Miazele cutanate sunt boli parazitare ale pielii ce afectează, în special, oile. Acestea iau naștere prin dezvoltarea larvelor de muşte din familia Calliphoridae sau Sarcophagidae, pe piele, pe plăgi sau în cavităţile naturale.

Musca – principalul vinovat

Cele mai frecvente insecte ale căror larve parazitează animalul sunt musca albastră de carne, musca verde şi musca de cadavre. Insectele adulte din aceste categorii sunt active mai ales în sezonul cald, având moduri diferite de hrănire: ele pot fi vegetariene, sparofage sau coprofage. Atrase de mirosul caracteristic, femelele depun ouă pe pielea animalului, în pliuri sau pe pielea murdară de fecale, mai ales la baza cozii, zona fesieră sau dorso-lombară şi baza coarnelor. Ouăle depuse au un timp de incubare foarte scurt, aproximativ 24 ore, după care se dezvoltă cele 3 stadii larvare, în decurs de 3-6 zile.

Contaminarea animalelor se realizează în perioada iunie – septembrie, pe măsura apariţiei insectelor adulte în natură, sub influenţa temperaturii şi umidității. Receptivitatea la boală este influenţată de specie, rasă și starea de întreţinere. Cele mai sensibile rase sunt cele ameliorate, cu piele fină şi umedă, precum Merinos și Corriedale. Rasele locale sunt mai rezistente, în special Ţurcana şi metişii acesteia.

Semne clinice

Animalele afectate sunt agitate, bat din picioare, scutură coada, apucă cu gura zona afectată sau se scarpină de obiectele din jur. În zonele unde se găsesc larvele, lâna se desprinde uşor, lăsând loc unor zone roase care sângerează. În fazele avansate de boală apar zone de piele putrezită şi puroi, în care se regăsesc larvele şi ouăle de muscă. Zona afectată miroase urât. Lâna este murdară şi aglomerată într-un loc din cauza secreţiilor umflăturilor de pe piele. Animalele nu mai au poftă de mâncare şi slăbesc, iar în stări toxice fac temperatură, stau mai mult culcate şi, în câteva zile, mor.

În funcţie de localizarea larvelor pe corpul animalului, se diferențiază miaza corpului cu leziuni în regiunea dorso-lombară, alături de greabăn şi flancuri, miaza codală şi pericodală produsă în urma tăierii cozii şi care cuprinde baza cozii, zona anusului şi vulva, miaza pericornuală care apare în perioada montei la berbecii cu leziuni la baza coarnelor și miaza mamară care apare, mai ales, la oile în lactaţie.

Diagnosticul se stabileşte prin examenul leziunilor, prin recoltarea şi identificarea larvelor din secreţii şi exudate.

Prognosticul este favorabil, în special, în cazurile diagnosticate în faza de început și se agravează atunci când apar leziuni la nivelul pielii, septicemie şi toxiemie. Pierderile economice sunt însemnate ca urmare a scăderii producţiei de lână şi lapte, a reducerii sporului de creştere, la care se adaugă deprecierea pieilor şi a cazurilor de mortalitate.

Prevenirea bolii şi tratament

Fiind dificil să ferim animalele de insectele adulte, în sezonul de păşunat este indicat să se aplice măsuri de dezinsecţie în jurul adăposturilor, în perioada de zbor a insectelor. Se recomandă insecticide persistente ca ROMPARASECT 5% și/sau TETRACIP. Dezinsecţiile trebuie făcute începând cu sezonul de iarnă pentru distrugerea eventualelor larve, astfel încât să se întrerupă ciclul biologic al insectei şi, ca urmare, să nu mai apară insecte mature anul următor.

Foarte importantă este deparazitarea animalelor cu soluţie injectabilă ROMIVERMECTIN 1%. În cazurile grave, se îndepărtează ţesutul afectat şi, la recomandarea medicului veterinar, se administrează antibiotic injectabil, AMOXYLROM 10% sau AMOXICOLISTIN, iar pe zona respectivă se aplică soluţia cicatrizantă CICATRISOL.

Ca măsură de prevenire, lâna trebuie menţinută uscată prin combaterea oricăror stări diareice sau a altor surse de umezire. La oi, înainte de fătare se practică codinitul, iar la mieii din rasele de lână, după 3 săptămâni, se tund părţile laterale ale perineului pe o suprafață de 2-5 cm. Tunsul oilor se face cu atenţie pentru evitarea producerii plăgilor.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA