Tuberculoza bovină este o boală cronică cauzată de o bacterie numită Mycobacterium bovis. Bovinele reprezintă principalul rezervor de M.bovis și pot transmite infecţia la un număr mare de mamifere, printre care şi omul. Infecţia la om apare, mai ales, prin consumul de lapte crud şi produse lactate, dar şi prin inhalaţie. Numele „tuberculoză“ vine de la nodulii numiți „tuberculi“, care se formează în ganglionii limfatici ai animalelor afectate. În anul 1993, Organizația Mondială a Sănătății a declarat tuberculoza o „problemă urgentă de sănătate globală“. În 2006, parteneriatul pentru oprirea tuberculozei a întocmit Planul global de stopare a tuberculozei, al cărui obiectiv principal a fost să salveze 14 milioane de vieți până în 2015.

Unele surse menționează faptul că Mycobacterium bovis ar fi produs mai multe pierderi în fermele de animale din toată lumea decât orice altă boală infecțioasă. Infecția tuberculoasă este, de altfel, una dintre cele mai vechi și mai grave zoonoze. Tuberculoza bovină poate determina forme tot atât de grave la om ca și bacilul tuberculozei umane.

Boala la animale se poate transmite prin diverse căi, precum: infectarea cu materiale contaminate; infecție cu aerosoli; infectarea prin ingerare a produselor derivate; transmitere verticală; transmitere orizontală; infecția la animale de pradă.

Depistarea animalelor cu infecție tuberculoasă se face cu proba alergică, prin efectuarea testului tuberculinic. În România se execută tuberculinarea intradermică simplă, cunoscută și sub numele de „test unic“, iar la cele depistate pozitive se efectuează „testul comparativ simultan“ (TCS). La taurine, testul unic se practică de două ori pe an, în efectivele de bovine în vârstă de peste 6 luni.

Controlul bolii se face pe depistarea din timp a ei și înlăturarea din efectiv a bovinelor bolnave.

În efectivele contaminate se aplică următoarele măsuri:

• Bovinele pozitive la TCS se elimină obligatoriu din efectiv prin abatorizare. După această acțiune, toate bovinele din efectivul contaminat se izolează și se retestează după 60 de zile prin T.C.S., eliminând de fiecare dată animalele pozitive. Dacă procentul de infecție depășește 10% din efectivul testat și tuberculoza a fost diagnosticată și la tineret sub vârsta de 6 luni, efectivul se supune programului de asanare prin depopulare totală, urmând ca repopularea să se poată face la cel puțin 3 luni după stingerea oficială a bolii.
• În efectivele de bovine cu prevalență ridicată a tuberculozei, asanarea se face prin depopulare totală, urmată de curățenie mecanică și dezinfecție, a cărei eficiență se controlează prin teste.
• Fermierii trebuie să știe că infecţia este favorizată de factori precum: ameliorarea rasei; vârsta tânără; alimentaţia insuficientă calitativ şi cantitativ; regimul de exploatare neraţional; condiţii necorespunzătoare de igienă.

Succesul programului de control al tuberculozei bovine depinde de implicarea serviciilor veterinare de la toate nivelurile, dar şi de respectarea de către crescătorii de animale a normelor sanitare veterinare în domeniul creşterii şi circulaţiei animalelor.

Profilaxia tuberculozei la om presupune, în primul rând, pasteurizarea laptelui, vaccinarea anti TBC şi, în plus, controlul tuberculozei bovine.

Căile de infectare cu M. bovis

Surse primare

Animalele bolnave, cu leziuni deschise de tuberculoză, ce pot elimina bacilii prin diverse secreţii şi excreţii:

• lapte
• secreţii vaginale
• secreţii bronşice
• fecale
• urină

Surse secundare

• solul, apa, furajele, aşternutul şi ustensilele contaminate, omul.

O amenințare foarte mare pentru populație

Organizația Mondială a Sănătății trage un semnal de alarmă referitor la boala luată de la animale care este mai gravă și mai greu de tratat decât forma sa clasică. Tuberculoza bovină îi afectează mai ales pe veterinari, fermieri și măcelari. Medicii avertizează că sunt infectate peste 100.000 de persoane anual.

Studii realizate în Mexic arată că în 28% din totalul cazurilor de tuberculoză boala a fost luată de la animale. Un alt studiu realizat pe copii, în California, ridică acest procent la 45%. O problemă foarte gravă este aceea că, în multe dintre cazuri, cei care suferă de tuberculoza luată de la animale nu sunt corect diagnosticați. Acest tip de tuberculoză nu afectează doar plămânii, ci și alte organe, ceea ce complică diagnosticarea și îngreunează tratamentul.

Tuberculoza este întâlnită în România mai frecvent decât în alte țări ale Uniunii Europene. Astfel se estimează că apar în medie 130 de cazuri la 100.000 de locuitori, față de media europeană de circa 30 bolnavi la suta de mii de locuitori, dar totuși procentul de bolnavi infectați de la bovine este destul de mic. Se cunoaște că în fiecare județ există cel puțin un spital și trei-patru dispensare de pneumoftiziologie, astfel că infecţia poate fi ţinută sub control strict.

Anca LĂPUȘNEANU