Ce poate învăța medicina umană din Virologia Veterinară în gestionarea viitoarelor pandemii?

Până în prezent, nu mai puțin de 3,8 milioane de oameni au murit, iar alți 176 de milioane au fost infectați cu Covid-19. Un virus care ne-a arătat că, într-o lume globalizată, un caz local se poate transforma oricând într-o pandemie internațională. Ce lecții am învățat din situația actuală? Ce e de făcut pentru a preveni viitoarele epidemii? Ce modele pot fi aplicate pentru a avea un control epidemiologic mai bun?

Plecând de la aceste întrebări Federația Veterinarilor din Europa, împreună cu AnimalhealthEurope și ENAJ au încercat să propună soluții inspirate din virologia animală în cadrul unei conferințe internaționale online ce a reunit mai mulți experți în epidemiologie veterinară și jurnaliști agricoli.

Transmiterea agenților patogeni de la animal la om și viceversa, cunoscută drept zoonoză, este responsabilă pentru 60% din bolile umane cunoscute: Zika, Ebola și Covid-19 fiind printre cele mai recente exemple. Totuși, în prezent, sub 25% dintre virusuri provin de la animalele domestice, fapt datorat modului în care sistemul de identificare și biosecuritate veterinară funcționează.

„La nivel de ferme, cel puțin în Europa avem un sistem de trasabilitate cu mult peste ce există în medicina umană. Fiecare fermă și fiecare animal are un număr de identificare unic. Dacă se face un transport de animale  există de asemenea o serie de înregistrare, astfel încât să putem interveni devreme și să putem izola eventualele cazuri care apar. În ceea ce privește oamenii avem acte de identitate, dar aici se termină tot. Nu există niciun control sau triaj epidemiologic de rutină pentru oameni. În mai puțin de 24 de ore poți aduce o boală transmisibilă din Australia în Europa“, a declarat Hans Nauwynck, profesor de Virologie Veterinară la Universitatea din Ghent (Belgia).

În plus, conform cercetătorului, procesul de diagnosticare este diferit: dacă în cazul medicinei veterinare există verificări regulate și un sistem integrat pentru prelevarea și testarea probelor în laborator (PathoSense), în cazul oamenilor identificarea cazurilor de boli infecțioase se face tardiv din cauza sistemelor de asigurări.

Cea de-a doua soluție identificată de experți este implementarea unei abordări unificate între medicina umană și cea veterinară în ceea ce privește bolile zoonotice: „Înainte de pandemie sistemele de sănătate publică s-au concentrat aproape exclusiv pe biosecuritatea umană și pe răspunsul clinic mai mult decât pe profilaxie. Autoritățile medicale, veterinare și cele de monitorizare a mediului și vieții sălbatice au funcționat complet separat unele față de altele, fără să partajeze între ele date și informații privind transmiterea bolilor infecțioase, fapt care ne-a făcut vulnerabili la zoonoză. Din acest motiv, noi propunem și susținem utilizarea în viitor a sistemului One Health, care implică realizarea și folosirea unei baze comune de studii și date privind sănătatea umană, animală și a mediului“, a afirmat Roxane Feller, secretarul general al asociației AnimalhealthEurope, ONG ce reunește 90% dintre producătorii europeni de soluții farmaceutice veterinare.

Zoonozele nu sunt însă unidirecționale, transmiterea globală a virusului H1N1 către suine fiind datorată oamenilor. De aceea, după cum a explicat președintele Federației Veterinarilor din Europa, Rens van Dobbenburgh, este necesară această „abordare multisectorială în cadrul căreia medicina veterinară poate funcționa, prin monitorizarea animalelor domestice și sălbatice, ca prima linie de protecție a oamenilor în fața bolilor.“

Daniel PLĂIAȘU