugerea permanentă a insectelor în toate punctele din unitate, de pe corpul animalelor și de pe pășune. Mijloacele de dezinsecție cel mai des folosite sunt cele mecanice (montarea plaselor de țânțari la ușile și ferestrele adăposturilor, capcane sau a benzii adezive) și cele chimice reprezentate de substanțe insecticide, mai ales pe bază de cipermetrin, permetrin sau deltametrin, cum sunt ROMPARA­SECT-ul 5% și TETRACIP-ul.

Combaterea gândacilor de bucătărie și a insectelor târâtoare se realizează cu rezultate bune cu GÂNDĂCID. Toate aceste insecticide îndeplinesc cerințele Comunității Europene, adică au electivitate ridicată, acțiune rapidă în doze mici și o toxicitate redusă pentru om și animal.

În acest context este foarte importantă menținerea igienei corporale a animalelor și deparazitarea externă și internă a lor (PARAKILL, ROMIVERMECTIN etc.).

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în Știinţe medicale

Deratizarea cuprinde complexul de măsuri și mijloace de prevenire și combatere a rozătoarelor. Aceasta, pentru unitățile zootehnice, este o acțiune reglementată prin Norme și măsuri, prevăzute în legea sanitar-veterinară și în Programul acțiunilor strategice de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, dar și în tehnologiile sanitar-veterinare.

Rozătoarele, șoarecii și șobolanii, pe lângă faptul că produc pagube economice importante, sunt vectori pentru o mulțime de boli infecțioase și parazitare pe care le transmit atât la alte animale, cât și la om. De aceea deratizarea reprezintă, alături de dezinfecție (pentru prevenția și distrugerea microbilor) și dezinsecție (prin care se combat insectele și acarienii), o componentă de bază a complexului de măsuri igienice, necesare pentru prevenirea îmbolnăvirilor la animale și om.

Prevenirea și combaterea rozătoarelor, o necesitate igienică și economică stringentă!

În unitățile industriale, pentru a fi eficientă, deratizarea se execută în baza unui program, întocmit de medicul veterinar și adaptat condițiilor specifice din fiecare unitate.

În sistemul gospodăresc sarcina de deratizare îi revine proprietarului.

Metodele de deratizare au fost elaborate ținând cont atât de biologia, mediul în care trăiesc și comportamentul rozătoarelor, dar și de proprietățile chimice și toxicologice ale substanțelor raticide și modul lor de aplicare. Pierderile economice cauzate de rozătoare sunt foarte mari, pe de o parte estimându-se că acestea consumă în jur de 10% din producția agricolă globală, iar pe de altă parte este problema deteriorării adăposturilor sau a utilajelor din dotarea acestora. În plus, rozătoarele poluează cu dejecții furajele și alimentele, fiind sursă de transmitere a unor boli infecțioase sau parazitare la om și animale (salmoneloza, leptospiroza, trichineloza etc.). Având în vedere toate aceste aspecte, prevenirea și combaterea rozătoarelor reprezintă o necesitate igienică și economică stringentă.

Pentru prevenirea invaziei cu rozătoare sinantrope (cele care trăiesc pe lângă gospodăriile oamenilor sau fermele zootehnice, ca de exemplu șobolanul cenușiu și alb, șoarecele de casă și de grădină) trebuie să se ia o serie de măsuri cum ar fi evitarea pătrunderii și cuibăririi rozătoarelor în interiorul adăposturilor, prin cimentarea galeriilor și menținerea în stare de funcționare a elementelor de închidere ale acestora. De asemenea, trebuie să se respecte igiena în adăposturi și să se îndepărteze sursele de apă din jurul adăposturilor, dat fiind faptul că rozătoarele nu pot trăi fără apă mai mult de 24-38 de ore.

Combaterea invaziilor cu rozătoare sinantrope se face prin diferite mijloace mecanice (curse, cap­cane), fizice (aparate generatoare de ultrasunete și unde electromagnetice) și chimice. Mijloacele chimice sunt cel mai des folosite și constau în folosirea raticidelor ca RATITOXUL și BRODITOPUL ce au în compoziție bromadiolonă și cumaclor și care sunt formulate pe bază de cereale, sub formă de pastă sau ca blocuri cerate, în funcție de locul administrării.

Amplasarea raticidelor se face în stații de intoxicare care permit doar accesul rozătoarelor, în locuri care să evite intoxicațiile la animale și om.

Aplicarea raticidelor se face timp de 4-5 zile, cu împrospătare zilnică, iar cadavrele rozătoarelor se ridică continuu și se ard sau se îngroapă.

Dr. Viorica CHIURCIU,
Medic veterinar, doctor în Știinţe medicale

De ce se îmbolnăvesc păsările

Singamoza este o boală parazitară a aparatului respirator al păsărilor care apare în sezonul călduros, în fiecare an în gospodăriile cu condiţii necorespunzătoare de alimentaţie şi igienă, fiind prezentă la păsările subnutrite, cu hipovitaminoze, crescute în adăposturi neigienice și aglomerate. Boala evoluează mai grav la puii de 3-4 săptămâni, dar şi peste această vârstă (2-3 luni) în cazul în care condiţiile de igienă şi alimentaţie sunt necorespunzătoare. Boala se caracterizează prin dificul­tate în respiraţie; puii stau în permanenţă cu ciocul deschis, plin cu mucus, prezintă respiraţie accelerată şi zgomotoasă, tuse puternică şi bruscă. Aceştia au tendinţa de a înghiţi continuu şi prezintă mişcări sacadate ale capului.

Păsările slăbesc, sunt anemice, iar moartea se poate produce prin asfixiere.

Curcile şi păunii fac boala indi­ferent de vârstă.

Viermii roșii ai gâtului

Boala este specifică păsărilor crescute în gospodăriile populaţiei, fiind cauzată de viermi rotunzi, de culoare roşie, din familia Syngamidae. Din acest motiv singamoza mai poartă denumirea de viermii roşii ai gâtului.

Aceşti viermi se localizează în traheea galinaceelor domestice (găină, curcă, păun), dar şi la cele sălbatice, mai ales la fazani.

La galinacee, masculul şi femela parazitului stau în permanenţă cuplați, sub forma literei Y. Aceştia se fixează cu ajutorul capsulei bucale, de mucoasa traheală, se hrănesc cu sânge şi produc leziuni la acest nivel. Femelele parazitului elimină ouă care ajung în mediul exterior fie prin excrementele păsărilor bolnave sau purtătoare, fie prin strănut. În mediul exterior ouăle evoluează în anumite condiţii de temperatură, umiditate şi aeraţie, condiţii care sunt favorabile în sezonul călduros, devenind infestante. Acestea contaminează adăposturile, furajele, iarba sau ajung în corpul anumitor nevertebrate cum ar fi melcii, larvele de muşte şi în special râmele care constituie rezervoare de paraziţi. Păsările se pot contamina pe cale orală fie direct, ingerând ouăle sau larvele de parazit care se găsesc pe iarbă, fie indirect prin ingerarea râmelor sau a altor nevertebrate infestate cu ouă de paraziţi.

Păsările adulte sunt purtătoare de paraziţi şi reprezintă sursă de contaminare pentru tineret. Păsările sălbatice reprezintă, de asemenea, o sursă de infestaţie pentru păsările domestice.

Diagnosticul

Diagnosticul prezumtiv se pune pe semnele clinice: tuse, tendinţă de asfixie, ciocul deschis în permanenţă. Diagnosticul de certitudine se pune în laborator, unde se face diferenţierea faţă de alte boli cu semne clinice respiratorii: laringotraheita infecţioasă, bronşita infecţioasă, micoplasmoza, coriza infecţioasă, aspergiloza şi altele.

Cum prevenim îmbolnăvirea păsărilor

Profilaxia constă în primul rând în deparazitarea internă a tuturor păsărilor din gospodărie (primăvara şi toamna), cu Rombendazol F, menţinerea igienei în adăposturi şi deparazitarea acestora cu soluţii insecticide ca Romparasect 5% sau Tetracip. Se recomandă creşterea, pe cât posibil, a tineretului aviar separat de păsările adulte şi izolat de curci. Pentru creşterea rezistenţei generale la tineret se va asigura o alimentaţie corespunzătoare sub aspect cantitativ şi calitativ.

În cazul apariţiei bolii într-o gospodărie, tratamentul se face la întreg efectivul, cu Rombendazol F, iar la puii cu semne clinice grave se recomandă să li se administreze concomitent unul dintre produsele: Galiprotect, Romigal, Avian protect sau Enrofloxarom. Pentru redresarea organismului se vor administra vitamine și premixuri vitamin-minerale: Complex polivitaminic buvabil Romvac 3, Romstarter 9+1A, Cavitrom, Vitamina AD3E etc. Adă­posturile se curăţă mecanic săptă­mânal şi se deparazitează cu aceleaşi soluţii insecticide.

Dr. Viorica CHIURCIU

Doctor în științe medicale

ROMVAC COMPANY S.A.

Furbura și urmările ei grave

Furbura (laminita/şchiopătura) este o inflamație aseptică generalizată a formațiunilor anatomice (lamina) de la nivelul copitei. Aceasta este o afecțiune cu importanță deosebită la cal deoarece capacitatea de efort este redusă, chiar nulă, fiind, de asemenea, însoțită de tulburări generale grave. Furbura apare, de regulă, la picioarele din față, mai rar la cele din spate și aproape niciodată la un picior. Se produce în urma eforturilor susținute și de intensitate mare, a traumatismelor, a reumatismului, gestației avansate și toxiinfecțiilor alimentare.

Cauzele afecțiunii

Există mai multe tipuri de furbură în funcție de agenții cauzatori.

Astfel, furbura de suport apare în momentul în care animalul este nevoit să își susțină greutatea pe un singur picior din cauza vreunui accident suferit la celălalt picior. În această situație picioarele din față preiau cea mai mare parte din greutatea animalului. Dacă unul dintre picioarele calului este accidentat și animalul nu își pune greutatea pe el, celălalt va trebui să preia în­treaga greutate, determinând apariția furburii.

Un alt tip de furbură este cea traumatică. Aceasta apare în momentul în care un cal este exploatat în mod excesiv pe un teren dur, cum ar fi asfaltul. De asemenea, există și furbura biochimică provo­cată de excesul de carbohidrați din alimentație, corelat cu lipsa de activitate. Furbura de origine endocrină apare ca urmare a unei boli a sistemului endocrin.

Furbura de natură alimentară este frecventă deoarece se produce des și se corelează cu exploatarea defectuoasă a animalului. Aceasta este cauzată de alimentația excesivă de nutrețuri concentrate, de furaje verzi bogate în proteine și de trecerea bruscă la pășunatul pe pășuni valoroase sub raportul calității (proteinei).

Simptomele

Furbura se poate recunoaște după instalarea febrei de 40-41°C, lipsa poftei de mâncare, respirația accelerată, abdomenul contractat, ritmul cardiac crescut, mucoasele congestionate, deplasarea dificilă cu mers nesigur, balansări laterale, membrele anterioare fiind deplasate înainte când animalul este în stațiune, pentru a modifica suprafața de sprijin. În această situație durerea este pronunțată pe vârful copitei. Un alt simptom este decubitul prelungit. În cazurile cu evoluție rapidă și gravă se produce moartea.

Netratată, afecțiunea evoluează cu desprinderea cutiei de corn de falangă a treia care produce bombarea sau chiar perforarea tălpii.

Diagnosticul

Clinic, simptomatologia este suficientă în stabilirea diagnosticului.

Tratamentul

Pentru tratarea furburii se recomandă regim dietetic cu furaje verzi laxative bogate în vitamine, eliminarea concentratelor, ținerea animalelor cu picioarele în apă rece sau aplicarea de comprese reci pe picioare câteva ore pe zi.

De asemenea, este nevoie de administrarea de antiinflamatorii precum Dexametarom 1%, dar și de vitamine injectabile ca Multivitarom.

În plus, se recomandă slăbirea caielelor de la potcoavă fără a se recurge la despotcovire, plimbarea ușoară pe pământ, însă numai în situația în care nu s-au instalat modificări ale copitei. Așternutul trebuie să fie în start gros și abundent pentru a reduce presiunea la nivelul copitei.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ
Romvac Company SA

Cele mai frecvente boli ale iepurilor sunt afecțiunile digestive, manifestate clinic prin diaree. Acestea afectează toate rasele de iepuri, din toate categoriile de vârstă. Cauzele acestor afecțiuni țin și de o caracteristică a aparatului digestiv al iepurelui, cu o masticație redusă, un stomac voluminos, un intestin lung și un cecum bine reprezentat. Această particularitate a tubului digestiv implică o trecere lentă a alimentelor prin intestin, precum și prezența unei flore microbiene abundente la acest nivel. Din acest motiv, iepurele de crescătorie este predispus la balonări, staze alimentare care duc la autointoxicații și diaree. În plus, la apariția acestora intervin numeroși factori favorizanți de natură bacteriană, virală, parazitară, alimentară etc. care duc la dezechilibrul florei bacteriene din intestin. Semnele clinice în diaree sunt manifestate prin apariția fecalelor moi sau lichide cu miros ihoros. Frecvent diareea este însoțită de balonări, deshidratări, lipsa poftei de mâncare și se soldează cu moartea. De aceea diareea este o boală gravă a iepurilor, fiind mult mai ușor de prevenit decât de tratat.

Măsurile profilactice țin de alimentație, care trebuie să fie echilibrată din punct de vedere calitativ (echilibrată în principii nutritivi, fără mucegaiuri etc.) și cantitativ; microclimat, dar și de necesitatea administrării unor vitamine, medicamente sau vaccinuri specifice. Igiena din adăposturi este prioritară, de aceea recomandăm dezinfecția adăpostului sau cuștilor cu Decontaminol, Pursept, iar deparazitarea acestora cu Romparasect.

Apa de băut administrată iepurilor trebuie dezinfectată, de două ori pe lună, cu Albastru de metilen.

Pentru prevenirea avitaminozelor și întărirea sistemului imunitar se vor administra vitamine, o dată pe lună, timp de 7 zile: AD3E, Multivitarom, VitaB Complex, Vitarom. Administrarea unui supliment nutritiv bioactiv de genul Animal probiotic crește rezistența organismului la acțiunea unor factori perturbatori fizico-chimici sau biologici, reduce cazurile de diaree la tineret și constipațiile și crește imunitatea generală. În caz de îmbolnăvire produsul determină reducerea cantității de antibiotice.

Pentru prevenirea unor boli bacteriene se va administra în apa de băut, o dată la 3 luni, Enrofloxarom, soluție buvabilă.

Deparazitarea internă a iepurilor este necesară pentru prevenirea și combaterea coccidiozei care apare mai ales la tineret și se manifestă în formă acută prin diaree, paralizia trenului posterior și moarte, iar în formă cronică, prin diaree, slăbire progresivă și încetinirea ritmului de creștere. Pentru prevenția și tratamentul acestei parazitoze se folosesc Sulfacoccirom și Vitamina K3. Deparazitarea pentru alți paraziți interni se face, în funcție de parazit, cu Rombendazol F sau Romivermectin.

Vaccinarea iepurilor

De asemenea, este foarte importantă vaccinarea iepurilor contra mixomatozei și a bolii hemoragice, două boli virale foarte contagioase și grave care duc la moartea iepurilor. Aceste boli nu se pot trata, singura modalitate fiind prevenirea lor prin vaccinare cu Mixohemovirovac, un vaccin asociat contra mixomatozei și a bolii hemoragice care se face după prima lună de viață a iepurelui. Imunitatea postvaccinală durează 6 luni, iar pentru întreținerea acesteia se recomandă revaccinarea din 6 în 6 luni, pe toată durata vieții economice a iepurelui.

Tratamentul diareei la iepure

În ceea ce privește tratamentul diareei la iepure, acesta se face în funcție de agentul etiologic implicat, cu Sulfacoccirom, cu antiinfecțioase ca Enteroguard, Oxitetraciclină 50% sau cu Enterotrat, produs naturist din extracte din plante.

Dr. Viorica CHIURCIU, doctor în științe medicale

ROMVAC COMPANY SA

Imunoinstant, soluție pentru ineficiența antibioticelor!

Specialiștii avertizează tot mai des că antibioticele vor deveni ineficiente pentru tratarea unor boli în viitorul apropiat. În primul rând, ineficiența acestora este cauzată de rezistența dezvoltată de diferite bacterii la antibiotice. Astfel, germenii au devenit în timp foarte „sofisticați“, în urma modificării codului lor genetic, rămânând, astfel, neatinși la efectele antibioticelor.

Crearea gamei de produse Imunoinstant a venit ca o necesitate firească a înlocuirii antibioticelor, care, așa cum se observă din cazuistica umană și veterinară, multe dintre acestea nu mai sunt eficiente în tratarea unor boli infecțioase. Aceste produse conțin anticorpi specifici, numiți IgY, obținuți din gălbenușul ouălor, de la păsări care au fost imunizate cu un antigen (bacterie, virus etc.). Tulpinile bacteriene folosite pentru imunizarea păsărilor sunt rezistente la antibiotice și au fost prelevate de la pacienți umani din spitalele din România, iar IgY-urile obținute din ou sunt strict specifice pentru aceste tulpini bacteriene. Rezultatele obținute in vitro în Romvac, printr-o metodă unică la nivel mondial, au arătat eficiența acestor produse.

Testele in vivo, făcute pe pacienți cu diferite infecții urinare sau la nivelul mucoasei faringiene, au fost realizate la Spitalul de boli infecțioase Victor Babeș, cu rezultate bune. Urmează extinderea cercetărilor și în alte spitale din România pentru alte afecțiuni care sunt rezis­tente la antibiotice.

Forma de prezentare

Gama Imunoinstant se poate comercializa sub forma unui produs monovalent, alcătuit dintr-un singur IgY specific, față de un singur germen patogen sau ca IgY multiplu, care reprezintă un amestec de IgY-uri specifice față de mai multe specii bacteriene patogene, izolate de la om.

Produsele din gama Imunoinstant sunt sub formă de soluție, unguent sau pulvis, cu administrare orală, nazală și cutanată.

Adio, boli intraspitalicești!

Aceste produse sunt o noutate în România și reprezintă o metodă eficientă de prevenire și tratament al unor boli din sfera aparatului digestiv, respirator, urinar etc. În plus, folosirea acestor produse va fi o alternativă extraordinară la prevenirea infecțiilor intraspitalicești.

În prezent, Romvac are în portofoliu IgY-uri contra unor infecții cu Stafilococcus aureus, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enteritidis, S. typhimurium, Pseudomonas aeruginosa, Rotavirus și altele.

IgY-ul din ou și avantajele sale superioare

Perspectivele utilizării produselor Imunoinstant sunt imense: în medicina umană, în medicina veterinară, industria alimentară, cosmetică etc.

Avantajele IgY-urilor extrase din ou sunt multiple: în primul rând că sunt specifice germenului patogen pentru care au fost create; nu dezvoltă rezistență la antibiotice; nu sunt dăunătoare pentru om; nu interacționează cu factorul reumatoid de la mamifere și sunt mult mai eficiente decât IgG-urile obținute din serul de mamifere, deoarece IgY-urile recunosc mai mulți epitopi (locusuri) de pe antigeni decât aceștia. Un lucru important de precizat este că produsele din gama Imunoinstant sunt suplimente alimentare, fiind extrase din ou, dar au și calitatea de produs imunologic prin conținutul de anticorpi IgY, care neutralizează germenul patogen. 

Cu Oul Romvac, Compania Romvac deschide o nouă poartă – cea a medicinei umane!

Pentru crearea produselor Imunoinstant este absolut nevoie de o colaborare strânsă cu medicii umani care prelevează probele de la pacienți, ni le dau nouă, medicilor veterinari, care le prelucrăm și astfel creăm produse atât pentru copii, cât și pentru adulți. Ulterior, aceste produse vor fi recomandate tot de către medicii umani, pacienților, în funcție de afecțiunea respectivă.

Cu Imunoinstant am deschis o poartă nouă, o colaborare firească între medicii umani și veterinari, definită printr-un singur concept: MEDICINA ESTE UNA!

Dr. Viorica CHIURCIU, doctor în științe medicale

ROMVAC COMPANY SA

Oxiuroza şi râia psoroptică sunt două boli parazitare diferite care afectează cabalinele și se manifestă prin prurit anal violent şi depilaţii la baza cozii, determinând agitaţia animalelor.

Oxiuroza este o parazitoză cronică produsă de oxiuri (Oxyurus equi), care evoluează la toate cabalinele indiferent de vârstă. Oxiurii sunt viermi rotunzi având corpul neuniform calibrat, cu partea anterioară mai îngroşată, iar cea posterioară mai subţire, de culoare alb – sidefie sau cenuşie la paraziţii hrăniţi. Masculul măsoară 1-3 cm lungime, iar femela 5-15 cm şi are forma unui semn de întrebare, aceştia dezvoltându-se şi reproducându-se în intestinul gros al cabalinelor (colon, rect, anus). Femelele fecundate ale parazitului coboară la nivelul deschiderii anale, unde depun 10.000 – 50.000 de ouă sub formă de grămezi, învelite într-o substanţă lipicioasă care aderă la pliurile anale şi perianale, provocând mâncărimi. Ouăle parazitului sunt embrionate ajungând pe sol, stănoage, jgheaburi şi pereţii adăposturilor odată cu fecalele animalului sau prin mobilitatea cozii acestuia. Odată ajunse în mediul exterior, acestea devin infestante în 2-3 zile, în condiţii de temperatură şi umezeală optime.

Infestarea şi reinfestarea animalelor se fac atât la păşune cât şi în adăposturi, prin ingerarea ouălor prezente în apă, furaje sau pe diferite obiecte infestate. Din ouăle ingerate ies larvele care se vor dezvolta în colon, devenind viermi adulţi după 5-6 luni, astfel că, dacă animalele se contaminează la păşune în timpul verii, manifestările clinice apar tocmai în sezonul rece. Aceste semne clinice sunt uşor de observat mai ales la cabalinele adulte, care manifestă prurit anal, având tendinţa de a se freca cu regiunea posterioară de pereţii adăposturilor şi de diferite obiecte. Ca urmare, perii de la baza cozii se rup, devenind zburliţi. Gratajul (scărpinatul) continuu face ca animalele să fie neliniştite, iar ouăle parazitului să fie cu uşurinţă răspândite în mediu. În jurul anusului se observă prezenţa unor cruste alb-văroase, iar uneori, după actul defecării, se văd paraziţi fixaţi pe pliurile mucoasei anale sau în fecale.

Râia psoroptică este una dintre cele trei tipuri de râie cu care se pot infesta cabalinele. Această râie este produsă de Psoroptes communis var. equisi şi se dezvoltă în regiunile cu păr lung – la coamă, coadă, moţ, unde apar mici noduli, cruste fine, abundente, cu miros respingător. Ca şi în cazul oxiurozei, animalele prezintă prurit anal (mâncărime), animalul se freacă de obiectele din jur, apărând fenomenul de pseudotundere la baza cozii.

Având în vedere asemănarea dintre manifestările clinice ale celor două boli parazitare descrise, pentru a se evita confuziile trebuie făcut un diagnostic diferenţial între acestea, ţinând cont de aspectele lezionale ale acestora. Astfel, în oxiuroză se observă prezenţa crustelor alb – văroase perianal şi uneori a paraziţilor pe suprafaţa mucoasei anale; în râia psoroptică apar leziuni caracteristice la baza cozii, dar spre deosebire de oxiuroză, acestea apar  şi la nivelul coamei și moţului. Cele două boli se confirmă prin examen de laborator microscopic, când se pun în evidenţă ouăle de oxiuri sau parazitul în cazul râiei psoroptice.

Profilaxie şi tratament

Sunt necesare menţinerea igienei corporale și  deparazitarea periodică a animalelor cu ECVIROM sau ECVIROM I, antiparazitar cu spectru larg, pentru combaterea endo și ectoparaziților. Tratamentul trebuie aplicat tuturor animalelor de 3-4 ori pe an.

Concomitent cu deparazitarea animalelor, trebuie să se facă deparazitarea adăposturilor, a obiectelor de pansaj și harnaşamentelor cu soluţii de ROMPARASECT 5% sau TETRACIP, insecticid concentrat cu acțiune șoc asupra paraziților.

Dr. Viorica Chiurciu, doctor în ştiinţe medicale

Romvac Company SA

În terapia antimicrobiană la porumbei şi în general la păsări, cel mai des este utilizată administrarea masală prin apa de băut şi, mai rar, prin furaj.

Antibioticele administrate în apă trebuie să aibă o foarte bună capacitate de dizolvare până la nivel molecular, pentru a se obţine o soluţie omogenă, fără precipitare şi care să nu îşi schimbe culoarea.

Apa de băut are în general un pH variind între 6 şi 8, în funcţie de zonă.

Medicamentele cu moleculă de natură acidă au o mai bună solubilizare într-o sursă de apă cu un pH mai alcalin, iar cele cu un pH mai alcalin se vor solubiliza mai bine în apă cu un pH mai acid.

Medicamente antimicrobiene cu pH bazic, care necesită apă cu un pH acid

Pentru buna solubilizare, pH-ul apei poate fi acidifiat prin folosirea acidului ascorbic (Vita C) şi a acidului acetic (oţet). În această categorie sunt încadrate: tetraciclinele (Oxitetraciclina, Doxyciclina, Clortetraciclina), polipeptidele (colistinul regăsit în produsul Colistirom), macrolidele (eritromicina regăsită în produsul Eritrom, tylosina, spiramicina, lincosaminele – lincomicina), ami­glicozidele (gentamicina, neomicina, spectinomicina) şi derivaţi nitroimidazolici (metronidazol regăsit în produsul Flagelstop şi Columboviofort F, ronidazol).

Adăugarea de vitamina C asigură o solubilizare rapidă a tetraciclinelor, în special a doxiciclinei.

Medicamente antibacteriene cu pH acid care necesită apă cu un pH alcalin

Dacă sursa de apă are un pH acid, se poate utiliza, pentru o mai bună solubilizare a medicamentelor, bicarbonatul de sodiu. Aceste medicamente sunt aminopeni­cilinele – betalactamii – (amoxicilina regăsită în produsele Amoxylrom 25% şi Ampicilină 10%), quinolonele (enrofloxacin din produsul Enrofloxarom), flumequinele (din produsul Flumequinorom), sulfamidele – Sulfaquinoxaleina (din produsul Sulfacoccirom), sulfadimidina (din produsul Sulfadiarom) şi potenţatorii (trimetoprim). Calitatea apei poate fi compromisă şi de prezenţa în exces a carbonatului de calciu (CaCO3), care la concentraţii de 0,3 grame/litru influenţează negativ solubilizarea, în special a tetraciclinelor. Dacă asociem două medicamente care au grade diferite de solubilizare, este de dorit să dizolvăm separat fiecare produs şi doar după aceea să le amestecăm.

Tetraciclinele, atunci când vin în contact cu diferite elemente minerale (calciu, magneziu, fier), prezente în hrană sau oferite ca suplimente, determină apariţia de complexe insolubile.

Columbofilii, când vor administra tetracicline, vor şti că este prohibită administrarea de grit mineral sau a altor produse pe bază de calciu, simultan.

Concluzii

Apa de băut trebuie să fie limpede, fără impurităţi, cu conţinut redus de clor, uşor acidă, cu un pH optim (6-6,5) şi să fie administrată la temperatura de 16-18°C.

Medicamentele, în funcţie de natura lor chimică, modul de formulare sau concentraţia folosită, pot reduce consumul de apă.

Majoritatea medicamentelor au o stabilitate în apa medicamentată de maximum 12-24 de ore.

Se poate face o prediluţie a medicamentului în apa caldă la 30°C. În apa cu temperatura de 10°C solubilizarea este mai dificilă.

Exemplu

Pentru o bună şi corectă dizolvare a derivaţilor de imidazol, în special metronidazol din produsul Flagelstop şi datorită faptului că în România apa potabilă este preponderent dură, se recomandă adăugarea suplimentară de Vitamina C 99% (1 g/2 litri de apă) sau oţet de mere (5-10 ml/litru de apă), simultan.

Dacă totuşi apa este foarte dură, se încălzeşte iniţial o mică cantitate de apă (300-500 ml) la 45-50°C. Se adaugă 1 g vitamina C şi apoi metronidazolul, se amestecă şi se completează cu apă până la cantitatea necesară zilnic.

Dr. Cătălin TUDORAN, SC Romvac Company SA

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti