George Scarlat: „Îmi doresc ca, până la finalul anului 2024, să avem o lege a comasării terenurilor“

Fermierii întreabă, autoritățile răspund!

Nicolae Sitaru, fermier comuna Orezu, județul Ialomița: „Întrebarea mea cea mai importantă este de ce nimeni nu vrea să facă o reformă a proprietății? De ce nu vrea nimeni o reașezare a pământurilor împărțite atât de prost cu Legea nr. 18 în 1991? Am făcut o treabă foarte proastă atunci și trebuie cumva remediată. Nu vrea nimeni să audă de lucrul ăsta! După părerea mea, o reașezare a terenurilor așa cum este acum, după două rânduri de succesiuni, ar restarta agricultura din România, fără altfel de măsuri. Numai simpla recomasare a terenurilor ar face mult bine României, atât agriculturii mari, cât și celei mici. Noi, agriculturii, am făcut o comasare a terenurilor prin înțelegeri verbale, dar din punct de vedere legal nu suntem în regulă.“

George Scarlat, președintele Comisiei pentru Agricultură din Senat: „Legea comasării, dezbătută de cele mai multe ori în spațiul public și bineînțeles în rândul fermierilor și al formelor asociative, este unul dintre obiectivele-țintă ale acestui mandat. Le-am spus atunci când am devenit președintele Comisiei pentru Agricultură de la Senat că îmi iau angajamentul ca, cel puțin în acest an, 2023, să pun bezele generale a ceea ce înseamnă fondul funciar în România. Legea comasării terenurilor nu poate veni fără o clarificare, fără un pachet legislativ, așa cum îl văd eu, ca model

Fermele trebuie să devină competitive, suntem într-o piață dură din punct de vedere concurențial, în marea familie europeană. În ceea ce privește producția primară, (legea comasării terenurilor este cea mai utilă în sectorul vegetal) suntem concurenți demni de luat în seamă la nivel europeană, o spun producțiile anuale, cu mici excepții în anii grei. Cei care fac agribusiness cu adevărat își doresc această lege a comasării. Când discutăm despre suprafețe comasate, mai mari, putem aplica tehnologii, putem avea un număr restrâns de utilaje, cu putere mai mare și poți face lucrări dintr-o singură trecere. Comasarea este un aspect important atunci când vorbim despre competitivitate și despre existența într-o piață dură. Trebuie să discutăm și cu micii proprietari și să îi facem să înțeleagă că nu ne dorim să creăm o lege prin care ei să își piardă dreptul de proprietate sau de a-i strămuta de acolo de unde ei au avut întotdeauna terenuri. Este riscant să intervii legislativ și va trebui să facem anumite studii, sondaje în rândul populației pentru a vedea dacă acceptă această schimbare. Este o schimbare de fond, spre exemplu, să poți lăsa terenurile doar unuia dintre copii. Ar fi însă un prim pas prin care nu am mai continua cu fărâmițarea terenurilor.

Procesul cadastrării este început de foarte mulți ani și pare că mai durează mulți ani. Mă refer aici, cel puțin, la zona de sud a României și zona Moldovei. În zona Ardealului sunt documente care ne arată că 90% din terenuri au cărți funciare, deci se cunosc proprietarii. Este o zonă mai fărâmițată, dar e cadastrată. În zona Moldovei, în schimb, sunt anumite tarlale unde există titlu de proprietate, dar suprafața trecută în acte este mai mare decât are practic tarlaua respectivă. În aceste situații va trebui să găsim înțelegere din partea proprietarilor de a modifica titlul de proprietate sau să dăm teren acolo unde există o rezervă în cu totul altă zonă. Există această reticiență din partea proprietarilor de teren care din generație în generație au lucrat pământul într-o anumită zonă de a accepta această schimbare. Vă dați seama că trebuie să evităm o avalanșă de plângeri în instanță. Dacă se ajunge la tribunal înseamnă că legea făcută de noi nu este bună.

Discutăm și de aspecte legate de Codul Civil. Spre exemplu, o familie împarte în mod egal terenurile pe care le deține între cei trei copii. Ce se întâmplă, de fapt? Terenurile sunt fărâmițate. În Germania copilul cel mai mare are drept de moștenire asupra terenurilor familiei și a exploatației agricole și acesta îi despăgubește în mod corect pe ceilalți copii ai familiei. Astfel se evită fărâmițarea terenurilor. Dacă noi vom continua în această direcție, nu avem nicio șansă să realizăm comasarea.

S-a făcut comasare, dar cum? Trecând în ultimii zece ani de la 5,6-5,8 hectare, media fermei în România, la o comasare a acestor suprafețe, făcută de nevoie de fermieri. De fermele agricole care fac agribusiness. Pentru a fi competitiv trebuie să ai niște costuri minime pe suprafață și niște producții mai bune. Au existat aceste schimburi locale între asociații, dar multe dintre ele nu au fost recunoscute, au fost probleme de la un județ la altul, pentru că au fost înțelegeri doar între asociații, fără să fie consemnat ceva la Registrul Agricol. Și, chiar dacă unele înțelegeri ar fi fost făcute și la Registrul Agricol, nu fac dovada pentru plăți directe la APIA și așa apare un carusel de probleme.

• „O altă problemă este că, din păcate, cadastrarea terenurilor nu s-a finalizat.“ – George Scarlat
• „Am discutat cu fermieri din Franța și spuneau că, între 30-50 de ani s-au chinuit să comaseze terenurile. Noi le-am avut aproape comasate în 1990, dar în 30 de ani le-am fărâmițat complet.“- George Scarlat
• „Îmi doresc ca, cel târziu în această toamnă, să avem pe masa Comisiei un act normativ, un pachet legislativ, cu amprentă pe partea de comasare și de arendă a terenurilor.“– George Scarlat
• „Dacă nu pornim de la Legea nr. 17, a vânzării terenurilor agricole, dacă nu completăm Legea nr. 18 și nu creăm o lege a comasării nu este bine. Trebuie să vorbim de toate trei ca să avem un deznodământ.“ – George Scarlat

Laura ZMARANDA